100 de ani de la intrarea Armatei Române în Ungaria. Părintele Gh. Cotenescu, Preotul-Căpitan care a intrat în Budapesta cu Regimentul 9 Vânători, Cetățean de Onoare al Beiușului împreună cu Generalul Gh. Rasoviceanu. Ulterior arestat de comuniști, Părintele Cotenescu a fost și profesor de psaltică al Patriarhului Teoctist și Părintelui Justin

Asociaţia ”Calea Neamului”, care este activă în judeţele Braşov şi Covasna, va marca împlinirea a o sută de ani de la intrarea Armatei Române în Budapesta, pe 4 august a.c., la Bucureşti, manifestările anunţate de organizatori cuprinzând şi un marş şi un ceremonial religios la Arcul de Triumf din Capitală. Preşedintele Asociaţiei “Calea Neamului”, medicul Mihai Tîrnoveanu, a precizat, pentru AGERPRES, că acţiunea a primit autorizaţie de la Primăria Capitalei şi că estimează că la aceasta vor lua parte aproape 1.000 de persoane, informează AGERPRES.

Evenimentul va avea loc Duminică, 4 august 2019, între orele 17.00 și 20.00. “La ora 17 pornim din Piața Charles de Gaulle, din fața Parcului, spre Arcul de Triumf, unde va avea loc o depunere de coroane și o sfântă pomenire a eroilor. Apoi Marșul Românilor va continua până în Piața Victoriei, unde va avea loc și un concert de muzică patriotică”, se scrie pe pagina de Eveniment Hai la Arcul de Triumf! 100 de ani de la eliberarea Budapestei!

Totodată, suntem încunoștiințați de cercetătorul Radu Petrescu Muscel că Primaria Municipiului Beius (jud. Bihor) anunta faptul ca, in baza documentatiilor inaintate oficial, Consiliul Local al Municipiului Beius a emis doua hotarari distincte, la data de 24.07.2019, prin care confera Generalului GHEORGHE RASOVICEANU si Preotului Capitan GHEORGHE COTENESCU, ofiteri din Regimentul de fier 9 Vanatori, eliberatorul Beiusului in primavara de foc a anului 1919, impreuna cu voluntarii moti din viitorul Regiment “Beius”, titlul simbolic de Cetatean de Onoare Post-Mortem.

Un gest onorant fata de intreaga Armata Regala Romana care, dupa remobilizare, la sfarsitul lunii Octombrie 1918, apara si consolideaza Romania intregita la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, prin victoriile inregistrate in anul 1919, eliberand Ardealul si ocupand o mare parte din Ungaria, rasturnand regimul bolsevic condus de Bela Kun, revolutionarul rosu al carui mentor a fost insusi Lenin.

Preotul Capitan GHEORGHE COTENESCU , fost secretar al lui Nicolae Iorga, ulterior arestat si intemnitat, este in prezent dublu Cetatean de Onoare Post-Mortem (Campulung Muscel, in 2013; Beius, in 2019), cu procedura identica finalizata si in Comuna Stoenesti din judetul Arges. Părintele Gheorghe Cotenescu a fost și profesor de psaltică al Patriarhului Teoctist și al Părintelui Justin.

Părintele Justin Pârvu: “Îmi amintesc cu drag de frumoasele vremuri pe când eram elev la seminarul de la Cernica, şi printre mulţi profesori deosebiţi, una dintre cele mai interesante figuri a fost şi îmi rămâne în memorie Părintele Profesor Gheorghe Cotenescu. Eu am îndrăgit mult muzica psaltică şi de aceea Părintele Profesor prezenta pentru mine un interes aparte, dar nu numai prin talentul său muzical, cât şi prin dăruirea sa faţă de elevi, sacrificiul pe care îl depunea în munca sa pedagogică. Era un om bun ca pâinea lui Dumnezeu, încât noi stăteam foarte relaxaţi şi nestresaţi la ora Părintelui. Sărmanul Părinte venea aşa de obosit, deoarece făcea naveta de la Târgovişte la Cernica, pornindu-se cu noaptea în cap de acasă şi bucuria noastră era când drumurile erau înzăpezite şi maşinile nu străbăteau de la Pantelimon până la Cernica, fiind astfel scutiţi de oră. Aşa năstruşnici cum eram noi, Părintele Cotenescu ne iubea pe toţi, şi în memoria mea rămâne ca o adevărata vioară a ortodoxiei româneşti, care a mers până în cele mai sensibile tonuri muzicale, dar şi sufleteşti..”

Cum a fost la eliberarea Transilvaniei și Budapestei

Ofensivă generală

“După proclamarea Republicii Sfaturilor, condusă de Kun Bela şi Garbai Sandor, provocările şi crimele se înteţesc pe întregul front ardelean. Comitetele de soldaţi (soviete), coordonate de comisari politici bolşevici, printre care şi viitorul filosof american Lukacs Gyorgy, înlătură corpul ofiţeresc timorat şi îşi aleg proprii conducători ai unei armate formate în principal din mercenari, egală numeric şi superioară în mitraliere, artilerie grea, trenuri blindate şi aviaţie.

La 16 aprilie 1919, Armata română declanşează preventiv ofensiva generală. În Biharia, Divizia 2 Vânători atacă prin defileurile Crişului Alb şi Crişului Negru. În numai două zile, inamicul este rostogolit din munţi şi se retrage în dezordine spre Tisa. Printre localităţile eliberate prin luptă de regimentele 9 Vânători şi „Horia” (grupate în Detaşamentul Rasoviceanu) se numără Vaşcăul, Beiuşul, Tinca şi Salonta.

Prima Înviere în libertate

La intrarea armatei eliberatoare în Beiuş, entuziasmul populaţiei a fost uriaş. I-a ieşit în cale delegaţia formată din Traian-Amos Pinteru, secretarul Consiliului Naţional local, şi profesorul Vasile Ştefănică, directorul Liceului „Samuil Vulcan”. Regimente înfrăţite, vânătorii şi moţii au celebrat Sfintele Paşti la Beiuş, unde protopopul Petru E. Papp a oficiat prima slujbă în libertate a Învierii Domnului.

Atmosfera evenimentului este descrisă emoţionant de protopopul Petru E. Papp: „…Ziua Paştilor avu o îndoită însemnătate. Înviase Fiul lui Dumnezeu şi adusese Învierea de mult aşteptată şi neamului românesc. Părintele Cotunescu [corect Cotenescu – n.a.] din 9 Vânători, împreună cu părintele Moise Popoviciu [corect Popovici, vezi Mircea Păcurariu, Dictionarul Teologilor Români, n.a.] şi cu mine, săvârşirăm Sfânta slujbă a Învierii în Beiuş. Biserica împrejmuită de soldaţi cu luminiţe aprinse în mâini, cari, ca la mormântul Domnului, vestesc Învierea. Au fost cele mai înălţătoare şi mai frumoase Paşti din câte am avut vreodată […]”.

După eliberarea Beiuşului (19 aprilie), regimentul voluntarilor moţi preia numele localităţii. La 22 aprilie, sunt eliberate în totalitate fostele comitate Bihor şi Arad, intrându-se pe teritoriul Ungariei.

Cu Budapesta la picioare

Ieşirea din defileuri impunea întărirea avangărzilor. Se constituie Grupul de Sud (generalul Dabija) pentru fixarea forţelor inamice superioare din zona Bekescsaba (30.000 oameni, faţă de cca. 12.000). Efortul principal al campaniei revine acum Grupului de Sud, întărit cu Divizia 18 ardeleană, iar comanda o preia generalul Holban. La 28 aprilie, Divizia 2 Vânători ocupă zona Szarvas-Gyoma. Manevrele Grupului de Sud taie liniile de retragere ale inamicului ce se retrăgea spre Szolnok, zdrobind rezistenţa la Mezötur, iar până la 1 mai 1919, trupele române controlează malul stâng al Tisei, aruncând resturile armatei roşii maghiare dincolo de fluviu.

Ulterior, Divizia 2 Vânători trece la Grupul de Nord (gen. Mihăescu) şi ajută la restabilirea legăturii cu cehoslovacii, împiedicând joncţiunea armatei roşii ungare cu armata roşie sovietică prin Galiţia, spre furia lui Rakovski şi Lenin. Duce lupte grele în sectorul Rakamaz cu divizia roşie internaţională, participă la contraofensiva din iulie 1919 şi trece prima Tisa, pe pod de pontoane, cu Regimentul 9 Vânători în frunte, în prezenţa familiei regale. Armata roşie maghiară este învinsă peste tot, teroarea roşie a guvernului Kun Bela încetează, iar trupele române ocupă timp de trei luni o mare parte a Ungariei, fiind singura armată aliată care cucereşte o capitală inamică şi defilează pe bulevardele ei.

Ofiţerii Gh. Dabija, Gh. Rasoviceanu şi Gh. Cotenescu, alături de militarii din toate provinciile despărţite vremelnic, şi-au trecut numele pe răbojul istoriei, al făuririi şi apărării României întregite.”

Radu Petrescu

Ziaristi Online