Romînia pute de generali.
Cu una, două, trei sau patru stele.
Ilie Năstase, jucătorul de tenis, e general.
Anghel Iordănescu, fotbalistul, e general.
Fiindcă au jucat pentru clubul sportiv al armatei, deci s-au jertfit.
Așa că sînt celebrați corespunzător, ca niște eroi adevărați, care au făcut cinste patriei .
Ilie Ilașcu n-a jucat pentru nimeni .
A avut ghinionul să fie om serios, nu prea știa cum e cu jucatul.
Vorba unui ilașc mai bătrîn, de acum vreun secol și jumătate, cînd un împărat i-a oferit o decorație : ,, Noi nu ne-am luptat pentru jucării ,, .
Așa că Ilie Ilașcu nu e general al glorioasei armate romîne și nu e celebrat, la zile festive, ca un erou care s-a jertfit pentru țară.
E doar un fost pușcăriaș venit din Basarabia .
Există și o veste bună .
Ilașcul de acum un secol și jumătate, cel care nu lupta nici el pentru jucării, a sfîrșit vagabondînd prin Munții Apuseni, cu mintea pierdută . Chit că fusese un Mesia al ardelenilor. Ilașcul din zilele noastre e bine, sănătos, pare-se. E drept, guvernul romînez a vrut să-l dea afară din casă, dar în rest, parcă n-am auzit să fi pățit ceva . Deci există un progres, totuși, față de vremurile de acum un secol și jumătate.
Mai multe nu știu să vă spun despre Ilașcu, la televizor nu dau știri despre foști pușcăriași basarabeni care nu sînt generali.
Acum vă rog să mă scuzați.
Ies puțin pînă afară, ca să vomit.
Știu, nu-i frumos și nici patriotic .
Dar e adevărat .

Andrei Ivanţoc : ”Româna pentru idioţi„

Azi am vorbit cu un prieten despre Andrei Ivanţoc. În Chişinău, în cartierul Ciocana. Adică acolo unde locuieşte unul dintre puţinii eroi adevăraţi ai unei ţări care l-a făcut pe prinţul ciripitor Dudă colonel activ al armatei romîne.

Literele mici şi ” î ” din ” i ” sînt la locul lor. Iar dacă nu ştiţi cine e Andrei Ivanţoc, nu vă impacientaţi. N-a fost în topuri anul trecut şi, precum se vede, n-o să fie nici în următorii 50 de ani.

În cazul în care, după glaciaţiunea rrromînească, va întreba cineva de Andrei Ivanţoc, pot doar să ofer, în reluare, părerea mea abrazivă şi nepatriotică, publicată după ce deţinutul Ivanţoc ne-a arătat nouă, romînilor liberi, ce mici şi alienaţi sîntem.

Dacă textul vi se va părea patetic, sper să înţelegeţi motivul : l-am cunoscut pe acest om în anul 1995, în închisoarea din Tiraspol. Şi a trebuit să fac unele eforturi pentru ca gardienii să nu vadă reacţia mea faţă de o realitate care m-a izbit ca o piatră : vorbeam cu un strămoş viu din cartea de istorie.

Româna pentru idioţi

Dacă poporul romîn n-ar fi atît de bolnav, şi dacă s-ar trezi pentru un minut din bolboroseala cu care aiurează de cîteva zeci de ani, ar putea înţelege ce noroc porcesc i s-a arătat: să fie contemporan cu cîţiva dintre strămoşii săi.
Nu e nici-o figură de stil. Aceşti contemporani din alte vremuri sînt în număr de patru şi, în ordinea condamnărilor, poartă următoarele nume: Ilaşcu Ilie, Ivanţoc Andrei, Petrov-Popa Tudor, Leşco Alexandru.
Acum doua zile, Andrei Ivanţoc nu s-a încurcat în decorurile post-moderne şi şi-a văzut de treaba lui de strămoş anacronic şi bizar. Adică ne-a oferit, cu preţul unei ultime bătăi încasate, ceea ce s-ar putea numi un pachet promoţional: o lecţie de română şi un diagnostic.
Diagnosticul e vechi, desigur. Dar el a început să duhnească atunci cînd tot felul de analişti, acoperiţi sau descoperiţi, au început să ne explice de ce a luat-o Ivanţoc la fugă spre Transnistria: fiindcă cei 15 ani de închisoare i-au afectat psihicul.

Diagnosticul e corect, numai că bolnavul şi perioada nu corespund cu ipoteza specialiştilor. Iar această tristă şi ruşinoasă realitate a devenit evidentă atunci cînd Andrei Ivanţoc a explicat, clar şi simplu, ca pentru proşti: s-a întors spre Transnistria fiindcă un om liber face ce vrea, pe pamîntul lui.
Bizar, nu … ? Într-o ţară în care mîncatul de pe jos a fost şi încă mai este sport naţional, e obligatoriu ca asemenea oameni să fie nişte extraterestri. Nişte ciudaţi care renunţă la instinctul de conservare pentru nişte chestii despre care scrie în cărţile de istorie. Chestii în care nu mai crede nimeni.
De 15 ani, cei patru extratereştri îi arată unui popor bolnav antidotul. Degeaba. Hagi, Eurovisionul şi „Surprize, surprize” sînt lucruri mult mai importante. Şi să-i batem pe sloveni, desigur. Asta contează, nu patru ciudaţi care abia au scos un egal cu ruşii. Mutu, nene, ăla meseriaş … a ieşit primu` în Serie A, moşule! Asta, da, meserie!
Aşa e. De asta îmi cer scuze pentru deranj şi vă urez vizionare plăcută şi boală uşoară. Cît despre extratereştrii ăia patru, ghinionul lor : cine i-a pus sa fie români? Şi-n plus, par oameni mari, de ce-or fi luat ei de bun tot ce scrie în cărţile alea de istorie?
Poftim? Nu, n-am nimic, ies doar puţin, să vomez.

Sursa: Lucian Postu via Ziaristi Online