Icoana de Ioana Lutai – Icoanepesticla-Sapanta.Ro

„Dacă timpul ar fi singura formă de existenţă, învăluită din toate părţile de moarte, atunci n-ai putea spera nimic cu adevărat. Căci speranţele pentru scurte plăceri viitoare, care trec, nu merită acest titlu. „Nu spera şi nu ai teamă” ar fi cel mai înţelept sfat ce s-ar putea da omului. Anticipează moartea de acum, fă-te apatic faţă de toate, dacă în curând nu ne aşteaptă altceva decât nimicul! Sau îneacă-ţi gândurile acestea neplăcute în zgomotul petrecerii, în uitarea ameţelii alcoolice şi în paroxismul simţurilor periferice dezlănţuite!

Dar nu, timpul nu e ultima realitate! Timpul e numai o fază a vieţii. E faţa exterioară, faţa lumii căzute din regiunea trăirii spirituale. Omul capabil de viaţă spirituală simte mai puţin timpul. Fiecare ştie din experienţă că ceasurile fericite nu se observă când trec. Dimpotrivă, suferinţele puternice se experiază ca timp foarte lung, mai lung decât timpul matematic. Timpul se măsoară cu două măsuri: cu trăirea internă şi cu unitatea matematică, iar legătura dintre aceste două forme ale timpului este foarte laxă. O oră de timp matematic poate fi experiată uneori ca ceasuri întregi, iar alteori, ca un moment, sau pur şi simplu nu se observă. Aceasta înseamnă că veşnicia străbate în timp, invadează în el şi determină curgerea lui.”

Fragment din: Pr. Dumitru Stăniloae, „Un an nou”, Telegraful Român, an LXXXIII, nr. 1, 1 ian. 1935, p.1 via Doxologia

Sfântul Vasile cel Mare: „Răbdător este acela care își poate ascunde nefericirea sa”

„Lacomul de averi nu se bucură niciodată de cele pe care le are, ci se mâhnește pentru cele care îi lipsesc.”

„Om slab este cel care nu-și poate ascunde tainele sale. Tare este cel care își stăpânește mânia. Răbdător este acela care își poate ascunde nefericirea sa. Bogat este cel care se mulțumește cu cele absolut necesare. Lacomul de averi nu se bucură niciodată de cele pe care le are, ci se mâhnește pentru cele care îi lipsesc.”

***

„Nimic din lucrurile omenești nu ar fi existat dacă la orice lucru pe care l-am fi întreprins ne-am fi gândit la nereușită. Deoarece întotdeauna lângă cultivarea pământului se află nerodirea, lângă afacerile negustorești, paguba, lângă căsătorie, văduvia, lângă educația copiilor, lipsa lor. Cu toate acestea, pe toate le întreprindem și ne sprijinim pe cele mai bune nădejdi încredințând săvârșirea lor lui Dumnezeu, Care rânduiește toate lucrurile noastre.”

***

„Apleacă-te asupra mormintelor și vom vedea dacă vei putea deosebi cine este robul și cine stăpânul; cine este săracul și cine bogatul. Deosebește, dacă poți, pe cel întemnițat de împărat, pe cel puternic de cel slab, pe cel frumos de cel urât. Așadar, dacă îți vei aduce aminte de sfârșitul de obște, nu te vei mândri niciodată.”

Extras din „Picături de înțelepciune”, (trad. din limba greacă de ieroschim. Ștefan Nuțescu), Edit. Evanghelismos, București, 2007, pp. 9-12 via Doxologia