Soţia fostului şef al din ultimi ani ai Securităţii, generalul Iulian Vlad, s-a stins din viaţă după o lungă și chinuitoare suferință, a anuntat Evenimentul Zilei in Saptamana Mare. Prof. Ana Vlad, dascăl eminent și om de o desăvârșită condiție morală, a fost înmormântată sâmbătă, 19 aprilie 2014, ora 12.00, la Cimitirul Militar Ghencea 1, titra ziarul citat, care mai amintea: În decursul  întregii cariere didactice a împărtășit cu generozitate elevilor săi tezaurul cunoștințelor ce le poseda, contribuind și la formarea lor ca oameni și cetățeni.  Soțul, fiul, nora și nepoții, adânc îndurerați de pierderea ireparabilă ce o suferă, exprimă marii dispărute prinosul dragostei și recunoștinței lor nepieritoare pentru tot ce a făcut în viață pentru fiecare dintre ei. Amintirea luminoasă a Anei Vlad va rămâne veșnic vie în mintea și inimile celor care au cunoscut-o, se incheia articolul din EvZ. Redam mai jos cuvantul de adio rostit in Sambata Mare de generalul (r) Aurel Rogojan, colaborator apropiat al generalului Iulian Vlad:

Mult încercată și îndurerată familie,
Îndoliată adunare,

Nu există încercări mai grele, nu există durere mai sfâșietoare, după cum nu există nici împrejurări care să ne determine la o mai adâncă reflecție asupra rosturilor vieții noastre, decât acest moment când suntem puși în fața fatidicei realități a morții.
Este și motivul pentru care credem și ne consolăm în veșnicia sufletului, pe care l-am primit, pe o perioadă limitată, din infinitul Universului, sub semnul unei configurații stelare și când astrele îl cheamă, pământului ca răsplată pentru găzduire, îi rămâne trupul.
Sâmbătă, 03 noiembrie 1934, Oradea, Bihor – miercuri, 16 aprilie 2014, București. Acestea sunt coordonatele de timp și spațiu care marchează începutul și sfârșitul vieții pământene a doamnei profesoare ANA VLAD.
A văzut lumina zilei în familia Ana și Nicolae Hava, miner din comuna bihoreană Brusturi. Până când a pășit pragul școlii, atrebuit să trăiască drama românilor a căror vatră strămoșească a fost adjudecată, la 30 august 1940, la ruleta politicii străine.
Această tragedie a românilor ardeleni, prin grija educației oferite de familie și școală, a fost pentru eminenta elevă Ana Hava matricea unui caracter puternic, a unei voințe și perseverențe de neînfrânt, a unei demnități exemplare, al unei omenii alese și a altor nobile calități în care a excelat.

Dragă Adrian – fiu,
Dragă Alin-Iulian – nepot,
Dragă Călin-Adrian – nepot,

Această parte de evocare a memoriei mamei și bunicii voastre privește zestrea tradițiilor patriotice transmise de familie. Oricât de mare v-ar fi tristețea acestei pierderi, ea trebuie să vă întărească în urmarea neabătută a exemplelor de respect al neamului și patriei, a valorilor familiei românești, pentru care înaintașii din familiile Hava și Vlad nu au pregetat sacrificiul.
Firul vieții și al menirii sociale al mult regretatei bunici, mame și soții, în toate trei ipostazele superlative, a continuat la Școala Normală de Fete „Doamna Stanca” din Oradea (din 1948, Liceul Pedagogic „Samoil Vulcan”), cu tradiții în formarea dascălilor români, preluate din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.
După absolvirea cu rezultate strălucite a exigentei școli de dascăli, a dovedit talent și aplicație în domeniul pedagogic, promovând cu calificative maxime întreaga ierarhie didactică, pe care a încheiat-o ca director adjunct al uneia dintre prestigioasele școli ale Capitalei – Liceul „George Călinescu”.
Ca pedagog, într-o remarcabilă carieră didactică, a contribuit, cu talent și competență, la formarea pentru viață și carieră a numeroși buni cetățeni.
Ca mamă și bunică și-a continuat în familie preocupările de dascăl și educator, oferind o educație exemplară și cultivând dragostea față de lumina cărții fiului Adrian, un excelent inginer geofizician, căruia busculada istoriei de acum un sfert de veac i-a frânt o carieră ce se anunța de excepție.
Apoi, a avut parte de marile bucurii ale vieții, nora Iuliana a dăruit familiei doi nepoți, Alin-Iulian și Călin-Adrian, pentru a căror bună creștere și frumoasă educație s-a dedicat cu un devotament cu totul aparte, într-o perioadă extrem de grea pentru familie, despre care puțin suntem cei care mai știm câte ceva.
Impenetrabila discreție în care a înțeles să-și ducă viața, nu a lăsat să se afle ce temeri, greutăți și umilințe a înfruntat în acei ani, ca mamă și bunică, soție a generalului Iulian N. Vlad, condamnat ca un mare și important „vinovat de serviciu al istoriei”. Dar istoria, la rândul ei, nu va rămâne datoare celor care i-au plătit erorile.
În acei ani, ANA VLAD a fost de o dârzenie cum numai ilustre eroine au dovedit-o. În pofida unor numeroase, mari și umilitoare nedreptăți și-a apărat familia, păstrându-și integritatea morală.
August 1953 – aprilie 2014, șase decenii trecute cu opt luni, atât a durat în timp drumul împreună al Anei și Iulian Vlad.
Viața acestei familii se interferează cu istoria noastră recentă. Valorile pe care s-a clădit familia Ana și Iulian Vlad nu sunt cu nimic mai prejos de idealurile ce au însuflețit creatorii care au transpus viața în opere nemuritoare.

Distinse domnule general Iulian Vlad,

Dumneavoastră știți cel mai bine ce au însemnat toți acești mulți ani, cât o viață de om, alături de o soție iubitoare și devotată, care a făcut mari dovezi de abnegație, consolidând prin sacrificiu respectul față de familie și casă.
O casă în care, doamna Ana și-a respectat menirea de a ține dreaptă cârma, e drept sub teribilă presiune, dar în echidistanță față de răspunderile sociale, rangul militar și demnitățile Dumneavoastră profesionale.

Mult încercată și îndurerată familie,
Îndoliată asistență,

Dacă doamna Ana ne-ar putea transmite un gând, un sentiment, o dorință, eu cred că ne-ar cere să luăm întotdeauna viața în serios, să nu ne cuprindă deznădejdea în fața dispariției firești, în legile naturii, a celor dragi, ci să ne întărim în fața durerii, să ne călim forța și optimismul pentru a trăi cât mai din plin prezentul, dar cu mare grijă pentru viitor.
Fie ca frumusețea sufletului și tăria caracterului, altruismul și rectitudinea morală ale doamnei Ana, să ne lumineze calea vieții!

Personal, o voi păstra întotdeauna vie în memorie și nu-mi voi aminti decât cu drag, respect și mândrie de demna și dârza fiică a Bihorului.

Nu pot să spun adio, Doamna Ana!

Dumnezeu sa o ierte!

Sâmbătă, 19 aprilie 2014
(Ajunul Paștilor)

Aurel Rogojan 

Sursa: Ziaristi Online