Revoltele arabe, proteste şi război civil – de Cristian Negrea
Nu se ştie încă cum se va sfârşi criza libiană, dar situaţia umanitară se agravează din ce în ce mai mult.
Nu se ştie încă cum se va sfârşi criza libiană, dar situaţia umanitară se agravează din ce în ce mai mult.
In loc ca domnul Tabara sa ii sprijine pe micii fermieri sa profite de criza globala a alimentelor si sa produca hrana ecologica, sa adune capital si sa profite de marele potential agricol al Romaniei, domnul Tabara vrea sa le ia pamantul prin supraimpozitare si sa-l dea marilor exploatatii straine din mana lui Soros ca sa puna pe el OMG-uri.
Gabriel Liiceanu a parcurs drumul invers, de la peratologie la postura de lăutar prezidenţial. Mai mult de atât, a introdus, la Grupul pentru Dialog Social, după opinia lui Nicolae Breban, spiritul sectar în cultura românească, generator de discordie între scriitori, între tabere de intelectuali, consumând inutil energiile: „spiritul de la 22, de la GDS a fost un spirit partizant, sectar, de răzbunare şi de luptă contra comuniştilor, deşi comuniştii nu mai existau niciunde în estul Europei. Noi eram deja în sfera americană. A fost o luptă pentru carieră. Noi vedem că grupul de la GDS s.a afirmat. Ei se reprezintă ca elită şi eu contest acest lucru”
Imputernicit de Secretarul de Stat James Baker, dl Matlock a sugerat pur si simplu Uniunii Sovietice sa intervina militar in Romania. “He let us know that under the present circumstances the military involvement of the Soviet Union in Romanian affairs might not be regarded in the context of ‘the Brezhnev doctrine'”, scrie Aboimov. (“El [Matlock] ne-a informat ca, in circumstantele actuale, implicarea militara a Uniunii Sovietice in afacerile romanesti ar putea sa nu fie incadrata in contextul ‘doctrinei Brejnev'”.)
Este mai mult decât sigur că paragraful final al primului volum din Fereşte-mă, Doamne, de prieteni!…, sintetizând experienţa unei epoci care a marcat profund evoluţia raporturilor româno-americane după 1960, rezervă americanului Larry L. Watts o prioritate ştiinţifică incontestabilă şi un rol major în descifrarea unui capitol deosebit de semnificativ al istoriei recente
Mi-a atras atentia aceasta schimonosire a intelectului gata de orice compromis, pentru ca acelasi tipar de logica contorsionata, ca la circ, a fost folosit si in trecut, lansat de acelasi cuplu elitist postdecembrist
Maria Petrascu: “Cseke, demisia!” Cele mai multe spitale se închid în judeţele Argeş şi Prahova, câte patru. La polul opus se află spitalele din judeţele Brăila, Covasna, Dolj, Harghita, Satu Mare, care rămân intacte.
„Aflăm cu sinceră părere de rău că d. Mihail Eminescu, redactore la ziarul Timpul, tânăr plin de talent şi înzestrat c’un deosebit geniu poetic, a căzut greu bolnav. Sperăm că boala sea nu va fi de cât trecătoare şi că în curând vom putea anunţa deplina sa însănătoşire.”- ceea ce, numeric, ne dă 48 de cuvinte.
Primul guvern care va îndrăzni să arunce la coş, oricât de nezgomotos ar face-o, reţetele primite de la marile instituţii „binevoitoare”, va fi şi cel dintâi guvern cu adevărat „responsabil” (adică în capacităţi reale de răspundere).
Nu se cuvine să lăsăm mai departe ca valul nepăsării să ne împiedice mersul înainte şi să ne întunece viitorul!