“Fantasmele trecutului continuă să tulbure minţile unor nostalgici, care n-au renunţat niciodată la obsesia maladivă, cuibărită adânc în cugetul şi sufletul lor, refacerea Ungariei Mari. Cât vor dăinui aceste stafii, va exista pericolul real ca interesele ţării noastre să fie puse, din nou, pe tarabă şi renegociate de zarafii politici.” – Conferinta comemorativa a masacrului maghiar de la Muresenii de Campie
„ (…) În timpul masacrelor de la Mureşenii de Câmpie, acolo se afla cantonat un grup de soldaţi din armata maghiară, sub comanda locot[onent] Csordás Gergely, din Regimentul 19 Honvezi din Nyiregyhaza.
Aici era preot român, Andrei Bujor, având soţie şi trei copii şi la casa şi curtea lor cantonase mai mulţi soldaţi cari se dăduseră la jafuri. Îngrijorat de cele ce vor urma, căci militarii erau agresivi, preotul a plecat la Cluj, pentru a solicita intervenţia Comandamentului militar, însă neobţinând nici o promisiune, în seara zilei de 23 septembrie 1940 pe la orele 10 soseşte acasă descurajat.
Înainte de a sosi, este pândit pe şosea de acuzatul l[ocotenen]t Csordás Gergely şi imediat trimite încă în aceeaşi seară o patrulă de 12 soldaţi înarmaţi la casa preotului Bujor, cu ordinul precis de a-i extermina împreună cu toată familia, precum şi pe cei arestaţi în aceeaşi după-masă, Gurzău Ioan, cantor, Gurzău Valeria, soţia acestuia, Petrea Natalia, soţia învăţătorului, Petrea Gheorghe, Ana Miron, soacra acestuia, şi Petrea Rodica, copilul de cinci ani al învăţătorului şi menţinuţi sub pază în casa preotului. Soldaţii trimişi la casa preotului, conformându-se ordinului primit împuşcă pe toţi cei mai sus arătaţi şi anume pe membrii familiei preotului, prin camerele de culcare, iar pe ceilalţi prin curte, împărtăşind aceeaşi soartă şi servitoarea preotului, unguroaica Juhász Sarolta.
Toate victimele, în număr de 11, sunt îngropate în aceeaşi noapte în curtea casei preotului român, într-o groapă improvizată, şi dimineaţa sosind acuzatul l[ocotenen]t Csordás Gergely la faţa locului i se raportează executarea ordinului. (…) Din probaţiune administrativă s-a dovedit că l[ocotenen]t Csordás Gergely a fost instigat de a săvârşi crimele de mai sus de către acuzatul Vass Albert din comuna vecină Sucutard, căci contele avea supărare pe părintele Bujor, din cauza unui teren de vânătoare şi pentru că vedea în dânsul un mare român. (…)
Avînd în vedere că faptele săvârşite de acuzaţi întrunesc elementele crimei prevăzute de art. 2 lit. e din Legea nr. 312/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război; (…) având în vedere că luaţi în parte, fiecare din aceşti acuzaţi conform participaţiei lor la săvârşirea crimelor arătate mai sus, acestea se încadrează în dispoziţiunile textului anunţat, după cum urmează: (…)
Acuzaţii Vass Andrei moşier din comuna Sucutard şi fiul său Vass Albert sunt acei cari au determinat prin instigare masacrarea altor patru persoane în comuna Sucutard, iar acuzatul Vass Albert a mai instigat masacrarea familiei preotului Bujor din comuna Mureşenii de Câmpie, fapte cari se pedepsesc în conformitate cu art. 3 al. 2 din legea specială cu pedeapsa la moarte. (…)”
TRIBUNALUL POPORULUI CLUJ, Şedinţa publică din 13 martie 1946.
Dosar nr. 1/1946, Hotărârea nr. 1.
Sentinţa Tribunalului Poporului Cluj a fost confirmată de Tribunalul Internaţional pentru Crime de Război si reconfirmata de Curtea de Apel Cluj, Sectia Penala, in Sedinta Publica din 10 martie 2008, prin Sentinta Penala 35/2008
Pledoarie pentru neuitare
Împlinirea, la 24 septembrie, a 72 de ani de la abominabilul masacru de la Mureșenii de Câmpie, comuna Palatca, judeţul Cluj, a constituit pentru participanţii la Sesiunea de comunicări cu tema „Refugiul românesc: 1940-1945”, desfăşurată la Muzeul Naţional al Refugiaţilor Etnici din Mureşenii de Câmpie, ocazia de a-și aduce aminte de cei peste 1000 de martiri români uciși în acel sângeros septembrie 1940. În numele lor și al zecilor de mii de români maltratați, persecutaţi, refugiaţi, expulzaţi sau deportaţi din teritoriul nordului Transilvaniei cedat Ungariei horthyiste după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, precum şi al celor aproape 400.000 de cetăţeni de naţionalitate română din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, „uitaţi” astăzi de autorităţile române, istoricii, cercetătorii și juriştii, prezenţi la reuniune au pus în lumină mărturii inedite şi documente de ultimă oră privind pătimirile românilor şi evreilor din Ardealul ocupat vremelnic.
Sub egida Federaţiei Naţionale a Românilor Persecutaţi Etnic „Pro Memoria 1940 -1945” (FNRPE) şi a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), la reuniunea științifică ținută la Muzeul Național al Refugiaților „Andrei Bujor”, au fost evocate unele dintre cele mai tragice momente din istoria modernă a României.
Muzeul care a găzduit reuniunea a fost ridicat prin eforturi deosebite de către prof. dr. Vasile Bunea pe locul unde în urmă cu 72 de ani bandele horthyste au incendiat casa preotului Bujor (Bojor) ucigând 11 oameni – 10 români şi un maghiar -, printre care şi o fetiţă de doar cinci ani. În amintirea lor, pe locul gropii comune, a fost ridicată o troiţă.
Reuniunea a fost deschisă de profesorul Vasile Bunea, directorul complexului muzeal, prin cuvintele: „Într-o vară târzie şi tot atât de călduroasă ca și atunci, iată, ne adunăm din toate colţurile ţării aici, la Mureşenii de Câmpie, locul de martiraj al unor români nevinovați. Aici s-a petrecut una din cele mai odioase crime din partea de Transilvanie cedată, comparabilă cu cele de la Ip şi Trăsnea, din Sălaj.” Dr. Ioan Lăcătuşu, cercetător la Centrul Ecleziastic de Documentare ”Mitropolit Nicolae Colan” a vorbit despre tânărul profesor Costel Popa din Mărtănuş, masterand la Vatican, la Institutul Pontifical Oriental, autor al unei vaste cercetări foarte bine primite care urmează să fie publicată în Italia: „Dictatul de la Viena şi efectele sale asupra clerului şi populaţiei româneşti, metodele folosite de regimul horthyst ca mijloace de opresiune şi exterminare a populaţiei.” Prof. dr. Gelu Neamţu, cercetător la Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca, a prezentat un inedit „Jurnal de război al sublocotenentului Ion Mureşan (1944-1945)”. Avocatul dr. Vasile Moiş a vorbit despre vinovăţia oamenilor politici din Ungaria din perioada anilor ’40 pornind de la documentele publicate de domnia sa împreună cu prof. dr. Ioan Corneanu în volumele intitulate generic „Intoleranţă şi crimă” dintre care ultimul a apărut recent la Editura Dacia XXI din Cluj. „Trăim,este adevărat, într-o Europă Unită, dar fantasmele trecutului continuă să tulbure minţile unor nostalgici, care n-au renunţat niciodată la obsesia maladivă, cuibărită adânc în cugetul şi sufletul lor, refacerea Ungariei Mari. Cât vor dăinui aceste stafii, va exista pericolul real ca interesele ţării noastre să fie puse, din nou, pe tarabă şi renegociate de zarafii politici. În definitiv, aşa cum spunea N. Iorga, Istorie se cheamă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, nu ceea ce am vrea să se fi întâmplat.” a spus dr. Vasile Moiş.
Expunerile au fost animate, simpozionul încheindu-se cu un comunicat dat publicităţii de către jurnalistul Dorin Suciu, preşedintele executiv al Forumului Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în care, printre altele, se spune ca “statul roman”, sub forma sa debila de azi, “a renunțat la exercitarea autorității asupra județelor Covasna și Harghita”. Iata Comunicatul:
„Federaţia Naţională a Românilor Persecutaţi Etnic „Pro Memoria 1940 -1945 şi Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş au luat act, cu îngrijorare, de lipsa de reacție a structurilor de putere din România, față de acțiunile liderilor maghiari și ai bisericilor tradiționale maghiare și față de agravarea problemelor politice, sociale și economice ale populației românești din cele trei județe. În acest fel, neo-hungariștii acționează nestingheriți pentru declararea independenței așa-numitului Ținut Secuiesc, o idee foarte dragă Partidului Crucii cu Săgeți, de tristă amintire.
Cercetările Centrului pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române au pus în evidență un fapt îngrijorător: statul român a renunțat la exercitarea autorității asupra județelor Covasna și Harghita. În aceste condiții, comunitatea maghiară a devenit dominantă, în dauna comunității românești, care a rămas izolată, fără mijloace de exprimare și fără posibilități de reacție, la acțiunile agresive de maghiarizare, exercitate asupra ei.
Față de cele de mai sus, solicităm guvernului României să ia următoarele măsuri:
– elaborarea unui documentar în limbile română și engleză cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale din România, prevăzute în Constituția și legile țării. În acest mod, se poate demonstra opiniei publice din țară și străinătate că România respectă standardele internaționale în această materie;
– reinstaurarea autorității Statului Român în județele Covasna și Harghita și oprirea prin toate mijloacele legale a acțiunilor de deznaționalizare și de maghiarizare a populației românești din aceste județe;
– tragerea la răspundere a cetățenilor maghiari care desfășoară în România acțiuni ostile împotriva unității, suveranității și independenței Statului Român, incită la violență și ură interetnică, încearcă să reabiliteze criminali de război ori lezează grav demnitatea națională a românilor;
– asigurarea cadrului legal și a suportului financiar necesare comunităților românești din cele trei județe pentru depășirea actualei crize instituționale, economice și culturale.”
*
Interviu cu profesorul dr. Ovidiu Bojor: “Omul să fie Om, dar să nu uite…”
Fondator al fitoterapiei moderne în România, om de știință cu o bogată activitate de cercetare şi academică, Ovidiu Bojor este membru al mai multor academii din ţară şi din străinătate. În 2004, Academia Română îi acordă diploma „Meritul Academic”. Este deţinător al titlului de Senior Honoris Causa, acordat de către Forumul Preşedinţilor Patronatelor din România. Este preşedinte al Patronatului Planta Romanica şi membru al Academiei Medicale. A condus expediţii ştiinţifice şi misiuni exploratorii în Himalaia, Afganistan, Ruanda, Tanzania, Uganda, Burundi şi Botswana. Deţine peste 35 de brevete de invenţie, majoritatea aplicate în cercetare şi în producţie. I s-au decernat medalii de aur la Saloanele de Invenţii de la Bucureşti şi Geneva…
Născut la Reghin, la 1 noiembrie 1924, cel care şi-a dedicat viaţa oamenilor și științei, profesorul dr. Ovidiu Bojor nu ar fi existat dacă o minune dumnezeiască nu l-ar fi împiedicat ca, în toamna acelui sângeros an 1940, să meargă la Mureşenii de Câmpie pentru a-şi petrece ultimele zile de vacanţă alături de vărul său, Victor… Atunci au fost împuşcaţi de către criminalii horthyşti, toți cei cinci membri ai familiei Bujor și alți șase apropiați ai acestora, pentru simpla vină de a fi fost români.
Ovidiu Bojor a iertat de mult, dar de uitat, nu poate să nu uite…
Irina Airinei: Întreaga familie a preotului Andrei Bujor, unchiul dumneavoastră, a fost masacrată în comuna Mureşenii de Câmpie, în noaptea de 23-24 septembrie 1940, din ordinul contelui Albert Wass imediat după cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei horthyste. Ce sentimente v-au trezit încercările de reabilitare a contelui Wass în procesele intentate de urmașii săi ?
Prof. Dr. Ovidiu Bojor: Curtea de Apel de la Cluj a respins irevocabil cererea de reabilitare a lui Albert Wass deoarece există probe indubitabile împotriva lui. E un act de dreptate. În afară de alți șase nefericiți, toți membrii familiei mele au fost ucişi în chinuri groaznice din ordinul lui Wass.
I.A.: Printre cei împuşcaţi în altă localitate, Sucutard, tot din ordinul lui Wass, se numără şi două tinere evreice de 19 ani care avertizaseră jandarmeria cu privire la crima colectivă care se punea la cale în castelul grofului.
Prof. dr. O.B.: În timpul ocupaţiei Ardealului de Nord, autorităţile horthyste au comis crime abominabile, i-au ucis și i-au deportat la Auschwitz şi la Buchenwald pe evrei, i-au ucis și au izgonit români. Eu sunt un om credincios… Născut fiind la Reghin, până în ’40, ne jucam pe stradă, maghiari, români, evrei, saşi şi ţigani. Atunci am învăţat română, maghiară şi germană. Pe stradă, cu copiii. Nu se punea problema urii de rasă, singurele conflicte erau când cineva punea altcuiva o piedică la un joc de fotbal. Am avut apoi profesori universitari maghiari cu care am fost în relaţii excelente, în secuime am avut prieteni buni. Mai târziu, am lucrat pe patru continente şi am colaborat cu reprezentanţi ai tuturor raselor de pe Terra.
I.A.: Priviţi înapoi cu mânie…?
Prof. dr. O.B.: Vă mărturisesc că nu. În fiecare an, la 23 septembrie, merg la biserică, dau patru slujbe de pomenire şi mă rog ca Domnul să le dea o pedeapsă cât mai uşoară criminalilor. „De ce pomeneşti criminalii?” m-au întrebat nu o dată preoții. Dar oare cine are nevoie mai mare de iertare, victima sau criminalul? Noi am fost creaţi după chipul şi asemănarea perfecţiunii supreme. Dacă nu-i urmăm exemplul, începem să decădem până ne prăvălim în hău. Este una dintre învăţăturile preotului Andrei Bujor care a pierit, atunci…
I.A.: Care este crezul dumneavoastră în viaţă ?
Prof. dr. O.B.: Am cerut părerea a 36 oameni din 28 ţări pentru volumul „Pledoarie pentru pace” care apare, anual, în Pakistan. Mi s-a spus „În această carte vă rog să dezvoltaţi nelimitat ideile dumneavoastră”. M-am rezumat la 12 pagini, deşi puteam scrie mult mai mult… De multe ori omul este inferior animalului. Leul sau lupul nu ucid de dragul de a ucide, ci pentru a mânca. Omul coboară deseori sub nivelul animalelor, din setea de a distruge. Îmi vine să cred că, spre deosebire de ele, a pierdut instinctul protejării propriei specii. Crezul meu? Omul trebuie să fie Om. Om cu O mare… dar să nu uite!
Nota noastra: Criminalul de război Wass Albert a trăit până la adânci bătrânețe în Statele Unite. S-a sinucis atunci când, în anii 90, Ungaria i-a refuzat reacordarea cetățeniei. O altă variantă este că motivul sinuciderii ar fi fost iminența pedepsirii lui de către serviciile secrete israeliene. Rămășițele lui pământești au fost repatriate pe ascuns în România unde i s-au ridicat în mod ilegal mai multe busturi. Unul dintre ele se află în parcul central din Odorheiu Secuiesc. Deși a trecut de atunci mai bine de un deceniu si s-au facut nenumarate plangeri catre Parchetul General si catre Administratia Prezidentiala a Romaniei, autoritățile statale si presedintele Traian Basescu nu au avut nici o reacție in apararea memoriei romanilor ucisi de unguri, a demnitatii nationale si adevarului istoric. Dimpotriva.
Irina Airinei / Ziaristi Online
