Agentul sovietic Ion Mihai Pacepa a murit. Cel putin asa transmite presa romana. Anuntul a aparut in Cotidianul.ro, care semnaleaza ca, desi plasat in geam la Humanitas de Lucia Hossu Longin si Gabriel Liiceanu pentru a-i incasa pensia, generalul securist nomenclaturist a omis sa mai apara in postura de zombi al clicii Tismaneanu.

Instituţia plătitoare a pensiei lui Pacepa după reabilitarea judecătorească a fostului condamnat la moarte pentru trădare de ţară s-a trezit din buimăceala politico-judiciară în care a fost indusă, odată cu repunerea acestuia în drepturile de pensionar militar al statului român.

La cererea plătitorului pensiei să se producă dovada existenţei în viaţă a pensionarului Ion Mihai Pacepa nu s-a primit vreun răspuns.

Pe cale de consecinţă, plata pensiei va fi sistată.

Mai mult, dubiile iniţiale în legătură cu comiterea unui şir de falsuri pentru repunerea lui Pacepa în drepturi încep să se adeverească.

Cine sunt adevăraţii autori ai fraudei şi cine va restitui pensia plătită inexistentului Pacepa?, se intreaba, pe buna dreptate, Vlad Dumitraş.

Reputatul jurnalist veteran de politica internationala Dumitru Constantin prezinta situatia intr-o analiza la obiect:

După cum mă aşteptam, ştirea publicată de Cotidianul referitoare la Ion Mihai Pacepa şi clarificarea condiţiilor în care-şi primeşte pensia atribuită de statul român a fost ignorată de mass media din ţară, deşi, pentru mine, cel puţin, acest caz seamănă tot mai mult cu cel al falselor carnete ale lui Hitler, care, în 1983, au siderat presa mondială, pentru ca, în scurtă vreme, să se dovedească un bluf, unul dintre ele mai mari din istoria presei lumii.

Acum, în legătură cu această ştire, cei mai mulţi au procedat astfel ţinând seama de faptul că, dacă nu le aparţine lor, ea nu trebuie luată în seamă.Ceilalţi ignoranţi deliberaţi erau cândva marii lătrăi în cazul Pacepa, susţinătorii săi necondiţionaţi, în faţa lor pălind orice întrebare privind existenţa fizică reală a lui sau eventuala producere a celei mai mici dovezi a acesteia.Or, informaţiile din ştirea Cotidianului erau exact contrare înseşi existenţei respectivilor.Dincolo de toate, trebuie spus că ne regăsim în fine în faţa unui gest normal făcut de autorităţi, în condiţiile în care toţi ceilalţi pensionari români trebuie să se conformeze legii şi rigorilor ei, iar Pacepa nu este mai presus de nimic şi nu poate beneficia de excepţii, cu atât mai mult cu cât controversele privind existenţa sa fizică nu datează de azi. La urma urmei de ce ar trebui să beneficieze el de derogări, iar oricine altcineva, nu? Doar pentru faptul – total confuz-referitor la statutul lui şi îndeosebi pentru că a ajuns în SUA? Păi exact pe acele meleaguri principiul pe care-l invocam – nimeni nu este mai presus de lege!- este apărat cu sfinţenie, fie că e vorba de şeful Casei Albe, de un om simplu, de un înalt demnitar sau de un om de afaceri. Orice derapaj, devenit vizibil are efecte devastatoare,indiferent despre cine este vorba, şi în asta şi constă soliditatea democraţiei americane.

Pacepa- viu? Cineva scria că, prin 2006-2007, ar fi auzit pe o casetă vocea lui, însă mixajul era atât de grosolan făcut încât sărea în ochi de la o poştă şi te făcea să te întrebi automat cui prodest? Dacă prin aceste manevre de intoxicare ordinară se dorea menţinerea imaginii unui Pacepa viu fizic şi puternic spiritual- care încă luptă din toţi rărunchii împotriva unui consistent trecut comunist românesc pe care-l repudiase fugind în SUA, de unde l-a demascat cu vigoarea unor invenţii ce au şocat prin şubrezenia lor până şi cei mai vajnici proteguitori ai lui -, atunci efectul a fost exact pe dos, chiar pervers. Faptul a fost remarcat în primul rând de jurnalişti a căror probitate profesională nu poate fi pusă la îndoială de lătrăii bucureşteni, ce şi-au făcut o meserie din a fi pacepişti necondiţionaţi şi în orice împrejurare. Evoc aici două momente : unul, consemnat la finele anilor 1980, îl are în centrul său pe publicistul american David Binder – care era unul dintre cei mai reputaţi gazetari de peste Ocean; cel de al doilea datează de după anul 2000 , iar protagonistul său este Liviu Tofan, fost realizator de emisiuni la Radio Europa Liberă. David Binder cunoştea bine regimul Ceauşescu, era un crtic acerb al lui, a şi fost expulzat din România acelor ani, în plus avea excelente legături cu serviciile secrete damericane, beneficiind astfel de informaţii de primă mână.

În 1988, pregătindu-se să scrie un articol elogios după apariţia cărţii „Orizonturi roşii” a lui Pacepa, a constatat stupefiat că numeroase pagini conţineau fapte şi evenimente cu duimul imaginate de autor, care, pe el, nu l-au putut păcăli. Pornind de aici, David Binder a fost categoric în prestigiosul ziar „New York Times”: Pacepa este „o curvă a spionajului!”- „Mr. Pacepa is the Happy Hooker of the spy trade”- afirmaţie de care nu s-a dezis nici azi! Cât îl priveşte, Liviu Tofan a scris un articol cu titlu elocvent -„Generalul IM Pacepa- flagrant de fals în declaraţii”- şi cu un conţinut convingător. Recent, la masa rotundă organizată de Stelian Tănase şi consacrată aceluiaşi subiect, Liviu Tofan a fost la fel de categoric: „ne-am înşelat (la Europa Liberă-n.n.) în privinţa lui Pacepa!”

Cel mai controversat demers publicistic asupra acestui subiect aparţine Luciei Hossu-Longin, ziaristă pe care am elogiat-o personal şi într-un editorial din Cotidianul, deci nu pot fi acuzat de rea credinţă în ce-o priveşte. Încă de la apariţia cărţii sale „Faţă în faţă cu generalul Mihai Pacepa” (Humanitas, 2009) m-a şocat ideea indusă încă din titlu, drept pentru care imediat m-am întrebat dacă ea chiar s-a aflat vreo clipă faţă în faţă cu generalul sau cu FANTOMA lui? Pe urmă, constatând câte greşeli, elucubraţii şi invenţii au descoperit şi alţii în volum şi pornind de la faptul că, în afara cuvântului ei, autoarea nu produce nici cea mai mică dovadă materială că s-a aflat cu adevărat faţă în faţă cu Pacepa, m-am întrebat tot mai des şi mai argumentat dacă nu suntem în faţa unei operaţii de mistificare de dimensiunea celei care a avut ca subiect aşa zisele carnete ale lui Hitler.

Despre ce e vorba? Pe 25 aprilie 1983 revista (vest) germană „Stern” a surprins lumea întreagă publicând „extrase din carnetele lui Adolf Hitler”, pe care i le vânduse jurnalistul Gerd Heidemann, specialist în istoria nazismului,ce pretindea că le descoperise în Germania de Est la un ins care le găsise din epava unui avion prăbuşit lângă Dresda. Ciudat, experţi în al Doilea Război Mondial ca Gerhard Weinberg şi Hugh Trevor-Roper le-au declarat autentice, înainte ca specialiştii să le examineze. Când aceştia au făcut-o, s-a descoperit că sunt falsuri grosolane: s-a folosit hârtie şi cerneală din timpuri contemporane; existau erori istorice grosolane pentru care s-au plătit 19 milioane mărci! În final, cel ce scrisese acele „carnete” –Konrad Kujau- şi cel ce le vânduse revistei- Gerd Heidemann- au fost arestaţi pentru escrocherie, primul fiind condamnat la 42 luni de închisoare. Afacerea a ajuns subiect de carte şi de film, dat fiind că aproape s-a uitat de unde s-a plecat. Cam aşa şi cu Pacepa: unii scot cărţi cu interviuri cu o fantomă, iar cititorii dau bani buni pe aceste surogate apocrife. Adevărul nu mai contează, trăiască mistificarea chiar cu iz de servicii secrete!

Sursa: Cotidianul via Ziaristi Online