Judeţele Harghita şi Covasna sunt pline de statui, de busturi, de însemne ale prezenţei maghiarilor. În Covasna s-a ridicat bustul unui maghiar care a murit în 2002, deci foarte recent. Toţi sunt eroi! În timp ce prezenţa românească este foarte palidă, iar mormintele eroilor români sunt lăsate în paragină sau chiar distruse.
Conducătorului Statului, mareșalului Ion Antonescu, i-a raportat cum stau lucrurile si cum i-a tot pacalit pe nemti. Era insa momentul ca nemtii sa cunoasca adevarata intentie a maresalului visavi de deportarea evreilor. Chiar pe raportul generalului Orezeanu, a fost notata decizia maresalului Ion Antonescu: „Consiliul de Miniștri la 13 oct. 1942 a sistat deportarile de evrei”.
„Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi, şi vinovaţi suntem cu toţii: unii pentru că am tăcut; alţii pentru că am greşit, cu toţii – pentru că am suportat.” (Ion Antonescu, Alba Iulia, 1 Decembrie 1940)
Ultima scrisoare a Mareşalului Ion Antonescu, trimisă de la Jilava soţiei sale, Maria, cu o zi înainte de execuţie şi cu doua zile înainte de a împlini 64 de ani
Maresalul Ion Antonescu, a fost informat ca ungurii, in Ardealul de Nord, ocupat, au dat ordin școlilor romanești sa predea toate cărțile romanești “nefolositoare” pentru a fi arse la Budapesta.
Va prezentam in premiera relatarea Parintelui Constantin despre icoana si imaginea ei minunata, cu un Sfant Ioan Botezatorul – praznuit pe 24 iunie – care te priveste cu niste ochi mari, parca si el ingrozit de cele vazute pe Frontul de Est.
“22 iunie 1941 a marcat – peste orice consideraţii teoretice, ideologice, militare, etice ori holocaustologice –, deopotrivă cu 24 ianuarie 1859, 9 mai 1877, 15 august 1916, 1 decembrie 1918 sau 22 august 1968, una dintre Zilele astrale ale istoriei naţionale.” – Prof. Gh. Buzatu
Bustul Maresalului Ion Victor Antonescu de la Biserica Sfintii Constantin si Elena din Bucuresti Vergului Muncii ctitorita cu sotia sa Maria si in cinstea mamei sale Elena. Ce a făcut Mareşalul Ion Antonescu înainte de execuţie, detalii neştiute din culisele tragicului eveniment, dincolo de imaginile surprinse pe pelicula arhicunoscută.
“Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi; şi vinovaţi suntem cu toţii: unii, pentru că am tăcut; alţii, pentru că am greşit; cu toţii, pentru că am suportat.” – Ion Antonescu, 1 decembrie 1940
Este regretabil ca o publicatie ca cea a doamnei Musat a ajuns sa faca apologia publica a unor acte de tip ceausist sau hitlerist, chiar daca acestea vin din partea unuia care ii datoreaza viata Maresalului Ion Antonescu.