A început duminică, 6 septembrie, cu o manifestație de proporții în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău. Au fost 30.000 de oameni, dupa estimările autorităților, însă organizatorii spun că au participat circa 100.000 de oameni. Oricum, protestele au fost catalogate drept cele mai mari din ultimii 24 de ani. Principalele revendicări: investigarea și stabilirea adevărului în cazul devalizării sistemului bancar cu un miliard de dolari, lansarea unei campanii împotriva oligarhilor, demisia președintelui Nicolae Timofti, alegeri anticipate și alegerea președintelui prin vot direct.

Începând de duminică 6 septembre, în centrul Chișinăului s-au ridicat corturi (circa 200), iar oamenii stau zi și noapte în Piața Marii Adunări Naționale, se țin discursuri, iar liderii încearcă să intre în legătură cu ambasadele statelor occidentale și ale UE și să discute cu reprezentanții guvernului.

Presa de peste Prut se află în plin război, în funcție de interesele oligarhilor ce o controlează. Pentru publicațiile deținute de Vladimir Plahotiuc (unul dintre liderii Partidului Democrat, aflat la guvernare) protestele sunt o mare manipulare, inclusiv prin mâna Moscovei. Pentru publicațiile controlate de frații Victor și Viorel Topa este vorba despre Marea Adunare Națională și despre ”Orașul Demnității” din Chișinău. Cum diminutivarea place urechii moldovenilor, ziarul Timpul vorbește despre ”Orășelul Demnității”.

Acțiunea este organizată de Platforma Civică Demnitate și Adevăr. A luat naștere relativ recent, în februarie 2015, după alegerile parlamentare din noiembrie 2014 și după perioada de luni de zile ce a urmat, în care partidele pro-occidentale s-au chinuit sa formeze un guvern. Printre liderii Platformei DA se numără analistul politic Oazu Nantoi, o figură apreciată în mediile pro-occidentale de la Chișinău, candidat la Primăria Chișinăului din partea Partidului Popular European din Moldova (formațiune condusa de fostul premier Iurie Leancă) la alegerile ce au avut loc în iunie anul acesta. Mai fac parte din Platforma DA analistul politic Igor Boțan, bloggerul Alexandru Cozer, fostul vicepremier Valentin Dolganiuc, avocatul Andrei Năstase (avocatul sus-amintitei familii Țopa).

Președintele de la Chișinău: forțele externe vor profita de pe urma protestelor

Președintele Nicolae Timofti a recționat imediat ce protestatarii i-au cerut demisia.

„Și acum despre demisia care mi s-a cerut. Nu voi demisiona, fiind convins că o asemenea decizie ar aduce instabilitate Republicii Moldova. Un vid de putere ar determina o nouă criză politică. Am venit în această funcție pentru a pune capăt unei perioade de instabilitate care a durat doi ani și jumătate, și nu accept să fiu generatorul unei alteia de acel fel.
Trebuie să înțelegem că de un eventual haos în Republica Moldova vor profita neîntârziat acele forțe interne și externe care au acționat permanent în toată istoria recentă pentru destabilizarea țării noastre și pentru transformarea ei într-o gubernie. Instabilitatea pe care și-o doresc aceste forțe ostile Republicii Moldova ar îngreuna dezvoltarea țării noastre pe un termen nedefinit. Pericolul este astăzi mai mare ca oricând ca țara noastră să fie deviată de la cursul său firesc de dezvoltare, spre integrarea în Uniunea Europeană”.

La fel, guvernanții au exclus orice întrevedere cu liderii protestatarilor atât timp cât aceștia au revendicări ultimative.

Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale (ISPRI) din cadrul Academiei Române, pare sa sprijine poziția autorităților de la Chișinău. El a spus pentru Adevarul că protestele sunt menite să legitimeze o nouă formațiune politică, că în discursurile din Piața Marii Adunări Naționale nu se face nicio referire la ”România”, ”români” sau ”unire”, că numărul studenților (în vacanță) este foarte mic, că se vorbește mult depre ”patriotism moldovenesc”.

Monica Macovei: Stați și protestați până când DNA trece Prutul

Ei bine, dacă președintele Republicii Moldova spune că protestele duc la instabilitate și astfel vor profita ”fortele externe” pentru transformarea țării în ”gubernie”, europarlamentarul Monica Macovei îi felicită pe protestari și apune că „Mesajul pentru cetăţenii care protestează este ca să stea să protesteze”. „În primul rând, felicitări grupului DA, Demnitate şi Adevăr pentru acest protest. Îl consider firesc şi mă bucur că oamenii nu se lasă şi stau în stradă. Aşa trebuie făcut când se întâmplă, când guvernanţii fac porcării, când nu se întâmplă nimic, când Procuratura nu cercetează. Poporul e suveran şi atunci trebuie să arate inclusiv ieşitul în stradă, fără violenţe, evident, dar trebuie să-şi spună părerea şi nu se poate să nu asculte de ei”.

Macovei declarase și anterior că oamenii trebuie să stea în stradă până când ”DNA trece Prutul”.

La poziția Monicăi Macovei se adaugă faptul că ușa reprezentanței UE la Chișinău și a ambasadelor SUA și Germaniei au fost deschise pentru liderii protestatarilor, pe 8 septembrie. Cei din urmă susțin că au primit promisiuni că diplomații occidentali vor încerca să medieze o întâlnire cu guvernanții. Până acum nu a apărut o reacție oficială a UE, SUA sau a Germaniei. La fel, nu a apărut o poziție oficială a României.

Se conturează astfel un antagonism care trece și în dreapta Prutului: protestele de la Chișinău sunt o mișcare legitimă împotriva corupției vs. protestele sunt menite sa destabilizeze tara, sa elimine din discursul public tema românismului și să creeze o formațiune politică noua, in vederea unor posibile anticipate.

Până și una dintre țintele protestatarilor, Vlad Plahotniuc, a postat pe Facebook un mesaja in care arată că anticipatele cerute de protestatari sunt o soluție, chiar dacă, spune el ”pentru Republica Moldova ar putea fi catastrofală orice destabilizare politică acum”.

Liderul socialiștilor pro-ruși are ”probleme personale” la Moscova

Cum poate fi destabilizată Republica Moldova de niște proteste atât de lăudate de Monica Macovei. Iată cum. Liderul Partidului Socialist (pro-rus), Igor Dodon, și-a exprimat sprijinul pentru revendicările protestatarilor. Nu contează că aceștia îl detestă – liderul pro-rus a simțit că e un moment de slăbiciune pentru putere și cere și el cu tărie anticipate, aticorupție, demisii, demantelarea puterii pro-occidentale paralitice de la Chișinău. Mai mult, pentru Dodon au apărut brusc niște probleme personale … la Moscova. A luat avionul spre Moscova pe 8 septembrie pentru a ”rezolva niște probleme ale unor rude”. Miercuri, la doar o zi, o fostul premier Zinaida Greceanîi, și ea din cercul socialiștilor pro-ruși, a plecat la Moscova. Poate tot pentru a le ajuta pe ”rudele” lui Dodon.

Iată, în continuare, cum se mai pot destabiliza lucrurile. În paralel cu protestul de pe 6 septembrie a fost organizată și o acțiune a mișcării Antifa în fața Procuraturii Generale. Au fost altercații, răniți și au urmat arestări. Printre cei reținuți se numără fostul comunist Grigore Petrenco (liderul grupării Antifa – antifasciștii) și Mihail Amerberg și Pavel Grigorciuc, membri ai grupării pro-ruse. Peste toate acestea, oligarhul Renato Usatîi (al carui partid a fost eliminat din alegerile parlamentare din 2014 pentru că a primit finanțare externă – din Rusia) anunță că va organiza proteste în masă în fața instituțiilor guvernamentale, ”adevărate” proteste, spune el, deoarece cele ale Platformei Demnitate și Adevar ar fi ale unor ”idioți, patrioți de buzunar oligarhic”.

Televiziunile cu adevărat pro-occidentale emit în mare parte doar în Chișinău. În restul țării, ponderea lor si a programelor preluate din Rusia este egală. La fel și în ce privește presa scrisă. Este ușor de înteles care va fi impactul agitațiilor de la Chișinău la nivelul întregii țări.

Ce vor protestatarii

În scurta sa existenta, Platforma DA a fost foarte activă, organizand mai multe mitinguri (trei până acum) si a cerut:

investigarea evenimentelor violente din aprilie 2009 (ce au dus in cele din urma la indepărtarea regimului lui Vladimir Voronin) și pedespirea celor care au comis violențe și crime; preluarea conducerii Procuraturii Generale, a Serviciului Vamal și a Centrului National Anticoruptie de către experți din state UE (o propunere venită de la Bruxelles la începutul acestui an, dar respinsă de liberal-democrați și de democrați); demisia actualilor șefi ai instituțiilor înainte menționate; transparentizarea proprietății asupra trusturilor de presă; investigarea internațională a disparitiei unui miliard de dolari din sistemul bancar al țării; retragerea din viața politică a liderilor politici actuali (pro-occidentali și pro-ruși), pe motiv că și-au împărțit în mod nedemocratic și netransparent influența asupra justiției; demisia guvernatorului băncii centrale; demisia șefului statului, care ar fi închis ochii la nereguilile din justiție și sistemul bancar; alegeri anticipate și alegerea șefului statului prin vot direct.

Șase ani de dat în gropi pe drumul spre Europa

Revendicările de mai sus sunt justificate. Au trecut ceva mai bine de șase ani de la veniurea la putere a unui regim declarat pro-occidental. Un interval în care țara a fost condusă vreme de aproape 3 ani de președinți interimari, de patru guverne susținute de trei coaliții. Instabilitatea aceasta nu se reflectă însă în instituțiile de maxima importanță: la conducerea vămilor a rămas același personaj, la fel și la conducerea ”DNA-ului” din Republica Moldova, a Comisiei Electorale Centrale, fiecare numit și susținut de câte un partid politic pro-occidental.

Nu este de mirare că fostul ministru de Interne condamnat pentru violentențele din aprilie 2009 nu este de găsit, la fel și multi alți foști demnitari condamnați. Astfel împărțite ”feudele”, cu un sistem bancar făcut șvaițer de băncile rusești în complicitate cu oligarhi precum Ilan Shor, cu impactul economic al conflictului din Ucraina și al restricțiilor comerciale impuse de Moscova, țara a ajuns în 2015 într-o situație financiar-economica dezastruoasă: FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană și-au înghețat programele de ajutor și împrumut, guvernul a rămas fără bani pentru plata salariilor.

Nici măcar presiunea exercitată de Vest nu a dus la rezultate. Și astfel Republica Moldova a devenit țara atacurilor ”raider” prin care magistrați corupți schimbau peste noapte proprietatea companiilor prin decizii în favoarea unor offshore-uri obscure, astfel Aeroportul Chișinău a fost dat în concesiune unei companii obsure din Rusia, astfel Ilan Shor, suspectat în cazul devalizării Bancii de Economii (un ”CEC” al Republicii Moldova) a devenit primar in Orhei, oligahul pro-rus Renato Usatîi devine primar în Bălți (asta după ce cu câteva luni inainte partidul sau a fost scos din cursa alegerilor parlamentare pentru finanțare ilegală din Rusia), astfel miliardul furat din bănci a ajuns să fie acoperit din banii publici și mizeria oligarhilor sa fie băgată sub preșul fiecărui cetățean. Sunt aberații ale sistemului politic și judiciar care dovedesc cât de coruptă este clasa politică.

Degeaba au venit realizările din 2014: în iunie a fost semnat Acordul de Asociere la UE și Acordul de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (intrat parțial în vigoare chiar din 2014), iar în aprilie a intrat în vigoare liberalizarea vizelor Schengen (pentru o populație săracă poate cel mai tangibil aspect al apropierii de UE). Toate progresele sunt anulate de certurile politice și incapacitatea de a reforma.

Protestele sunt justificate, nu însă momentul și nici contextul

Cetățenii moldoveni au toate motivele pentru a se revolta si pentru a pune presiune pe guvern astfel incat sa miste reformele din loc. Insa protesttarii resping toate partidele și pe toți liderii politici, le cer demisia si nu propun o alternativa – liderii protestatarilor spun în fața lumii că nu vor să constituie un partid nou. Momentul nu este oportun, dacă protestatarii si liderii vor cu adevarat calea spre vest. Protestele au fost organizate chiar inainte de reluarea negocierilor cu FMI, de care depimde stabilitatea financiară și implicit socială. FMI a anulat ultima rundă de negocieri tocmai datorită instabilității politice. Ce se va întâmpla acum? De ce tocmai acum cere miscarea anticoruptie demisia președintelui și a guvernului și alegeri anticipate?

Rămân și alte semne de întrebare. În primăvara acestui an, președintele Nicolae Timofti anunța după o reuniune a Consiliului Suprem de Securitate că țara se confruntă cu riscul unor proteste destabilizatoare. Peste câteva luni, zeci de mii de oameni cer în stradă demisia lui Timofti, iar acesta declară ca nu va renunța la functie. Reprezentanții guvernului nu se întâlnesc cu protestatarii, în timp aceștia au ușa deschisă la Reprezentanta UE și la Ambasada SUA, care se oferă, potrivit spuselor liderilor protestatarilor, să medieze discuția cu autoritățile.

Protestele par rezultatul unei lupte de anduranță pe frontul mediatic între două tabere: cea a liderului Partidului Democrat, Vlad Plahotniuc, și cea a fraților Victor și Viorel Țopa, deținătorii Jurnal TV și ai site-ului cu același nume. Plahotniuc deține un ”imperiu” mediatic prin General Media Group, care minimalizează importanța protestelor actuale și susține ca sunt influențate de agenții Moscovei, cu scopul de a destabiliza țara. De cealaltă parte, presa controlată de Victor Țopa (fost ministru al Transporturilor și sef al Administrației Aviatiei Civile, a fost acuzat că a privatizat, în 2000, compania Air Moldova vânzând-o către propria firmă, asta în timp ce fratele său credita compania de stat cât s-a aflat la conducerea aceleiași Bănci de Economii). Începând din 2009, puterea financiară a oligarhilor Țopa și Plahotniuc a fost investită într-un război mediatic ce pare să ajungă acum la apogeu.

Protestele au început la relativ scurt timp după învestirea guvernului condus de Valeriu Streleț. Varianta Streleț a stârnit nemulțumire. Curentul pro-occidental susține că există un personaj salvator – Maia Sandu (fost ministru al Educației, o promotoare a acțiunilor societății civile, bună comunicatoare, cu un master la Harvard Kennedy School din Washington și doi ani la Banca Mondială, la Washington). În cărți a fost și Natalia Gherman (excelent diplomat, fiica fostului președinte Mircea Snegur).

Războiul mediatic de ani de zile a ajuns acum de pe sticlă în stradă. Oligarhii care susțineau, fie și de formă drumul european, au scos cuțitele. Oligarhii pro-ruși privesc de pe margine cu satisfacție cum se erodează capitalul electoral al rivalilor. Iar peste aceste ape tulburi se aude vocea Monicăi Macovei care îndeamnă la lupta, fostul președinte Traian Basescu dă pe la televiziuni un termen de 4-5 ani până la unirea cu România, în timp ce președintele Timofti (susținut la nivel oficial de România) încearcă cu disperare să arate că această luptă este în detrimentul țării. Poate că niciodată în ultimii șase ani de regim pro-occidental lucrurile nu au arătat atât de complicate la Chișinău și în relația cu România și UE.