Apar de astă dată deosebit de suspecţi ziariştii, formatorii de opinie, alte persoane publice care ne cheamă entuziast, cu conştiinţa democratică curată, să mergem la vot. Ca şi cum am fi nişte imbecili, nişte primitivi, nişte necopţi cetăţeneşte, care au absolută nevoie să fie duşi de mână la urna de vot. Îi credem, frankly speaking, plătiţi de Sistem. Sistemul ticăloşit, bineînţeles. Dar ce zicem noi „ticăloşit”, Sistemul Ticălos şi Trădător pur şi simplu.

(Remember George Orwell: „People who elect corrupt politicians, impostors, thieves and traitors are not victims, but accomplices.” – Cei care îşi aleg politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători nu sunt victime, ci complici. Dar tot el a scris: „In a time of universal deceit, telling the truth is a revolutionary act.” – La vreme de completă înşelăciune, a spune adevărul e un act revoluţionar).

Anul acesta e mai limpede decât în ultimii 25 de ani că nici un candidat nu merită votat cu toată încrederea. Dintr-un motiv sau dintr-o mie de motive.

Începând cu junele presupus socialist, presupus de stânga democratică, Victor Ponta, reprezentantul unui partid care s-a încolonat deja spre penitenciar. Şi continuând cu Klaus Iohannis, apărut cumva din neant într-un rol principal, care nu-l prinde deloc, care-l depăşeşte evident, un fel de copie cu nickname german al lui Emil Constantinescu.

Dar la fel e Teodor Meleşcanu, singurul care are un CV convingător, diplomat, de mai multe ori ministru, director SIE şi cu o prestaţie adecvată rolului şi demnităţii de preşedinte, dar care nu ne-a povestit mai nimic despre experienţele sale trecute de la Geneva şi de aiurea. Din lipsă de timp, din cauză de DNA, Microsoft, EADS, retrocedări ilegale etc. (aşa a dat de înţeles). Şi, culmea, din cauza unor polemici penibile şi absurde pe tema serviciilor secrete stârnite de un veteran al „chestiunii”, deja fostul preşedinte Traian Băsescu, care a început astfel să justifice epoca sa de mare corupţie.

Tăriceanu nu ne-a explicat cum a devenit şi bătrânul căluţ de lemn al Domnului Goe Victor Viorel, după ce în istoria sa personală a jucat tot felul de roluri, începând cu cel de manechin, parcă, la Apaca. Sau, de fapt, a redevenit, în final de carieră, un manechin, unul pentru publicul de vârsta a treia socialisto-liberalo-schimbisto-reformator.

Monica Macovei are deja susţinerea generală a fripturiştilor lui Băsescu, ceea ce în sine e o reuşită. Pentru că sunt mulţi şi foarte bine plasaţi faţă de bugetul statului. Aceiaşi „intelectuali” au abandonat-o, în schimb, fără milă pe favorita lui Băsescu. De altfel, favorita lui Băsescu pare a juca ultima scenetă dintr-un film de Bollywood înainte de nişte întâlniri inconturnabile cu DNA şi cu justiţia în general.

Foarte mulţi români vor sta acasă şi poţi foarte bine să-i înţelegi. Au votat deja de prea multe ori degeaba şi numai în folosul unor infractori sau impostori. Sistemul are nevoie de o prezenţă consistentă la vot pentru propria lui perpetuare şi pentru legitimare – toată lumea a priceput. Democraţia e o ficţiune, Sistemul e o sinistră realitate cotidiană care adoră să fie catalogată „democratică”. Oricum, absenteiştii vor fi în aceste alegeri primul partid al ţării, care şi-a formulat deja o ideologie: „Nu vă putem încă împiedica să ne minţiţi, să ne furaţi, să ne batjocoriţi, să mistificaţi, dar fără noi!”

Cotidianul via Ziaristi Online