Evocare
Edgar Papu a plecat la Tatal Ceresc acum 20 de ani, mai precis pe 30 martie 1993. Chipul sau purta aura unei icoane bizantine, radia iubire, blindete si bunatate. Edgar Papu avea gingasia unui sfint.
A facut ani grei de temnita, fiind condamnat pe considerente politice prin 1961, in urma unor delatiuni, ca si Vasile Voiculescu, Constantin Noica, Ovidiu Papadima si atitia altii. I-a fost confiscata averea, cartile, corespondenta si manuscrisele si prigonita familia.
Mi-a povestit ca a avut revelatia Sfintei Fecioare Maria, pe care a vazut-o in vis in mai multe rinduri si in urma acestei revelatii s-a convertit la crestinism, apropiatul sau, monseniorul Vladimir Ghica, l-a botezat in ritul greco catolic.
Pe Edgar Papu l-am cunoscut in decembrie 1974, la Alexandru Philippide, unde ma aflam sa iau cuvintul de inceput, scris de Al. Philippide, pentru Teatrului de Poezie, ce a luat fiiinta in ianuarie 1975 si a debutat cu Luna Eminescu.
Atunci a fost alcatuit Colegiul de conducere al Teatrului de Poezie din care Edgar Papu a acceptat sa faca parte, alaturi de Alexandru Philippide, Ovidiu Papadima, Alexandru Oprea si de alte mari personalitati ale culturii romane. Nichita, presedintele de onoare al Teatrului de poezie, a fost incintat de faptul ca Papu a acceptat sa faca parte din Colegiul de conducere; el il cunostea dinainte.
Impreuna am selectat manuscrisele si fotografiile pentru expozitia Eminescu pe care le-am primit de la eminescologii Dumitru Murarasu si Dumitru Perpessicius. Atunci am asistat la dialogul celor doi despre Densusianu si Hasdeu ca precursorii ideii de protrocronism la romani. De atunci ne-am intilnit des, fie venea la Teatrul de poezie fie participa la sedintele Colegiului ori mergeam eu in str. Moceanu unde locuia. Edgar Papu publicase un eseu despre protocronismul in pictura flamanda, intimpinat in Romania cu articole elogioase in toata presa literara.
Cred ca eruditul Philippide a dat imboldul moral al eseului scris ulterior de Edgar Papu, publicat in Secolul XX, ce contura tema protrocronismul in cultura romana si care s-a concretizat in cartea “Din clasicii nostrii”, publicata in 1977, carte ce a stirnit furia dogmaticilor stalinisti culminind cu interventia in “Romania literara” a lui Gogu Radulescu. Cine era Gogu Radulescu ? Noi stiam. Nu stiam insa ca dupa interventia sa din “Romania literara”, Edgar Papu va fi interzis pina in 1993 si dupa. Dogmaticii stalinisti au aplaudat frenetic eseul despre protocronismul in pictura olandeza, in schimb au declansat o campanie furibunda impotriva Profesorului Papu la aparitia esesului despre protocronismul in cultura romana.
Edgar Papu a prefatat spectacole ale Teatrului de Poezie, prin conferinte la scena deschisa, in care vorbea despre poezie si poetii clasici ori contemporani romani, despre dialogul permanentelor si poezia veche romaneasca si universala, de la Mesterul Manole la Ghilgames, de la Ion Alexandru la Vasile Parvan de la Goethe la Lucian Blaga.
In aceiasi masura cartile mele au fost interzise. Bunaoara lucrarea “Stampe Germane”, cu Prefata Profesorului Edgar Papu, a fost interzisa in 1985. Va ofer Prefata, in varianta olografa, spre amintirea marelui Profesor.
Pentru mine Edgar Papu a reprezentat si reprezinta un reper al demnitatii, bunatatii, iubirii de oameni si mai presus de orice, jertfa unui om care a suferit pentru Cultura Romana cele mai neinchipuite privatiuni, in secolul XX, fara a renunta la maretia ideilor sale. Bunatatea fiintei sale strabate din lumea de dincolo ducind spre Maica Precista mesajul poporului roman care a dat umanitatii creatii inaintea altor popoare sau sincrone cu alte popoare. Sincronismul sau protocronismul nu pot fi puse in antiteza. Ele sunt sau nu sunt.
Ceea ce se fac ca nu inteleg fiii si fiicele dogmaticilor stalinisti, vinatorii de sinecuri ale statului, functii si onoruri, veniti peste noi cu tancurile sovietice, este faptul ca daca au jefuit solul, subsolul, padurile si apele, aurul si argintul, mineralele si fructele pamintului,vlaga si sudoarea acestui popor, mai multe decenii la rind, nu pot si nu vor reusi niciodata sa jefuiasca si spiritul romanesc. Intrucit acesta este vesnic, el exista prin temelia poporului roman, Maica Biserica a Domnului nostru Isus Hristos si prin cei alesi si daruiti cu geniu de Tatal Ceresc pe acest pamint, spirit intrupat prin oameni ca Blaga, Voiculescu, Papu, Nichita, Eminescu…
Dumitru Stancu
Poetul Dumitru Stancu in timpul Teatrului de Poezie al carui presedinte de onoare era prietenul sau, Nichita Stanescu
Prefata interzisa la o carte interzisa – “Stampe Germane”:
Exclusiv Ziaristi Online
