“Tismăneanu și Liiceanu – apologeții muii”. Pr. Chris Terhes, din SUA: “Cei doi marxiști camuflați sunt una dintre principalele cauze pentru care în România nu exista dreapta”

Romania intra intr-o noua revolutie marxist-anarhica, justificata doctrinar acum de pretinsii intelectuali de dreapta (de la GDS) Tismaneanu si Liiceanu

Pr. greco-catolic din SUA Chris Terhes, presedintele Coalitiei Romanilor pentru Combaterea Coruptiei

Pretinsii intelectuali de dreapta, in fapt niste marxisti camuflati, sunt una dintre principalele cauze pentru care in Romania nu exista dreapta.

Am explicat intr-o postare din 2 iunie acest aspect, asa ca nu-l mai reiau.
https://www.facebook.com/FrChrisTerhes/posts/10156473523678967

Ultimele comentarii ale lui Vladimir Tismaneanu si Gabriel Liiceanu, prin care justifica, imbratiseaza si glorifica sloganul “MUIEPSD”, confirma, inca odata, nu doar orientarea marxista a acestora, dar si faptul ca acestia – si nu numai – au devenit ideologi ai unei miscari anarhice marxist-leniniste care prinde tot mai mult contur in Romania.

Obiectivul acestei miscari, dupa cum se vede, este rasturnarea ordinii constitutionale si a democratiei romanesti (atata cat mai exista) si instaurarea unui regim prin care serviciile sa controleze societatea, statul si resursele tarii.

Teza fundamentala pe care s-a construit marxismul, iar apoi a fost implementat de Lenin, Mao, Castro si alti criminali ai istoriei a fost ideea de “revolutie”. Si nu orice revolutie, ci “teroarea revolutionara”.

Marx sustinea ca nu poti astepta dupa schimbari graduale in societate, ci trebuie sa actionezi hotarat, dintr-o data, inclusiv prin violenta, pentru a schimba ordinea sociala. Aceasta schimbare se face prin “revolutie” violenta.

“Exista o singura cale prin care agonia ucigatoare a mortii vechii societati si sangele chinurilor nasterii noii societati poate fi scurtata, simplificata si concentrata, iar acea cale este teroarea revolutionara”, a scris Marx intr-un articol in 1848.
https://www.marxists.org/archive/marx/works/1848/11/06.htm (a se vedea ultimul paragraf)

Din moment ce revolutia avea ca si scop o cauza declarata de ideologii revolutiei ca fiind buna, orice, dar absolut orice mijloace si metode erau permise: de la scuipari si abuzuri in vazul lumii pana la executii sumare in numele poporului, confiscari de bunuri etc. Oricine se impotrivea noului regim sau miscarii revolutionare era considerat dusman al poporului si al revolutiei, suferind consecintele represiunii.

De exemplu, in perioada instaurarii stalinismului in Romania, s-au introdus o serie de infractiuni “contra-revolutionare” (asa se numeau) in Codul penal, care erau pedepsite cu moartea si confiscarea totala a averii.

O “revolutie”, insa, nu apare din neant, ci trebuie pregatita atat doctrinar, cat si situational.

“Fara o teorie a revolutiei nu poate exista o miscare revolutionara”, a spus Vladimir Ilici Lenin.

“O revolutie este imposibila fara o situatie revolutionara; nu orice situatie revolutionara, insa, conduce la revolutie”, a mai spus Lenin.

Daca cititi ultimele texte ale lui Tismaneanu si Liiceanu, in care justifica sloganul “MUIEPSD”, veti observa ca acestia fac referire in textele lor la “revolutie”, creand in jurul acestei sintagme atat o teorie a revolutiei, cat si o situatie revolutionara.

“Doar o etică a REVOLTEI ne poate întări și inspiră în aceste momente de confruntare cu un regim de o abjecție greu de întrecut. […]

Sintagma «Muie PSD», devenita slogan national, este deopotriva rezultatul si catalizatorul acestei desteptari civice. Prin ea, se aude vocea vulgului, adica a acelor oameni care nu mai vor sa dezbata la nesfarsit ce si cum. A trecut momentul ambiguitatilor sofisticate. REVOLUTIILE dau glas asteptarilor vulgului. Sunt, ne place sau nu, vulgare. Estetica lor este una diferita de aceea a vremurilor calme. Vulgaritatea lor este, in adancimi, una de un maxim, superb rafinament. Depinde de noi sa-l pretuim cum se cuvine!”, a scris Vladimir Tismaneanu pe Contributors.

Articol integral al lui Tismaneanu aici:
http://www.contributors.ro/…/noi-suntem-puhoiul-voi-suntet…/

Ultimul paragraf al lui Tismaneanu e parca de-a dreptul copiat din Lenin care, in numele revolutiei, justifica orice, inclusiv crime. Aceasta idee era impartasita si de alti ideologi bolsevici, care recunosteau in teroare si crime la scara larga mijloace necesare in timpul revolutiei pentru instaurarea “dictaturii proletariatului”.

De exemplu, in pamfletul “Revolutia proletariatului”, scris in 1918, Lenin a spus:

“Dictatura revolutionara a proletariatului este condusa, castigata si mentinuta de folosirea violentei proletariatului impotriva burghezilor, regula care nu poate fi restrictionata de nici o lege. […]

Nimeni nu poate ascunde faptul ca dictatura [proletariatului] presupune si implica o «conditie», una atat de dezagreabila renegatilor, aceea a VIOLENTEI REVOLUTIONARE a unei clase impotriva alteia.”

Lenin chiar acuza in respectiva scriere ca, “in definirea dictaturii [proletariatului], Kautsky a facut cu tot dinadinsul sa ascunda cititorului caracteristica fundamentala a acestui concept, si anume «violenta revolutionara»”.

Textul integral al lui Lenin poate fi citit aici: https://www.marxists.org/…/wor…/1918/prrk/common_liberal.htm

Inlocuiti din textul lui Tismaneanu de mai sus “vulgul” (poporul) cu “proletariatul” iar “vulgar” cu “violenta” si va da textul lui Lenin.

Tismaneanu sustine ca prin “revolutia” MUIEPSD “se aude vocea vulgului, adica a acelor oameni care nu mai vor sa dezbata la nesfarsit ce si cum”.

Exact aceasta era atitudinea cadrelor de partid comuniste din perioada stalinista din Romania, care luau oameni si-i bagau in puscarie pentru delicte contra-revolutionare de opinie, constiinta sau gandire. Exista marturii ale fostilor detinuti politici din inchisorile comuniste romanesti care au spus dupa 89 ca li se justifica arestarea de catre politrucii comunisti pe motiv ca “nu avem timp sa dezbatem; esti cu noi sau impotriva noastra”.

Democratiile vestice, in schimb, s-au cladit si dezvoltat nu prin suprimarea omului, ci pe aceasta continua dezbatere publica intre idei in opozitie, deoarece numai dintr-o astfel de dezbatere poate iesi ceva bun pentru societate.

Or, tocmai aceasta dezbatere, iata, “profesorul” Tismaneanu doreste sa o suprime, argumentand – asemenea lui Marx si Lenin – ca “vulgul”, poporul/oamenii adica, “nu mai vor sa dezbata la nesfarsit ce si cum”.

Ca veni vorba, voi ati observat ca acesti pretinsi intelectuali de fapt nu pot dezbate un subiect? In afara de a lingusi gretos vremelnici oameni politici aflati la putere, ori a scuipa cu manie proletara pe cei care nu le impartasesc ideile, acesti indivizi nu pot aduce nici un argument rational, logic, istoric, filozofic, legal fie in a-si sustine propriile pozitii, fie in a contra argumentele celorlalti.

De la cineva ca Vladimir Tismaneanu, care preda stiinte politice la o universitate din SUA si a condus, pe timpul lui Basescu,”Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania”, te-ai fi asteptat, totusi, la niste argumente solide, daca nu e de acord cu politicile PSD-ului (care nu-s nici pe departe perfecte). Dupa cum puteti vedea, insa, Tismaneanu nu aduce nici un argument, acesta justificand in schimb limbajul obscen si suprimarea dezbaterii.

Cautand acum ceva pe net aflu ca Tismaneanu, dupa ce a plecat din Romania in 1981, a fost ajutat sa vina in SUA de Partidul comunist american, iar prima sa carte in libertate “este o apologie a comunismului american”. Chiar voi cauta cartea, pentru ca sunt curios ce a putut scrie in ea.

Liiceanu este chiar mai tare decat Tismaneanu. Liiceanu este pur si simplu obsedat de “muie”, saliveaza dupa ea, dorindu-o afisata peste tot.

“Și-atunci am început să visez la cea mai năstrușnică REVOLUTIE din lume. Când are loc o REVOLUTIE? Când regulile politicului au fost abandonate. Când clasa politică trișează. Când partidul aflat la putere înlocuiește limbajul politicii cu scuipatul pe un popor întreg. Când vulgaritatea pune stăpânire pe parlament și când doamnelor din opoziție li se vorbește ca într-un Bronx românesc. Când democrația și instituțiile ei devin o butaforie, și separația puterilor în stat încetează să mai existe. Când un partid poate pune o țară pe butuci. Adică atunci când lucrurile stau ca la noi.

Și-atunci, acestea fiind datele realităților politice, ce-ar putea fi mai în ton cu ele decât REVOLUTIA născută în jurul unei înjurături? Mesajul ei s-ar transmite printr-o complicitate născută spontan, care ar cuprinde, ca o trezire din somn, toată România. O REVOLUTIE cu un mesaj de o simplitate desăvârșită, pe înțelesul tuturor, născută într-un hohot de râs și de exasperare. O REVOLUTIE fără dube, trupe de intervenție și gaze lacrimogene, în care n-ai avea în cine să tragi. O REVOLUTIE bazată pe un mesaj-cod, pe o siglă care mătură totul în calea ei, o REVOLUTIE în care nimeni nu ridică pumnul în aer, nu amenință, nu urlă cu ochii scoși din cap. O REVOLUTIE bazată pe șapte litere care se-ntind – ca pârjolul, ca apa ieșită din matcă, ca norul de lăcuste – pe toate T-shirt-urile acestei veri, pe autobuze și tramvaie, pe coridoarele școlilor, tatuate pe brațele vânjoase ale băieților din Ferentari, pe pulpele fetelor și pe spatele lor dezgolit, în amfiteatrele universităților, pe banderolele manifestanților, pe uniformele jandarmilor și ale mascaților veniți să-i păzească, pe bâtele lor, pe căștile lor, pe carapacea lor de broască țestoasă. Apoi în grădini și în parcuri și în magazine, pe uniformele agenților de circulație, pe fațadele blocurilor, pe trotuare, în mall-uri, pretutindeni, cuprinzând în cele din urmă „uzinele și ogoarele patriei”. Reconfigurând, ca un stimul miraculos, sinapsele otrăvite de propagandă și minciună ale creierelor noastre, ea i-ar scoate pe hoți din joc, ar aboli vremea alegerilor trucate, ar elimina pentru totdeauna morții de la urna de vot, ar transforma, pe tot răstimpul manifestării ei originale, băltirea de azi într-o formă de democrație directă, una care „ar cuprinde masele” zburând peste lume, ca o muzică, ca un dans”, a scris Gabriel Liiceanu pe Contributors.
http://www.contributors.ro/…/injuratura-care-ne-une%C8%99te/

In opinia lui Liiceanu, asadar, o Romanie demna, moderna, democratica, respectata, prospera e aceea unde pe toate gardurile, usile, tricourile, autobuzele, fesele si pulpele fetelor scrie “MUIEPSD”.

Liiceanu a uitat bisericile si instantele de judecata din enumerarea locurilor unde ar dori sa vada expus elevatul slogan, iar sublima transfigurare a societatii romanesti ar fi fost completa.

Dar daca tot sustine aceasta “revolutie” culturala, inclusiv tatuarea sloganului “pe brațele vânjoase ale băieților din Ferentari, pe pulpele fetelor și pe spatele lor dezgolit”, Liiceanu – in calitate de prim-revolutionar – ar trebui sa se ofere ca exemplu si sa-si tatueze el insusi sloganul pe corp. “Brate vanjoase” nu mai are, iar femeie nu-i, sa si-l tatueze pe fese sau pe spatele dezgolit, asa ca ar merge sa-si tatueze sloganul pe frunte.

Ori, la fel de bine, poate afisa sloganul in librariile Humanitas. Sunt convins ca cei care-i intra in librarii vor fi delectati de savoarea obsesiei sale.

Mai lipseste Plesu sa scrie o oda obsesiei lui Liiceanu pentru “muie”, iar tabloul cu emanatiile pretinsilor intelectuali de dreapta romani ar fi complet.

Ceea ce-i caracterizeaza pe toti acesti ideologi marxisti anarhisti, camuflati in parerologi de dreapta, este dispretul fata de democratie, lege, persoana si drepturile omului.

Cuvantul cheie in doctrina revolutionara marxist-leninista este VIOLENTA (verbala, anarhica, armata etc), exact ceea ce justifica acum Tismaneanu, Liiceanu si alti pretinsi intelectuali de dreapta.

Odata ce acesti ideologi marxisti creaza doctrina/teoria/ideologia care sa justifice actiunile anarhice, vin operativii care spun ca in numele noii “revolutii” pot si omori, exact cum i-ati auzit pe unii spunand pe Facebook ca vor sa faca pe 10 august, daca jandarmii fac ce nu le convine lor.

Acesti ideologi marxisti nu au cum sa produca doctrina de dreapta. Iar fara o doctrina de dreapta, care sa fi trecut de filtrul criticii prin dezbateri publice argumentate, nu ai cum sa produci politici publice de dreapta.

Fara doctrina de dreapta si politici publice de dreapta, nu poti avea nici partide de dreapta. Doar pentru ca un partid se proclama “anti-PSD” nu inseamna ca si e de dreapta.

Din lipsa acestei doctrine si a politicilor publice de dreapta, s-a ajuns astazi ca partidele asa-zis de dreapta din Romania sa fie mai extremiste pe stanga decat PSD-ul.

Daca pe timpul lui Boc PDL-ul a propus si sustinut “taxa forfetara”, care a inchis sute de mii de firme, acum PNL-ul si restul partidelor pretins de dreapta sustin transformarea Romaniei intr-un “securistan” controlat servicii si institutii de represiune, care dispretuiesc si calca in picioare drepturile fundamentale ale omului. Ceea ce sustin acestia nu are nimic in comun nu doar cu dreapta, dar cu insasi democratia vestica.

Vi-i imaginati pe Maniu, Bratianu, Coposu, Ratiu, Campeanu facand apologia “muii” in spatiul public, cum o fac acesti impostori ai dreptei de azi?