Blog News from Independent Journalists
Așadar, PS Siluan confirmă faptul că ”icoana” lui Simonka nu este opera părintelui Arsenie Boca și că nu face minuni. Rămân însă câteva chestiuni nelămurite, cel puțin dubioase în opinia mea:
Atentie onor CNSAS si Parchetul General al Romaniei: suntem in anul 2001. Sotia membrului Colegiului CNSAS Andrei Plesu are in mana Dosarul ei de Securitate din 1968. Mai precis Dosarul ei de recrutare in Directia Generala de Informatii Externe. Iar CNSAS da o decizie de “necolaborare”, dupa 10 ani. In baza copertilor unui Dosar gol. Contempland atestarea CNSAS nu putem intreba, intemeiat: Este Cazul Catrinel PLESU (PETRULIAN) un al doilea Caz Sorin ROSCA-STANESCU (minus recunoasterea)?
Cazul Catrinel Plesu – Recrutata de DIE continua.
In urma articolului preluat de Ziaristi Online cu titlul Doamna Catrinel Plesu a avut un nume conspirativ frumos, conform CNSAS. Intre DIE si ICR, 44 de ani de tacere. DOC si a controversei generate de acesta – vezi Catrinel Plesu, informatoare la 19 ani, in monitorizarile de presa -, am solicitat Colegiului CNSAS un punct de vedere lamuritor si documente suplimentare Adeverintei deja eliberate.
Din luna ianuarie 2012 la Arhivele Naţionale pot fi cercetate documentele fondului Francmasoneria română. Puteţi citi aici rezumatele dosarelor din acest fond.
Imprimantele au fost ridicate de la sediul companiei, pentru neplata chiriei, de firma care le închiriase către Adevărul Holding.
Portalul Ziaristi Online este onorat sa publice, in premiera, marturia despre zilele de 13-15 iunie 1990 a unui fost student la Arhitectura, Marius Dinu (foto acum si atunci), unul dintre participantii la Fenomenul Piata Universitatii care nu au emigrat dupa mineriada Guvernului FSN condus de Petre Roman sub obladuirea lui Ion Iliescu.
Cu ajutorul lui Dumnezeu si a unor prieteni de nadejde am reusit sa sa dau drumul unei noi portavoci cu ajutorul careia imi voi continua lupta cu extremismul maghiar promovat de catre UDMR, PCM sau alte organizatii civile si politice maghiare. Le mulțumesc tuturor celor care au fost si sunt alaturi de mine in aceasta lupta.
Anul acesta se împlinesc două sute de ani de la anexarea Basarabiei de către imperiul ţarist. Este important, în acest context, să ne aplecăm mai mult asupra acestei provincii româneşti înstrăinate, recăpătate şi din nou pierdute, care nici astăzi încă nu şi-a găsit calea şi drumul, care încă bâjbâie şi ezită între cele două direcţii diametral opuse ce i se deschid, spre est şi spre vest. Dar pentru asta este necesar să vedem cum s-a făcut această anexare a Basarabiei de către Rusia la 1812.
Nicu Punguță nu e jandarm, polițist și nici ultras. Nu lucrează la deszăpeziri, dar curăța oriunde e nevoie. Și pe bani, și pe o țuică, dar cel mai adesea pe nimic. „Lasă, bre, că ne cunoaștem, n-am io nevoie de la mata”. Locuiește dincolo de tanti Sița, în ultima casă de pe ulița care duce la luncă. A venit printre ultimii la hotarul dintre sat și câmpul care nu e drept ca-n palmă, ci urcă și coboară domol până-n umbra unei păduri. Acolo fiecare răsărit e măreție neasemuită. Câinii mei vă pot confirma.