Parafrazându-l pe scriitorul și ministrul francez al culturii Andre Malraux (cu a sa vizionară cugetare despre secolul 21), pot risca și eu o mică profeție dacă afirm răspicat că varianta a doua mi se pare mai plauzibilă în ceea ce privește soarta Partidului Naționalist, dat fiind comportamentul de până în prezent al orgoliosului autoproclamat lider al Noii Drepte, Tudor Ionescu.
Mai pe șleau spus, încăpățânarea și aroganța de care a dat dovadă până în prezent acest individ au ajuns să condamne la distrugere proiectul politic al Partidului Naționalist, în care cu toții, noi cei de la Noua Dreaptă (și nu numai) am pus mult suflet, resurse financiare și energie.
Așa cum am arătat în articolul explicativ – destinat camarazilor de la ND, ruptura sufletească și camaraderească a survenit atunci când, punând în discuție anumite chestiuni de doctrină, esențiale pentru pregătirea materialului ce urma să devină manualul unei școli de vară a Partidului Naționalist (pe care mi-l asumasem încă din tabăra Noii Drepte de anul trecut, de la Sibiu, să îl redactez), pentru uzul membrilor ND și nu numai, am descoperit cu stupoare că Tudor Ionescu nu dorea ca acest partid să aibă o orientare politică de dreapta – IAR ACEST PUNCT NU ERA NEGOCIABIL !
Zeflemeaua inițială cu care am fost tratat, răceala în dialoguri, tonul dictatorial ultimativ pe care mi s-a vorbit nu numai mie ci și altora (amintesc aici cazul liderului zonei Olteniei – camaradul Tiberius Domozină, care dorea ca Partidul Naționalist să militeze pentru reinstaurarea sistemului monarhiei constituționale) sunt “argumentele” folosite de Tudor Ionescu în discuțiile cu aceia care nu îi împărtășesc opiniile, poziția finală a lui Tudor în astfel de discuții contradictorii fiind de tipul “my way, or the high way” (în traducere liberă însemnând – ori faci ca mine, ori – VALEA !).
Pentru cei mai noi dintre membrii ND, care nu cunosc istoria Noii Drepte, trebuie spus că așa au plecat sau au fost îndepărtați cei mai mulți dintre vechii membrii de bază ai organizației – neconcordanța ideilor lor cu cea a Ayatollahului Suprem al Cultului Căpitanului – veșnicul la cârmă Tudor Ionescu.
Tudor a refuzat de altfel în mod categoric, impunându-și dictatorial punctul de vedere, solicitarea mea de a chema alături de noi pe camarazii mai vechi, care ne-au părăsit dezamăgiți de lipsa de orizont politic și a posibilității de a schimba în bine lucrurile – în lipsa unei structuri politice. I-a înfierat numindu-i dezertori și trădători cu o ură de care nu îl credeam capabil. Prefera să aducem în partid “oameni de bine” (neverificați prin fapte), care au capacitatea de a finanța partidul (rude, vecini, prieteni), CHIAR DACĂ ACEȘTIA NU AU NICI UN FEL DE AFINITATE DOCTRINARĂ CU NUCLEUL NOII DREPTE !
Ce este amuzant este faptul că acest individ, a reușit să impună în mod tacit în rândurile membrilor ND principiul proclamat de Regele Soare al Franței, Ludovic al XIV-lea, ce afirma plin de aroganță “L’Etat c’est moi” !
Cu alte cuvinte, Tudor Ionescu și opiniile acestuia sunt Noua Dreaptă – și nimic sau nimeni altcineva ! Orice abatere de la porunca sau părerea acestei parodii de “Căpitan” (care fie vorba-ntre noi, spre deosebire de Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu – care la 16 ani lupta pe front alături de tatăl său – acest pui de căpitănaș nici n-a mirosit ce e aia stagiu militar), echivalează cu nesupunere și tradare față de cauza legionară ! Așa s-a ajuns la situația și mai hilară că toți cei care au plecat sau au fost îndepărtați de la Noua Dreaptă să figureze acum în analele nescrise ale Noii Drepte sub numele de “trădători”, căci au trădat “sfânta cauză” a ideilor lui Tudor Ionescu – despre lume, viață, politică și legionarism.
Cei care au participat la Marșul Normalității din acest an știu că la un anumit moment al desfășurării adunării publice, au fost nominalizați public “trădătorii” și “dezertorii” ce au părăsit cauza Noii Drepte (a se citi aici – nu au fost de acord cu opiniile lui Tudor Ionescu), fiind deci înfierați în public. Pe când vom asista la represalii, “echipe ale morții” și “gloanțe pentru trădători”, “Căpitane” ?! Fii legionar până la capăt, dă comanda, dacă ai coaie ! Deja în unele comentarii unii mă confundă cu Stelescu (cel ucis de decemviri). Însă mă îndoiesc că acei foști așa-ziși camarazi de la Noua Dreaptă, care se bazau până nu demult pe experiența și siguranța mea în orice acțiune publică – care mulți dintre ei au beneficiat personal de ajutorul meu juridic (mai mult sau mai puțin) – au curajul măcar să mă privească în ochi. Cel puțin la Marșul Normalității, când ne-a văzut apropiindu-ne pe mine și pe domnul Ene Viorel, fiecare cu soția, Alex Năstase a dat bir cu fugiții și a plecat urgent să îți raporteze prezența noastră acolo. De jenă, nici măcar nu s-a mai întors să salute, dară-mi-te să dea ochii cu mine. Întrebat fiind de un camarad din Constanța (ce nu a participat la marș) de ce nu mi-a permis participarea la marș, pigmeul moral Tudor Ionescu a mințit în mod penibil, spunând că nu a vrut să ne lase în marș de teama să de a nu fi agresat de către “camarazii”… care se adunaseră vizibil jenați, la distanță de noi, cu privirile în pământ. Câtă grijă din partea lui !
Vorbind despre datoria sacră a recunoștinței pe care fiecare individ ce se consideră om onest trebuie să o aibă față de cel care, undeva cândva, i-a făcut un bine, îi reamintesc lui Tudor (dar nu numai lui !) de contribuția mea la formarea lui profesională – începând cu modele de diverse cereri pe care i le-am pus la dispoziție, și terminând cu sfaturi și soluții în diferite spețe pe care le avea ca avocat. Se pare că atunci când aveau nevoie de ajutorul meu, “camarazii” nu se arătau deranjați de trecutul meu de la MISA sau opiniile mele privind urinoterapia și legalizarea marijuanei.
Lipsa de fair play și onestitate față de mine – ce se pare că a devenit o caracteristică a acestui tip de “neo-legionar” marca Tudor Ionescu se vede din modul în care s-a procedat față de mine. Tudor a început prin a mă “săpa” și vorbi de rău în mod sistematic, chiar prin mesaje trimise către filiale, dar care nu îmi erau comunicate – acțiuni nedemne de un legionar adevărat, cu atât mai mult pentru unul care aspiră să fie considerat lider – și care ar trebui să reprezinte un exemplu în acest sens.
Trebuie să știți că atunci când am lansat către filiale (și către București și Tudor Ionescu) mai multe mesaje prin care solicitam acestora să își exprime deschis punctul de vedere cu privire la situarea pe care trebuie să o aibă politic Partidul Naționalist (de stânga – sau de dreapta ?), Tudor m-a “pedepsit” dându-mi “poruncă” să îmi fac pregătirea ideologică în cuibul condus de Adrian Pal. M-am conformat acestei comenzi umilitoare, participând la ședințe (discuții la bere – căci nu mai aveam sediu unde să ținem ședințele), ori de câte ori am fost convocat. Interesant este că după câteva săptămâni, văzând că rezist umilirilor, nu am mai fost convocat, în schimb tot aflam de la camarazii din provincie că eu nu aș mai fii în Noua Dreaptă – și mă întrebau de ce ?! Întrebându-i la rândul meu pe aceștia de unde au aflat de faptul că eu nu mai sunt în Noua Dreaptă, s-au ferit să îmi răspundă cine răspândea zvonul (atitudine nedemnă pentru un om onest) motiv pentru care l-am sunat pe “comandantul meu direct”, Adrian Pal, cerându-i explicații: este adevărat că am fost data afară din Noua Dreaptă !? Dacă da, pentru ce motiv ? la care Adrian Pal – cu o voce jenată, mi-a spus că nu este adevărat – și a închis telefonul, ne-mai-răspunzând la apelurile mele. Probabil că o urmă de bun simț mai rămăsese în el și nu a putut minți mai mult de atât.
A trebuit să aflu prin alți camarazi că Tudor luase hotărârea de a mă exclude, fără să îmi acorde șansa de a mă apăra sau “îndrepta”, urmând să fiu anunțat cu privire la excludere – NUMAI DUPĂ CE TRECEA ÎNREGISTRAREA PARTIDULUI, ca nu cumva să blochez înregistrarea acestuia ca răzbunare !
Calculul lui Tudor s-a dovedit a fi greșit, căci tocmai când credea că procesul s-a judecat și în recurs, și nu mai pot face nimic – s-a decis să mă umilească public în fața soției și a celorlalți camarazi, ne-permițându-mi participarea la Marșul Normalității, însă a reușit să facă cel mai mare rău acestui partid, prin gestul său.
Acest gest de o obrăznicie, dușmănie și lipsă de respect nemaivăzute, m-au convins că dacă voi lăsa acest partid să fie înregistrat cu această conducere, în această formă, nu fac altceva decât să girez moral o nouă dezamăgire pentru electoratul român. Perfidia, calculul meschin, lipsa de bărbăție și șmechereala acestui Tudor Ionescu, modul în care își legitimează deciziile personale punând pe listă oameni (semnatari) ce nu sunt întru-totul de acord cu conținutul articolului scris împotriva mea, modul în care numește, după cum îi vine lui cheful lideri și responsabili de diverse departamente în Noua Dreaptă, m-au făcut să înțeleg că cei din Noua Dreaptă, în frunte cu Tudor Ionescu, nu se ridică la înălțimea morală a înaintașilor legionari a căror model pretind că îl urmează – și nu îi pot lăsa să irosească speranța românilor într-un Partid Naționalist. Avem destule loaze și căzături morale în politica românească. Nu mai e nevoie de încă una.
Noua Dreaptă – care trebuia să fie o școală de lideri – un bazin de cadre pentru Partidul naționalist – a eșuat în misiunea sa formatoare. A devenit o gașcă de “camarazi” cu o medie de vârstă din ce în ce mai scăzută, ce socializează prin baruri, la bere. Liderul Partidului Naționalist – un om orbit de pasiuni și resentimente, incapabil să își gestioneze orgoliul și mândria, cu prețul autodistrugerii ca om politic.
Chiar și în aceste condiții, m-am decis să mai acord o șansă camarazilor și lui Tudor, scriind pe blog despre intenția mea de a bloca înregistrarea Partidului Naționalist – prin retragerea susținerii mele.
Am sperat că, dacă vor conștientiza pericolul (cunoscându-mi valoarea profesională și știind că nu fac afirmații fără acoperire), fie membrii Partidului Naționalist și ai Noii Drepte îl vor readuce pe Tudor Ionescu la realitate și îl vor “ajuta” să își corijeze comportamentul despotic, fie Tudor, într-un moment de supremă luciditate va realiza unde l-a adus orgoliul său luciferic de a cere să aibă întotdeauna dreptate. Mai demult, la începuturile Noii Drepte, nu era așa. Deciziile importante se luau de comun acord, cu Dan Ghiță, Nicu Calotă, Bogdan Stanciu, Mihai Tociu și alți tineri inimoși care au pus umărul la ceea ce a devenit Noua Dreaptă. Din păcate, pe măsură ce ei au plecat, unul câte unul, datorită neânțelegerilor cu Tudor și abilității acestuia de a-i îndepărta pe cei incomozi pentru el, Tudor a ajuns să ia singur hotărâri, iar beția puterii i s-a urcat la cap. Astăzi, în pragul distrugerii, continuă cu încăpățânare să refuze să se trezească la realitate, precum Hitler în buncăr.
Celor care mă vor acuza că dimpotrivă, eu sunt acela, SINGURUL nemulțumit care am decis desființarea acestui partid, dintr-un orgoliu rănit, le răspund cu anticipație că ei, membrii de rând sau cu funcții de conducere în Noua Dreaptă sau Partidul Naționalist, prin atitudinea lor lipsită de corectitudine, prin lipsa lor de curaj al propriei opinii în fața lui Tudor Ionescu (căci, dragilor, nu ajută cu nimic să mă sunați pe furiș și să îmi dați dreptate, căinându-mă), purtați în egală măsură răspunderea acestui deznodământ trist, ce va duce la destrămarea acestui proiect politic. Nu este nici o pierdere. Chiar dacă edificiul se va dărâma înainte de a fi finalizat, cărămizile rămase bune se vor putea integra într-un nou edificiu politic, mai înțelepte și mai mature.
Cât despre Tudor Ionescu, cel care mi-a dovedit prin perfidia lui că nu îmi este prieten (cu atât mai puțin camarad), îi doresc să învețe din această lecție dureroasă pentru orgoliul lui. Încă o dată s-a dovedit înțelepciunea proverbului NU ZI HOP, PÂNĂ N-AI SĂRIT. Dacă mi-ar fi fost un învățăcel mai bun într-ale avocaturii, și-ar fi amintit că există și un articol 151 al Codului de Procedură Civilă, ce permite repunerea pe rol a unor cauze, după încheierea dezbaterilor dar înainte de pronunțarea soluției, când împrejurările o cer – cum este și cazul de față.
Sunt curios dacă va apela pentru termenul din 11 iulie 2012 ora 10, de la Curtea de Apel București, la ajutorul de specialitate al prietenului său avocat Lucian Bolcaș… cum se pare că a făcut-o când a venit cu ideile principale despre cum trebuie să fie Partidul Naționalist (și mai ales, despre cum să nu fie…).
Evident, eforturile mele reformatoare nu se vor opri aici. Port responsabilitatea de a-l “obliga” pe Tudor Ionescu să își asume adevărata lui orientare politică, aceea de om al stângii cu aere naționaliste, sens în care voi cere Judecătoriei Sectorului 4 București schimbarea denumirii Asociației Noua Dreaptă în cea de Noua Stângă – sau oricare alta apropiată – care să corespundă crezului real al lui Tudor Ionescu, căci acesta a refuzat să se definească ca fiind de dreapta ! Voi face și acest lucru cu aceeași intenție de a nu mai lăsa să se perpetueze o imagine greșită în spațiul public, cum că Noua Dreaptă ar fi de dreapta – căci după cum se vede, refuză să fie. Numai serviciile secrete creează structuri false, cu denumiri care să atragă naivii pe drumuri înfundate, ce nu corespund direcțiilor declarate. Nu “ameninț”, cum greșit au înțeles unii, ci doar anunț, cu speranța că veți avea urechi de auzit și vă veți dezmetici.
În încheiere, anunț că dacă tot demolez și desființez, trebuie să și construiesc, să pun ceva în loc, de preferință mai bun decât ceea ce demolez. Îmi asum și această responsabilitate, deloc ușoară, de a porni de la zero o nouă structură politică, ce va fi NAȚIONALISTĂ ȘI DE DREAPTA. Însă nu voi scrie acum despre asta, prefer să fac, și apoi să zic.
