In drumurile dintre cabinetul presedintelui Colegiului CNSAS, Directia Comunicare, Directia Juridica si Registratura CNSAS, Nota de Constatare a Directiei de Investigatii a CNSAS in Cazul Catrinel Plesu – Recrutata DIE, care trebuia remisa azi portalului Ziaristi Online s-a… ratacit. Nu-i nimic. Desi putem copia tot Dosarul avem rabdarea de a lasa institutiile statului sa lucreze, dupa mersul lor. Drept urmare, am fost siliti sa ajustam putin planul editorial al zilei. Prezentam azi, in schimb, o foarte importanta trecere in revista a scandalurilor CNSAS create de “corifeii societatii civile”, recte gruparea Patapievici-Plesu-Dinescu, prezentate de istoricul Ilarion Tiu intr-un serial de zece episoade publicat in Revista Cultura. Maine, cu dedicatie pentru doamna Herta Muller, pe langa Catrinel Plesu, Sorin Antohi si Corbea Hoisie expunem opiniei publice si forurilor interesate alti trei recrutati ai Securitatii si reconspirati de ICR, bastionul condamnarii comunismului. Unul dintre cei trei sinecuristi ICR l-a turnat la Securitate pe nimeni altul decat pe… Eugen Ionesco, marele prozator roman refugiat la Paris. Normal ca turnatorul a fost reciclat la Institutul… Cultural. Tot maine: daca din serialul lui Ilarion Tiu aflam ca in vremea mandatelor celor trei intelectuali, in topul negativ al absentelor au stat chiar ei – Mircea Dinescu (111 absente), Andrei Plesu (82 absente) si Horia-Roman Patapievici (73 absente) -, in conditiile in care sunt doar doua sedinte pe saptamana, maine veti afla ce salarii au incasat cei trei in aceasta perioada, explorand Cartea de Munca a lui Horia Roman Patapievici, reprodusa in facsmil special pentru cititorii fideli ai portalului Ziaristi Online. Pana la gasirea Notei de Constatare a Directiei de Investigatii in Cazul Catrinel Plesu – DIE – ICR, va recomandam un remember instructiv:

CNSAS – institutia scandal

de ILARION TIU

„Marea criza a CNSAS“ din octombrie 2002-mai 2003, despre care am relatat pe larg în numarul precedent al revistei «Cultura», a scos la lumina toate hibele de functionare ale institutiei. Dificultatile nu se legau numai de imperfectiunile «legii Ticu», ci mai ales de interesele divergente ale membrilor Colegiului, care înca de la început au urmarit sa-si «rezolve» interesele de partid sau de «grup cultural-intelectual», si nu sa «asaneze moral» societatea. În ianuarie-aprilie 2003, la sediul CNSAS s-a deplasat chiar o subcomisie parlamentara, care a întocmit un raport voluminos despre scandalurile interne ale institutiei.

Subcomisia a fost alcatuita din trei senatori: Ion Predescu, Aron Belascu, Octavian Opris, si patru deputati: Florina Jipa, Emil Boc, Carmen Dumitriu, Cornel Stirbet, care au întocmit 32 dosare de documente privind „crizele CNSAS“ pâna la acel moment. Numai stenograma audierilor individuale ale membrilor Colegiului (15 ianuarie 2003) avea 305 pagini, deoarece fiecare dintre cei 11 „crai“ au tinut sa-i împroaste cu cât mai mult noroi pe „tovarasii“ din tabara adversa.

În primul rând, parlamentarii au constatat ca dificultatile de organizare se legau de faptul ca CNSAS-ul era o institutie nou-înfiintata, care functiona dupa o lege interpretabila: „Activitatea Consiliului a început greu si cu multe si mari dificultati, deoarece era o institutie noua, cu activitate specifica fara precedent, fara sediu o lunga perioada, lipsa de personal instruit în materie, lipsa de mijloace de lucru specifice activitatii, lipsa de documente privind mecanismele activitatii fostei Securitati“. Însa subcomisia a constatat ca membrii Colegiului n-au cautat sa rezolve aceste probleme de organizare, încercând sa se evidentieze fiecare cum poate, fara legatura cu functia publica pe care o îndeplineau, ci în functie de interesele „gastii“ la care erau arondati: „Cei 11 membri ai Colegiului se deosebesc între ei ca vârsta si experienta de viata sociala; ca pregatire general-culturala si de specialitate; unii au avut functii înalte în Stat, altii fiind necunsocuti în aceasta privinta; unii «superiori», iar altii «prosti, inculti, inferiori». Evident ca aceasta stare de lucruri nu a favorizat conlucrarea între membrii Colegiului“.

Faptul ca unii membri ai Colegiului si-au urmarit doar interesele personale si de grup reiese si din statistica privind prezenta la actiunile CNSAS. În coada listei se aflau „guralivii“ Mircea Dinescu (111 absente), Andrei Plesu (82 absente) si Horia-Roman Patapievici (73 absente), care preferau sa participe la sedintele GDS sau la talk-show-uri, decât sa-si îndeplineasca atributiile pentru care erau platiti cu bani de la buget. Si nu o duceau rau deloc! Raportul subcomisiei parlamentare releva faptul ca „fiecare membru al Colegiului are cabinet foarte bine si modern dotat si utilat, încadrat cu secretar si sofer, autoturism modern la dispoizitie, 300 de litri de benzina lunar, trei telefoane mobile si salarizare cu indemnizatia de secretar de Stat, iar pentru presedinte – de ministru“. Comparativ cu beneficiile, programul de lucru ar face invidios orice salariat din România. Conform regulamentelor interioare, membrii Colegiului aveau obligatia sa participe la doua sedinte pe saptamâna, cu exceptia biroului de conducere, care avea program identic cu ceilalti salariati. Însa absentele s-au tinut lant, mai ales în perioadele de „criza“, si nimeni n-a fost sanctionat pentru faptul ca nu-si motiva lipsa de la locul de munca. Nu-i de mirare ca cei 11 aveau atâta energie sa se înjure prin ziare si pe la televiziuni!

Raportul subcomisiei parlamentare a mentionat si câteva dintre injuriile „GDS-istilor“ la adresa celorlalti membri ai Colegiului, cuvinte care nu fac deloc cinste unor intelectuali cu pretentii de „repere culturale“ ale societatii. Astfel, într-o dezbatere de la Institul Goethe din Bucuresti (mai 2002), Andrei Plesu îi califica pe adversarii „retograzi“ drept „un grup de lichele si golani“. Cu alta ocazie, la 29 iunie 2002, tot la Institutul Goethe, Plesu si-a continuat tirul injurios, afirmând ca: „Avem colegi halucinanti, sunt blegi si nu au nimic cu cercetarea arhivelor“. Si asta nu a fost tot! Pe 31 octombrie 2002, rectorul „prestigiosului“ Colegiu Noua Europa scria în ziarul „Independent“ ca are alaturi în CNSAS „un bou si molâu, o toapa, un militian obraznic, un informator ordinar si poporul ca un cur“. Andrei Plesu nu a fost lasat singur sa-si înjure colegii, în ajutor sarindu-i fostul sau tovaras din PCR Mircea Dinescu, care, în ziarul „Adevarul“ din 8 noiembrie 2002, a avut o tentativa nereusita de sarcasm: „Domnul Onisoru s-a plâns la Parlament ca a fost facut bou; vrea un certificat de la Parlament ca nu este bou?“. Dinescu n-avea o parerea prea buna nici despre deputati si senatori, sustinând ca: „Nu au dreptul sa ne controleze ei, Parlamentul, pe noi. Unde sa ne controleze, la pantofi, la sosete?“ („România Libera“, 4 iulie 2002).

Desigur ca Parlamentul avea dreptul sa controleze activitatea CNSAS, ca doar asa prevedea „legea Ticu“!, însa Mircea Dinescu prefera mistourile de cartier decât sa-si bata capul cu normele de functionare ale institutiei. Subcomisia parlamentara a analizat în detaliu aceasta problema a nerespectarii legii de catre membrii Colegiului, considerând-o cauza principala a debandadei ce pusese stapânire pe CNSAS: „Între cei 11 membri ai Colegiului nu a existat unitate în cunoastere, întelegere si aplicarea legii si, de aici, controversele în Comisiile de triere la preluarea dosarelor, în privinta procedurilor de urmat, în privinta garantiilor prevazute de lege pentru drepturile si interesele legitime ale persoanelor care cereau verificari, cât si a celor care se cerea a fi verificati… Absentele de la sedintele Colegiului, interesul unora numai pentru anumite probleme si anumite persoane si interesele particulare au constituit alte cauze de discutii si neîntelegeri“.

Dupa astfel de „experiente“, deputatii si senatorii trimisi în „misiune“ la CNSAS au recomandat Parlamentului sa fie schimbata „in corpore“ conducerea CNSAS, pentru a „stârpi“ toate „focarele“ de conflict de acolo. Însa gruparii Dinescu-Plesu-Patapievici nu i-a convenit aceasta perspectiva, uitând ca la conducere se afla „o adunatura de boi“ si decizând sa încheie scandalul, de teama sa nu-si piarda functiile bine platite. Ca doar puteau gasi si alte prilejuri de scandal…

Revista Cultura

Cititi Serialul lui Ilarion Tiu aici:

CNSAS – institutia scandal (1) – Cultura

CNSAS – institutia scandal (2) – Cultura

CNSAS – institutia scandal (3) – Cultura

CNSAS – institutia scandal (4) – Cultura

CNSAS – institutia scandal (5) – Cultura

CNSAS – institutia scandal (6) – Cultura

CNSAS – institutia scandal (7) – Cultura

CNSAS – institutia scandal (8) – Cultura

CNSAS – institutia scandal (9) – Cultura

CNSAS – institutia scandal (10) – Cultura

Cititi si: Alti trei informatori ai Securitatii in conducerea ICR. DOCUMENTE CNSAS