Hristos a Înviat!
In amintirea Parintelui Patriarh Teoctist, ne bucuram sa fim impreuna cu sufletul si gandul, Duminica, 4 mai 2014, pe iarba verde din mijlocul unui satuc, Tocileni, inconjurat de dulcile coline ale Botosanilor, si unde s-a ridicat cu multa truda, si iubire a unor oameni inimosi, o modesta casa taraneasca, acoperita cu stuf. Oglinda parca, a celei in care a vietuit in primii ani ai vietii, Parintele Patriarh…
Acum, adaposteste un muzeu cu obiecte personale…. de fapt, adaposteste un fior al altor veacuri de traire… ce parca cheama puternic la o reintoarcere in noi insine. In simplitate si tacere.
Casuta s-a ridicat cu multa osteneala si greutati. Precum orice lucru bineplacut inaintea Domnului.
Si poate nu intamplator, aceasta zi de praznuire este in apropierea acelei Duminici a Tomii 1928, cand Toderas, la cei 13 ani ai sai, isi lasa oile si parasea aceasta casa parinteasca spre a-si lega de-a pururi destinul de casa cereasca….
Langa aceasta casuta se afla scoala gimnaziala ce poarta numele Parintelui Patriarh din septembrie 2005, cand PF Teoctist a vizitat pentru ultima oara aceste meleaguri. Frumusetea chipului celor 170 de copii ce invata acolo poate fi luare aminte pentru toti copiii lumii Pentru ca este inobilata de atenta purtarea de grija a profesorilor si invatatorilor, si toate parca marturisesc in Timp, recunostinta Parinteuli Patriarh fata de nepretuitul sau invatator, Gheorghe Romanescu.
Dumnezeu sa il odihneasca cu alesii Sai!
Va multumim pentru clipa de impartasire a aducerii aminte a Parintelui Patriarh Teoctist.
Cu deosebita pretuire,
Fam. Steluta si Maricica Popescu
Din cuvantarea PF Teoctist la intronizarea sa ca Episcop al Aradului, 1962:
“Cum as putea sa nu-mi arunc privirile mintii la tulpina obarsiei mele trupesti, din preajma Botosanilor, la parintii mei tarani saraci si nestiutori de carte… Amintirea lor duioasa, cu podoabe sufletesti ce nu ofilesc niciodata, cu truda lor jertfelnica de a creste fara nici o vatamare copiii, singura lor zestre si unicul scop al vietii lor grele, va ramane pururea vie. Palmele si picioarele lor batatorite… lumina vietii mi-au fost si de aceea nu voi inceta cu buzele inimii sa le sarut mainile pururea… cu aceeasi caldura filiala ca si atunci cand plecam sau veneam de pe drumul scolii sau al seminarului.”
La Tocileni “ii curgeau lacrimile pe obraz, şi-a făcut cruce şi a sărutat pămăntul”
“Pe mămica lui din «mămuţă» n-o scotea. A ţinut foarte mult la mămica lui. Căteodată se vedeau lacrimi in ochii lui cănd işi aducea aminte de mămuţa lui. Nu pot să-l uit pe Prea Fericitul cănd a mers prima dată imbrăcat ca Patriarh in Moldova. La locurile de unde s-a născut. Şi atunci mi-a zis: «Opreşte aici». Şi zice: «Vezi tu, Costică, aici munceau mama şi tata la seceriş, la boieri. Şi-mi aduc aminte că aveam 10 ani şi, in ziua respectivă, cănd eram eu cu ei», zice, «butoiul era mucegăit şi brănza ţinută-n putină era iute-amară» şi mama zice «ia şi mănăncă, că te vede boieru’ dacă nu mănănci»… trebuia să mănănce forţat. «Şi», zice, «eu cu o mănă duceam brănza la gură şi in cealaltă o scuipam şi o aruncam jos, că era prea iute şi nu puteam s-o mănănc».
Nu pot să uit cănd imi povestea cănd era mic şi păzea oile, spunea «de multe ori beam apă din copita animalului». Şi, cănd am oprit atunci şi mi-a arătat unde munceau mămuţa lui şi cu tătuţul şi cu toţi fraţii lui, zice «du-te şi adu-mi un snop de grău». Dac-o mai fi acum cabinetul lui, poate mai e şi acum snopul de grău de pe ogorul unde-au muncit părinţii lui la boieri. Mi-aduc aminte ca ieri. Ii curgeau lacrimile pe obraz, şi-a făcut cruce şi a sărutat pămăntul şi a luat un pumn de pămănt pe care l-am pus intr-o pungă şi snopul de grău cu boabe mari pe care le-am pus in cabinetul lui, in spate, intr-o vază mare. Pănă acuma recent, inainte de-a muri, a avut vaza aia cu grău.”- Costel Calapod, soferul Patriarhului intervievat de Luiza Moldovan
IPS Teofan va sfinti casuta Patriarhului Teoctist
Duminică, 4 mai 2014 cu începere de la ora 16:30 se va săvârși sfințirea casei memoriale dedicate Prea Fericitului Patriarh Teoctist din satul Tocileni, comuna Stăuceni. Ceremonialul religios va fi oficiat de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei înconjurat de un sobor de preoţi, diaconi şi înalţi ierarhi.
La aproape 100 de ani de la naştere şi 7 ani de la trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire PF Teoctist Arăpaşu, în anul de graţie 2014, Consiliul Local Stăuceni, cu sprijinul material, moral şi logistic al Patriarhiei Române, Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Protopopiatului Botoşani şi cu ajutorul unor buni credincioşi, s-a încheiat construcția casei memoriale. Lăcașul dedicat Prea Fericitului Patriarh Teoctist este construit în stilul arhitecturii moldoveneşti, cu o secţiune caracteristică sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX, formată din tindă şi două odăi, prispă cu deregi şi acoperiş din stuf, şopron pentru unelte agricole şi coşăr împletit din nuiele în ogradă. Proiectul casei a fost realizat de arhitectul Mihai Mihailescu, dupa descrierile nepotilor fostului patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.
Tinda oferă o expoziţe permanentă de fotografie ce încearcă să surprindă în memoria imaginii, cele mai importante momente din drumul lung al vieţii, credinţei şi ascezei monahale pe care a purces copilul Toderaş în Duminica Tomii a anului 1928. Şi poate nu întâmplător ele sunt expuse cronologic, în sensul invers acelor de ceasornic, încercând parcă să întoarcă timpul… sau măcar să-l oprească pentru o clipă în faţa vizitatorului şi a veşniciei. Odaia din dreapta este cea în care locuia familia, părinţii cu cei 11 copii. Aici spaţiul este drămuit cu grijă după firea, datina şi obiceiurile ancestrale ale ţăranului: cuptor deschis cu arc, prichici, rejancă şi plită, patul şi laviţele, culema pentru hainele de sărbătoare, blidarul, lingurarul, măsuţa joasă cu scăunele, lada de zestre, uneltele pentru tors şi ţesut. Şi cum altfel, în ungherul dinspre răsărit, deasupra candelei veghează o icoană veche zugrăvită pe lemn, împodobită creştineşte cu ştergar şi busuioc
În odaia din stânga s-a amenajat camera de lucru – dedicată exclusiv PF Teoctist şi cuprinde colecţia de bază ce conţine piese cu valoare memorială deosebită: veşmintele ce au aparţinut Patriarhului Teoctist, obiecte personale, mobilier, o bibliotecă cu cele 17 volume de predici, omilii şi meditaţii reunite în colecţia “Pe treptele slujirii creştine”, un volum cu titlul “Slujind Altarul străbun” , dar şi alte publicaţii care au văzut lumina tiparului prin grija PF Teoctist. Tot aici pot fi văzute numeroase medalii, plachete şi distincţii, dobândite de Patriarh în timpul vieții. Păşind cu emoţie şi evlavie, vizitatorul va descoperi câte puţin din fiinţa şi personalitatea omului şi ierarhului de excepţie care a fost Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Sursa: Botosaneanul via Ziaristi Online
Foto: Radio Romania Actualitati, Jurnalul National si Teoctist.Info
