Noua Tribuna
de Mircea Arman
Mircea Arman si Constantin Barbu la Academia Romana
Anul 2013 va marca o adevărată cotitură în viaţa revistei Tribuna. De la o schimbare, în viitorul cel mai apropiat, a formatului, la o adevărată revoluţie a conţinutului, a rubricilor şi, nu în cele din urmă, a colaboratorilor.De la o gazetă gîndită a fi, în esenţă, un rezonator al valorilor şi autorilor transilvăneni, poate mai restrîns, clujeni, Tribuna trebuie să devină, cu adevărat, o tribună naţională.
Singurul criteriu de publicare urmează a fi cel valoric, evantaiul disciplinelor şi autorilor care urmează să îşi facă loc în paginile publicaţiei urmînd a fi semnificativ lărgit.
Nu ne interesează găştile, afinităţile sau coteriile literare, ne interesează valoarea, deschiderea, patriotismul adevărat bazat pe valorile naţionale şi europene.
Interesează, în acelaşi timp, o colaborare reală, chiar dacă şi formalizată, a Tribunei cu celelalte instituţii culturale locale, regionale, naţionale şi internaţionale, în scopul benefic al răspîndirii şi promovării valorilor româneşti autentice.
Avem ambiţia de a crea o instituţie de presă culturală modernă, lipsită de cunoscuta-i obtuzitate, legată organic de cele mai importante publicaţii naţionale şi internaţionale, o revistă vie, deschisă polemicilor culturale de orice tip, dar şi studiilor, articolelor sau eseurilor solid documentate, de la literatură la plastică, filosofie sau drept, pînă la polemica politică centrată în jurul celor mai diverse doctrine şi idei. Totodată, nu va lipsi poezia autorilor deja consacraţi, dar şi promovarea noilor generaţii de poeţi, a prozatorilor sau dramaturgilor valoroşi.
Tribuna va trebui să devină o revistă profund liberală, în sensul şi spiritul autentic al acestui concept.
Nu există cultură sau, mai bine spus, instituţie culturală care, în intimitatea ei, să nu fie afiliată, dirijată, spre un anumit tip de politică, fie ea politică culturală naţională, spre propagarea şi impunerea unor anumite idei culturale şi politice izvorîte dintr-un ataşament autentic la o ideologie sau filosofie care se vrea sau se consideră a fi progresistă şi edificatoare pentru o cultură la un anumit moment al dezvoltării ei.
Cultura română se află la un moment de răscruce al existenţei ei. Nu cunoaştem o perioadă mai tulbure, mai lipsită de elementul valoare decît cea pe care o trăieşte cultura noastră după Revoluţia din 1989. Chiar dacă la nivel internaţional ne aflăm într-un profund neo-alexandrinism, generat de aşa-zisa depăşire a tuturor “-ismelor”, chiar dacă această modă păguboasă de a gîndi în cultură ne-a cuprins din plin şi pe noi, este nevoie, credem, de o forţare a limitelor, de a depăşi “formele fără fond” pe care le naşte cultura românească contemporană, în special cultura scrisă, care, într-o beţie profundă a cuvintelor, beţie comatoasă, a ajuns să propună şi să impună nonvaloarea, impostura aparent doctă, atît la nivelul constructelor ideatice – a unei aşa-zise filosofii degenerate în proză cu pretenţii de “filosofare”, un fel de Lebensphilosophie handicapată, care oricum, forţează “uşi cumplit deschise” – sau a unei proze delirante, exhibate de tot soiul de indivizi frustraţi – cultural sau sexual – ori de-a dreptul sociopaţi.
Această stare de lucruri îşi propune să o schimbe Tribuna, mai precis noua direcţie a Tribunei. Valorile trebuie recunoscute şi promovate, impostura şi autosuficienţa păguboasă căreia i se mai zice “prostie cu ştaif” trebuie arătată şi dezavuată. Nu există deţinători ai adevărului absolut şi nici promotori de valori certe, această confuzie uriaşă o pot face doar cei mînaţi de setea de putere şi arghirofilie. În cultura noastră acest mod de a privi lucrurile aparţine unor epigoni ai lui Constantin Noica. Le spun că se înşeală. Le spun că eseurile şi conferinţele, cărţuliile cu pretenţii de “filosofie locală novatoare” nu pot şi nici nu vor edifica vreodată vreo cultură, oricare ar fi ea. E o prostie să crezi că elina aproximativă sau germana cunoscută la nivelul unei femei de serviciu din Silezia te vor salva.
Pentru a construi o cultură naţională care să ajungă la nivelul celor europene deja consacrate e nevoie de muncă uriaşă, sistematică, la care, ca orice epigoni, nu doresc să se înhame. E mai comodă pîra pe la cancelariile occidentale şi agoniseala de stipendii obţinute cu orice preţ. Cei care procedează astfel nu vor rămîne în istoria culturală a acestei ţări, iar această opinie a mea nu poate fi zdruncinată de niciun argument.
Noi credem că orice popor mare este un popor mare în cultură. Grecii sau germanii, francezii, spaniolii sau italienii au avut timpurile lor de glorie. Românii le-ar putea avea, dar numai şi numai atunci cînd vor înţelege că asta se construie şte “cu răbdare şi graţie de benedictin” prin ceea ce atît de plastic denumea strămoşul nostru Virgiliu: “mens agitat molem”.
Aici întrevedem rolul noii Tribune, respectiv în căutarea şi promovarea migăloasă a valorilor naţionale, a celor vechi şi a celor contemporane.
Astfel, în jurul sărbătoririi zilei de naştere a celui mai mare poet şi cărturar român, Mihai Eminescu, gîndurile noastre nu pot fi îndreptate decît spre idealurile nobile ale acestuia, acelea de a făuri o cultură naţională valoroasă, europeană prin apartenenţă şi vocaţie, o conştiinţă morală şi culturală demnă de geniul acestui popor.
Mircea Arman
Redactor sef Revista Tribuna
16 – 31 Ianuarie 2013, Serie noua, Anul XII, Nr 249 – PDF AICI
