Titlul de mai sus si ilustratia apartin redactiei Ziaristi Online

RETROCEDAREA ARHIVELOR CONFESIONALE CĂTRE CULTELE MAGHIARE. UN ATAC LA ISTORIA NATIONALA

 Deputatul Mártón Árpád Francisc nesocoteşte opinia marilor intelectuali români, inclusiv cea a academicianului Dinu C. Giurescu

„Eu cred ca nu isi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregatesc Romaniei. Daca legea este adoptata si de Camera Deputatilor inseamna stergerea memoriei, odata ce arhivele dispar din centru, din Arhivele Nationale (…) Daca le-as propune in SUA sa intoarca arhivele de la Arhivele Nationale Centrale din Washington DC la diferitii emitenti din SUA, eu cred ca ar spune ca este un act de tradare nationala, de destramare a unitatii Statelor Unite” –  Prof Dinu C. Giurescu

Într-un mod foarte abil, pe agenda Camerei Deputaţilor s-a propus recent, pentru data de luni 24 octombrie a.c., trecerea prin procedură de urgenţă a unui proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale, unde, într-o mare de texte cu modificări minore, extreme de minore, reapare majora lovitură dată statului român, instituţiei Arhivelor Naţionale, prin repunere pe tapet de către deputatul Mártón Árpád Francisc a retrocedării arhivelor confesionale, evident, fondul problemei este a celor maghiare, deputatul nesocotind complet opinia marilor intelectuali români în frunte cu academicianul Dinu C. Giurescu, care s-au pronunţat deja împotriva acestei retrocedări.

Să nu uităm că este vorba de documente extreme de importante pentru istoria românească, documente create de marile episcopii maghiare care au avut sate întregi de români ca iobagi. Să nu uităm că reprezentanţii confesiunilor maghiare romano-catolice, reformate şi unitariane au fost cei care în Dieta Transilvaniei au lovit în permanenţă în demnitatea şi viaţa de zi cu zi a românilor transilvăneni, trădându-le interesele şi asuprindu-i crunt într-un spaţiu enorm de timp, din Evul Mediu timpuriu până la 1848 şi chiar după, până la 1918, creind legi în acest sens. Urmele acestor demersuri antiromâneşti se simt cu mare putere morală, culturală şi economică şi astăzi asupra românilor. Arhivele acestor episcopii se vor astăzi luate de la statul român pe motivul că ar fi fost preluate în mod abuziv de statul comunist în 1950. Să nu uităm că Imperiul Austriac, respectiv împărăteasa Maria Tereza a desfiinţat un ordin religios, şi anume Ordinul Iezuiţilor, confiscându-i întreaga avere din imperiu, fără drept de apel, pentru că iezuiţii au lovit în interesele statului austriac.

Comportându-se ca nişte asupritori ai românilor timp de secole, stările romano-catolică, reformată şi unitariană din Dieta Transilvaniei au creat o arhivă care trebuie să fie menţinută de către statul român, indiferent dacă a fost luată de comunişti sau nu. Refacerea arhivelor prin această retrocedare de către confesiunile sus-amintite poate fi considerată în mod clar o restaurare a vechilor constituţii medievale antiromâneşti. Desigur că firească este refacerea făcută prin solicitarea unor copii, pentru o clarificare a unei probleme sau alta. Dar refacerea prin retrocedare în natură este, repet, o reinstaurare, pe terenul Constituţiei române, a vechilor constituţii medievale transilvane care au lovit în interesele şi demnitatea românilor transilvăneni. Arhivele însele, prin vechimea lor, sunt o avere de miliarde de euro.

Toate aceste demersuri ale reprezentanţilor UDMR de a se instaura privilegiile medievale în Ardeal (cum sunt şi retrocedările unor licee, şcoli, internate, clădiri din centrele marilor oraşe transilvane), sunt din păcate aprobate cu seninătate de politicieni şi judecători ignoranţi, lezându-se grav demnitatea istorică a românilor din Transilvania şi creind premisele unor  mari şi permanente tensiuni interetnice, chiar acum când ne considerăm oameni liberi într-o Europă unită.

Şi ceea ce este mai condamnabil e faptul că se încearcă prin procedură de urgenţă să se lovească în marile interese naţionale româneşti, acum când alte legi importante pentru viitorul şi prosperitatea României aşteaptă de mult timp în culise. Parlamentul român trebuie să fie solidar cu interesele supreme ale naţiunii şi nu cu obsesiile de reinstaurare a privilegiilor etnice medievale.

Aşadar, orice s-ar zice, esenţa modificării Legii Arhivelor propusă de către deputatul UDMR Mártón Árpád Francisc este aceasta, una morală, raportată la trecutul românilor ardeleni. Şi apoi ce stat mai cedează printr-o procedură de urgenţă o avere de miliarde de euro? Propun totuşi, să se revină la sentimente mai bune faţă de românii transilvăneni şi chiar dacă se va pune problema retrocedării, aceasta să nu fie pusă în mod mascat prin proceduri de urgenţă, ci prin referendum naţional, dat fiind importanţa ei uriaşă din punct de vedere moral şi prin averea de miliarde de euro a acestor bunuri istorice.

Vasile LECHINŢAN

Istoric

Vedeti AICI traseul acestui proiect respins de Senat si AICI punctul de vedere al Guvernului

Profesorul Dinu C Giurescu: Un nou pas spre dezmembrarea statului român?

Ordinea de zi a Camerei Deputaţilor din zilele de luni 24 şi marţi 25 octombrie 2011 cuprinde, în procedură de urgenţă şi ca prioritate legislativă, Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996. Proiectul, adoptat de Senat la 8 septembrie 2010 este însoţit de un raport al Comisiei pentru Cultură, distribuit la 18 octombrie 2011. Camera Deputaţilor este cameră decizională. Desigur, orice lege cunoaşte, în timp, completări sau modificări.

Atrage în mod deosebit atenţia propunerea de modificare a articolului 19. Modificarea se referă la “Documentele preluate în mod abuziv de la cultele religioase” potrivit Decretelor 153/1950, 472/1971 şi 206/1974.

Articolul 19 se completează prin proiectul amintit cu două noi aliniate, numerotate 191 şi 192 care prevăd:

– “Retrocedarea în natură a fondurilor arhivistice preluate în mod abuziv de la cultele religioase”; retrocedarea se va efectua în termen de un an de la aprobarea cererii;

Retrocedarea “se realizează numai după executarea unui microfilm pentru fiecare document ce urmează a fi predat, care va rămâne în administrarea Arhivelor Naţionale ale României”.

Pe cale de consecinţă, Arhivele Naţionale ale României rămân cu microfilme care se vor efectua sau nu. Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale ridică o întrebare esenţială:

De ce nu se dau celor interesaţi microfilmele respective şi de ce nu se păstrează originalele, în continuare, la Arhivele Naţionale?

Adoptarea proiectului de lege în formularea actuală are o consecinţă negativă de primă însemnătate şi anume: Parlamentul României va adopta o lege care instituie principiul dezmembrării Arhivelor Naţionale.

Astăzi se invocă “confiscarea abuzivă”, mâine se vor găsi cu siguranţă alte “motive” de desfacere a Arhivei.

Care stat european legiferează prin parlamentul său principiul dezmembrării arhivelor proprii, indiferent de modalităţile prin care acestea s-au constituit de-a lungul vremilor? Ce ţară îşi împrăştie arhivele în cele patru zări? Un exemplu asemănător nu găsim în Europa probabil nici pe alte continente.

Desfacerea Arhivelor Naţionale printr-o lege votată în Parlament se adaugă şi altor “iniţiative”, vehiculate cu insistenţă în ultimii doi ani de oficialităţi. Anume:

a) Desfiinţarea judeţelor care echivalează cu ştergerea istoriei naţionale. Fiecare denumire a celor 41 de judeţe exprimă un capitol de istorie zonală; toate împreună, prin însăşi denumirile lor, fac sinteza istoriei românilor;

b) Discuţiile sterile privind delimitarea regiunilor de dezvoltare cerute de autorităţile europene; una din propunerile majorităţii guvernamentale adoptată prin aprobare tacită de Senat prevedea împărţirea Transilvaniei în două regiuni de dezvoltare, pe traseul fixat de Dictatul de la Viena din 1940!!

c) Discriminarea negativă aplicată la circa 90% din elevii de liceu prin recenta lege (2011) a educaţiei naţionale;

d) Caracterul marginal al predării istoriei şi în general a disciplinelor umaniste care, prin legea educaţiei şi programele actuale din învăţământ, privesc cultura şi civilizaţia românească.

Dacă la acestea adăugăm acum şi modificările propuse la Legea Arhivelor Naţionale, ajungem la concluzia că articolul 1, aliniatul 1 din Constituţia României este treptat golit de conţinut.

Articolul 1, aliniatul 1 din Constituţie are următorul cuprins: “România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”.

Cum mai poate avea România aceste caracteristici definitorii dacă oficialităţile Statului dispun după legea bunului plac de împărţirile teritoriale, dacă circa 90% din elevii de liceu sunt discriminaţi negativ, dacă se admite prin lege dezmembrarea Arhivelor Naţionale? Unde este suveranitatea Statului şi caracterul său indivizibil?

Şi, în final, două observaţii:

De ce proiectul de lege privind Arhivele Naţionale este trimis la Camera Deputaţilor în procedură de urgenţă şi ca prioritate legislativă? Ce determină urgenţa şi prioritatea?

Câţi deputaţi îşi dau seama ce cuprinde cu adevărat acest proiect?

De ce, sub aspectul inofensiv al unui proiect de lege, sunt formulate principii atât de dăunătoare?

Ne îndreptăm pe tăcute spre destrămarea Statului român?

Concluzii. Proiectul de lege se cuvine de urgenţă revăzut. Referirile la restituirea în natură urmează să fie înlocuite cu posibilitatea celor interesaţi de a obţine microfilme ale documentelor respective.

Academician Dinu  GIURESCU