Nicolae Manolescu a turnat la Securitate de bunavoie si nesilit de nimeni
Nicolae Manolescu si Securitatea: “I-am cerut un pix şi un teanc de foi. Am relatat amănunţit totul. Nume, date, locuri. […]”
Nicolae Manolescu si Securitatea: “I-am cerut un pix şi un teanc de foi. Am relatat amănunţit totul. Nume, date, locuri. […]”
Am ramas cu receptorul in mana asteptand, fireste, sa mi se umple urechile de proteste si injuraturi. Dar in loc de un firesc “baga-l-as in ma-sa”, am auzit “no, asta e”. Ca un oftat. Resemnat si demn.
“Am incercat sa pedalez mai mult pe grotescul a ceea ce am trait noi in ultimii ani ai lui Ceausescu, un grotesc vazut sper cu umor”
“Grigore, colegul meu de litere, vise si aspiratii, mi-a reprosat trist: vezi, bre nea Nelu, ce patisi daca nu mai colaborasi dupa saptezeci si opt cu partea buna a Securitatii. Te-as fi luat coautor la Sfarsitul Ceausestilor si puteai si mata, bineinteles alaturi de mine, sa ajungi la performanta sa fii aplaudat de toti anticomunistii la Targul de carte, basca la lansarile din teritoriu”.
Acest text nu este o explicaţie şi cu atât mai puţin o justificare; este, cel mult, o plecăciune în faţa prietenilor care, după articolele din „Adevărul“ de miercuri, au avut la telefon sau prin mesaje o vorbă bună pentru mine. Lor le transmit aceste rânduri.
Marturisesc: intotdeauna mi s-a parut ca e ceva suspect in atitudinea domnului Grosan. Intre 2004-2010 am fost “colegi” de pagina la Ziua. Scria repede. Scria de oriunde. Scria mereu. Scria destins, nu…