Elie Wiesel vazut de Revista Charlie Hebdo

DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE!

Motto: “Când guvernul violează drepturile poporului, insurecția este, pentru popor si pentru orice parte a sa, dreptul cel mai sacru și cea mai indispensabilă dintre îndatoriri.” Articolul 35 din “Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului” din anul 1793 (care a figurat ca preambul al Constituţiei franceze din acelaşi an)

E curios cum a dispărut acest articol din “Declarația universală a drepturilor omului” a Națiunilor Unite. În secolul al XX-lea s-a considerat, se pare, că dreptul la revoltă, atunci când aleșii își uită menirea pentru care au fost puși în fruntea statului, nu mai este “cea mai indispensabilă dintre îndatoriri”… La ce au folosit românilor cei 26 de ani de libertate? A învățat ceva poporul român, în toți acești ani, despre democrație, despre drepturi, obligații, libertăți? A reușit să înnoade oare istoria, să înțeleagă ce i s-a întâmplat după cel de al II-lea Război Mondial? Ce învață elevii despre acea perioadă din manualele de istorie? Ce învață despre personalitățile care au marcat cultura românească între cele două războaie? Vor mai putea afla ceva cu adevărat despre România anilor 1930-1945? Despre zbaterea țării aici, în locul unde se lovește Apusul de Răsărit?

Parlamentarii României au votat cu lașitate și indiferență, aproape în unanimitate o lege care poate interzice învățământului românesc să comenteze, să înțeleagă perioada care a precedat instaurării comunismului. O lege care, în loc să permită cunoaștere, dezbatere, înțelegere, nu face decât să interzică. La fel ca pe vremea Inchiziției, în Evul Mediu. Un tovarăș cu trecut nebulos (în CV-ul său nu scrie nimic despre activitatea pe care a depus-o în perioada 1977-1991), numit în fruntea unei instituții guvernamentale (Institutul Național pentru Studierea Holocaustului în România) care poartă numele unei persoane acuzată de impostură (Elie Wiesel acuzat că nu a fost deportat la Auschwitz, nu are număr tatuat pe antebraț, ci doar și-a însușit numărul matricol atribuit în fapt unui deținut pe nume Lazar Wiesel), Alexandru Florian, deci, se felicită pentru că Legea numărul 217/2015, care “interzice organizațiile și simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob” și “cultul persoanelor care s-au făcut vinovate de apartenența la mișcarea legionară și au fost condamnate” a fost promulgată fuga-fuga de președintele Iohannis și va apărea în Monitorul Oficial. În scurtă vreme, Alexandru Florian, acest nou Torquemada de Dâmbovița, va avea instrumentele necesare pentru a cere justiției să arunce în temniță, la semnalul său firește, pe oricine consideră dumnealui că “promovează cultul unor persoane care au fost condamnate” de Tribunalul Poporului în anul 1945!

Alexandru Florian este mulțumit că acum va putea “promova victimele Holocaustului” într-un spațiu românesc curățat de simbolurile fasciste și citează două: placa comemorativă de pe clădirea în care a locuit Nichifor Crainic și bustul lui Mircea Vulcănescu din piața Sfântul Ștefan. Las la o parte faptul că această expresie, “promovarea victimelor”, îmi face pielea de găină. Nu mă miră însă nimic din partea unuia care înțelege să profite de pe urma suferinței unor martiri demolând statuile altor martiri… Nichifor Crainic ESTE membru al Academiei Române, reinstituit în anul 1995 după ce Curtea Supremă a României a hotărât recursul în anulare pentru “Lotul ziariștilor” din care a făcut parte când a fost judecat de “Tribunalul Poporului” în 1945. A făcut și 15 ani pușcărie! Întemeietorul revistei “Gândirea” nu are dreptul la o placă? Mircea Vulcănescu, alt mare gânditor, teolog și jurnalist, a murit în pușcărie, în beciurile de la Aiud, schingiuit pentru că i-a îndemnat pe deținuții azvârliți alături de el de comuniști să nu-și piardă demnitatea. S-a făcut saltea, la propriu, încercând să-l protejeze, cu propriul trup, pe Iuliu Maniu de podeaua udă, din ciment a hrubei unde erau aruncați. A murit la 48 de ani cerând: “Să nu ne răzbunați!”

Azi, luptătorii anticomuniști sunt prima țintă a tovarășului Florian. Cine urmează mâine? Mihai Eminescu?

“Scheletul” din dulapul României ca să-l parafrazez pe Patapievici? Veți interzice opera politică a poetului național sau poate veți reuși să-l interziceți cu totul? Așa vreți să-i învățați pe tinerii României toleranța? Cred că aici e potrivit să citez Articolul 6 din aceeași “Declarație a drepturilor omului și ale cetățeanului”: “Libertatea este puterea care aparține omului de a face tot ceea ce nu îngrădește dreptul altuia; ea are drept principiu natura; drept regulă justiția; drept apărare legea; limita sa morală se află în următoarea maximă: Nu face altuia ceea ce nu dorești să ți se facă ție.”

Eugen Mihăescu

Sursa: Ziaristi Online