Comunitatea românească din SUA a fost neplăcut surprinsă zilele trecute după ce câțiva dintre membrii săi, unii chiar cetățeni americani, au fost agresați la Washington pentru faptul că au fost observați purtând culorile drapelului românesc la un festival ce se dorea a promova Ungaria cu tradiții transilvănene. Afacerea de propagadana antiromaneasca costat Ungaria 1.000.000 de dolari. Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei nu a schitat, pana acum, nici o reactie.
Festival despre “mostenirea” ungureasca cu cetățeni români din Ardeal
”The Smithsonian Folklife Festival” este un eveniment organizat anual încă din 1967 în capitala americană și se desfășoară pe Mallul Național, parcul cuprins între străzile Pennsylvania Avenue și Constitution Avenue, unde se află cele mai importante monumente istorice și muzee ale capitalei Washington, D.C.
Anul acesta Ungaria a fost invitatul special al Institutului Smithsonian. Vecinii României au organizat spectacole cultural-artistice oferite gratuit publicului, în perioada 26-30 iunie și 3-7 iulie atât pe mallul național, cât și la Kennedy Center. Programul maghiar s-a numit ”Hungarian Heritage: Roots to Revival” – “Mostenire Ungureasca: Radacini pentru Renastere”, în cadrul căruia Ungaria s-a lăudat cu tradițiile și obiceiurile a șase comunități pe care le-a promovat ca aparținând culturii ungurești. Trei dintre aceste comunități sunt din Ungaria, iar trei sunt din România, respectiv Ghimeș (Bacău), Sic (Cluj) și așa-zisa Țara Călatei (Cluj). (detalii aici)
Cele șase comunități prezente la festival
Dacă pe pagina de internet a festivalului se menționează faptul că trei din cele șase comunități se află situate în România (în locul României cel mai des este utilizată denumirea de Transilvania), la Washington, prezentatorii programului au avut grijă să nu menționeze mai deloc numele României ca sursă și inspirație pentru cel puțin jumătate din programul muzical pus pe scena denumită ”Danubian Stage”. Alegerea trebuie să fi fost intenționată. În condițiile în care coreografii și organizatorii au ales să aducă marea majoritate a dansatorilor și muzicienilor din România, denotă cel puțin lipsă de bun simț și respect să ”uiți” să menționezi și adevărata origine a acestora.
Când, a doua zi, după ce au fost sesizați de români, s-au cerut explicații la Washington, organizatorii din Ungaria ar fi motivat că, de fapt, s-au pus în scenă tradiții ungurești, și nu Ungaria, ca țară, și că în Transilvania se păstrează cele mai vechi tradiții ungurești. Fapt pentru care și programul a fost dominat de cultura transilvăneană.
O româncă ce locuiește în capitala americană încă din 1999 a adus simbolurile României cu ea după ce a aflat, de la un voluntar al festivalului unguresc, că pe scenă sunt și foarte mulți români. Femeia s-a dus să-și susțină conaționalii, să îi aplaude, și să îi salute, așa cum face la toate evenimentele cu români, de 14 ani încoace. Imediat după ce s-a încheiat festivalul, românca a fost salutată de dansatori, care i-au vorbit românește și i-au mulțumit pentru prezența ei acolo. Bucuria unui spectacol reușit și impresionant avea să fie umbrită câteva zeci de minute mai târziu.
Pretinzând că nu vorbesc limba română, câțiva dintre artiștii români de etnie maghiară au decis să ”atace” problema steagului românesc pe care românca din America îl ținea în brațe. Aceștia au trimis o duduie vorbind limba engleză, adică prezentatoarea festivalului, să le ceară românilor și americanilor care purtau brățări în culorile României, să plece de pe mallul național, argumentând că acela era un program ”unguresc” și că zona ar fi fost ”închiriată” pentru acel festival.
Deși inițial a vorbit mieros, prezentatoarea a insistat ca românii și americanii să plece, ajungând chiar să pună mâna pe o jurnalistă care tocmai încheiase câteva interviuri la festival și încerca să afle care era motivul pentru care ungurii cereau românilor și americanilor să plece de pe mall. În câteva secunde, alți câțiva artiști s-au alăturat prezentatoarei, vorbind cu toții în limba maghiară. Unul dintre ei, care a și înjurat-o pe româncă și a cerut reporterilor să pună camera de filmat jos, este român din Ghimeș care a repetat mereu în limba lui că este ”ungur” și ”nu român”.
Revizionism maghiar prin cultură
Evident, se ridică întrebarea legitimă: de ce au fost atât de iritați ungurii de prezența drapelului românesc? De ce este considerată ofensatoare simpla prezența a drapelului românesc la un festival la care pe scenă s-au urcat și cetățeni români, unde s-a cântat în limba română și s-au purtat costume populare din Moldova și Transilvania?
Răspunsurile se pot găsi imediat dacă analizăm câteva dintre detaliile ale acestui festival.
Festivalul ”Hungarian Heritage: Roots to Revival” este organizat de Smithsonian Institute din SUA, Balassi Institute din Ungaria și Ambasada Ungariei în SUA cu sprijinul The American Hungarian Federation (Federației Americanilor Unguri) din SUA.
Potrivit paginii de internet a The American Hungarian Federation acest festival a fost finanțat de către guvernul de la Budapesta cu 1 milion de dolari (detalii aici)
La festival au fost prezentate șase comunități, trei din Ungaria și trei din Transilvania. Rareori se precizează că tradițiile ar veni din ”Transilvania (România)”. De cele mai multe ori însă sunt indicate doar ”Transilvania și Ungaria” (fără menționarea României) ca regiuni de proveniență a programului pus în scenă la Hungarian Heritage, lăsând să se creeze confuzia care ar duce la concluzia că Transilvania ar ține de Ungaria.
De altfel, această confuzie pe care organizatorii o încurajează, este mai apoi certificată de către modul în care lucrurile s-au desfășurat la fața locului.
În primul rând, unul dintre participanți, Levente Fazakas, membru al formaţiei ”Heveder” din Sfântu Gheorghe (Covasna) vorbește presei despre autonomia teritorială pe criterii etnice a maghiarilor din Transilvania (detalii aici)
În al dolilea rând, prezentatoarea festivalului, alături de alți cetățeni unguri, îi acostează pe spectatorii români și americani care au afișat culorile românești, catalogând afișarea drapelului românesc drept o ”provocare”. De ce reprezintă drapelul României o provocare pentru cetățenii români, născuți și crescuți în România, care tocmai dansaseră și cântaseră tradiții din România, e o întrebare la care aceștia ar fi trebuit să răspundă înainte de a veni la Washington cu tradiții din România în numele Ungariei.
În al treilea rând, atât pe pagina de internet a festivalului cât și la fața locului, a fost afișată o hartă în care se face vorbire despre ”Szekelyfold” (în traducere din limba maghiară ”Ținutul Secuiesc”) prezentat drept ”zonă etnografică” care însă nu a existat niciodată ca zonă istorică aparte (detalii aici) și care reprezintă o sintagmă inventată de revizionismul maghiar. Deși face referire la denumiri din România, harta utilizată de organizatori pentru a indica proveniența comunităților prezente la festival folosește denumiri doar în limba engleză și limba maghiară. (detalii aici)
De asemenea, deși este creditată în mediul academic ca aparținând folclorului românesc, celebra melodie ”Ciocârlia” este prezentată ca fiind una tradițională ungurească. Melodia, de fapt, a fost reformulată instrumental − inițial − și făcută celebră de naistul Angheluș Dinicu și violonistul Sava Pădureanu la Expoziția Internațională de la Paris din 1889. La succesul acestei piese au mai contribuit lăutarii Grigoraș Dinicu (nepotul lui Angheluș) care a adaptat piesa pentru vioară, și Fănică Luca prin recitalurile, concertele și înregistrările sale, precum și compozitorul George Enescu − cel care a inclus-o în Rapsodia română (1901-1902). (detalii aici)
Și ca să fie siguri că nu vin la Washington de pomană, secuii și-au adus și steagul așa-zisului ținut secuiesc, pe care l-au arborat pentru scurtă vreme pe mallul național, în fața Capitoliului. Organizatorii americani au prins incidentul la timp și au cerut înlăturarea acestuia. Așa cum am menționat, festivalul ”Hungarian Heritage” a fost organizat cu ajutorul Institutului Smithsonian, cel mai mare muzeu și complex de cercetare din lume, creat de congresul american în 1846. Administrarea Institutului Smithsonian cade în responsabilitatea unui Consiliu Director din care fac parte Șeful Curții Supreme a SUA, Vicepreședintele American, 3 membri ai Senatului, 3 ai Camerei Reprezentanților și 9 civili.
Prezența culorilor României pe mallul național, la un eveniment public, în brațele unei românce cu simț patriotic, e absolut normală. Comportamentul ei face parte, și este protejat, de primul amendament al Constituției Statelor Unite ale Americii, și se numește ”dreptul la liberă exprimare”. Sensibilitatea maghiarilor la anumite steaguri ale unor națiuni suverane nu reprezintă motiv de suprimare a unui drept constituțional în America.
Faptul că maghiarilor, inclusiv celor din România, li s-a oferit unul dintre cele mai credibile și renumite cadre instituțional-culturale de a-și prezenta tradițiile, ar fi trebuit să inspire bun simț și să-și lase ideile revizioniste acasă, în bătătura lor din Transilvania.
Mai mult, faptul că în Consiliul director al Institutului Smithsonian se află unii dintre cei mai importanți oameni ai Americii ar fi trebuit să inspire mai multă responsabilitate Ungariei și mai mult respect pentru Statele Unite ale Americii, care le-au pus la dispoziție o platformă internațională de promovare.
Să fie cultură maghiară, dar în limitele istoriei actuale. Când promovezi inima României cu un milion de dolari la un festival unguresc, îți asumi și o anumită responsabilitate cel puțin la nivel diplomatic. Deocamdată, răspunsurile oficiale întârzie să apară.
Sursa: Dan Tanasa via Ziaristi Online
In atentia: SRI si SIE (hai si MAE)
Vedeti mai jos o Fotogalerie de la agresarea romanilor de catre unguri, la Washington, parvenita via jurnalista Simona Botezan:
