Pentru o dreapta cinstire a lui Stefan Andrei

Despre Stefan Andrei se va vorbi , controversat si cu patima, cata vreme se va vorbi, in acelasi fel, despre “comunismul” din Romania (ghilimele, intrucat comunism n-a existat si nu va exista vreodata, ci doar angrenaj comunist ). Iar un “proces al comunismului”, cum se tot incearca a se face, la noi si aiurea, ar fi nici mai mult, nici mai putin decat un exercitiu de simulare a Judecatii de Apoi. Limpezirea acestui moment tulbure de istorie cere timp, mult-mult timp, asadar nu este – deocamdata? – cu putinta.

Drept este, oricum, ca Stefan Andrei a fost unul dintre putinii straluciti intelectuali si oameni de actiune care si-au asumat riscul de a face politica si diplomatie pe cat cu putinta mai onest si mai demn , in interesul tarii, intr-un regim intens neprielnic si rigid. In aceasta ambitioasa intreprindere, temerarul barbat politic si om de stat care avea sa devina Stefan Andrei a reusit nu numai sa ramana cat mai putin compromis, ci – mult mai mult – sa lase tarii sale o mostenire de lucruri bune ce ar fi trebuit pastrate si imbogatite si nu , in mod ingrat, de catre diversi, tagaduite.

“Eminenta cenusie” ( dar nu “Machiavelli”, caci nu cinic si intrigant), in politica externa a Romaniei, Stefan Andrei a dus mai departe activ, dar discret, cursul independent sustinut, sub Dej si Ceausescu, de inaintasi ai sai precum Maurer, Bodnaras, Corneliu Manescu, Mizil, si altii, mai putin stiuti.

A fost fascinant ca om, ca interlocutor, ca sef. Vorbea cu un debit naucitor si spunea doar lucruri interesante. (A venit, la sfarsitul anilor 1960, la o “intalnire” cu redactia revistei “Lumea” si ne-a spus, intre altele , ca “in Lenin poti gasi orice fel de citat, despre orice, ba, si mai mult, citate fie pro, fie contra, sustinute la fel de convingator, caci asta e dialectica”.) Asternea textele pe hartie la fel de frenetic cum vorbea, a trebuit o data sa-i dau “la vazut” un “material” si i-a adaugat pe loc, fara sa-si opreasca o clipa fuga pixului pe hartie, inca vreo jumatate de pagina.

Sincera amaraciune in clipa in care ne despartim de acest mare contemporan este ca nu il avem – cel putin deocamdata, sa speram – fixat in memorie si in istorie asa cum a fost el, in toata complexitatea si profunzimile , daca nu si in ascunzisurile sale, de artizan sau partas la intelegeri, atitudini sau secrete ale liderilor Romaniei cu lideri proeminenti ai lumii ca Nixon, De Gaulle, Brejnev, Ciu Enlai, Golda Meir si inca altii. Din ce a scris ori s-a scris despre Stefan Andrei pana acum se poate compune o imagine prea palida, prea putin semnificativa a acestei singulare prezente a ultimei jumatati de secol XX. Relatarile sale personale sau cele despre Stefan Andrei nu se ridica la inaltimea faptelor lui Stefan Andrei. Daca ar fi sa-i reprosam ceva marelui disparut , ar fi prea marea discretie (la un temperament atat de expansiv) a unui om care a avut atatea de spus, dar care ne paraseste aceasta lume luand cu el atatea taine ale istoriei noastre recente, inca fierbinte, inca radioactiva.

Despre omul Stefan Andrei cel mai mult si mai adevarat ne-ar mai putea spune Marea Doamna Violeta si asteptam respectuos, dar staruitor, sa o faca.

Peste viata lui Stefan Andrei se asaza acum, ca o lespede funerara definitiva, adevarul ca acest om s-a ridicat demn deasupra timpului potrivnic, schingiuit, in care a trait, un om care s-a impotrivit cat a putut Raului, cu toata intelepciunea, priceperea si omenia sa, izbutind lucruri de interes national intr-un timp istoric cumplit si deconcertant, pe care tot incercam sa-l punem asa cum trebuie la locul lui.

Corneliu Vlad pentru Ziaristi Online

Foto: Cuvantul Libertatii – Craiova

Nota Red: Stefan Andrei (29 martie 1931 – 31 august 2014) va fi inmormantat azi, 2 septembrie 2014, la orele 15.00, in cimitirul Bisericii din satul Snagov