Necrutatorul Eugen Mihaescu: Nu-mi doresc decat ca USL-ul sa NU castige alegerile! “Batrana Sandrama” Ion Iliescu continua sa faca jocurile si sa-si plaseze slugile! Maine o vom avea pe Corina Cretu vice-prim-ministru!

Pe adresa redactiei am primit un mesaj de la fostul ambasador al Romaniei la UNESCO, Excelenta Sa Eugen Mihaescu, artistul care a pus la pamant regimul comunist din Romania prin ilustratiile sale din marile publicatii americana. Membru de Onoare al Academiei Romane, Eugen Mihaescu este ultragiat de valabilitatea directivei principale a lui Valter Roman, “Dupa noi, tot noi”, constatata odata cu numirea lui Victor Opaschi la Ministerul Culturii si Patrimonului National (Cultele au disparut misterios) si ca reprezentant al Guvernului în Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social (?!). Il reproducem mai jos impreuna cu extrase din cartea sa de memorialistica, “Intre linii”, privind subiectul abordat:

Draga Redactie,

Am constatat cu stupoare ca Victor Opaschi s-a aciuat secretar de stat la Cultura si Patrimoniu! Auzi! LA PATRIMONIU!!! Dupa toate cate am scris despre el!

Va reamintesc paginile 251 si 334 din cartea mea “Intre linii” dar, mai ales, articolul pe care il atasez si pe care l-am scris acum doi ani.

Incredibil, dar “Batrana Sandrama”— Ion Iliescu — continua sa faca jocurile si sa-si plaseze slugile! Maine o vom avea pe Corina Cretu vice-prim-ministru!

Nu-mi doresc decat ca USL-ul sa NU castige alegerile!

Cu prietenie,

Eugen Mihaescu

« Consilier cu problemele culturii și cultelor era domnul Victor Opaschi. Cunoștea foarte bine domeniul pentru că lucrase, pe vremea lui Ceaușescu, la Comisia pentru culte care era o subunitate a Securității Statului. Adică era duhovnicul duhovnicilor! Și el era îmbrăcat super elegant, în costume italienești și pantofi Gucci. Avea o bărbuță îngrijit tunsă, care îl făcea să semene cu marele închizitor Fernando Niño de Guevara, cardinalul imortalizat de El Greco. Era mieros și onctuos, avea ceva de odaliscă și atitudinea sa m-a făcut să-l bănuiesc, și nu pe nedrept, de anumite slăbiciuni. A reușit să se strecoare pe sub pielea zgripțuroaicelor din anticameră. Și, atunci când se adunau și cu Țuțu Stanciu, băiatul de la scrisori și petiții, formau un cuartet de cucoane, care discutau despre rochii, parfumuri și creme. Își făceau complimente gen: „Ah, ce bine-ți stă!“ sau „Vai, ce bine arăți!“
Opaschi avea un comportament de sclav față de Iliescu de care se lipise „ca marca de scrisoare“. La un moment dat mi s-a destăinuit că președintele a vrut să-l numească ambasador al României la Vatican, dar el a refuzat să plece „pentru că nu poate să-l lase singur pe Iliescu“.

***
Ulterior, am aflat că, în mandatul actual al președintelui, Victor Opaschi obținuse nici mai mult nici mai puțin decât vila în care a locuit poetul Eugen Jebeleanu, pe lângă televiziune. O vilă monument arhitectonic, una dintre cele mai frumoase construcții cubiste realizate
de Marcel Iancu. Nu numai că a desfigurat arhitectura închizând balcoane și instalând zăbrele la ferestre, dar a făcut și matrapazlâcuri
ca să poată cumpăra locuința. ICRAL-ul i-a vândut vila lui Opaschi deși fusese revendicată de proprietarul care, văzându-se spoliat, a
in ten tat un proces. L-a pierdut însă pentru că citația sa, la ultima înfățișare, „s-a rătăcit“ ca prin farmec! Deși Opaschi era acum pro prietarul vilei, dar nu și al terenului, a găsit un client care a cumpărat-o chiar și în aceste condiții. Așa a ajuns milionar consilierul prezidențial, adică îmbogățit de revoluție, investind vreo 15 000 de dolari (prețul pe care cred că l-a plătit către ICRAL) și câștigând cel puțin 1 600 000 de euro cam cât era valoarea pe piață a vilei.»