Decizia a fost publicată pe situl Curții Europene și poate fi descărcată și în format Word.Curtea a notat că, în speţă, reclamantul a obţinut o hotărâre judecătorească definitivă la 26 martie 2001 prin care se dispune persoanelor private să-i plătească despăgubiri pentru uciderea tatălui său. La 26 iulie 2001, reclamantul a început procedura de executare în faţa autorităţilor române. Cu toate acestea, numai în cursul anului 2009, autorităţile române au completat dosarul depus la autorităţile maghiare în cadrul procedurii de exequatur (a se vedea punctele 32 -34 din hotărâre).

Curtea notează în continuare că procedurile de executare împotriva a trei dintre debitorii sunt încă pendinte în faţa autorităţilor maghiare. Având în vedere faptul că, în conformitate cu dispoziţiile articolului 49 din Tratatul bilateral (a se vedea punctul 35 (A)), legea statului debitorului este cea care reglementează procedura de executare, Curtea a examinat numai dacă autorităţile române au acţionat cu consecvență pentru a sprijini solicitanţii la executarea hotărârii din 2001 în ceea ce priveşte obligaţiile prevăzute de tratat menţionate anterior şi a legislaţiei pertinente în vigoare.

Curtea a constatat întârzieri repetate în transmiterea de corespondenţă imputabile autorităţilor române, ca urmare a procedurilor care au durat cel puţin şapte ani şi jumătate. Numai după solicitări repetate din partea solicitantului Guvernul român s-a interesat de soarta cererii de exequatur şi astfel au fost informaţi că cererea de exequatur, nu a ajuns niciodată la autorităţile maghiare (a se vedea punctele 14 și 17 din hotărâre).