Ziare date în judecată pentru defăimare şi calomnie
În atenţia presei şi a opiniei publice.
Am luat cunostinţă cu profund dezgust de acuzaţiile frizând absurdul pe care anumite publicaţii, prin articolele „de scandal” comandate sau preluate în dispreţul unei minime deontologii profesionale, fără a se informa din mai multe surse sau a lua în discuţie poziţia tuturor „părţilor” implicate, – deci, evident de rea credinţă şi urmărind cu totul alte scopuri decât cele demagogic şi ipocrit invocate – mi le aduc sub forma unor alegaţii şi calomnii, cât şi prin afirmaţiile neadevărate şi neverificate făcute prin intermediul unui Comunicat de presă al Filialei Cluj al USR, urmare a unui alt Comunicat al Pen-Club România, complet deplasat, inducând chiar o subversivă confuzie în privinţa Ţării în care trăim. Deci, toate acestea şi nu relatări obiective relativ la problemele personale ale unor redactori manipulaţi, foarte probabil de către „partida” celor ce au susţinut un alt candidat la conducerea revistei Tribuna, şi care, în pofida rezultatului oficial al concursului, par a fi determinaţi în a-şi susţine în continuare favoritul, sabotându-şi locul de muncă prin orice mijloace.
Sub conducerea mea, revista a ieşit din zona de umbră, dezinteres şi „picoteala” la care a condamnat-o efectul unui management păgubos, dacă nu de-a dreptul dezastruos, exercitat de conducerea înţeleaptă a fostului secretar de partid I.M. Danciu – nu vă pierdeţi cu firea (ar fi interesant, chiar şi pentru actualii „autosesizaţi” din presa clujeană, care atacă azi Tribuna, să verifice de câte ori au mai scris – fie şi pozitiv, nu?, pentru că era perfectă! – despre Revista noastră; s-ar putea să aiba surpriza să constate că … niciodată!).
Aduc la cunoştinţa opiniei publice că voi acţiona în judecată pe autorii acestei campanii abjecte pentru calomnie prin răspândirea unor informaţii false care îmi lezează în mod grav reputaţia profesională de manager, jurist, filozof, jurnalist şi precum şi interesele Tribunei, publicaţie sabotată în mod iresponsabil de către unii dintre angajaţii ei retribuiţi, ce stăruie în încercarea disperată de a ma împiedeca să-mi duc la îndeplinire mandatul/contractul, făcând astfel jocul celor care îi manipulează din motive care nu vor întârzia să iasă la lumină. Îi asigur că, în măsura în care încă mai există în România respectul faţă de lege, nu vor reuşi acest lucru. Soluţionarea cazului ar putea direcţiona astfel un miliard de lei – daune care le voi cere – către tinerii literaţi români neînregimentaţi.
Ca răspuns la agresiunea anti-românească şi anti-creştină a pseudo-jurnaliştilor de la diferite publicaţii de ştiri pe suport tipărit sau/şi on-line, care „se activează” la comandă dispărând apoi fantomatic, deseori omiţând să-şi asume identitatea), prestaţie ce se poate caracteriza drept o formă de „terorism jurnalistic” şi care necesită o replică pe măsura afrontului la adresa României, a creştinismului şi a bunului simţ, atât din partea instituţiilor abilitate ale statului, cât şi din partea jurnaliştilor neînregimentaţi în diverse grupuri de interese subversive sau coterii „literar-artistice”, voi lua în continuare toate măsurile care se impun. În calitate de jurnalist am monitorizat activarea acestor reţele de manipulare şi intoxicare a mediului literar-artistic, care probează şi o altă miză – ascunsă – şi conţinând mesaje „teroriste” concertate, fie din interesul de a ascunde fraudele financiare comise de vechea conducere, fie fiindcă lezau interesele unei filiere de tip mafiot care îşi vede acum destructurată „o celulă ideologică” bine plasată la Cluj.
„Vârful văzut al icebergului” – USR, partida N. Manolescu & Co – acţionând în virtutea unor reflexe inerţiale de-acum binecunoscute, presează, în continuare, pentru emiterea de Comunicate şi „Apeluri”, susţinând o nedemnă manipulare… Fără doar şi poate autorii comunicatului au amestecat cu intenţie mai multe neadevăruri într-o înşiruire care sfidează în egală măsură, atât logica cât şi realitatea faptică.
De unde se înţelege că USR îşi permite să fie împotriva dreptului garantat de Constituţie şi de tratatele internaţionale ale drepturilor omului, ce stipulează/garantează dreptul generalizat la opinie, la libertate de conştiinţă şi expresie, la posibilitatea de a răspândi liber orice idei şi informaţii, bineînţeles, în limitele legalităţii.
Dacă, tot urmând acelaşi tipar, de joasă inspiraţie internaţionalistă, aceste reacţii legitime au ajuns, în opinia lor, demersuri KGB-iste, rezultă că USR nu şi-a schimbat întru nimic, nici „misia”, nici modul de a opera, de la înfiinţarea ei ca „organizaţie obştească şi profesională de creaţie” sub regimul comunist şi până astăzi, „moştenită” fiind, iată, tocmai de foştii (şi actualii) ei beneficiari ori de „descendenţii” în linie ideologică directă ai acestora.
Din aceeaşi gamă de manifestări inspirate din „experienţa de veacuri” a internaţionalei roşii face parte şi atacarea de către USR, fără obiect, încă dinainte ca acesta să fie validat, a noului program managerial, care, spre deosebire de cel anterior, nu urmăreşte şi nici nu se bazează pe spolierea instituţiilor statului…
Rezultă cu suficientă claritate, pentru orice om de bună credinţă, că oricare ar fi fost programul adoptat, atacurile unidirecţionate ar fi avut aceeaşi intensitate, modulând dialectic „principiile ferme” ale acestor vigilenţi pre-opinenţi (aleşi… pe viaţă, credeau ei), şi autodecretaţi drept unici apărători ai „democraţiei”.
Implicarea numelui meu în ecuaţia unor fapte incriminante – dintre care una pare a fi o operaţiune specifică unor organizaţii transfrontaliere care nu par a fi interesate nici de legalitate, nici de adevăr, şi, bineînţeles, nici pe departe de imaginea statului român ori a cetăţenilor săi – nu reprezintă altceva decât o diversiune ordinară care îmi aduce, însă, în mod direct atingere, fapt pe care nu intenţionez să-l las neamendat.
Aici mă văd obligat de a mă adresa direct şi public Procuraturii, dar şi SRI, pentru că, din informaţiile mele, „informările” calomnioase aparţin chiar „redactorilor” acestora şi naşilor acestora care şi-au propus să prelungească acest scandal atât pentru a dobândi, în sfârşit, o râvnita vizibilitate, cât şi pentru a se conforma grupului de interese susţinător.
Acest tip de comportament cadrează, de altfel, cu personajul de tip patapievici, promovat iresponsabil de USR, şi care, dacă a reuşit să jignească mizerabil românismul şi creştinismul, nu va întârzia să încerce să atace şi alte naţii ori comunităţi religioase – urmând, bunăoară, iudaismul ori poate islamul …
Astfel că, mă adresez în mod deosebit SRI, ştiut fiind faptul că este instituţia cea mai în măsură să elucideze acest caz, luând în considerare că nu este vorba de un simplu atac la persoană, ci implică atentatul la numeroase articole din Constituţie, la imaginea – atât de agresată în ultima vreme – a mai multor instituţii ale statului, şi chiar a României şi a poporului român.
În concluzie, nu-mi rămâne decât să anunţ public că voi acţiona în instanţă semnatarii comunicatului USR, precum şi pe actualul manager/preşedinte PEN Club România (d-na. Magda Cârneci) pentru defăimare si calomnie, şi voi cere fiecarui semnatar daune morale de 1 miliard de lei, pe care intenţionez să le redirecţionez, ca donaţie, către tinerii literaţi români neînregimentaţi care, este o evidenţă de acum, nu vor avea niciodată şansa să fie publicaţi şi promovaţi, de actuala USR, cel puţin de Filiala sa clujeană, după cum nu au fost (sfântă amnezie a „solidarilor”!?) nici în paginile Tribunei de după 1989 de către „democraţii” care fac apel acum la solidaritatea breslei, tratând-o în fapt drept o turmă fără memorie şi fără discernământ, şi care s-au publicat şi premiat două decenii doar între ei. În acelaşi timp, pentru a nu aduce USR acuza de şovinism anti-românesc într-un acelaşi proces, solicit antenumitei instituţii să-şi probeze obiectivitatea şi intenţia „artistică” nediscriminatorie ideologic, prin finanţarea cu fonduri proprii a unor burse pentru operele literare ale tinerilor scriitori români care îşi promovează ţara, valorile ei fundamentale şi îşi apără identitatea culturală nealterată.
Mai trebuie menţionat aici, că în consecinţă, a rezultat ani de-a rândul o publicaţie „de familie”, stătută şi sectară, ai cărei artizani acuză, culmea tupeului, Tribuna nouă de tocmai metehnele demonstrabile, de ordinul evidenţei în ultimul deceniu sub „complicitara” lor oblăduire.
Mircea Arman, manager al revistei Tribuna
