Cu prilejul ZILEI  POLIŢIEI  ROMÂNE, luni, 26 martie 2012 ora 12.00, în Amfiteatrul ,,Ion Heliade Rădulescu’’ al Bibliotecii Academiei Române, din Calea Victoriei nr.125, are loc lansarea cărţii ,,Istoria Poliţiei Capitalei (sec.XVIII-1949)’’. Autor: comisarul Florin Şinca, din cadrul I.G.P.R.

Lucrarea cuprinde un număr de 602 pagini. Volumul se constituie deopotrivă într-o carte de istorie a Poliţiei, dar şi a Bucureştilor şi tratează organizarea Poliţiei Capitalei, de la Agie la Prefectura Poliţiei, sediul circumscripţiilor de poliţie de-a lungul vremii, al chesturilor, competenţa lor teritorială, evoluţia fenomenului infracţional, circulaţia rutieră bucureşteană, statistica şi evoluţia unor formaţiuni şi linii de muncă poliţienească, combaterea infracţiunilor, personalităţile instituţiei, eroii, prefecţii Poliţiei Capitalei, evoluţia uniformelor, a statutului poliţistului, a jurământului, epurarea poliţiştilor şi schimbările intervenite după 23 august 1944, construirea sediului Poliţiei Capitalei, precum şi o serie de aspecte inedite.

Volumul este prefaţat de academicianul Dan Berindei, personalitate de prim rang a culturii române, vicepreşedinte al Academiei Române.

CUVÂNT  ÎNAINTE

Poliţia  este una dintre instituţiile fundamentale ale oricărei societăţi. Îi revine a priveghia ordinea şi legalitatea, iar cetăţenii unei ţări trebuie să vadă în ea un  sprijin, garantul traiului lor paşnic. Prin comportamentul lor, poliţiştii sunt cei care au misiunea de a întreţine încredere şi a oferi ajutor în caz de nevoie. În lumea poliţiei, domnul  comisar Florin Şinca este un poliţist atipic. În profesiunea sa, uneori delicată, este un  pasionat şi un dăruit. Dar, totodată, acest apărător al ordinei şi al legii are pasiunea cercetării istorice  şi a demonstrat sârguinţă şi în această privinţă. N-am impresia că este vorba de o simplă pasiune, ci  de necesitatea pe care o are  de a recurge la ,,învăţătoarea vieţii” pentru a se întări individual, a deveni mai bun şi mai înţelept. Oricum, văd în domnia sa un remarcabil poliţist, dar şi un stăruitor pe tărâmul ştiinţei trecutului.

De data aceasta, în cartea de faţă, a revenit la o temă pe care a mai abordat-o, urmărind detailata cunoaştere a istoriei domeniului său profesional şi mai concret a instituţiei pe care o slujeşte: Poliţia Capitalei. A reuşit însă mai mult decât atât. Parcurgea prezentei lucrări oferă cititorului o fereastră larg deschisă spre procesele complexe ale devenirii oraşului Bucureşti în ultimele secole. Evident, obiectivul străduinţelor sale este poliţia şi trecutul ei, dar lucrul este făcut cu o largă cuprindere, putându-se urmări necontenit evoluţia  vieţii oraşului pe multe planuri.

Cartea este scrisă cu vervă, cu talent, într-un  cuvânt cu dăruire. Istoria instituţiei poliţiei în sine, legislaţia care o priveşte, structura organizatorică în evoluţia ei, localurile succesive folosite, momente de încercare (demonstraţii, atentate, prinderea unor temuţi răufăcători), uniformele, evoluţia problemelor de circulaţie, dar mai ales oamenii care au slujit poliţia şi şefii lor sunt succesiv şi complex prezentaţi într-o asamblare plăcută la citit, în aşa măsură încât nu poţi lăsa cartea din mână.

Lucrarea este senină  şi obiectivă. Pe alocuri ai impresia naraţiunii unor poveşti. Binele este reliefat, dar nu sunt ocolite nici deficienţele, abuzurile, încercările de deturnare ale activităţii acestei instituţii de bază a societăţii. Cei mai de seamă dintre conducătorii Poliţiei Capitalei în decursul vremii ne sunt înfăţişaţi  şi descrişi. Cneazul Dimitrie Moruzi, Radu Mihai, Eracle Nicoleanu, ori Gavrilă Marinescu, pentru a da doar câteva exemple, ne sunt mai apropiaţi după lectura volumului. Îi putem  judeca cu mai multă seriozitate şi cu altă capacitate de comprehensiune.

Este un  volum scris de un  poliţist pentru a-şi omagia profesiunea şi activitatea ei şi a evoca cu înţelegere şi cu dragoste lumea poliţiei în care vieţuieşte, în care se consideră  parte a unui tot, a unei evoluţii şi a unor acumulări instituţionale seculare.

Felicitări pentru strădanie şi rezultate !

Academician Dan BERINDEI

Ziaristi Online urează Poliţiei Române “La Mulţi Ani!” si comisarului Florin Şinca la cât mai multe cărţi!

Comisaru’ de istorie

Fiu al unor ţărani din zona de munte a Prahovei, comisarul Florin Şinca s-a născut la 26 mai 1970 în comuna prahoveană Brebu, localitate aşezată la vreo 8 km spre miazănoapte de Câmpina şi unde există o mănăstire ctitorită în 1650 de voievodul Matei Basarab. A copilărit în satul Pietriceaua, ce ţine de amintita comună, într-o zonă de păstori, despre care scrie si Editura Mateescu: Există un sat fără infractori: Pietriceaua. Obstacolele vieţii l-au călit. Spune că a răzbătut în viaţă fără pile şi a clădit totul de la zero, dupa cum era descris in ziarul “Adevarul”, din care preluam biografia comisarului criminalist.

Acum e licenţiat al Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie ,,Alexandru Ioan Cuza’’ şi absolvent al studiilor postuniversitare. Este membru al International Police Association (IPA) şi al Clubului Istoricilor.

Cu masterat dat în Relaţii internaţionale al Centrului de Studii Euro-Atlantice, îşi doreşte să aprofundeze studiile în domeniul istoriei. Momentul care i-a schimbat viaţa este cel în care l-a întâlnit la Arhivele Naţionale pe academicianul Florin Constantiniu. Istoricul l-a încurajat pe acest anevoios drum.

Deviza vieţii sale este una a lui Friedrich Nietzsche: ,,Ceea ce nu mă ucide mă face mai puternic’’ şi se consideră un norocos, pentru că face parte dintr-o unitate de elită a Poliţiei Naţionale, de unde n-ar pleca ,,pentru nimic în lume’’.

A mai scris, de asemenea, ,,Din istoria Poliţiei Române’’, o lucrare in mai multe volume, apărută în condiţii grafice deosebite, Crâmpeie de istorie (710p.) şi Monografia Mânăstirii Crasna din judeţul Prahova (350p.).

Florin Şinca a publicat în mai multe publicatii, printre care: Magazin istoric, Historia, Ziarul Lumina, Revista ProLex, Euro-Atlantic Studies şi într-o culegere de studii despre Nicolae Iorga si a fost publicat si de Mihai-Eminescu.Ro, cu un articol important preluat din “Adevarul” si intitulat Titu Maiorescu, agent al Germaniei?

Comisar Florin Sinca – ,,ISTORIA POLITIEI CAPITALEI (SEC.XVIII-1949)’’

CUPRINS
Cuvânt înainte – Academician Dan Berindei, vicepresedinte al Academiei Române / 14
Mai avem nevoie de istorie? / 16
Politia Capitalei este sistemul imunitar al orasului Bucuresti /21
Câteva repere istorice ale Agiei – Politiei Capitalei – Prefecturii Politiei Capitalei (P.P.C.)/25

CAPITOLUL I
ÎNCEPUTURI. AGIA CAPITALEI BUCURESTI (SEC.XVIII-XIX)
1.1 Mahalalele Bucurestilor / 29
1.2 Tinutul Spătăriei si cel al Agiei /32
1.3 Despre însemnati boieri ai Tării Românesti care au fost agi / 36
1.4 Pedepse din trecut / 40
1.5 Birjarii nu au voie să doarmă pe capră si să fie în stare de betie / 43
1.6 Primul sediu. Agia în casele lui Păun Islicarul (1812) / 47
1.7 În 1822, când domnitorul a înmânat drapelul Agiei Bucurestilor / 57
1.8 Alte sedii ale Agiei Bucurestilor / 59
1.9 Contra banditilor, uneltitorilor si gâlcevitorilor / 66
1.10 Aga, spătarul si amploiatii lor în alaiul domnitorului łării Românesti / 68
1.11 Aga te bate, aga te judecă. Judecătoria Agiei / 71
1.12 Agia sub Regulamentul Organic / 73
1.13 ,,Arde măăăăăăăăăă!’’ / 75
1.14 Diverse / 76

CAPITOLUL II
POLITIA CAPITALEI TĂRII ROMÂNESTI (1837-1859)
2.1 Când Agia Bucurestilor devine Politia Bucurestilor (1837-1838) / 79
2.2 Sensul cuvântului ,,politie’’ / 84
2.3 Moment istoric: primul sediu propriu, pe Podul Mihai Vodă (1839) / 85
2.4 Spaima Bucurestilor, tistul dorobantilor Politiei, Costache Chihaia / 90
2.5 Prima uniformă de politie (1844) / 95
2.6 O nouă institutie, aceleasi năravuri. În vremea Revolutiei de la 1848 / 96
2.7 12 iunie – o posibilă zi a Politiei Bucurestilor / 100
2.8 Locuitori ai Capitalei cer mentinerea lui Mărgărit Mosoiu sef al Politiei Bucurestilor (16 iunie 1848) / 102
2.9 O reminiscentă: privegherea curăteniei Capitalei / 103
2.10 Bilet de slobodă petrecere, 1858 / 104
2.11 Sefi ai Politiei Bucurestilor / 106
2.12 Despre ,,femeile cu apucături rele’’ / 108

CAPITOLUL III
PREFECTURA POLITIEI CAPITALEI SUB DOMNIA LUI ALEXANDRU IOAN CUZA (1859-1866)
3.1 ,,Dacă e guturai la Paris, strănută Bucurestii’’. Prefectura după model francez / 113
3.2 Vătăsei de mahalale, geandarmi, sergenŃi, guarzi ai Capitalei / 115
3.3 Prefectii Politiei Capitalei din vremea Domnitorului Unirii / 116
3.4 Alte sedii ale politiei bucurestene / 130
3.5 Un rond pe-aproape de ,,Prefectura Politii’’ / 132
3.6 Mihai Marghiloman, prefectul care nu trebuia demis/ 141
3.7 Printul Cuza nu mai domneste / 145

CAPITOLUL IV
PREFECTURA POLITIEI BUCURESTILOR ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI REGELUI CAROL I (1866-1903)
4.1 Sediul Prefecturii Politiei Capitalei de pe Podul Mogosoaiei / 151
4.2 ,,Politia Regală a Capitalei’’ / 156
4.3 Caracteristica vremii: schimbarea partidului de la putere aduce schimbarea prefectului politiei / 161
4.4 Înlăturat din serviciu, a sărit pe fereastră / 164
4.5 Politia Capitalei si ,,casele de prostitutiune’’ de acum un secol /167
4.6 Prefecti ai Politiei Capitalei de la venirea pe tron a primului rege si până la Războiul de Independentă (1866-1877) / 169
4.7 Sectiunile politienesti si personalul acestora în 1886 / 183
4.8 O figură a lumii bucurestene: chefliul prefect, kneazul Dimitrie Moruzi / 187
4.9 Prefectul politiei, generalul Radu Mihai, fiul din flori al lui Kogălniceanu / 194
4.10 Aici trebuie o energie, o activitate de tot minutul / 199
4.11 Coloneii Alexandru Candiano-Popescu si Sergiu Voinescu la comanda Politiei Capitalei / 200
4.12 Generalul de divizie Ion Algiu si roadele stabilitătii / 208
4.13 Colonelul Mihail Rasti si o bandă de tâlhari / 213
4.14 Trei prefecti în doi ani (1894-1895) / 216
4.15 Politia Capitalei – ,,o simplă agentie electorală’’ / 219
4.16 Dramaturgul Alexandru Davila politist / 224
4.17 Prefectura Politiei Capitalei în anul 1893 / 225
4.18 De la ,,sârguincios si loial’’ la ,,bătăus notoriu’’ – prefectul politiei Paul Stătescu / 228
4.19 Alti prefecti din perioada 1896-1904 / 231
4.20 Structura Prefecturii Politiei Capitalei în anul 1897 si conducerea celor 50 de ,,sectiuni politienesci’’ / 237
4.21 Statutul politistului de acum un veac / 243
4.22 Biroul de servitori din Prefectura Politiei Capitalei / 245
4.23 Alte aspecte ale epocii / 247

CAPITOLUL V
DE LA LEGEA LUI VASILE LASCĂR (1903) SI PÂNĂ ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL
5.1 Prima lege organică a politiei noastre – Legea Vasile Lascăr (1903) / 253
5.2 Crearea Directiunii Politiei si Sigurantei Generale (25 martie 1908) / 258
5.3 Structura, functiile si adresele functionarilor din Prefectura Politiei Capitalei în 1904 / 263
5.4 Alcătuirea unei circumscriptii de poliŃie în 1903 / 270
5.5 Sergentii de stradă. Conditii de recrutare, îndatoriri, jurământ, uniforma, evolutia numărului acestora / 273
5.6 Însemnele politistilor / 278
5.7 Rolul unor formatiuni din Prefectura Politiei Capitalei în 1904 / 278
5.8 Din galeria pungasilor cu care au avut de luptat politistii acum un veac. Banditul ,,Gonea’’ si altii / 282
5.9 Numărul, gradele si salariul personalului în 1904 / 288
5.10 Prefecti ai Politiei Capitalei după crearea D.P.S.G. / 290
5.11 Plănuirea unui atentat în Bucuresti (1915) / 293
5.12 Titu Maiorescu supravegheat de Politia Capitalei / 296
5.13 În vremea când scriitorul Ioan Slavici era arestat la Luvru / 299
5.14 Wily Georgescu, sef al circumscriptiilor 18 si 23 si sef al Serviciului Sigurantei Capitalei / 303
5.15 Teritoriul de competentă al circumscriptiilor de politie si inspectoratelor de politie ale Capitalei în anul 1916 / 310
5.16 În timpul primului război mondial / 314

CAPITOLUL VI
PREFECTURA POLITIEI CAPITALEI ÎN PRIMUL DECENIU INTERBELIC (1918-1930)
6.1 Generalul Eracle Nicoleanu, cel mai longeviv prefect de politie al Bucurestilor (1918-1930) / 317
6.2 Pentru îndreptarea ticălosiei morale… / 321
6.3 Romulus P. Voinescu si atentatul de la Senat (1920) / 324
6.4 Dactiloscopia si identificarea / 328
6.5 Cum era păzită Capitala pe timpul noptii în anul 1922 / 330
6.6 O institutie este, în definitiv, rezultanta oamenilor / 331
6.7 ,,Salariul e mic, dar circumscriptia e mare’’. Înfrânarea speculei si ,,politia economică’’/ 337
6.8 Eroi, datorie, onoare, jertfă pentru profesie si pentru patrie / 340
6.9 Uniforma de politie în 1928 / 347
6.10 ,,Vrem ca bugetul mitei să dispară din viata politistului’’ / 349
6.11 Prefectura Politiei Capitalei potrivit Legii politiei din 1929 / 351
6.12 Functiile si numărul personalului Prefecturii Politiei Capitalei începând cu anul 1929 / 356
6.13 File din războiul Serviciului de Sigurantă al Capitalei cu comunistii / 358
6.14 Serviciul Circulatiei din Prefectura Politiei Capitalei / 367
6.15 Pledoarie pentru bătaie si pentru introducerea pedepsei cu moartea / 375

CAPITOLUL VII
PREFECTURA POLITIEI ÎN TIMPUL LUI GABRIEL MARINESCU
7.1 Generalul (rez.) Gabriel Marinescu, politistul regelui Carol al II-lea / 381
7.2 Angajament de gardian public (1930) / 405
7.3 Uniforma ofiterilor de politie începând din 1931 / 406
7.4 Cazarma gardienilor publici ,,Carol al II-lea’’ (1932) / 410
7.5 Structura Prefecturii Politiei Capitalei în 1933 / 413
7.6 Construirea Palatului Prefecturii Politiei Capitalei (1935-1936) / 424
7.7 Confruntarea politie-legionari / 431
7.8 Politist, anticar, scriitor, mason – chestorul Vasile V. Daskevici / 435
7.9 Câteva date din activitatea Politiei Capitalei (1929-1939) / 439
7.10 Generalul Rodrig Modreanu, prefectul Politiei Capitalei / 442
7.11 Reflectii despre politie si politist / 445
7.12 Gardienii publici / 452
7.13 Prefectura Politiei Municipiului Bucuresti în anul 1935. Sediul serviciilor, competenta teritorială a chesturilor si circumscriptiilor de politie / 455
7.14 Prefectura Politiei Capitalei potrivit Decretului regal Nr.4/7 ianuarie 1936 privind organizarea Ministerului Internelor / 463
7.15 Judecătoria Politiei / 466
7.16 Congresul C.I.P.C. din 1938 de la Bucuresti / 467
7.17 Unele servicii din Prefectura Politiei Municipiului Bucuresti / 470
7.18 Activitatea Serviciului Politiei Judiciare în anul 1938 / 474
7.19 Statistica celor patru chesturi în 1938 / 477
7.20 Prefectura Politiei Capitalei si fenomenul prostitutiei / 480
7.21 Politia Capitalei si traficul de droguri în 1932. Moartea aviatorului Ionel Ghica / 483

CAPITOLUL VIII
ÎN TIMPUL MARESALULUI ION ANTONESCU
8.1 Functii si salarii ale politistilor din Prefectura Politiei Capitalei în 1940/ 489
8.2 Se măreste efectivul politiei si se sporesc salariile / 492
8.3 Prefectii legionari ai Politiei Capitalei / 498
8.4 O anomalie: politia legionară din Prefectura Politiei Capitalei / 506
8.5 Prefectura Politiei Municipiului Bucuresti si ,,Noaptea Sfântului Bartolomeu’’ / 513
8.6 Militarii. Prefectii politiei din perioada 1941-1944 / 518
8.7 Societatea de economie împrumut si ajutor a functionarilor Prefecturii Politiei Capitalei – 1940 / 525
8.8 Societatea Generală a functionarilor politienesti din România – 1944 / 526

CAPITOLUL IX
MOARTEA UNEI INSTITUTII
9.1 Epurare si stăpâni noi / 529
9.2 Prefectii ,,comunisti’’ ai Prefecturii Politiei Capitalei/ 542
9.3 Tentativa de lovitură de stat din 24 februarie 1945/ 546
9.4 Politist apoi militian: Dumitru Ceacanica / 551
9.5 Reprimarea manifestatiei anticomuniste din Bucuresti (8 noiembrie 1945) / 555
9.6 Alcătuirea Directiunii Generale a Politiei – 4 februarie 1947 / 557
9.7 Comisarul Eugen Alimănescu – între legendă si adevăr / 559
9.8 Cum moare de jure o institutie – 23 ianuarie 1949 / 562
9.9 Colonelul Teodor Petruc, tătucul de Capitală / 564
9.10 Sefi si directori ai Politiei Capitalei (D.G.P.M.B.) după 1989 / 569

ADDENDA
Să ne păstrăm simtul umorului / 572
Sergiu Nicolaescu, cel mai iubit comisar al Politiei Române / 577
Evolutia formulei jurământului de credintă al politistului / 581

Bibliografie selectivă / 582
Indice / 589

Foto: Cristina Nichitus Roncea

Sursa: Ziaristi Online

Căpitanu’ de istorie

Fiu al unor ţărani din zona de munte a Prahovei, inspectorul principal (căpitan) Florin Şinca (foto) s-a născut la 26 mai 1970 în comuna prahoveană Brebu, localitate aşezată la vreo 8 km spre miazănoapte de Câmpina şi unde există o mănăstire ctitorită în 1650 de voievodul Matei Basarab. A copilărit în satul Pietriceaua, ce ţine de amintita comună, într-o zonă de păstori. Obstacolele vieţii l-au călit. Spune că a răzbătut în viaţă fără pile şi a clădit totul de la zero.

Acum e licenţiat al Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie ,,Alexandru Ioan Cuza’’ şi absolvent al studiilor postuniversitare. Este membru al International Police Association (IPA) şi al Clubului Istoricilor.

Masterand în Relaţii internaţionale al Centrului de Studii Euro-Atlantice, îşi doreşte să aprofundeze studiile în domeniul istoriei. Momentul care i-a schimbat viaţa este cel în care l-a întâlnit la Arhivele Naţionale pe academicianul Florin Constantiniu. Istoricul l-a încurajat pe acest anevoios drum.

Deviza vieţii sale este una a lui Friedrich Nietzsche: ,,Ceea ce nu mă ucide mă face mai puternic’’ şi se consideră un norocos, pentru că face parte dintr-o unitate de elită a Poliţiei Naţionale, de unde n-ar pleca ,,pentru nimic în lume’’.

Anul trecut, la 29 noiembrie, a lansat cartea ,,Din istoria Poliţiei Române’’, vol.I, intitulat ,,Între onoare şi obedienţă’’, pentru care ,,îşi duce crucea’’, întrucât, deşi este o lucrare apărută în condiţii grafice foarte bune şi apreciată de critici, o distribuie greu.

Şinca a publicat în revistele: Lumea credinţei, Magazin istoric, Historia, Euro-Atlantic Studies şi într-o culegere de studii despre Nicolae Iorga. Are în curs de publicare două cărţi: Crâmpeie de istorie (710p.) şi Monografia Mânăstirii Crasna din judeţul Prahova (350p.).

Acasă