Emanuil Gojdu, exemplul viu al unui om de excepţie, al unui bun român

Conform tradiţiei strămoşeşti, prima duminică după praznicul Învierii Domnului, Duminica Sfântului Apostol Toma, este dedicată celor răposaţi, în popor fiind cunoscută şi ca Paştele Blajinilor. Pe lângă tradiţia strămoşească, comunitatea românească din Budapesta şi-a creat propria tradiţie: de a-l comemora pe Emanuil Gojdu, marele mecena al neamului românesc. Astfel, duminică, 12 mai, la Capela Ortodoxă Română din Budapesta, după oficierea Sfintei Liturghii, în cadrul unui parastas comun a fost pomenit Emanuil Gojdu şi familia sa.

Preotul paroh, împreună cu credincioşii şi membrii diplomaţiei româneşti de la Budapesta au mers la cimitirul Kerepesi, la mormântul familiei Gojdu pentru a face slujba de pomenire şi pentru a depune coroane de flori. Preotul paroh Marius Maghiaru a subliniat personalitatea clarvăzătoare a lui Emanuil Gojdu despre care se poate spune că prin testamentul său s-a gândit chiar şi la noi, cei de azi.

Cercetătoarea Maria Berényi a arătat că prin sentimentele sale, prin manifestările sale politice, culturale şi prin celebrul său testament, Emanuil Gojdu s-a arătat a fi un om de excepţie, un om al faptelor şi un bun român. “Pe parcursul întregii sale cariere politice a fost un susţinător fervent al drepturilor comunităţii române din Transilvania şi Ungaria şi al creării unor relaţii speciale româno-maghiare”. Maria Berényi a precizat: “Atitudinea împăciuitoare adoptată de Gojdu faţă de maghiari a creat o atmosferă de suspiciune în jurul său. În anul 1861, când a fost numit comite de Caraş, a spus: Eu sunt asediat pe vârful turnului, toate furtunile şi fulgerile mă ajung mai degrabă decât pe cei ce se roagă la biserică, voi suferi viscolele elementelor, însă mă ierte ori şi cine că dacă sunt pe turn nu pot fi totdeauna şi pragul bisericii, pe care poate călca tot insul. Aşteptaţi fraţilor, până după dietă! Şi atunci judecaţi pe Gojdu.”

Maria Berenyi a amintit că Fundaţia Gojdu a fost una dintre cele mai mari din Imperiul Austro-Ungar, iar timp de 50 de ani a avut un rol important în activitatea şi viaţa culturală românească din Ungaria şi Transilvania. În baza prevederilor din testament, studenţi, preoţi şi învăţători săraci, familii numeroase şi bătrâni puteau beneficia din bunurile fundaţiei. Dintre bursierii Fundaţiei Gojdu, 32 au devenit membri ai Academiei Române, iar cinci au fost prim-miniştri ai României: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod, Octavian Goga, Miron Cristea (care a devenit apoi primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române) şi Petru Groza.

ES Victor Micula, ambasadorul României în Ungaria a arătat că astăzi Gojdu nu e doar o poveste care s-a încheiat, prin tot ceea ce a făcut a lăsat o moştenire neamului din care a făcut parte. Excelenţa Sa a precizat: “Nu era uşor să-ţi păstrezi identitatea ca român la acea vreme. Gojdu a simţit că efortul său poate schimba soarta comunităţii, iar supravieţuirea ei este legată strâns de educaţie”. Dl ambasador a arătat în încheiere că astăzi, odată cu omagierea şi amintirea faptelor lui, trebuie să vedem care este modalitatea de întărire a comunităţii. Datele de la recensământul din 2011 arată că numărul celor care s-au declarat de etnie română este tot mai mare. Acesta este un punct de plecare în efortul făcut pentru întărirea comunităţii.

În încheiere au fost depuse coroane de flori din partea Ambasadei României, a Parohiei Ortodoxe Române din Budapesta, a Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria, a Asociaţiei Femeilor Ortodoxe Române din Budapesta şi din partea autoguvernărilor româneşti din cartierele VII şi XI din Budapesta. La ceremonie a fost prezentă şi Gabriela Matei, director ICR Budapesta.

Conform tradiţiei au fost împărţite cozonac, pască, ouă roşii, colivă şi vin roşu în amintirea celor pomeniţi.

Gabriela Enea Elekes

Surse: Foaia Romaneasca via Ziaristi Online