Legea care le pune lui Arsenie Boca, Noica, Ţuţea sau Steinhardt stigmatul de fascişti

La 25 de ani de la Revoluţie, comunismul şi totalitarismului sunt din nou legitimate în România, tocmai prin votul celor care ar trebui să fie pilonul democraţiei, „organul reprezentativ suprem”, Parlamentul. O propunere de modificare a Ordonanţei de Urgenţă 31/2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, care a trecut săptămâna trecută prin Camera Deputaţilor, aruncă în derizoriu, sau după unele păreri chiar interzice cultul unor personalităţi de marcă din perioada interbelică: Eliade, Cioran, Gyr, Noica, Steinhardt, Vulcănescu, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Justin Pârvu, Ţuţea şi mulţi alţii.

Pornită dintr-un principiu lăudabil, pe care nu-l contrazice nimeni, acela de a interzice extremismul, antisemitismul şi xenofobia în toate formele lor şi de a interzice negarea Holocaustului, legea este extrem de interpretabilă şi lacunară şi tranşează simplist o problemă istorică complicată. Practic, prin actul normativ adoptat, este pus semnul egal între Mişcarea legionară, fascism şi Nazism, asta în ciuda unui verdict clar de disculpare a Mişcării Legionare de către Tribunalul internaţional de la Nurnberg şi a studiilor existente pe această temă.

Printre articolele legii, care au stârnit numeroase dezbateri, sunt: „Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, crime de război sau crime contra umanităţii, precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe, în sensul dat de art. 2 lit. a) din prezenta ordonanţă de urgenţă, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi” şi „Se interzice ridicarea sau menţinerea în locuri publice, cu excepţia muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative, referitoare la persoanele vinovate de săvârşirea infracţiunilor contra păcii şi omenirii.”

Practic, ce înseamnă acest lucru? Şi cine decide dacă persoanele respective au fost criminali de război sau au săvârşit infracţiuni contra păcii şi omenirii? În baza sentinţelor comuniste, Mircea Vulcănescu a fost criminal de război, în baza noii legi, i se poate demonta statuia? Ziarişti, cercetători, istorici de renume susţin că, în baza acestor articole, titlurile de cetăţeni de onoare date unor personalităţi cu simpatii legionare, ca şi Justin Pârvu sau Steinhardt, ar putea fi retrase, că numele unor străzi botezate după personalităţi legionare ar putea fi schimbate, memoriile şi mărturiile multor deţinuţi politici ar putea cădea în derizoriu, operele unor oameni de cultură ar fi prohibitive, iar comemorarea unor eroi sau „sfinţi ai temniţelor comuniste” ar putea fi considerate manifestări legionare şi pedepsite cu închisoarea. Şi că, mai mult, canonizarea „Sfinţilor închisorilor” sau a lui Arsenie Boca ar fi definitiv blocată.

Mai mult, cea mai importantă critică adusă actului normativ e faptul că extrema stângă, comunismul, nu e interzis. Ba mai mult, dosarele şi procesele măsluite de Securitate pot fi luate drept sursă veridică pentru „condamnarea post-mortem” a unor elite. Pentru că legea nu face nicio diferenţă între legionarii care au comis acte de violenţă sau antisemite şi cei care au avut doar simpatii legionare, sau pur şi simplu au primit acest stigmat pentru a fi condamnaţi de securitate şi nici între adevăraţii criminali de război şi soldaţii români care n-au avut altă vină decât aceea de a asculta ordinul militar şi de a lupta alături de nemţi până la 23 august.

Deputaţii de Maramureş nu văd lucrurile atât de sumbru. Mircea Man spune că: „Ştiu despre ce lege vorbiţi şi tot grupul PNL a votat pentru această lege. Dar legea asta nu merge aşa departe încât să influenţeze promovarea unor personalităţi din cauza simpatiilor lor legionare. Nici nu mi-a trecut prin cap aşa ceva când am votat, că această lege nu ar mai permite să vorbim despre Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Justin Pârvu, Ţuţea, Steinhardt etc. Crede-mă că nu s-a gândit nimeni că ai face propagandă legionară dacă vorbeşti de aceste personalităţi. Nu merge aşa departe că legea asta ar influenţa canonizarea lui Arsenie Boca sau de exemplu titlurile de cetăţean de onoare acordate post-mortem lui Steinhardt sau altora. Sincer, nu am citit proiectul de lege că nu-i treaba mea, dar a trecut de comisia de specialitate. Ştiu cum s-a pus problema în grup şi nu s-a gândit nimeni la aşa ceva. Legea a intrat la partea de discuţii generale şi n-a fost mai mult de 5 minute toată discuţia. Vă spun sigur că legea asta nu are asemenea influenţe încât să i se retragă lui Steinhardt titlul de Cetăţean de Onoare, o spun sigur!”.

Şi Gheorghe Şimon spune că: „Cum am votat? Normal că nici nu te poţi gândi că în România pot să mai existe la ora actuală organizaţii cu caracter rasist, fascist sau xenofob. Simpatiile legionare la un anumit moment au fost chiar foarte populare. Nu cred că se poate duce până acolo încât să nu se mai promoveze personalităţi ale Neamului Românesc din cauza simpatiilor legionare. Nu mai putem însă să vorbim astăzi de o epocă Zelea Codreanu, nu cred că mai poate exista aşa ceva, şi nu cred că cineva poate să judece să-i retragă post-mortem lui Steinhardt anumite distincţii, sau să poată cineva să-l urască de mâine, pe el sau pe Arsenie Boca sau alţii. S-a discutat în plen de legea asta, nu a fost o chestie băgată pe sub masă. Suntem în 2015 şi nimeni nu poate să conceapă că se mai poate întoarce o situaţie gen Zelea Codreanu, care, pe un anumit segment a devenit chiar popular şi chiar a fost nevoie la acea vreme de Zelea Codreanu.

Dar la fel nu poate nimeni să vină şi să traducă în baza textului de lege că Steinhardt a fost un fascist etc. Eu zic că prin legea asta nu se va schimba nimic în felul în care ne cinstim noi valorile Neamului Românesc. E tragic că au existat, dar la acea vreme acele curente au existat şi şi-au făcut treaba şi au fost foarte populare. Nu ni le dorim să le avem astăzi, dar asta nu înseamnă că toţi oamenii de valoare, de cultură, care au avut o anumită activitate spre un asemenea curent, astăzi să-i tragem pe dreapta. Sunt chestiuni aberante să nu mai putem vorbi de Noica, Vulcănescu, de Ţuţea, Steinhardt etc., nici nu pot să mă gândesc la aşa ceva!”

Opozanţii legii vorbesc de contestarea ei, la Curtea Constituţională şi CEDO. De fapt, lucrurile ar fi mai simple dacă textul ar fi fost clar. Şi ar fi arătat că promovarea unor oameni care au fost valoroşi, nu pentru că au avut simpatii legionare, ci prin cultura sau credinţa lor şi care au fost condamnaţi politic, nu de drept comun, nu înseamnă defăimarea altora.

Gazeta de Maramureş preluată de Ziaristi Online

Foto: Buciumul

Citiţi şi: Istoricii riscă să intre la închisoare dacă vor mai scrie despre perioada interbelică a României. O “Lege” împotriva Istoriei Naţionale