Ştefan cel Mare vorbea “limba moldovenească” şi aceasta ar fi fost “aproape aceeaşi limbă” care se vorbea în Muntenia. Se putea ca şi la noi – cum s-a întâmplat între Austria şi Germania – să se constituie o “naţiune moldovenescă” distinctă de “naţiunea muntenească”. Aberaţiile în cauză au fost susţinute de “istoricul” Lucian Boia, fost propagandist PCR, în prezent autor falsificator Humanitas, în emisiunea “imparţialului” Luka Niculescu de la postul unguresc Digi Tv, fără a fi contrazise nici măcar printr-o ridicare de sprânceană.

“Luca Niculescu și Lucian Boia au amintit că mulți dintre scriitorii, oamenii politici și marile nume ale artei care au marcat istoria României în secolul al 19-lea aveau, cel puțin pe jumătate, origini străine: I. L. Caragiale „nu are nimic românesc, biologic”, Vasile Alexandri și Alexandru Dimitrie Xenopol aveau sânge grecesc, iar în cazul celui din urmă există și o origine evreiască, Nicolae Iorga era grec, Ion Mincu, autorul școlii neoromânești de arhitectură, era sârb”, au comentat cei doi. Cu un zâmbet maliţios, Luka Niculescu a pus un semn de întrebare şi asupra originii româneşti a lui Eminescu, postul unguresc titrând în ediţia online că “Eminescu, se pare, era român”. Deși “numele său adevărat, Eminovici”, nu ar fi sugerat aceasta, după cum a lăsat să se înţeleagă Niculescu în cadrul emisiunii, fără să îi pese că în cazul său personal este perfect valabilă reciproca.

În acelaşi timp, organul internaţionalei comuniste, revista “22” a GDS, a publicat cu entuziasm revoluţionar un foarte instructiv editorial al unui oarecare Dini G. Jónas. Tot angajat Digi?

Îl prezentăm mai jos:

Adevăr istoric contra mitologie naţională

Unul dintre miturile cele mai înrădăcinate ale românilor, ridicat până şi la nivel de sărbătoare naţională, este cel al Unirii de la 1 decembrie 1918. Aceasta ar fi fost un act entuziast al întregului popor ardelean.

Care este însă adevărul istoric? Ni-l spune chiar reputatul istoric român, domnul profesor Lucian Boia, în cartea sa Primul război mondial, apărută anul trecut la Editura Humanitas.

Cu obiectivitate și moderaţie, eminentul istoric arată cum un grup de intelectuali români, întruniţi la Alba Iulia, au decis unirea, fără să ţină seama de celelalte naţionalităţi ardelene. Care ar fi fost însă dorinţa lor reală? Probabil, influenţaţi de cultura maghiară, care înregistrase în ultimii ani progrese repezi printre ei, ar fi preferat să rămână în graniţele Ungariei, cu o largă autonomie, la egalitate cu celelalte naționalităţi conlocuitoare (sârbi, croaţi, slovaci etc.). De altfel, aceşti intelectuali nu reprezentau, conform obiectivului recensământ maghiar din 1910, decât aproximativ o treime din populaţia oraşelor. Ceilalţi români, care trăiau la ţară, nici nu se gândeau la unire.

Autorul stabileşte apoi o serie de adevăruri istorice. El arată cum imperialistul Brătianu a cerut, pentru a intra în război, teritoriul până la Tisa. Apoi, cum catastrofala armată română a intrat repede (probabil în câteva zile) în derută, în contrast cu puternica armată austro-ungară, în care multiplele nationalităţi au arătat atâta entuziasm. În sfârşit, cum injustul Tratat de la Trianon a răpit Ungariei şirul de trei oraşe din apropiere de frontieră, ca, de exemplu, cel denumit de localnici Sătmar, în maghiară Szatmar (nu denumirea oficială românească actuală de Satu Mare). Ce importanţă avea că zona înconjurătoare era pur românească, dacă oraşul principal era majoritar maghiar.

Lucrarea domnului Boia ar trebui cât mai repede tradusă în limbile de circulaţie internaţională, ca şi în maghiară.

Dini G. Jónas
8 aprilie 2015

Surse: Digi / 22

Semnal: Ziaristi Online

Cititi si ActiveNews: Lucian Boia recidivează, în direct, la Digi 24: Caragiale nu are sânge românesc, biologic. Iorga era grec, Ştefan cel Mare vorbea limba moldoveanească. REPLICA specialiştilor