O evreică rupe tăcerea privind Legea “Elie Wiesel”: “Românii nu au fost şi nu sunt antisemiţi. Bunicul meu evreu a fost ucis de comuniştii… evrei!” Maica Ecaterina Fermo îi bate obrazul lui Alexandru Florian. VIDEO

Bunicul meu evreu, ucis de comuniști și protejat de românii ortodocși
Câteva observații asupra legii anti-legionare
de Monahia Ecaterina Fermo

„Nu putem avea viitor, dacă nu ne respectăm trecutul”(Regele Mihai I)
Din cutiuța amintirilor mele, în ultimele săptămâni a ieșit la iveală unul dintre cele mai impresionante momente din viața mea: după-amiaza zilei de 29 iunie 1986, când plină de întrebările vârstei de 33 de ani și uimită de răspunsuri, primeam “PECETEA HARULUI DUHULUI SFÂNT”, din Taina botezului la mănăstirea Cernica, sub mâna ocrotitoare a părintelui Ilarion Argatu. Totul a fost uimitor, divin, strălucitor, în paraclisul mănăstirii, unde avea loc evenimentul, cu pridvorul ce amintea de anii copilăriei mele la bunici, cu mirosul de tămâie și ceară, dar mai ales privirea mi-a fost atrasă de o carte veche cu coperți de piele și cu litere chirilice, din care părintele Argatu a citit toată slujba. Dar ceea ce îmi revine de o vreme în amintire, ca o privire în oglindă, este momentul șocant când, folosindu-se de un canon al Sfinților Părinți, din cartea cu coperți de piele și litere chirilice pe care o zărisem pe masă, părintele a început să-mi citească „lepădările”, la care trebuia să răspund eu, pentru că eram matură și răspunzătoare de cuvintele mele. După cum bine știm la bebeluși este nevoie de naș ca să facă acestea.
-„Te lepezi de satana?”
-„Mă lepăd!”
-„Întoarce-te și scuipă-l de trei ori”.
Da! L-am scuipat și m-am lepădat chiar în clipa aceea și până la sfârșitul vieții mele de toate ororile gândite și făcute. Și totuși, la următoarea lepădare am simțit că se adună în mine toată mândria, ura, revolta și răzbunarea de care aș fi fost capabilă și în câteva secunde partea întunecată din mine (Monica cea revoltată și nebotezată) a vrut să se scoale și să-l scuipe pe preot și să fugă, auzind cuvintele: „Te lepezi de toată credința rătăcită a strămoșilor tăi care L-au prigonit pe Iisus Hristos?”
Cu toată mândria lezată pe care o simțeam împungându-mă aproape fizic, o forță uriașa nevăzută mă ținea țintită în genunchi … și am răspuns hotărâtă și uimită, chiar șocată:
-„Mă lepăd !”
-„Și te închini Lui ca unui Împărat și Dumnezeu?”
-„Mă închin Lui ca unui Împărat și Dumnezeu!”
Nu poate fi explicat în cuvintele din nicio limbă pământească cât Har și dragoste divină, câtă înțelepciune și umilință izbăvitoare am simțit înfierbântându-mi inima și topind pe loc ura, mândria și răzbunarea moștenită de la moșii și strămoșii mei nebotezați. Atât ei cât și orice alt împotrivitor lui Hristos, nu-mi mai puteau face nimic, căci toată inima și tot cugetul le pusesem la Picioarele Împăratului cel Adevărat.
M-am îndulcit mult săptămânile acestea, învăluindu-mă cu aceste amintiri. Dar ele nu au țâșnit întâmplător din cutiuța amintirilor, ci ca un răspuns divin la frământările care m-au cuprins de când s-a declanșat în societatea noastră disputa pro și contra așa-zisei legi anti-legionare, prin care se interzice promovarea legionarismului, mișcare politică-religioasă interbelică generatoare chipurile, de antisemitism și nazism.
Recunosc că în ceea ce privește subiectele istoriei interbelice nu am nici calitatea, nici vârsta unei exegeze pertinente. Dar cred că, alături de mari nume din literatura românească și de istorici și comentatori contemporani, pot să-mi spun și eu umila mea părere despre subiectul acesta fierbinte, mai ales ca antecedentele familiei mele îmi permit să cunosc în parte adevărul istoriei.

Bunicul meu evreu, îndrăgit de creștini
Dar să începem cu începutul… În 2002 Guvernul României a interzis organizațiile și simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob și promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii. Actul normativ incrimina totodată negarea Holocaustului, definit ca „persecuția sistematică sprijinită de stat și anihilarea evreilor europeni de către Germania nazistă, precum și de aliații și colaboratorii săi din perioada 1933-1945”.
Patru ani mai târziu, cu ocazia aprobării și modificării ordonanței de către legislativ, două comisii ale Parlamentului României au adoptat un amendament prin care se elimină din definiția Holocaustului sintagma „aliații și colaboratorii săi”. Apoi în perioada iunie-iulie 2015, au fost adoptate și promulgate noi amendamente ale ordonanței care, de data aceasta, aduc un plus de specificitate locală actului normativ. Spre deosebire de versiunea anterioară, ultimele amendamente definesc Holocaustul din România, interzic promovarea simbolurilor și ideologiilor legionare și extind interdicția cultului public asupra persoanelor vinovate de crime de război și genocide.
Nu aș vrea să intru în polemici politico-ideologice, nici măcar nu aș vrea să nominalizez, înfierând pe Președintele Iohannis sau pe fostul lider PNL, Crin Antonescu, vinovații actuali ai aprobării actualei legi. Oricum ei dau vina pe legislația europeană!
Crin Antonescu: Mai întâi, nu sunt singurul inițiator al legii, în al doilea rând este o lege care a reunit la dezbaterea ei un vot aproape unanim. Completarea ordonanței din 2002, a venit din necesitatea de a pune în concordanță și legislația românească cu legislația europeană în acest sens, o legislație îndreptată împotriva negaționismului și anumitor fenomene care au căpătat o anumită amploare în ultimii ani, mai ales în spațiul european, nu doar în România”.
În ultimele săptămâni toată mass-media, toată presa scrisă și toate site-urile și blogurile au înfierat sau nu, prin dezbateri și polemici cu personalități ale culturii și istoriei românești, acest fierbinte subiect.
Aproape în unanimitate concluzia a fost aceeași: Legea anti-legionari este pretextul unor abuzuri incredibile împotriva democrației românești.
Poate nu întâmplător, cele mai multe lucrări care analizează Mișcarea Legionară ca fiind o organizație fascistă aparțin unor cercetători „reputați” din străinătate: Stanley Payne, Roger Griffin, Robert Paxton, Philip Morgan etc., la care se adaugă studiile semnate de Radu Ioanid, Mihai Chioveanu și Constantin Iordachi (lista nu este exhaustivă), dar și Raportul Comisiei Wiesel, asumat în 2004 de către statul român.
Este cât se poate de adevărat că noi, nepoții celor ce au trăit acele vremuri, primim drept „adevăr” ceea ce ni s-a oferit în cărțile de școală, de specialitate, ba chiar și în cultură. Așa am fost îndoctrinați de „fiară roșie” de 50 de ani încoace. Abia acum își fac timid apariția în media, timide glasuri ale intelectualității romanești pentru a afirma cu tărie existența unui alt adevăr decât am învățat noi în manualele bolșevice – acela în care de două mii de ani, pe pământul românesc istoria și creștinismul au mers mana în mâna și au aparat împreună granițele și neamul românesc de orice altă influență istoric-filozofico-religioasă.
Asta am înțeles din primele clipe ale încreștinării mele. De aceea am început acest comentariu cu imaginile lepădărilor din rânduiala botezului, pentru că atunci am înțeles că orice voi face în viață sau orice voi gândi va fi în lumina și adevărul creștin, care a călăuzit poporul român de două mii de ani. Cam așa trebuie că au gândit și marii noștri învățați și filozofi și oameni de cultură, care au trecut la cele veșnice, dar care riscă să fie înfierați acum de „noua lege”…Cioran, Eliade, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu și mulți, mulți alții. Nu mai vorbesc aici de mari preoți și duhovnici care nu au făcut nimic altceva decât că au călăuzit poporul spre mântuire, folosindu-se desigur de toate forțele umane care împărtășeau același deziderat creștin – așa cum a fost și Mișcarea Legionară. S-a făcut atâta discuție pe tema antisemitismului propagat de cei ce au simpatizat cu ideile creștine ale Mișcării Legionare. Eu, care provin din neamul evreiesc și nu neg existența holocaustului, ci încerc să sufăr odată cu tot cel ce este nedreptățit și osândit, fie el evreu, roman sau orice altă națiune, totuși românii și mai ales elita culturală interbelică, nu au fost antisemiți și nici rasiști. Acești apologeți ai creștinismului nu au propovăduit decât mila creștină, înveșmântată însă în haina demnității românești. Iar acum nici nu poate fi vorba de antisemitism, nu există un pericol real în societatea românească de azi. În anul 2015 mai putem vorbi de antisemitism în România, când numărul evreilor nu depășește câteva mii?
Faptul că o stradă sau o asociație va purta numele unui filozof sau preot sau om de mare cultură românească ce a împărtășit aceleași idealuri creștine de mântuire cu membrii Mișcării se poate numi antisemitism?
Dovadă este chiar la mine în familie, unde bunicul meu evreu, Iosif Fermo, a activat ani buni ca ziarist de prima mână la ziarul Universul, care se știe că avea orientare creștină de dreapta. Iată câteva amintiri ale colaboratorilor săi:
Stelian Popescu dădea atribuții, în sensul că dădea ordine și gurile rele spuneau că și articolele lui erau scrise de altcineva. Și cam îl știu pe cine, era unul, Iosif Fermo, care era puțin evreu, ori se știa că tenta Universului nu era antisemită pe față, dar nici cu mare simpatie nu era; și totuși Fermo ăsta, care era bun prieten cu Titulescu, se pare că ăsta îi făcea marile lui articole, care se terminau întotdeauna cu o chestie foarte serioasă: Vom trăi și vom vedea”.
„După deconcentrarea mea prin august 1942, din dorința de a începe o eventuală carieră jurnalistică, am apelat la Victor Popescu care mi-a înlesnit angajarea ca redactor stagiar la ziarul Universul cu un salariu de 5000 lei atunci când solda de sublocotenent era de 7000 lei. Am fost reținut grație cunoștințelor mele de limba engleză la colectivul redacțional de politică externă, condus de Ion Lugosianu, secondat de Romulus Seișanu și de Iosif Fermo, care fiind evreu, nu mai lucra pe postul său, din cauza legilor antisemite elaborate în 1938, dar de care directorul ziarului Stelian Popescu nu prea ținea cont și găsea mijloacele financiare să-și susțină colaboratorii, chiar dacă erau evrei” (DAN BRĂTESCU – fragment din cartea Octogenar în jurul globului).
Dragul meu bunic s-a căsătorit cu o creștină, neam de os domnesc pur românesc și creștin, care a ctitorit multe biserici și mănăstiri – Voievodul Neagoe Basarab, apoi și-a creștinat toți copiii și …surpriza vieții …a fost arestat de evrei, de regimul ANA PAUKER – născută HANNA RABINSONH – și învinuit de trădare cu agenții de presă străină – dar mai ales creștine!
Atunci, în anii 50 toată familia a suferit din cauza pierderii bătrânului Fermo. Dar eu astăzi îi mulțumesc Domnului că a rânduit să am și eu un bunic a cărui viață s-a încheiat în infernul penitenciarului Aiud, dar mai ales mă bucur că numele lui e trecut pe pereții memorialului de la Aiud alături de adevărații mărturisitori creștini omorați de regimul comunist.
Din păcate, unii știm că în spatele tuturor acestor masacre, fie ele creștine, fie evreiești – sunt organizațiile oculte, care conduc lumea din umbră, folosind istoria și popoarele ca pe o armă, asmuțindu-i unii împotriva altora pentru a domina ei pământul!
Pentru mine, ca și creștin ortodox, nu există decât un singur adevăr absolut: cel al Domnului nostru Iisus Hristos – om și Dumnezeu: „Eu sunt calea, adevărul și viața”.
Când vom avea și noi curajul să spunem și să acționăm conform adevărului creștin?
Iată o iau înainte alte neamuri ce vor să țină steagul creștinătății sus:
„Cei mai mulți australienii cred în Dumnezeu. Nu este vorba despre «dreapta creștină» sau «presiuni politice», este o realitate faptul că această națiune a fost fondată de bărbați creștini și femei cu principii creștine. Este, cu siguranță, adecvat de a afișa această realitate pe pereții școlilor noastre! Dumnezeu vă deranjează? Dacă DA, vă sugerez să luați în considerare o altă parte a lumii pentru a trăi acolo, pentru că Dumnezeu este parte a culturii noastre” – Julia Gillard Prim ministrul Australiei.
Luați aminte popor român creștin!