O ţară de “xenofobi” a votat un neamţ preşedinte

de Victor Roncea

Scurt istoric: De Ziua Holocaustului, în octombrie 2013, Crin Antonescu, lipovean, confesiune religioasă neclară (ritul vechi, rusesc?), de formaţie istoric, pe atunci liderul liberal cunoscut pentru un oarecare discurs naţionalist şi cotat drept candidat prezidenţial sigur din partea PNL, anunţa introducerea la Senat a unui Proiect de Lege “pentru modificarea şi completarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob” prin care „minimalizarea Holocaustului” se va pedepsi cu închisoarea, după cum informa ziarul online Gândul. Iniţiativa legislativă Pl nr. L724/2013 va fi introdusă, până la urmă, pe 16 decembrie 2013, cu puţin înainte ca parlamentarii să intre în vacanţa de iarnă. Noutatea cu care se venea, era, în principal, că prin această lege vor fi interzise şi simbolurile şi organizaţiile cu caracter legionar, mai adăuga sursa citată.

George Scutaru, fostul corespondent în Rusia al ProTV şi co-iniţiator al proiectului de lege, în prezent anchetat de DNA pentru corupţie, respectiv mită de 1 milion de euro, a ţinut să specifice că proiectul este realizat în colaborare cu Institutul guvernamental „Elie Wiesel”, după cum apare chiar în textul iniţiativei transmise apoi la Cameră, unde a devenit PL-x 193/2014.

Legături ciudate

Institutul în cauză este condus de Alexandru Florian, fiul lui Radu Florian, profesor timp de 40 de ani (1950 – 1990) la catedra de marxism-leninism, ulterior socialism-ştiinţific a Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti. Surse din cadrul comunităţii evreieşti, deranjate de antisemitismul pe care riscă să îl provoace Alexandru Florian, ne-au declarat că, de fapt, conform cutumelor lor, acesta nici n-ar fi evreu ci mai mult ungur, pentru că deşi tatăl lui este evreu, mama lui este maghiară. Este vorba de Ilona (Ileana) Ioanid (Coordonatoarea volumului Polirom „Insemnari de la Snagov – Imre Nagy”), lector la aceeaşi fostă catedră de marxism-leninism şi totodată mama lui Radu Ioanid, azi cercetător amator la Muzeul Holocaustului de la Washington, respectiv fosta soţie a intelectualului evreu Virgil Ioanid, fost activist comunist de frunte, legat de Ion Iliescu încă de dinainte de evenimentele din decembrie 1989, după cum afirmă aceleaşi surse. Despre Radu Florian, cunoscutul politolog cetăţean american de origine evreiască Vladimir Tismăneanu comentează că “era un apologet al fundamentelor bolşevismului, nu trebuia sa cânte osanale conjuncturale. El era un zelot pe lungă durată, cum s-a vazut şi după 1989.” Un alt comentator cosângean al celor de mai sus, Rudulf Zimand, arată că Radu Florian a fost un marxist până la moarte. Rezervişti ai SRI şi unele dosare de la CNSAS atestă că Securitatea îi urmărea pe cei de mai sus şi pentru legăturile lor cu organele URSS.

O operaţiune antisemită şi antiromânească?

Dacă aşa stă este situaţia acum se explică mai bine de ce criminalul de război ungur, Wass Albert, care a ucis evrei şi români în Transilvania ocupată de horthyişti, are statui ridicate în tot Ardealul, în timp ce Alexandru Florian se războieşte, minţinând, cu memoria lui Valeriu Gafencu, românul basarabean care a salvat de la moarte un evreu, sau cu statuia filosofului Mircea Vulcănescu, “criminal de război” mort martiric în închisorile bolşevice. Alte voci avizate consideră că acţiunile urmaşilor comisarilor ideologici kominternişti urmăresc de fapt compromiterea României şi a românilor la nivel internaţional prin crearea, ca reacţie la operaţiunile lor, a unei organizaţii “antisemite” care să acţioneze violent “în numele ortodoxiei”. Dacă chiar aşa stau lucrurile, miza angajatului lui Victor Viorel Ponta, Alexandru Florian, poate fi inclusiv compromiterea mandatului preşedintelui Klaus Iohannis, a cărui alegere a demonstrat pe plan mondial lipsa oricărei pretinse “xenofobii” a românilor. Cu atât mai mult o asemenea Lege la cel mai tolerant popor cu putinţă nu-şi găseşte justificarea decât aceea de provocare a unor situaţii şi stări generatoare de conflict.

Începutul sfârşitului lui Crin Antonescu

Revenind la firele maşinaţiunii, proiectul Legii în cauză este aprobat de Senat la 8 aprilie 2014 cu 87 de voturi pentru, 0 contra, 0 abţineri şi pleacă spre Camera Deputaţilor, forul decizional, în aceeaşi zi, împreună cu o altă iniţiativă de-a lui Crin Antonescu, cea privind declararea lui Avram Iancu drept “Martir şi Erou al Naţiunii Române“, respinsă de la promulgare, într-o primă fază, de actualul preşedinte al României, Klaus Iohannis. Ulterior, peste numai o lună, în mai 2014, candidatul din cărţi la preşedinţia României primeşte o invitatie de participare, la Washington, la Forumul Global al Comitetului Evreiesc din America (AJC Global Forum). Pentru cunoscătorii politicii dâmboviţene este ştut faptul că această vizită în SUA a consacrat declinul până la dispariţie a omului politic Crin Antonescu. Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să moară, se pare că şi-au zis cei al căror lobby l-a aşteptat, în van, fostul şef PNL.

Misiunea informatorului

Ajuns la Camera Deputaţilor, unde este înregistrat pe 14 aprilie 2014, proiectul stă mai bine de un an pe la diverse Comisii din Parlament, dintre care unele dau Aviz negativ iar altele regizează o aşa-zisă “dezbatere publică” dominată de provocatorii chemaţi chiar de către unii dintre autorii proiectului de Lege. Proiectul este votat, neîntâmplător, chiar pe 24 iunie, la 88 de ani de la înfiinţarea Legiunii Arhanghelul Mihail, cu 303 voturi pentru şi 3 abţineri plus alte 2 persoane care au refuzat să voteze.

Pe lângă diversele aberaţii deja existente în Lege, la Comisia Juridică, vicepreşedintele acesteia, Ciprian Nica de la PSD, un turnător al Securităţii cu sentinţă definitivă şi un analfabet istoric, produce un amendament care schimbă istoria reală a României printr-o decizie legislativă: şi anume legiferarea Mişcării Legionare drept o organizaţie fascistă.

“Criminalii” “fascişti” Nichifor Crainic şi Mircea Vulcănescu, din nou pe “lista neagră”

Ţinta vădită a acestei acţiuni – după cum reiese din conţinutul Legii – este interzicerea fondului cultural românesc interbelic cu geniile sale şi a creaţiilor culturale, artistice şi religioase a sute de foşti legionari sau acuzaţi de legionarism şi “crime de război” care au excelat în domeniile lor, de la George Manu la Părintele Arsenie Boca sau academicianul Nichifor Crainic şi Mircea Vulcănescu, plus cei condamnaţi de Tribunalul Poporului în procesul ziariştilor “fascişti” sau zecile de generali ai Armatei Române care au luptat, uneori, pe ambele fronturi, pentru a înfunda apoi puşcăriile comuniste.

Să ardem cărţile “legionare” şi Constituţia, să dărâmăm statuile!

La capitolul “criminali de război” se prevede că statuile, daca există, vor fi dărâmate, denumirile străzilor sau liceelor schimbate, organizaţiile in memoriam desfiinţate şi scrierile acestora interzise. După 1945, ocupanţii sovietici ai Românei au interzis peste 10.000 de titluri şi publicaţii, cărţi deja publciate fiind arse de multe ori în piaţa publică. Iată cum, în 2015, se repetă acelaşi holocaust al culturii române, de data aceasta fiind prevăzute şi pedepse aspre, de până la 10 ani închisoare (!) pentru promovarea unor astfel de scrieri “fasciste”. Sunt încălcate, flagrant, cel puţin 3 articole din Constituţie: ARTICOLUL 29 – Libertatea conştiinţei,  ARTICOLUL 30 – Libertatea de exprimare, ARTICOLUL 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

De la Roller la Tismăneanu şi Florian

Faptul de a modifica istoria prin Lege, după ureche, în stilul lui Mihail Roller, este nemaiîntâlnit în lume, şi, dacă devine precedent, poate oferi baza pentru orice aberaţie istorică, cum ar fi aceea de a legifera de mâine, să spunem, că rezistenţa armată din munţii României a fost condusă de… disidenţii comunişti ai lui Vladimir Tismăneanu şi nu de legionarii sprijiniţi de NATO. În argumentarea acestei enormităţi, turnătorul Ciprian Nică, tocmai cel căruia, în “dezbaterea” de cinci minute i-a mulţumit în mod special deputatul Aurel Vainer, s-a bazat pe un Dicţionar scris, probabil, de un comunist, şi pe unul din zecile de manuale de istorie “alternativă” existente pe piaţă. Presa s-a întrebat cum de nici un alt for academic nu s-a pronunţat. Iată că, cercetând pe marginea acestui subiect, chiar de la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor am aflat stupefiaţi că au existat şi alte poziţii, între care una oferită chiar de Academia Română, respectiv de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (INST). Institutul specializat al Academiei Române, bazându-se pe experţii săi şi citându-l pe academicianul Dan Berindei afirmă negru pe alb că Mişcarea Legionară nu a fost fascistă, subliniind şi faptul că nu pot fi judecate crimele comise de unii cetăţeni, decât individual, conform Legii şi nu în culpă comună. Pentru că altfel facem exact ca naziştii şi comuniştii, adăugăm noi.

Foştii membri PCR şi Ponta, să fie arestaţi!

Altfel, toţi cei 4 milioane de foşti membri ai PCR ar trebui băgaţi la închisoare iar Victor Ponta arestat pe loc pentru tricoul său cu Che Guevara. De subliniat că, după 25 de ani de la căderea comunismului nu există o lege similară pentru bolşevismul anti-naţional şi anti-creştin şi moştenitorii de ieri şi de azi ai comunismului, flagel criminal care a răpus peste 100.000.000 de oameni.

O Lege demonică pe masa Preşedintelui

De pe 4 iulie, această Lege, care, dacă ţinem cont că reproduce întocmai dezideratele sovietice de distrugere a culturii române, are un caracter demonic, asemenea ideologiei care a inspirat-o, se află pe masa Preşedintelui României, spre promulgare sau returnare, spre revizuire. Cum minciuna are picioare scurte, ne propunem să-i oferim noi Preşedintelui – cât şi, fireşte, opiniei publice – adevărul ocultat de turnătorul Ciprian Nica şi generatorii antisemitismului şi antiromânismului din jurul său:

ACADEMIA ROMANA
INSTITUTUL NATIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI

Proiect de lege iniţiat de parlamentarii PNL
Proiect adoptat de Senat la 8 aprilie 2014

Observaţii

Mişcarea Legionară este o organizaţie care aparţine extremei drepte din România, creată la 24 iunie 1927 de către Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Moţa, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, sub numele de Legiunea Arhanghelul Mihail (şi NU Arhanghelului).

Ea se încadrează în contextul general al refacerii şi reformării societăţii româneşti după 1918, manifestându-se cu deosebire în marile oraşe, cu aderenţă în rândurile studenţilor, a unei părţi a intelectualităţii, a clerului ortodox şi a micii burgehzii.

Întemeietorii Legiunii nu au elaborat o doctrină, un program în sensul deplin al termenului. În lucrarea sa, Pentru legionari (1936), Corneliu Zelea Codreanu arată că piatra unghiulară de la care porneşte Legiunea este omul, nu programul politic.

Accentul se pune pe crearea elitei politice ca proces de acumulări lente şi pe educarea tineretului în spiritul naţionalismului, al promovării vechilor tradiţii ale poporului român, antibolşevismul, reformarea economică, socială şi politică a societăţii româneşti, avînd o componentă religioasă puternică, aceasta din urmă conferind un caracter original Mişcării Legionare în contextul mişcărilor de extremă dreaptă europene ale vremii.
Prin valorile promovate, Mişcarea Legionară nu poate fi inclusă automat, a priori, în curentul „fascist“, încă nedefinit complet şi perceput astăzi ca „depersonalizat” la scară europeană pentru că se nesocotesc trăsăturile fundamental naţionale.

Aversiunea faţă de bolşevism şi lupta împotriva acestuia apropie Mişcarea Legionară de specificul epocii, de fascismul italian şi de naţional-socialismul german, dar fără a permite înglobarea sa într-una dintre aceste doctrine. Elementele de doctrină legionară apără şi promovează tradiţionalismul, specificul şi realităţile româneşti, apărarea creştinismului ortodox, cerinţa instaurării unui stat autoritar, formarea unei elite disciplinate, naţionaliste, care să educe masele în acelaşi spirit, revoluţia spirituală, care să conducă la formarea „omului nou”, cetăţean având calităţi superioare, devotament şi spirit de jertfă pentru interesul naţional.

Persecutată de la înfiinţare, scoasă în afara legii de mai multe ori pînă la interzicerea din 1937, Mişcarea Legionară a avut, ca membri şi simpatizanţi, parte importantă a elitei intelectualităţii interbelice (Nae Ionescu, Mircea Eliade, Vladimir Dumitrescu, Vasile Christescu, Constantin Noica, Dan Barbilian, Petre Tuţea, Radu Demetrescu-Gyr etc.). Aceleaşi persecuţii continuă în perioada regimului antonescian şi comunist.

Trebuie reţinut faptul că adevărata măsură a luptei antibolşevice a fost dată de Mişcarea Legionară pe front, prin înrolarea deţinuţilor politici în batalioanele disciplinare destinate primei linii, unde s-au evidenţiat prin fapte de vitejie, apoi în lupta împotriva instaurării regimului comunist.

Componenta majoră a mişcării naţionale de rezistenţă anticomuniste din România a fost legionară, realitate ilustrată prin procentul major al deţinuţilor politici din perioada 1945-1964, apreciat la circa 75%.

Conform declaraţiei publice (2011) a Acad. Dan Berindei, Preşedinte de Onoare al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, Mişcarea Legionară nu poate fi calificată drept „fascistă” întrucât nu întruneşte, prin elementele de doctrină pe care le-a adoptat şi promovat, un caracter ideologic fascist.

*

Credem că, în discuţiile politice şi abordările juridice pe marginea subiectului OUG 31/2002 sunt utile următoarele precizări:

– echitatea politico-juridică prin exagerare a statutului de „legionar” şi extindere la alţi combatanţi ai rezistenţei anticomuniste şi membrii altor partide poltice, în contextul propagandei sovietice şi comuniste de „defascizare” după 23 august 1944 şi Convenţia de Armistitiu din 12 septembrie 1944 cu Naţiunile Unite;

– extinderea culpei  ab initia de „a fi legionar” în cadrul proceselor politice din anii stalinismului şi dejismului asupra multor condamnaţi din loturile rezistenţei armate anticomuniste;

– culpa de apartenenţă la organizaţii care au promovat crime şi asasinate politice este individuală prin acte întocmite pe un probatoriu corect şi concret, şi nu colectivă, respectându-se drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, aşa cum sunt definite de reglementările internaţionale în materie;

– de asemenea, trebuie avută în vedere necesitatea unei abordări integrate în materie de drept penal asupra rasismului şi xenofobiei „pentru a se garanta că aceleaşi fapte constituie o infracţiune în toate statele membre U.E. şi să se prevadă sancţiuni efective proporţionale pentru persoanele fizice sau juridice care au comis sau sunt răspunzătoare pentru astfel de sancţiuni” (Punctul 5 din Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2008).

Director,

Prof. Dr. Radu Ciuceanu

8 iunie 2015

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului – Academia Română

Str. Arh Grigore Cerchez nr. 16. sector 1 Bucureşti

Tel. 0212305992; fax. 021.230.76.82

E-mail: secretariat©totalitarism.ro

www.totalitarism.ro

Sursa: Ziaristi Online

Un document pentru posteritate: