Republica Moldova a intrat, din nou, în retorica: “Rusia ne bate!”, în condiţiile în care Moscova a decis suspendarea importurilor de vinuri moldoveneşti, fluturând aceeaşi posibilă opţiune şi pentru legumele din mica ţară est-europeană.
“Embargoul” aplicat de Rusia este pus în legătură cu apropiatul (mai este totuşi timp până finalul lunii noiembrie) Samit al Parteneriatului Estic de la Vilnius, unde Republica Moldova speră să parafeze acordul de asociere la Uniunea Europeană. Pasul reprezintă, teoretic, primul pas de apropiere de UE, practic, însă, nu face decât să motiveze speranţele europene de la Chişinău. Oricum ar fi, reluarea blocajului rus pe vinurile moldoveneşti ar trebuie să fie văzut din două perspective. Prima, decuplată de Sumitul Parteneriatului Estic. A doua, poate mai important, într-un cadru ceva mai larg, cel al Comunităţii Statelor Independente (al viitoarei “Uniuni Eurasia” cu pieţe deloc de neglijat cum sunt cele din Belarus şi Kazahstan) în perspectiva constituirii spaţiului economic unic.
Exporturile Est – Vest, pe creştere
În ciuda tensiunilor interne, anul 2013 aduce Republicii Moldova o creştere semnificativă a exporturilor (păstrând proporţiile locale). Datele statistice la jumătatea anului fiind publice, am ales să vizez strict tema băuturilor şi posibilul impact pe piaţa locală. Fără îndoială, absorbţia generală a pieţei ruse în cadrul exporturilor molodveneşti nu putea fi scăpată din vedere şi se va înţelege de ce anume.
Potrivit statisticilor oficiale de la Chişinău, exporturile de băuturi alcoolice şi nealcoolice reprezintă 10,5% din total exporturi la nivel naţional. În perioada ianuarie – iulie 2013, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2012, a fost înregistrată o creştere a exportului de băuturi alcoolice şi nealcoolice de 27,3%. Exprimat în valută, exportul de băuturi (alcoolice şi nealcoolice) a fost, în perioada ianuarie – iulie 2013, de 64,1 milioane USD, în creştere cu 136,3% faţă de anul 2012.
Privite în ansamblul lor, exporturile Republicii Moldova s-au îndreptat spre ţările Uniunii Europene (607,8 mil. USD, în creştere cu 5,3% faţă de 2012). Asta înseamnă 45,9% din total exporturi.
Aproape în aceleaşi limite, exporturile R. Moldova spre ţările Comunităţii Statelor Independente au avut o pondere de 40,4%, în valoare nominal de 534,3 mil. USD, fiind în creştere cu 5,3%, comparativ cu perioada similară din 2012. Cred că este necesar să fie sesizată sensibila egalitate de export UE – CSI, unde, cea din urmă, se află sub influenţa Rusie.
În altă ordine de idei, statisticile arată că primele 28 de ţări destinatare ale exporturilor moldoveneşti absorb 97,7% din volumul total. Pe primele cinci locuri (vezi tabelul) se regăsesc: Federaţia Rusă (379,4 mil. USD), România (231,6 mil. USD), Turcia (96,2 mil. USD), Italia (93,7 mil. USD) şi Ucraina (76,7 mil. USD). În contextul pe care îl avem în vedere, Belarus ocupă locul 8 (49,8 mil. USD), iar Kazahstan locul 12 (16,9 mil. USD).
Privind datele de mai sus, dar mai ales cunoscând metodele aplicate la nivel mondial cu privire la deschiderea, promovarea şi prezervarea relaţiilor economice (nu doar pe relaţia estică) Republica Moldova ar trebui să caute soluţii pentru menţinerea, dacă nu pentru continuarea creşterii volumului de export. Asta înseamnă dimplomaţie şi capacitate de reprezentare, chiar dacă eforturile pot fi blocate fără drept de apel de marii jucători planetari. Chestiunea este valabilă şi pentru ţări mai mari ca dimensiune, influenţă regională şi forţă de absorbţie internă.
La un calcul aproximativ, din total exportului de băuturi alcoolice, în acest an, pe piaţa rusă au ajuns produse în valoare de 25 – 30 milioane USD (respectând raportul pieţelor Vest – Est). Nu este o cifră de neglijat, dar nici una care să genereze isterie, în condiţiile unei ţări cu un guvern şi o economie stabile.
Reacţii internaţionale … electorale
Prinsă în procesul european, acceptat şi asumat de toate partidele politice de la Chişinău, în faţa deciziei privind embargoul pe vinuri şi posibilul embargou pe produsele vegetale, Republica Moldova şi-a isterizat mesajul, generând un val emoţional asumat de o serie de actanţi politici europeni. De la preşedintele României Traian Băsescu, la ministrul de Externe Titus Corlăţean, la liderii ţărilor vecine, până la reprezentanţi din Parlamentul European, suportul teoretic pentru mica ţară est-europeană a fost exprimat cu entuziasm. Aceasta este etapa în care ne află.
Diverşi lideri, de o importanţă şi forţă echivalentă cu cea a Republicii Moldova, au clamat dreptul de protecţie al exportului ca şi cum cineva l-ar pune în pericol. Privind detaşat, dincolo de deciziile evident motivate politic, Federaţia Rusă poate dispune după bunul plac cum şi unde îşi direcţionează resursele pentru achiziţionarea de produse, fie ele şi vinuri. Acelaşi lucru îl poate face orice stat care nu este inclus în sisteme “cooperatiste”, presupunând că vorbim de o piaţă cu economie liberă.
Declaraţiile de sprijin (teoretice, sublinez) sunt formulate într-un context cu aspect electoral, fiecare dintre cei care s-au exprimat urmărind ţinte pe termen scurt şi mediu. Dincolo de acestea, nici chiar mult invocatele Parlament şi Uniune Europeană nu au cum să acţioneze în mod real. Nimic nu este mai simplu decât să declari că vei cere propriilor cetăţeni să consume mai mult vin moldovenesc, iar importatorilor să crească cantitatea adusă de pe piaţa basarabeană. Repet, în contextul în care vorbim de sume de cel mult 30 de milioane USD.
Analize comparative
La nivel mondial, sunt utilizate o serie de mecanisme moderne de “ameninţare” şi blocaj al unor produse, mecanisme aplicate ceva mai puţin brutal decât o face, în mod evident, Federaţia Rusă.
Numai acuzaţiile reciproce de dumping: UE vs. China, China vs. UE, China vs. SUA etc. sunt demonstraţii la îndemână din acest an. Nici nu contează că vorbim de panourile solare, de ţevile din oţel fără sudură, de vinurile din Franţa. Totul ţine de o bătălie impusă liderilor politici de către producătorii locali, iar negocierile în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) sunt cheia rezolvărilor acestor dispute. Sunt mulţi cei care au arătat că Rusia, membră a OMC abia din 2012, nu are “expertiza” şi consideraţia necesare pentru regulamentele organizaţiei. Cred că trimiterea la OMC este una eronată, fiind forţată din nou cartea internaţionalismului.
Motivaţia sub care Rusia a decis blocarea vinurilor moldoveneşti, aceea a calităţii, este similară cazurilor invocate şi de alte ţări, în alte cazuri. Mai mult, chiar şi decizia aplicată fără drept de dialog, este pe modelul aplicat chiar de Uniunea Europeană în cazul panourilor solare produse în China. Simultan cu anunţarea suspiciunii de dumping, Comisia Europeană a indicat şi data de la care vor fi aplicate sancţiunile (taxele vamale crescute). Prin urmare, deciziile diferă doar ca metodă de comunicare şi mai puţin ca şi tratament aplicat.
O socoteală simplă
Majoritatea ţărilor europene sunt producătoare de vinuri. Nu cred că este necesar să evidenţiez marile branduri franţuzeşti, portugheze, spaniole etc. La acestea se adaugă ţările sud-americane şi tot mai mult cele din Asia. Iată de ce, pentru niciun stat producător de vinuri, motivul isteriei de la Chişinău nu poate reprezenta o temă, eventual un motiv de mulţumire indiferentă. Comparativ, anual, Franţa exportă numai pe piaţa chineză vinuri de peste două miliarde USD (de 100 de ori mai mult decât exportul Moldovei în Rusia). Atunci, pentru ce s-ar implica marile ţări în astfel de probleme, dincolo de eventuale reacţii verbale?
Din punct de vedere politic, în condiţiile în care lumea este încordată pe subiectul Siria, unde Rusia joacă o carte riscantă, nimeni nu are motive serioase să fie interesat de soarta Republicii Moldova, o ţară mică, slăbită economic şi social, strânsă între două mari imperii de putere (UE – Federaţia Rusă). Vorbim de o lume în care pragmatismul şi zâmbetele însoţite de trădări sunt la modă, singura raţiune fiind salvarea propriei poziţii (a liderilor de stat, uniuni, federaţii, organizaţii etc.).
Apoi, cunoscând atitudinea generală a Moscovei, cu precădere, după revenirea la Kremlin a preşedintelui Vladimir Putin, situaţia trebuie văzută în cei mai simpli termeni cu putinţă. Cei avizaţi cunosc valorile de simbol ale cazurilor Snowden şi Al-Assad. Acolo unde Rusia are un interes direct, se dovedeşte că nimeni nu îi poate schimba deciziile.
Din păcate, Republica Moldova nu se constituie într-un interes concret nici pentru Federaţia Rusă, nici pentru Uniunea Europeană, fiind doar un alt exerciţiu motivaţional pentru cele două sisteme.
Ce ar trebui reţinut şi apreciez ca fiind singura declaraţie relevantă din ultimele zile, este aceasta: “Economia Republicii Moldova va rezista la testul impus de Federaţia Rusă în cazul vinurilor autohtone, nu se ştie dacă şi politicul moldovenesc va fi la fel de rezistent” – viceprim-ministru Valeriu Lazăr, ministrul economiei din Republica Moldova.
Sursa: Dan Tomozei
via Ziaristi Online
