Mihai-Silviu Chirilă: Credinţă şi tradiţii nemţene. O perspectivă creştină asupra vieţuirii în lumea contemporană

Mihai-Silviu Chirilă, Credinţă şi tradiţii nemţene. O perspectivă creştină asupra vieţuirii în lumea contemporană, Editura Rotipo, Colecţia Spiritualitate, Iaşi, 2011, format 135X200, pagini 334.

Lansare luni, 19 decembrie, ora 18.00, la Biblioteca Kirileanu din Piatra Neamt

Volumul Credinţă şi tradiţii nemţene s-a născut din dorinţa de a găsi răspunsuri la unele dintre preocupările omului care vieţuieşte pe aceste meleaguri, în aceste vremuri ale minciunii instituţionale şi universale, cum le numea un spirit treaz al epocii.

Toate temele abordate se vor a fi o perspectivă creştină asupra vieţuirii în lumea contemporană în aşa fel încât spiritul acesteia să nu ne înghită şi să ne fure mântuirea. Din dialogurile pe care le puteţi citi în paginile ce urmează transpare îndemnul la vigilenţă şi la discernere înţeleaptă a adevărului de falsitate.

În acelaşi timp, teme legate de educaţia din şcoli, raportare la stat, reîntoarcerea la tradiţiile populare, ataşamentul faţă de neam, respectul faţă de familie pot fi considerate ca o perspectivă creştină a supravieţuirii într-un mediu ostil, declarat în mod mincinos „tolerant”.

Cea mai mare eroare pe care ar putea-o face cititorul acestor pagini ar fi să creadă că această carte este un tratat de dietrologie, un demers obscur subsumat superficial aşa-zisei teorii a conspiraţiei. Faptul că această confuzie se poate face uşor nu e decât o consecinţă a respectului pe care adevărul îl are în astfel de lume. În realitate, toţi invitaţii mei îşi asumă statutul de mărturisitori curajoşi ai lui Hristos şi ai învăţăturii creştine, inclusiv judecata aspră a celor care cred că ceea ce spun ei este prea „radical”, nu este „corect politic” sau „în acord cu spiritul democratic”. Oamenii cu care am vorbit eu în acest volum nu sunt nişte duşmani ai lumii, ci persoane perfect onorabile, ale căror puncte de vedere trebuie măcar acceptate, dacă nu urmate.

Cum era şi firesc pentru o carte care relatează despre credinţele şi tradiţiile nemţene, Părintele Justin Pârvu (foto) ne face plăcerea de a ne rosti un cuvânt despre viaţa de veci şi despre buna vieţuire în lume, care poate aduce mântuirea. Am considerat cuvântul său ca o adevărată prefaţă a acestei lucrări. Subtitlurile au fost introduse de autorul volumului.

Părintele Spiridon de la Petru Vodă ne vorbeşte despre cumpătare şi despre ascultare, două căi pentru a ajunge la desăvârşire. Sfaturile sale sunt de mare folos celor ce vor să iasă din ritmul demonic al lumii acesteia pentru a reveni la ritmul liturgic în care se desfăşoară viaţa sub ocrotirea Bisericii.

Monahul Filotheu (foto) de la aceeaşi mănăstire ne vorbeşte despre mărturisirea credinţei într-o lume secularizată. Secularizarea şi ieşirea din etosul ortodox s-au produs în spaţiul românesc mult înaintea venirii comunismului, ne spune interlocutorul meu, iar întoarcerea la Hristos nu se poate face fără curajul asumării greşelilor şi al lepădării de ele.

Doamna Aspazia Oţel-Petrescu (foto sus) şi Părintele Ioan Cârciuleanu ne aduc parfumul vieţuirii în România Mare, un vis naţional pe care l-au văzut materializându-se la începutul secolului. Cei doi venerabili interlocutori ne poartă prin oraşele universitare, prin atmosfera acelor vremuri, dar şi prin temniţele regimului inuman al comunismului. „Dumnezeu îi iubeşte pe români tocmai pentru că i-a pus la ispite atât de puternice”, ne asigură martira Aspazia Oţel-Petrescu, în timp ce nonagenarul preot ieşean ne confirmă că „absolut toţi oamenii au nevoie de Hristos”.

Profesorul Ioan Vlăducă ne ţine trei prelegeri memorabile despre raportul dintre ştiinţă şi pseudoştiinţă, despre arta tradiţională şi valoarea ei pentru sufletul nostru şi despre suflet însuşi. Cuvintele sale spulberă norii de minciună în care am fost crescuţi, repunând în drepturi gândirea patristică din care acest popor s-a adăpat secole la rând.