Că drept este Domnul, iubeşte Dreptatea, iar faţa Lui spre cele Drepte priveşte (Psalmul 10, versetul 7)

Am scris şi cu alte ocazii că Mitropolia Basarabiei a reprezentat şi reprezintă un test de patriotism şi de europenitate pentru clasa politică din Republica Moldova. Pentru a le aminti cititorilor noştri câteva aspecte ale traseului destul de zbuciumat, dar şi binecuvântat, parcurs de Biserica noastră în ultimii 22 ani, vom reda în continuare pasaje din prefeţele la cele două ediţii de până acum, de la Chişinău, ale Hotărârii CEDO în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii versus Moldova”.

Republica Moldova a debutat în justiţia naţională în anul 1998 prin dosarul pe care i l-a intentat Mitropolia Basarabiei, discriminată, persecutată cinic şi brutal, aruncată înafara cadrului legal. Procesul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg fusese anticipat de un lung periplu în faţa instanţelor naţionale, acoperind ca timp mandatul a trei şefi de stat (Snegur, Lucinschi, Vironin) şi a şapte guverne (Sangheli I, Sangheli ll, Ciubuc l, Ciubuc ll, Sturza, Braghiş, Tarlev), la fel de ostile Mitropoliei Basarabiei. Deceniul negru (1992-2002) al persecuţiilor de stat împotriva Mitropoliei Basarabiei a arătat esenţa ruso-imperială şi reflexele marxiste ale stăpânirilor criptocomuniste de la Chişinău. Ura nestăvilită a acestor stăpâniri a avut în anumite momente accente atât de sălbatice, încât s-a transformat în anticreştinism şi mizantropie de cea mai joasă speţă. Regretul nostru a fost cu atât mai mare de-a lungul acestui deceniu negru, cu cât Patriarhia soră Rusă a fost o şi mai nesăbuită persecutoare a creştinilor din Mitropolia Basarabiei, insistând să nu ne mai fie soră, ci mamă cu de-a sila, călcând în picioare bun simţ, adevăr istoric, canoane bisericeşti şi legi omeneşti. Cazul Mitropoliei Basarabiei a constituit un adevărat test pentru fiecare şi pentru toţi, dar mai cu seamă pentru clerul şi clasa politică basarabeană. În această problemă nimeni nu a fost şi nu este neutru, pentru simplul fapt că nu te poţi niciodată opri la jumătate de cale între Adevăr şi minciună. Victoria Mitropoliei Basarabiei împotriva Republicii Moldova la CEDO a ruşinat partida românofobilor de la noi care s-a văzut nevoită acum să-şi tempereze elanul persecutor şi să-şi subtilizeze diabolicul arsenal al metodelor de prigoană. Rămâne ca Dumnezeu şi istoria să le judece pe toate. Preoţii şi credincioşii din Mitropolia Basarabiei nu au încetat niciodată să se roage pentru îmblânzirea şi luminarea prigonitorilor lor.

Valoarea hotărârii CEDO este, fără îndoială, una deosebită, întrucât ţine de noţiuni ca Dreptate, Adevărul şi Libertatea. Având pronunţate aspecte canonice, naţionale, (geo)politice chiar, problema Mitropoliei Basarabiei este, întâi de toate, una a drepturilor omului, concept biblic primar şi fundamental însuşit de sistemul juridic european modern.

Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului are, dincolo de valoarea sa intrinsecă de instrument juridic internaţional, valoarea unei inestimabile mărturii a calvarului şi umilinţelor suportate de românii basarabeni între 1992 şi 2002. Completată de alte mărturii, acestea se constituie în probă elocventă în cadrul unui atât de aşteptată şi necesar Proces al Comunismului.

Modul de îndeplinire a Hotărârii CEDO a fost monitorizat de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei. Procedura de monitorizare a fost încheiată subit anul acesta prin efortul unor persoane ca preotul Ianec Cosoi şi avocatul Alexandru Postică, care, pentru raţiuni politice evidente şi nedisimulate, au acţionat în interesul Guvernului Republicii Moldova şi în detrimentul interesului legitim al Mitropoliei Basarabiei.

Fără să fi fost ales de oameni, se întrezăresc în istoria reactivatei Mitropolii a Basarabiei patru date cu încărcătură mistică şi simbolică aparte: 14 septembrie 1992, 19 decembrie 1992, 13 decembrie 2001 şi 27 martie 2002.

Astfel, Mitropolia Basarabiei a fost reactivată la 14 septembrie 1992 când creştinii ortodocşi cinstesc Înălţarea Sfintei Cruci. Crucea ca semn al jertfei, al suferinţei, al martirului, al morţii şi al reînvierii biruitoare, al mântuirii noastre. Scoaterea de pe crucea răstignirii sale şi readucerea la viaţă sau reînvierea Mitropoliei martire a Basarabiei a coincis şi v-a coincide în chip minunat până la sfârşitul veacurilor cu această mare sărbătoare creştină. Se ştie că în 1940 şi după 1944, din cauza fidelităţii lor exemplare faţă de Biserica Ortodoxă Română, mii şi mii de credincioşi ai Mitropoliei Basarabiei şi 56 de preoţi şi-au primit cununa muceniciei pentru Hristos, fiind împuşcaţi, schingiuiţi sau omorâţi în gheţurile Siberiei. A fost primul semn că reactivarea Mitropoliei noastre a fost bineplăcută şi voită de Isus cel Reînviat, Domnul şi Mântuitorul nostru. În 1994, Mitropolia Basarabiei avea să-şi stabilească Icoana Învierii drept element central al stemei sale bisericeşti. Paştele a devenit hramul Mitropoliei noastre. Aşadar am avut un semn al Reînvierii după martiriul şi jertfa scumpă de sânge dată de Mitropolia Basarabiei. Tot la 14 septembrie sărbătorim pe stil vechi Începutul anului bisericesc, ceea ce adaugă evenimentului valenţele oricărui nou început.

Apoi a venit ziua de 19 decembrie 1992 ca zi a binecuvântării reactivării Mitropoliei Basarabiei de către sfântul, Marele şi Îndreptătorul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, concretizată într-un Act sinod şi patriarh. La 19 decembrie îl cinstim pe Sfântul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni. Iată al doilea semn, al Minunii pentru cei aleşi şi iubiţi de Domnul.

Neimplicată în calendarul liturgic creştin, la 31 decembrie 2001 Curtea Europeană şi-a pronunţat Hotărârea, dând câştig de cauză Mitropoliei Basarabiei şi condamnând Republica Moldova. A fost ziua de cinstire a Sfântului Apostol Andrei cel Întâichemat la Apostolie, încreştinătorul geto-dacilor şi Ocrotitorul Tuturor Românilor. Al treilea semn, al Ocrotirii, ni l-a dat Apostolul nostru tutelar.

La 27 martie 2002 CEDO s-a pronunţat asupra cererii guvernului de la Chişinău de reexaminare a Hotărârii sale din 13 decembrie 2001 şi a respins-o ca nefondată. Astfel Hotărârea CEDO a intrat definitiv în vigoare în chiar ziua în care comemorăm actul binecuvântat de reunificare naţională din 27 martie 1918. Prin acest al patrulea semn Dumnezeu ne-a trimis cu gândul la înaintaşi şi ne-a cerut să fim la înălţimea faptelor lor.

Avocatul americano-britanic John Warwick Montgomery a susţinut cauza Mitropoliei Basarabiei la CEDO. Întrucât am avut privilegiul, plăcerea şi onoarea să lucrez în dosarul Mitropoliei Basarabiei împreună cu domnul Montgomery mai bine de trei ani de zile, mă văd îndreptăţit să comunic cititorului nostru câteva repere biografice sumare ale acestei personalităţi de excepţie, care a avut o contribuţie esenţială la apărarea intereselor legitime ale Bisericii noastre.

John Warwick Montgomery s-a născut la 8 octombrie 1933 la Warsaw în statul New York. A studiat în Statele Unite ale Americii, Anglia şi Franţa la universităţi de marcă cum sunt Cornell University, University of California, Wittemberg University, Universite d’Essex, University of Cardiff, Faculte deTheologie protestante de Strasbourg. Este deţinătorul diplomelor: Bachelor of Arts, Bachelor of Librara Science, Bachelor of Laws, Master of Arts, Master of Philosophy in Law, Master of Laws, Master of Sacred Theology, Doctor of Philosophy, Docteur d’universite (mention theologie protestante), Docteur en droit etc. Cariera sa de jurist şi teolog este impresionantă: redactor- şef la Global Journal of Classical Theology (după 1998), membru în birou (Virginia, California şi statul Washington) după 1978, respectiv 1990, membru al Curţii Supreme a Statelor Unite ale Americii (după 1981) şi membru al Curţii Supreme a Angliei(după 1984). Este una din cele şase personalităţi din lume care au primit diploma cum laude a Institutului Internaţional pentru Drepturile Omului şi a fost director de studii al acestei prestigioase instituţii, din 1979 până în 1981. Este profesor universitar activ în SUA şi Franţa. A publicat zeci de cărţi şi mii de studii şi articole în diverse domenii, dar mai cu seamă în teologie şi drept. Este considerat cel mai mare polemist din lume cu aşa-zişii „teologi ai Dumnezeului mort” şi un redutabil polemist cu doctrinarii marxismului ateu. În octombrie 2003, la invitaţi Prea Fericitului nostru Părinte Patriarh Teoctist Arăpaşu, a efectuat o vizită frăţească în cuprinsul Patriarhiei Române, conferenţiind despre cazul Mitropoliei Basarabiei al Universităţii din Bucureşti (Facultate de Sociologie) şi Târgovişte ( Facultatea de Teologie Ortodoxă) şi participând la festivităţile şi slujba de canonizare a unor sfinţi români la Mănăstirea Brazi din sfânta Episcopie a Buzăului şi Vrancei. A fost decorat cu cea mai înaltă distincţie bisericească naţională – Crucea Patriarhală.

L-am cunoscut la Strasbourg în iunie 1998 şi astfel am dobândit un mare prieten. De îndată ce a avut primele detalii despre cazul Mitropoliei Basarabiei, a acceptat, fără umbră de ezitare, să ne reprezinte în proces, cu titlu gratuit, considerând că astfel se pune în serviciu cauzei creştine, în serviciul Ortodoxiei româneşti nedreptăţite de ocupaţia sovietică atee. A avut o prestaţie exemplară în faţa Camerei de judecători ai CEDO când a pledat cauza Mitropoliei Basarabiei şi l-a înfruntat pe ex-ministrul Justiţiei Ion Morei, agent al guvernului comunist de la Chişinău. John Warwick Montgomery şi-a meritat un loc de cinste în istoria recentă a Republicii Moldova şi a Bisericii Române.

Admisă în legalitate de autorităţile comuniste la 30 iulie 2002 Mitropolia Basarabiei cunoaşte astăzi cea mai mare dinamică printre Bisericile legal recunoscute din Republica Moldova, ca dovadă a procesului de recuperare a românilor ortodocşi din prizonieratul canonic al Patriarhiei Ruse de la Moscova. Se poate estima, ţinând cont de amploarea şi ritmurile acestui proces recuperatoriu şi acumulativ, că Mitropolia Basarabiei ar putea redeveni către anul 2012 Biserică majoritară numeric în spaţiul canonic dintre Prut şi Nistru şi de dincolo de Nistru. Proiectul de reconstrucţie şi reactivare a structurilor Mitropoliei Basarabiei este la răsărit de Prut cel mai important proiect care va produce efecte benefice îndelungate în timp. Mitropolia Basarabiei, ca instituţie fundamentală românească, are, în comparaţie cu orice partid politic, grup cultural sau de interes, revistă, ziar, organizaţie neguvernamentală etc., marele avantaj de a fi un aşezământ sacru şi veşnic. Este singura instituţie românească de la noi care întruneşte aceste calităţi. Orice investiţie sufletească, intelectuală, financiară sau de alt ordin în Mitropolia Basarabiei şi în structurile ei este, fără exagerare, o investiţie în viitorul şi eternitatea Neamului Românesc.

Puterea spirituală a Bisericii Ortodoxe Române nu este mai puţin importantă ca puterea politică a celor două state româneşti ale noastre: România şi Republica Moldova. Biserica Ortodoxă Română, ca păstrătoare şi promotoare a identităţii noastre spirituale, reprezintă un agent integrator şi un factor de reorganizare a spaţiului spiritual românesc, o resursă esenţială, inepuizabilă şi vizibilă a unităţii transpolitice a Lumii Româneşti într-o epocă nouă a drepturilor omului.

Sarcini strategice: Sinod, canonizarea martirilor, recuperarea bunurilor

Drumul pe care îl are de parcurs Mitropolia Basarabiei de acum încolo este lung şi încă destul de anevoios. Principalele sarcini strategice care îi stau acum în faţă sunt câteva: alegerea a 8 episcopi eparhioţi sau vicari din cele patru eparhii istorice sufragane, astfel încât Sinodul mitropolitan în frunte cu mitropolitul Petru să fie constituit ca for superior al Mitropoliei; pregătirea dosarelor preoţilor şi credincioşilor martirizaţi de sovietici în 1940 în vederea canonizării celor care întrunesc condiţiile şi includerea lor în calendarul şi Martirologiul Bisericii Ortodoxe; recuperarea de la stat a Arhivelor Mitropoliei Basarabiei şi a bunurilor ei imobiliare spoliate de regimul sovietic şi deţinute abuziv până astăzi de Guvernul Republicii Moldova. Mai devreme sau mai târziu aceste sarcini prioritare vor fi realizate şi Mitropolia Basarabiei îşi va reocupa binemeritatul loc de cinste în societatea noastră.

Aşa sau altminteri, ziua de 14 septembrie ne oferă în fiecare an prilejul de a ne bucura sufleteşte şi de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru minunea reactivării Mitropoliei noastre, supranumită altădată „DE AUR”.

La mulţi ani, Mitropolia Basarabiei!

Vlad Cubreacov si Ziaristi Online