Țara pupătorilor de moaște

În fiecare octombrie mass-media de la noi e privilegiată. Nu trebuie să fugărească vedete pentru știri la care „îți stă mintea-n loc”. Din aceeași categorie pot scoate de la naftalina redacției un subiect care nu se perimează niciodată.

Mintea micului alergător după senzațional, scriitor la un birou mic prin marele București se activează instant când aude „Sfânta Parascheva”. Pentru el, sintagma se traduce prin: cozi, bani, biserică, bani, îmbrânceli, bani, lumânări, proști, bani, ciudați, bani. Odată beculețul aprins, trepădușul începe să facă enșpe mii de combinații cu cuvintele astea în zeci de articole. Dacă întrebi cine e Parascheva asta, dă din umeri. Nu-i treaba lui.

An de an, sute de mii de oameni rabd în tăcere același tir mediatic. Zeci de adjective ies din țevile tunurilor mediatice. Sunt medievali, fraieri, superstițioși, sclavi ai BOR-ului, manipulați și iar medievali. Și tunurile trag fără oprire zile la rând, întărâtați de o lipsă de reacție din partea acestor fraieri. Pentru că fraierii știu că nu merg acolo să se certe cu niște inteligenți de birou și că esențialul e altul decât bani, superstiție și cozi. Și inteligenții de birou îl ratează constant.

De fapt, asta e problema. Cu rare excepții (1, 2), luminatele minți de la București nu au încercat să facă un efort de empatie cu pupătorii de moaște. Homosexualii trebuie înțeleși. Nimeni altcineva. Diferența e prea mare și prea profundă pentru a fi înțeleasă. Pentru că funcționarul de senzațional nu e familiarizat nici cu toleranța, nici cu bunul simț, ce să vorbim de concepte abstracte precum sfințenie, rugăciune sau nevoință.

An de an, românii pupători de moaște sunt o prezență ce emană forță în tăcere și răbdare. Pentru că în România pupătorilor de moaște se vorbește despre toleranța LGBT, niciodată despre toleranță religioasă, toleranța sărăciei sau toleranță pentru alte convingeri. În fiecare an, sute de mii de români rezistă patului lui Procust, în ciuda jignirilor și umilințelor repetate.

Semidocții și părelnicii nu vor înțelege niciodată de ce stau atâția oameni acolo ore în șir. N-au cum.

Se întreabă unii de ce în acea zi toți. Le propun un exercițiu. Cel mai bun prieten își serbează ziua. Nu mergi doar pentru că vin și alții?

Sursa si autor: Epectatic.ro via Ziaristi Online

Mai multe foto la Cristina Nichitus Roncea