Umbra malefică a lui Tőkés László. Fiul colonelului post-mortem Aurel Agache il desfiinteaza pe pastorul imoral al bisericii reformate maghiare

Portalul Ziaristi Online a primit din partea lui Dionisie Aurel Agache, fiul colonelului post-mortem Aurel Agache, ucis bestial de extremisti unguri in decembrie 1989, o sinteza asupra activitatilor imorale ale pseudo-pastorului bisericii reformate maghiare Laszlo Tokes, cunoscut si drept “erou al revolutiei”, informator al Securitatii, agent al serviciilor secrete unguresti, schingiuitor de sotie, amant celebru si vice-presedinte orgiastic al Parlamentului European. Multumim autorului, ne plecam in fata jertfei tatalui sau, din urma cu 22 de ani si ne rugam lui Dumnezeu sa-i dea putere sa-si duca pana la capat lupta in Justitie pentru dreptate si adevar, la Budapesta si Bucuresti, chiar si singur, asa cum e, fara absolut nici un sprijin din partea “statului roman”. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace tatal!

Umbra malefică a lui Tőkés László și frecția la picior de lemn a ”mustrării scrise” primite de acest pastor imoral

de Dionisie Aurel Agache

După cum se știe, divorțul preotului imoral Tőkés László a permis opiniei publice interesate să ia la cunoștință de imoralitatea și înalta promiscuitate morală în care acest înalt prelat al Bisericii Reformate din România a înțeles să-și ducă viața.
Deși se proclamă ca slujitor al lui Dumnezeu și propovăduitor al evangheliilor creștine, în timp ce de la amvonul bisericii rostea cuvinte mari și pilduia din biblie, pe ascuns preotul imoral Tőkés László ducea o viață dublă, una la lumina refectoarelor opiniei publice, în care evlavia și cucernicia cuvintelor mari și sforăitoare dădeau de înțeles lumii întregi de statura morală impecabilă a unui luptător pentru dreptate și adevăr în spiritul profund creștin ce îl caracteriza și o altă viață pe ascuns, în care libidoul nemăsurat și pofta nemărginită de a se înfrupta din nurii altor femei fie ele tinere sau mai coapte, măritate sau nemăritate, făceau ca două din preceptele fundamentale ale vieții creștine: ”Să nu preacurveşti” (porunca a 7-a) și …”să nu pofteşti nevasta aproapelui tău…” (parte din porunca a 10-a), să fie călcate cu brutalitate pentru a satisface dorințele și poftele bolnăvicioase ale acestui preot imoral.

În ultimele zile, portalul de știri Ziariști Online a publicat documente privitoare la viața imorală a preotului Tőkés László, respectiv un document din 28 septembrie 2010 și un document prin care preotul imoral Tőkés László a primit o mustrare scrisă la data de 10 octombrie 2011.

În spiritul relevării adevărului cu privire la acest prelat, este absolut necesar ca această viață dublă a unei persoane publice importante să fie dezvăluită pas cu pas pentru ca oamenii să cunoască de fapt cine este acest personaj public atât de straniu prin tot ceea ce face în numele creștinismului, a dreptății și a adevărului.

Ca atare, în această zi de 22 decembrie 2011, la 22 de ani de când am câștigat dreptul de liberă exprimare a opiniilor, în virtutea acestui drept prezint opiniei publice un memoriu al doamnei Tőkés Edith, nu foarte mare, dar relevant pentru reliefarea cu exactitate a profilului moral al preotului Tőkés László.

Îl redau mai jos în integralitatea sa, chintesență a suferințelor îndurate de soția și copii acestui prelat, dupa care revin cu detalii proaspete despre acest subiect:

ÎN UMBRA LUI TÖKÉS LÁSZLÓ

Măritându-mă cu un cleric am avut promisiunea că vom trăi o viaţă familiară adevărată, în urma Revoluţiei însă mariajul nostru s-a destrămat treptat ca consecinţă a schimbării statutului nostru social.

Anul 1989 a fost cel mai greu an din viaţă noastră în urma problemelor politice, puteam să mă retrag la părinţii mei (deoarece pe copilul nostru de trei ani l-am dus la Dej), însă am luat decizia să rămân alături de soţul meu devotându-mă în totalitate să-i acord sprijinul meu integral.

Menţionez că am fost gravidă de trei luni.

În 1990 în data de 20 iunie, dimineaţa la ora 6 m-am dus singură la maternitatea din Cluj, soţul meu nu m-a însoţit, nici in timpul şederii mele la spital nu ne-a vizitat. înainte de externare am fost vizitată doar de soacra mea, ea şi-a scuzat fiul că ar fi fost răcit, că e plecat din localitate , că e preocupat cu Mineriada.

În data de 23 iunie am părăsit maternitatea, în braţe cu copilaşul nostru nou-născut şi cu bagajele în mână m-am deplasat pe jos la socrii care locuiau la 500 m de spital, unde îl aşteptam pe unchiul meu din Dej să ne ducă la părinţii mei. Important să menţionez că am călătorit cu un bebeluş de patru zile în condiţii jalnice, cu o Dacie combi încărcat până la refuz cu obiecte de mobilier într-o zi de dogoare de +30 grade.

Deci soţul meu proaspăt tătic fiind preocupat de probleme personale nu s-a interesat să se îngrijească nici de asigurarea condiţiilor noastre de călătorie.
După 1990 soţul meu a devenit episcop şi a primit diferite funcţii civile.

Recunosc că a fost foarte ocupat, dar nu s-a străduit niciodată să sacrifice măcar un timp cât de minim familiei. Treptat s-a obişnuit să lipsească de acasă, ba chiar profita de faptul că-şi poate justifica absenţele.

Cu timpul şi-a format o viaţă proprie stând mult timp la Budapesta, astfel mi-au revenit mie toate problemele şi greutăţile familiei, m-am înfruntat singură cu creşterea şi educarea celor trei minori.

Întreaga mea viaţă a fost sacrificată familiei, îndeosebi copiilor, din partea tatălui lor am fost ”recompensată’’ cu afirmaţii jignitoare şi dispreţ, cu agresiune verbală. Prin acest comportament înţeleg terorizările şi traumatizările psihice, abandonarea, scrisorile jignitoare şi terorizante. Deseori mă jignea, chiar faţă de martori sau în public creând situaţii penibile pentru cei prezenţi.

După cum am afirmat, în loc de conversaţie – chiar şi atunci când era de faţă – îşi expunea părerile absurde prin scrisori cu care mă stresa enorm. Conversaţiile forţate de mine ieşeau doar cu certuri.

În jurul anilor 1998 la atenţionarea unor prieteni de familie am început să-i păstrez scrisorile lăsate în urmă, şi să-i dau răspuns în scris.

În perioada căsniciei noastre soţul meu şi-a format un mod de viaţă bazat doar pe clădirea carierei cu multe călătorii şi absenţe permanente, şi-a neglijat total familia, nu s-a străduit deloc să organizeze programe comune cu noi, pe mine practic m-a abandonat.

În ultimii 20 de ani rar am petrecut împreună măcar o vacanţă cât de scurtă.
Mergând săptămânal pentru 2-3 zile la Budapesta s-a desprins tot mai mult de familie, din cauza absenţelor situaţia din familie s-a agravat, s-au sporit certurile.

Fiind grafoman, continua şi ” rezolva” tot ce avea de comunicat prin scrisori, comunicarea dintre noi s-a restrâns doar la corespondenţă. La fiecare plecare lăsa în urmă câte o scrisoare adresată mie şi câte o copie xeroxată pentru copii, multe scrisori au fost adresate pentru comun, adică pentru noi patru. După toate scrisorile a păstrat copie, afirmând că le adună pentru arhivă personală ca documentaţie istorică.

Astfel i-a implicat pe copii să fie martorii problemelor noastre, ca mamă consider că implicarea copiilor în problemele noastre sunt tentative de teroare psihică împotriva lor.

M-a stresat şi m-a insultat tot timpul şi cu felul convorbirilor telefonice purtate, dacă ceva nu-i convenea în timpul convorbirii, închidea brusc telefonul – nu-i ştiam calcula reacţiile – dacă l-am resunat nu a mai răspuns.

Nu-i convenea să fie întrebat unde este, ce face, când se întoarce!

Certurile se tot amplificau, deseori am ajuns să nici nu ne mai salutăm zile întregi, îmi întorcea spatele cu sfidare.

Permanenţa stare de stres mi-a afectat sănătatea pe bază psichosomatică, am făcut adenomă tiroidiană, am fost operată înaintea Revelionului 2009, sau am făcut edem cerebral în 2009 martie şi în 24 iulie acelaşi an.

După depunerea cererii de divorţ m-a stresat în permanenţă cu scrisori jignitoare – pot spune că săptămânal – din cauza lui ajungând la urgenţă şi la perfuzie, cu edem cerebral în data de 19 octombrie 2010.
Rudele lui purtau ură faţă de mine, întotdeauna l-au apărat până la absurditate şi de-a lungul anilor au forţat divorţul spunând că-şi mai poate întemeia o nouă familie, îşi mai poate reîncepe viaţa, mai poate avea copii……fiind tânăr(!)
Cu timpul a devenit tot mai evident că are relaţii extraconjugale. Bănuielile mele s-au adeverit când am reuşit să strâng dovezi.
Bineînţeles că nega şi minţea tot timpul, dar totodată afirma în toată perioada căsniciei noastre, că el este independent şi autonom din punct de vedere a vieţii sale particulare, iar eu ”nu am suport moral ca să cer socoteală”.
Primea sms-uri chiar şi în timpul nopţii, deseori l-am surprins purtând convorbiri intime.
În februarie 2008 întâmplător am fost martora unei convorbiri când o invitase pe respectiva la o conferinţă la Sfântu-Gheorghe, apoi au fixat întâlnire vorbind de Bruxelles şi de Strasbourg. Când i-am cerut socoteala nu mi-a divulgat persoana: a urmat o ceartă intensă între noi.
Niciodată nu am negat faptul că lucrează mult, sau are multe obligaţii, însă pe acest mod de viaţă şi-a clădit-o pe cea particulară, independentă şi solitară.
Reproşul meu a fost comportamentul lui dispreţuitor faţă de mine ca soţie, neafişarea cu mine în public şi abandonarea mea totală.
În anul 2007 într-adevăr nu am fost încântată de candidarea lui în PE, deoarece pentru mine era evident că prin reuşita îşi va oficializa libertatea fără să fie nevoit să divorţeze. Refuz orice calomnie că a-şi fi făcut campanie împotriva lui cum susţine Tőkés László şi anturajul lui.

A face campanie înseamnă manifestări publice organizate !

Fiind ales, familia noastră s-a destrămat definitiv, șederea la Bruxelles s-a extins şi la Budapesta în continuare. În perioada primei candidaturi a refuzat să mă ducă vreodată la Bruxelles, afirmându-se că nu am ce căuta acolo (!)
După alegerile EP din 2009, în a doua zi întâmplător am fost martoră la o convorbire intimă purtată cu o anumită Boróka, cu care s-au înţeles în continuarea dimineților şi sejurului de la Bruxelles.

Între timp am aflat că această persoană, Prohászka-Rád Boróka va participa la comemorarea de 20 de ani a Revoluţiei 1989 din Timişoara. No comment.

În această căsnicie m-am consumat sufletește, starea mea de sănătate s-a agravat, la sfârșitul lui decembrie 2008 am fost operată cu adenomă tiroidiană la Clinica de Oncologie din Budapesta.

Când am ieşit din spital proaspăt operată, în data de 8 ianuarie 2009 joi seara, am fost invitaţi la cină particulară la directorul clinicii. Soţul meu sosise din Bruxelles în aceea seară.

În următoarea zi 9 ianuarie orele 16,00 urma să dea recepţia de Anul Nou în biroul lui EP din Budapesta.

Înainte de masă a ţinut conferinţă de presă la care am fost prezentă şi eu, prânzul am luat cu el şi cu angajaţii lui : Demeter Szilárd (șeful de birou central și șef de presă al lui Tőkés – notă AAD), Szilágyi Zsolt (şeful de cabinet al lui Tőkés de la Bruxelles – notă AAD), Nemes Csaba (şeful de cabinet al lui Tőkés de la Budapesta – notă AAD).

În prezența acestora mi-a pus întrebarea unde-mi voi petrece timpul până la terminarea recepției ?
I-am răspuns că am să particip şi eu, deoarece sosește fiul nostru cel mare, cu care urmează să mă întorc la Oradea. ( Soțul meu a avut program în Ungaria).

Mi-a comunicat într-un ton foarte dur că nu este de acord să particip şi eu, deoarece el nu m-a invitat, şi deloc n-a fost vorba să iau parte la recepţie.

Am rămas şocată de scena jignitoare şi penibilă în faţa angajaţilor săi, cu tot efortul abia am reuşit să-mi păstrez cumpătul. Menţionez că printre invitaţii recepţiei au figurat doi fraţi de-ai lui din Budapesta, şi repet: fiul nostru.

A continuat scena penibilă explicându-mi ”că el nu este încă pregătit să mă introducă în acel anturaj din Budapesta” (!).

Cum e posibilă această selecţionare a invitaţiilor, ca înainte cu o seară acceptă o invitaţie alături de mine la o cină familiară, iar a doua zi mă respinge de la recepţia dată de el la biroul său EP Budapesta ?

După ce fel de criterii absurde selecţionează şi diferenţiază, sau cum îşi permitea acest comportament jignitor, ieşit din comun ?

Subliniez faptul că întotdeauna a evitat să se afişeze cu mine în public în mod special în străinătate, dar şi în ţară, excepţii au fost ceremoniile şi festivităţile clerice.

Când am ieşit din restaurant, pe stradă şi-a luat rămas bun de la ”noi restul’’ spunându-ne că se odihneşte înainte de recepţie în apartamentul surorii sale care este deasupra clădirii restaurantului.

M-a întrebat dacă găsesc unde petrece timpul până mă ia fiul nostru acasă, i-am răspuns scurt că mă descurc. După ce ne-am despărţit am început să plâng în prezenţa lui Szilágyi Zsolt, şeful cabinetului EP.

I-am spus clar că soţul meu şi-a oficializat viaţa solitară fără să fie nevoit să dea divorţul, m-a abandonat definitiv şi îşi permite toate imposibilităţile.

Mi-a răspuns că nici el nu este de acord cu comportamentul lui, dar nu se amestecă în treburile familiare ale şefului său.

Am intrat la Burger King-ul situat la parterul clădirii în care este biroul EP, m-am simţit foarte umilită. Am sunat o veche cunoştinţă care ştia de operaţia mea recentă, i-am explicat situaţia mea momentană, şi 1- am rugat să mă ia din Burger. Afară erau -17°!

Altă situaţie asemănătoare: anul trecut 2009 de Paşti, m-a invitat la restaurantul Da Luca. La începutul conversaţiei mi-a comunicat că pe noi nu ne leagă nimic comun (?), că el ar fi divorţat de mult timp, chiar de la începutul căsniciei, înainte de naşterea copiilor(!?) dacă nu ar fi fost personalitate clerică şi publică.

Cronologic afirmaţia lui este în contradicţie cu evenimentele vieţii noastre, fiind chiar absurdă, mi-am dat seama că această retorică a spus-o şi în alte situaţii. Tot în ziua respectivă l-am surprins cu convorbire telefonică intimă, purtată cu o prezentatoare de ştiri de la ECHOTV Budapesta.

Am tras concluzia corespunzătoare şi definitivă: această situaţie nu se mai poate menţine, alături de el nu am nici prezent şi nu voi avea nici viitor !

Menţionare:

Pe parcursul căsniciei noastre, a dat dovadă de incapacitate şi lipsă de acomodare la viaţa de familie. Pentru el viaţa în cuplu a fost o constrângere.

Ca personalitate clerică şi politică nu şi-a asumat responsabilitatea să divorţeze, dar a forţat lucrurile în aşa fel încât să iau eu această decizie, făcând tot posibilul să mă împingă spre divorţ.

Până ce s-a îndeplinit dorinţa lui a durat ani de zile.

Data: 10.11.2010 Semnătura:

Tőkés Edith.

S-au spus multe despre viața imorală a acestui preot, și se vor mai face multe dezvăluiri și în continuare, însă cu siguranță nimeni nu va putea vorbi mai bine decât doamna Tőkés Edith despre acest lucru.

Probabil orice om cu bun simț se întreabă, cum de nu-i crapă obrazul de rușine acestui preot imoral și de ce nu-și pune cenușă pe cap și venind de la Bruxelles în genunchi până la Oradea să-și ceară iertare de la fosta soție și mamă a celor trei copii pe care i-a crescut practic singură?

Răspunsul vine aproape de la sine: acest individ este atât de abrutizat de propriile fărădelegi familiale și este atât de îmbătat, de multe ori la propriu dar și la figurat de setea de putere și orbit de halucinația imaginii hiperbolizate pe care și-a creat-o, de mare personalitate creștină și de important om politic, menit a duce la bun sfârșit o misiune sacră și istorică în numele neamului său încât nu poate concepe ca cineva să-i conteste și să-i știrbească imaginea, cu atât mai mult soția lui, biserica din care face parte, care…. nu-i așa ?, fac parte din conspirația menită a-l distruge și a distruge munca și menirea lui pe acest pământ.

Incapabil de a își cere iertare, Tőkés László neagă evidențele care îi arată nimicnicia în toată splendoarea sa și contestă orice orice argument sau persoană în numele sfintei sale misiuni istorice.

Scăpați temporar de sub teroarea și cultul personalității instaurate cât a fost episcop reformat de Piatra Craiului, dar și forțați de principala victimă a fărădelegilor acestui fost episcop, creștinii reformați calviniști, îndrituiți a-l judeca pe Tőkés László, au luat atitudine și l-au mustrat în scris considerând ca evidente și dovedite faptele și omisiunile sale care aduc atingere credinței altora, sau bunelor moravuri, ori lezează demnitatea funcției bisericești a celui investit, fapte și omisiuni prin care a încălcat cu intenție sau din neglijență, obligatiilor stabilite de canoanele, regulamentele și legămintele bisericești.

Practic această mustrare scrisă este ca o frecție la un picior de lemn, neavând nici o semnificație materială majoră. În loc să-l dea afară din preoție ca o măsea stricată ce este și cum ar fi fost și normal de altfel, acestă comisie disciplinară l-a dojenit în scris pe Tőkés László. Măcar de îl dojeneau verbal chemându-l în fața comisiei și arătându-i obrazul!

Comisia disciplinară trece sub tăcere absolută faptul că fostul episcop deja are cazier disciplinar: în eparhia Ardealului a fost canonisit în anul 1984, fiind exclus din rândul clerului, decizie ce nu a fost revocată niciodată.

Totodată decizia trece sub tacere absolută existența hotărârii judecătorești cu privire la desfacerea căsătoriei invinuitului.

Și cel mai important, este semnificativ cum se ascund preoții – membrii comisiei disciplinare – în dosul poalei doamnei vătămate, acuzându-l pe Tőkés László și de fapte culpabile pe care le-a săvârsit împotriva colegilor preoți (a se vedea trimiterea la publicațiile lui Tőkés László), față de care biserica, ca INSTITUȚIE nu a luat poziție niciodată.

Deci revanșa preoților și-a găsit ambalajul în plângerea disciplinară a dnei Joó Edith.

De altfel conducerea bisericii reformate a fost sesizată în mai multe rânduri de preoți din cadrul bisericii de fărădelegile comise de Tőkés László. În zadar însă, cei îndrituiți a-l judeca s-au făcut că plouă și au închis ochii, încurajând astfel purtarea samavolnică a lui Tőkés László.

Poate cel mai elocvent exemplu este cazul preotului Balogh Barnabás (cel care ulterior avea să devină martor cheie în procesul de divorț), preot de la Vaida/Bihor, care a ajuns în stafful eparhial deja din prima rundă, între anii 1990- 1994, fiind ales de Adunarea Generală Eparhială în funcția de „generalis director”, era responsabil de transpunerea în viață a funcțiilor spirituale unei biserici. (Obligațiile + atribuțiile se regăsesc pe saitul www.reformatus.ro – törvények.)

Pe acest preot l-a nemulțumit – împreună cu ceilalți colegi din conducere – lipsa de spirit pastoral, lingușirea în toate părțile ale lui Tőkés László, în plus, cultul persoanei, ceea ce era revoltător dupa lichidarea dictaturii…

Preotul Balogh Barnabás a fost reales de Adunarea Generală Eparhială pentru încă un mandat: 1994-1998, pe aceeasi funcție.

În 1998 – cu ocazia noilor alegeri generale a fost ales cu o cotație cu mult mai bună decât episcopul, pe funcția de episcop vicar. La scurt timp după alegeri Tőkés László l-a demis din această funcție, motivul fiind că Balogh Barnabás a rămas fidel opoziției, impreună cu care a votat întru alegerea preotului Csernák Béla în funcția de episcop.

Csernák Béla (pentru cunoscători, informații despre acest preot aici și aici), preot de Biharia, a ajuns episcop vicar intre 1994 – 1998, fiind propus de o majoritate considerabilă pe postul de episcop la alegerile din 1998, dar falsurile comise de Tőkés László au facut din Csernák Béla, un candidat eliminat.

Iată motivele pentru care Balogh Barnabás, la câteva săptămâni de la alegere și investire, a fost dat afară din postul de episcop vicar. Dupa acest episod nefericit, el și-a exercitat cu patos și devotament menirea de preot în parohia Vaida, iar în 2007 s-a expatriat în Ungaria.

Este îndeobște cunoscut modul cum și-a păstrat Balogh Barnabás și în continuare, poziția critică față de episcopul Tőkés László.

Cele mai relevant episod în acest sens sunt scrisorile din 19 și 20 august 2009 prin care domnia sa a cerut cercetarea și pedepsirea lui Tőkés László pentru fărădelegile familiale și religioase comise. Cu ocazia unui alt articol o să revin detaliat privitor la aceste aspecte.

Cert este că această mustrare scrisă nu reprezintă mare lucru în ecuația problemei, lipsa de curaj a acelor oameni fiind arhicunoscută. Poate de aceea – dupa dezvaluirea documentului de catre Ziaristi Online – Tőkés László își permite să atace furibund, printr-un comunicat publicat de situl manna.ro, pe membrii comisiei disciplinare.

În grandomania cu care acesta ne-a obișnuit, se afirmă nici mai mult nici mai puțin că ceea ce s-a întâmplat este urmarea unei campanii de răzbunare din partea unor grupuri de putere din Eparhia Bihorului, campanie în care, într-un mod reprobabil, Tőkés Edith a fost folosită ca instrument. Tőkés László consideră decizia ca absurdă și unilaterală, cu atât mai mult cu cât cei implicați nu aveau competență în acest caz, fiindcă un episcop poate fi cercetat doar în fața comisiei disciplinare sinodale. În acest sens, cel mustrat a făcut recurs la conducerea Sinodului Bisericii Reformate din România. Camarila lui Tőkés László consideră ca regretabil faptul că persoane necunoscute din Parohia Bihor au dat publicității documente interne, în ciuda înțelegerii informale avute prealabil. Tot ei consideră că e de la sine înțeles, că foștii informatori deconspirați sunt făptașii și în logoreea lor halucinantă fac aluzie și la unele jocuri politice.

Dacă nu ai nimic de ascuns și ești curat ca lacrima, oare de ce trebuie făcute înțelegeri tacite de ascundere a adevărului? Adevărul iese la suprafață oricum pentru-că evidențele imorale nu pot fi ascunse multă vreme. Odată și odată buboiul purulent se sparge undeva oricât ar încerca Tőkés László să ascundă realitatea imoralității sale mizerabile.

Cititi pe Blogul lui Dionisie Aurel Agache – Viata ca o prada – mai multe amanunte despre cazul Laszlo Tokes si cel al fostei sale sotii, Joo Edith

Documentare:

Cazul maiorului Agache, linsat bestial de unguri in 1989, si aparatorii ucigasilor: Ion Iliescu, Laszlo Tokes, Tamas Sandor, Gyorgy Frunda, Katona Ádám

Dionisie Agache: “După acest termen mi s-a confirmat încă odată presupunerea că de fapt miza acestui proces este ca fiul ucigașului și neamul lui să scape de plata celor 25000 de lei daune morale și materiale. Mai mult ca probabil vor reuși să scape de plata acestor daune morale, lucru pe care îl știam încă din momentul depunerii apelului. Din punctul meu de vedere această miză pe care o joacă fiul ucigașului nu are importanță, iar pentru noi miza acestui proces rămâne în continuare ca ucigașul Paizs să fie considerat încă odată responsabil pentru uciderea tatălui meu. Restul este ”balet juridic”.”

Cum a fost ucis la Targu Secuiesc colonelul-post mortem Aurel Agache in decembrie 1989. Marturii despre atrocitatile maghiare

În jurul orelor 18,00 a fost organizat un marş în centrul oraşului cu lumânări aprinse, iar în timpul trecerii pe lângă cadavru multe persoane l-au scuipat şi lovit cu picioarele.

Cum a fost ucis la Odorheiu Secuiesc Dumitru Coman, proaspat “fost erou-martir”. Marturia lui Mircea Buie despre propriul linsaj: “Mă gândeam să nu mă desfigureze prea mult, ca să mă poată înmormânta ai mei în sicriu descoperit”

După ce s-a dat sentinţa „executaţi-l”, am fost luat cu forţa şi scos din incinta sediului, care se afla lângă un complex alimentar, de care era despărţit de o stradă mărginită de castani. Cineva din mulţime a strigat: „Să-l spânzurăm!”

Analize January 19, 2021 2

Generalul Radu Theodoru despre “MÂNA MOSCOVEI – Documentele crimei din decembrie 1989”. Editor: Victor Roncea. Primele trei volume intrate sub tipar la Editura TipoMoldova, cu prefețe semnate de generalii scriitori Radu Theodoru și Aurel Rogojan și istoricul Gh. Buzatu

În volumul pe care-l prezintă cititorului dornic să-și esențializeze cunoașterea loviturii de stat din decembrie…

Galerie September 11, 2020 2

Lansare Duminică la Mănăstirea Petru Vodă. PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU: “De nu ne vom păzi ortodoxia, ne vom pierde şi neamul” – Convorbiri cu Victor Roncea și GENERAȚIA MĂRTURISITOARE – Aspazia Oțel Petrescu și Nicolae Purcărea – Mărturii inedite consemnate de Florian Palas

“Vor veni vremuri grele asupra ortodocşilor, dar să nu ne înspăimântăm, să nu ne uităm…

Elena Solunca Moise September 6, 2020

Un singur tot – libertatea și pierderea libertății. Pilda lucrătorilor răi. Gând de duminică de Elena Solunca Moise

La început de an bisericesc, rânduiala e astfel întocmită încât, semnificativ, se citește parabola lucrătorilor…

Ziaristi Online

Umbra malefică a lui Tőkés László. Fiul colonelului post-mortem Aurel Agache il desfiinteaza pe pastorul imoral al bisericii reformate maghiare

3 comments

Leave Comment

Leave a Reply Cancel reply

Related Posts

3 comments

Leave a Reply Cancel reply