Inepuizabila ticăloşie a infectului Tismăneanu şi activistul utecist neplătit Ungureanu
Ţuţărul prezidenţial dottore în comunism Vladimir Tismăneanu îşi permite să-l invoce pe „Cel mai iubit dintre pământeni”, în încercarea de a-l scoate din hazna pe prietenul său MRU, imaculat şi odorizat cu Armani Code.
Operaţiunea de vidanjare se rezumă la împroşcarea cu rahat înspre cei care au devoalat achiziţiile de lux comandate în mandatul de premier al lui Ungureanu. Pe sistemul „astea-s prostioare”, cu trei fraze, abil plasate, Tismăneanu expediază, scurt, fondul problemei: „Nu mă voi osteni să demonstrez ce înseamnă fonduri de reprezentare pentru un înalt demnitar. Nu voi relua argumentele, hipersuficiente, aduse de fostul premier. (…) Câteva obiecte departe de reprezenta un lux şocant ori măcar un lux, comandate de agenţia îndrituită prin buget să le comande, pentru oricine ar fi premier al României, devin proba unei presupuse corupţii morale.”. Şi apoi, dăi şi dăi cu Antena 3, cu „panoplia de mişelii a servitorilor lui Felix”, cu „diverşii Badea, Gâdea, Ciuvică şi Ciutacu”, cu „tandemul Ponta-Antonescu”, cu „obscurantismul reacţionar”, cu „metode fetide” ş.a.m.d.
Iar la final, concluzia „logică”: „Campania actuală este specifică propagandei comuniste şi fasciste: împroşcarea cu noroi a adversarului, diabolizarea, dezumanizarea sa, refuzul analizei raţionale, mimarea unei revolte justiţiare absolute şi stigmatizarea celor care nu intră în acest joc abject”.
Descrierea propagandei comuniste şi fasciste este corectă, însă ea se aplică, mănuşă, tocmai editorialului semnat de Tismăneanu şi publicat de Revista 22 (fără rezerve?). Exact ce clamează ca făcând parte din panoplia de arme a celor pe care îi urăşte din rărunchi, se regăseşte în tolba cu săgeţi otrăvite a politologului. Jurnalul Naţional şi Antena 3 au prezentat PROBE, iar Tismăneanu răspunde cu invective, împroaşcă adversarii, diabolizându-i, dezumanizându-i…
„Neobosita inventivitate a tipului infect” este parafrazată de Tismăneanu „Inepuizabila ticăloşie a tipului infect”. Cu o asemenea încondeiere, nu mai era nevoie de semnătură.
Revenind la tentativa de imaculare de care vorbeam la început, ironia sorţii face că tocmai salvatorul-vidanjor îi mai trânteşte lui MRU o găleată de fecale în creştet. Zice musiu Tismăneanu: „Să te mai miri când citeşti că Mihai Răzvan Ungureanu ar fi fost cândva mare ştab la CC al UTC (ca istoric al comunismului românesc o spun cât pot de clar, n-a fost niciodată activist plătit), cu un salariu de 7.000 de lei pe lună (fals şi absurd!), cu maşina la scară (altă aiureală)?”
Mi se pare doar mie sau este mult mai proastă situaţia cu Ungureanu – activist neplătit, decât cea cu Ungureanu – activist plătit, pentru împricinat?
Iar dacă a fost, într-adevăr, neplătit, pentru propaganda sa în favoarea comunismului şi a lui Ceauşescu, MRU a avut grijă să-şi încaseze cu prisosinţă plata pentru serviciile aduse în trecut, cu toate aceste „abjecte” produse ale capitalismului, destinate obrazului său atât de subţire, ce cu mare cheltuială se ţine.
Sursa: Jurnalul National
