Motto Z.O. via C.I.A: “Romanii sunt singurii care si-au aratat toata disponibilitatea de a rezista in mod real sovieticilor incepand cu 1969.” – Sursa: Col. Ryszard Kuklinski
Când România era pusă la zid ca la Târgoviște
de Corneliu Vlad
Un drapel al RSR pus la zid, asemenea unui condamnat la moarte prin împușcare – așa arată coperta cărţii „Cei dintâi vor fi cei din urmă. România și sfârșitul războiului rece“ a istoricului american Larry Watts. Dar, în paginile cărţii, România de până în 1989 nu este judecată sumar și executată rapid, ca la Târgoviște. Este „tomografiată“ metodic și amănunţit. Obiectul investigaţiei este precis delimitat: politica sa externă. O asemenea operaţiune era presant necesară. În urmă cu câţiva ani, un demers similar, cu finalitate istoriografică și gir prezidenţial, primise un uriaș blam public. Fusese etichetat, cel mai elegant spus, ca un simulacru de analiză în materie. „Raportul final al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România“, apărut în 2006, executa urgent politica externă a epocii, după un paragraf rechizitoriu de vreo duzină de rânduri și o sentinţă ce avea drept prim cap de acuzare, între „principalele acţiuni criminale“, „subordonarea intereselor naţionale prin servilism neţărmurit în relaţiile cu URSS“. De multe și cumplite fapte pot fi învinuiţi Ceaușescu – și, înaintea lui, Gheorghiu-Dej – dar de „servilism neţărmurit“ faţă de URSS numai într-un film cu proști ar fi posibil.
În lucrarea sa de istorie contemporană a României, proiectată în trei volume (și din care au apărut primele două), Larry Watts nu e deloc “ceaușist”. El nu ignoră, ci, dimpotrivă, afirmă clar „discrepanţa uriașă dintre politica internă restrictivă a României și cea externă evident liberală“. Sintagma dintre ghilimele merită reţinută, întrucât istoricul american e foarte zgârcit în epitete, el preferă să producă argumente. Și totuși, nu poate să nu menţioneze acel „istoric utilizabil“ al perioadei în chestiune, de „o utilitate mai mare decât al oricăruia dintre foștii tovarăși de luptă“ din Tratatul de la Varșovia. Cinci președinţi americani au exprimat „aprecieri laudative“ faţă de comportamentul și politica externă a României acelor ani, amintește Larry Watts.
…Timp de vreo 50 de ani, românii au avut o dorinţă fierbinte, înfiorat gândită sau dramatic șoptită: „Vin americanii!“. Și iată că dorinţa se împlinește așa cum trebuie măcar într-o privinţă (înafară, desigur, de Deveselu): cineva, din America, se îndeletnicește, asemenea istoricilor noștri onești, de reașezarea așa cum se cuvine, în memoria naţională, a vremurilor recente. Era nevoie, pentru încheierea socotelilor cu un trecut încă fierbinte, de o viziune lucidă, nepătimașă, receptivă. Și – mai ales – de o abordare lipsită de orice complexe, ca să nu mai vorbim de meschinele interese individuale sau de clan. Cercetătorul american nu are de plătit “poliţe istorice” nimănui, nu are nimic de împărţit nici cu sovieticii, nici cu ungurii, nici cu RDG-iștii sau alţi aliaţi servili Moscovei comuniste și nu închide ochii nici în faţa prestaţiei mioape sau penibile a unor demnitari americani sau vest- europeni vs. România.
Era, așadar, nevoie de Larry Watts, adică de cineva care a știut să investigheze, să găsească și să interpreteze documente fabuloase (dar altfel la indemna oricui) spre a fixa pentru istorie o imagine cât mai clară și mai corectă a celei mai înceţoșate și mai răstălmăcite perioade din istoria modernă a României. Ajutorul american cel mai consistent pentru România se numește, după decembrie 1989, Larry Watts.
Trilogia sa istorică, în elaborare, este o cascadă de revelaţii, însă fiecare riguros argumentată. Și toate converg, într-un final, în același punct esenţial: România postbelică a fost, după înlăturarea de la putere a cominterniștilor de tipul Pauker, Luca etc., oponentul real și cel mai redutabil din interiorul Tratatului de la Varșovia al politicii imperiale a URSS. Oponent real și nu prefăcut, cum s-a tot bătut moneda falsă după 1989 (ceea ce nu-i împiedică nici acum, după noianul de mărturii produse de Larry Watts, pe detractorii de serviciu ai istoriei contemporane a României să-și emită răstălmăcirile.) Iar oponent redutabil, pentru că a reușit, prima din „lagărul socialist“, să obţină retragerea din ţară a trupelor Armatei Roșii, și a a aplicat un demers consecvent de politică externă în folos naţional, care nu putea să nu intre în opoziţie – uneori deosebit de critică – cu linia stabilită de Moscova comunistă. Confruntarea aprigă între București și Moscova și capitalele satelite ei din lagăr n-a fost circ de ochii lumii. Altfel, s-ar fi exprimat între ei cu atâta „sinceritate“, (citește: cu atâta ură și bădărănie), lideri sovietici, despre România? Brejnev, în 1979: Ceaușescu, „în esenţă, este un trădător“. Mareșalul Kulikov, în 1982: „Practic, el trădează interesele lagărului socialist“.
Întemeiat pe dovezi istorice, Larry Watts afirmă: „În conformitate cu documente ale Pactului de la Varșovia, disponibile acum, de la prima reunire, la începutul anilor 1960, niciun summit al Pactului de la Varșovia nu a fost doar o simplă curea de transmisie a opţiunilor sovietice. Iar principalul motiv în acest sens a fost acela ca aproape de fiecare dată România a contestat poziţiile sovietice, le-a apărat pe ale sale și a înaintat propuneri și iniţiative neaprobate anterior, cu care Moscova s-a văzut nevoită să facă anumite compromisuri“. Compromisuri au făcut „aliaţii“ socialiști, dar în același timp au conceput și desfășurat o campanie amplă de discreditare a României în faţa Occidentului și, în general, în lume. O campanie din păcate reușită și cu efecte dezastruoase până astăzi. România fost pusă la zid, înainte de 1989, de propriii săi tovarăși de lagăr, iar Occidentul, credul sau inconștient dezinteresat, a căzut în capcană.
Asupra elaboratei și viclenei acţiuni antiromânești de minimalizare, ridiculizare, exorcizare etc. a demersului României în lume – care continuă cu același iureș și astăzi – cercetătorul american stăruie cu tenacitate și mereu documentat.
România pusă la zid este de fapt laitmotivul tulburător al acestei istorii adevărate a României narată de istoricul american Larry Watts. România la zid – laitmotiv istoric, dar și realitate a momentului.
Corneliu Vlad
Larry Watts: Cei dintai vor fi cei din urma de ZiaristiOnlineTV
