Familiile eroilor-martiri ai Revoluţiei din 1989 cer despăgubiri după retragerea titlurilor de către şeful statului şi arată că aceştia au fost chemaţi la MApN ca specialişti antitero şi au fost torturaţi pe motiv că sunt chiar terorişti. Gabriela Coman, soţia fostului comandant al Securităţii din Odorheiu Secuiesc, Dumitru Coman, ucis în bătaie în decembrie 1989, cere Preşedinţiei daune de 100.000 de euro.

Chemaţi, la 22 decembrie 1989, la ordinul ministrului Apărării, generalul Nicolae Militaru, să apere sediul instituţiei de terorişti, echipaje USLA au devenit victime ale unor diversiuni sângeroase. Au fost ucişi în bătaie, chiar la ordinul generalului  Militaru, iar cadavrele lor au fost abandonate pe străzi zile în şir. Au primit apoi distincţia de eroi-martiri ai Revoluţiei. După 21 de ani, titlul le-a fost retras, pe motiv că au făcut poliţie politică, fără a fi luată în calcul funcţia lor de ofiţeri ai Securităţii şi implicit colaborarea lor cu această structură.

Ucis în condiţii suspecte

Gabriela Coman (74 de ani) a dat în judecată Preşedinţia şi alte patru instituţii publice, după ce Traian Băsescu a retras, în martie 2011, titlul de Erou Martir al Revoluţiei lui Dumitru Coman,  întrucât acesta a primit verdictul de poliţie politică. Povestea lui Dumitru Coman este similară cu cea a lui Gheorghe Trosca, fostul şef al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA), ucis în decembrie ’89 în condiţii suspecte şi căruia Băsescu i-a retras titlul de Erou Martir al Revoluţiei.

Bătut cu bestialitate

Dumitru Coman a fost ucis în bătaie, la Odorheiu Secuiesc, în seara zilei de 22 decembrie 1989, de mai mulţi revoluţionari maghiari. În haosul revoluţiei, trupul bărbatului în vârstă de 53 de ani la acea vreme a fost aruncat în curtea spitalului din oraş. Potrivit mărturiilor ofiţerului de Securitate Mircea Buie, corpul fostului său şef nu mai avea niciun os întreg.

Gabriela Coman acuză, în cererea de chemare în judecată, că soţul său a fost o victimă a Revoluţiei. În 1997, trupul lui Dumitru Coman a fost dezgropat din cimitirul din Odorheiu Secuiesc şi adus de familie pentru a fi îngropat în satul natal Rădaia (Cluj). Atunci a fost făcută şi o placă comemorativă, iar la ceremonie au participat zeci de ofiţeri din SRI şi pensionari din Securitatea comunistă.

Verdictul CNSAS: poliţie politică

CNSAS a decis la 7 august 2007 că Dumitru Coman a făcut poliţie politică. Ofiţerul a  fost verificat la cererea din 25 iulie 2005  a  Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (SSPR).Potrivit CNSAS, ofiţerul a  instruit o reţea informativă asupra unui preot unitarian luat în evidenţă în cadrul problemei culte-secte, ca fost condamnat politic pentru activitate contrarevoluţionară. Coman s-a ocupat de inter­ceptarea corespondenţei şi de dirijarea informatorilor în jurul preotului, având misiu­nea specială de „a urmări dacă printre cântecele ce le învăţa căuta să strecoare şi idei naţio­naliste sau sub această acoperire intenţiona să îi organizeze şi să influenţeze la acţiuni duşmănoase”. Ofiţerul a  mai semnalat în rapoar­tele sale discuţiile purtate de scriitorii şi ziariştii din judeţul Harghita, la o întâlnire cu  cadrele didactice din comunele Corund şi Praid. Prin aceste măsuri, Dumitru Coman a vizat îngrădirea dreptului la libertatea cuvântului şi libertatea de exprimare, dar şi libertatea conştiinţei şi a religiei.

Nu există o sentinţă definitivă

După publicarea deciziei CNSAS în Monitorul Oficial, Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (CPR) a cerut Preşedinţiei României retragerea titlului de erou-martir pentru Dumitru Coman. Casa Naţională de Pensii Publice  (CNPP) a suspendat plata pensiei de urmaş de erou-martir Gabrielei Coman şi a emis o decizie prin care septuagenara trebuia să ramburseze sumele primite de aceasta în perioada 2004-2011, cu titlu de îndemnizaţie reparatorie.

În această situaţie, femeia s-a adresat judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti şi a chemat în judecată toate instituţiile implicate: Preşedinţia României, CNPP,  CNSAS, CPR şi SSPR. „Preşedintele României este în culpă, deoarece nu putea să retragă titlul de erou-martir, defunctului meu soţ, fără o verificare a temeiului juridic al cererii pârâtului SSPR, întrucât după cum se poate observa, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, care să constate că defunctul soţ a fost colaborator/lucrător al Securităţii, cererea SSPR  este nelegală şi neîntemeiată”, arată Gabriela Coman.

Acuză serviciile maghiare de informaţii

Femeia susţine în cererea de la instanţă că soţul său, asemenea colonelului Gheorghe Trosca, a fost executat  din răzbunare, „pentru activitatea de demascare a trădătorilor neamului românesc, de către persoane care nu aveau de-a face cu Revoluţia din Decembrie 1989″. De asemenea, Gabriela Coman susţine că soţul său a fost executat „de elemente şovine, teroriste, infractori de etnie maghiară”, despre care soţul său ar fi ştiut că erau spioni în slujba serviciului maghiar de informaţii, iar defunctul Gheorghe Trosca ar fi fost ucis de spionul sovietic, al serviciului de informaţii militare GRU, pe care acesta îl demascase, generalul Nicolae Militaru”. Procesul începe la 12 decembrie 2011.

Similitudinile cu cazul Trosca

„Sub un alt aspect, consider o adevărată blasfemie, o ruşine naţională, ceea ce se întâmplă atât cu mine, cât şi cu soţia defunctului Gheorghe Trosca şi, ca o ironie a sorţii, există o serie de similitudini între destinele implacabile ale celor doi foşti ofiţeri de securitate, care nu au fost încadraţi la secţiile speciale care se ocupau cu informaţiile privind apărarea regimului totalitar-comunist. Prin activitatea lor au apărat poporul român, omul de rând împotriva duşmanilor din exteriorul şi interiorul ţării”, mai arată Gabriela Coman.

100.000 de euro cere despăgubiri soţia unui fost ofiţer torturat la Revoluţie pe motiv că ar fi fost terorist.

Gabriela Coman: „În 2006 nu făcea poliţie politică?”

Tiberiu Neacşu

Gabriela Coman a povestit pentru „Adevărul” că a primit, în aprilie, un comunicat de la Casa de Pensii Cluj, conform căruia, începând cu luna mai, i se retrage pensia de urmaş, care varia de la 1.800 până la 2.000 de lei lunar. Motivul invocat este acela că soţul său, fost locotenent-colonel în cadrul Serviciului de Securitate al municipiului Odorheiu Secuiesc şi decedat în timpul Revoluţiei din ’89, ar fi făcut „poliţie politică”.

Nedumerirea femeii a fost şi mai mare, ştiind că peste dosarul soţului său trecuseră deja două comisii de verificare. „Ultima comisie care a evaluat dosarul soţului a fost în 2006, când s-a schimbat legislaţia. Ca şi înainte, a trebuit să depunem acte şi ni s-a dat răspunsul mai târziu, după analizarea dosarului. Atunci nu făcea poliţie politică?”, se întreabă Gabriela Coman.

„Soţul meu nu a făcut uz de armă”

Gabriela Coman, fostă directoare adjunctă la Liceul Agricol din Odorheiu Secuiesc, ieşită la pensie în 1990, susţine că există o diferenţă foarte mare între ce spune CNSAS acum şi documentele înaintate de SRI pentru dosarul din 2006, conform cărora soţul său nu a făcut uz de armă în timpul Revoluţiei şi nici nu a ordonat instituirea unui regim represiv împotriva populaţiei.

„Ce s-a schimbat din 2006 până azi? Dacă atunci dosarul era în regulă, de ce acum este acuzat de poliţie politică? Mi l-au omorât a doua oară, asta au făcut!”, a spus femeia.  Mai mult, Gabrielei Coman i s-a cerut să înapoieze banii primiţi drept pensie de urmaş în perioada 2004 – 2011, o sumă ameţitoare, de peste 100.000 de lei!  La 74 de ani, suferind de cancer, osteoporoză, trecută prin operaţii la glanda tiroidă, la fiere şi la ambele picioare, femeia nu vrea decât să fie lăsată să trăiască. „Măcar de m-ar fi lăsat în pace, dar mă înţeapă în continuare. Am, totuşi, speranţa că se va reveni”, încheie Gabriela Coman.

Odorheiu Secuiesc, oraşul fără revoluţie

Dumitru Coman a fost omorât în timpul Revoluţiei din 1989, chiar pe 22 decembrie. Gabriela Coman îşi aminteşte că la ora 12.00 a vorbit cu soţul său la telefon, care i-a spus să meargă acasă şi să nu-şi facă niciun fel de grijă. „Aflasem că muncitorii au fost la sediul Partidului, au spart, au vandalizat clădirea, apoi s-au îndreptat către Miliţie, cum era pe-atunci. Acolo au dat foc şi au distrus tot ce le-a stat în cale. Soţul meu, împreună cu un ofiţer, a încercat să-i liniştească, dar fără izbândă”, mai povesteşte femeia.

Chiar dacă a fost vorba de violenţe, „îndreptate către însemnele comuniste, nu înspre oameni”, Gabriela Coman spune că „la Odorhei nu a fost revoluţie propriu-zisă. Au existat doar nedreptăţi, acte de violenţă cărora le-au căzut victime oameni nevinovaţi”.

Apără memoria soţului

Clipele de coşmar pe care le-a trăit în acele zile îi stăruie şi acum în memorie. „În timpurile acelea, oamenii voiau să iasă din ţară, dar erau prinşi şi încarceraţi. Câţiva maghiari au păţit asta şi au fost închişi la Odorhei. Cel puţin unul dintre ei a fost printre cei care mi-au omorât soţul. Dar nu el i-a închis pe oamenii aceia! A respectat nişte ordine, atâta tot”, spune femeia. După ce i-au călcat, literalmente, în picioare pe ofiţerii Miliţiei, „revoluţionarii” au vrut să-i înfigă în gardul spitalului pentru a-i putea vedea toată lumea. „Soţul meu a căzut în curtea spitalului şi medicii l-au dus repede la urgenţe, dar n-au mai putut face nimic. La ora 14.00 am primit telefon că a murit”, rememorează Gabriela Coman.

Dar chinurile femeii nu s-au terminat aici. Familiile celor care fuseseră omorâţi în ziua aceea (unii spânzuraţi, alţii efectiv călcaţi în picioare şi înfipţi pe garduri) şi-au aşteptat degeaba trupurile neînsufleţite ale celor dragi spre a-i îngropa. „Soţul meu a murit vineri şi de-abia marţi l-am primit. Am aflat ulterior că se aştepta o comisie care să ateste faptul că nu au fost omorâţi de cei de-acolo”, declară femeia.

Proces intentat unor iredentişti

După ce şi-a îngropat soţul în Rădaia, comuna Baciu, judeţul Cluj, Gabriela Coman le-a intentat proces celor care îi omorâseră bărbatul. „Era un grup de iredentişti acolo care aţâţa lumea. Procesul a fost amânat de mai multe ori”, a mărturisit Gabriela Coman.

La şapte ani de la moartea lui Dumitru Coman, foştii colegi au venit să-l comemoreze pe fostul locotenent-colonel, la fel cum au făcut la 10 ani, la 15, dar şi la 20. „Nu era în stare el să facă aşa ceva! Se avea bine cu toată lumea şi toţi îl apreciau. Copiii mici îl iubeau. Ştia ungureşte foarte bine, iar vecinii noştri nu au avut niciodată probleme cu el. Pe cine a putut să ajute, a ajutat”, spune Gabriela Coman, care crede că nu e întâmplătoare această dezgropare a trecutului: „Cred că a existat cineva care a vrut să-l denigreze pe soţul meu”.

“Ce s-a schimbat din 2006 până azi? Dacă atunci dosarul era în regulă, de ce acum este acuzat de poliţie politică? Mi l-au omorât a doua oară, asta au făcut!”

Gabriela Coman

soţia lui Dumitru Coman

Gheorghe Trosca, „executat” a doua oară

Preşedintele Traian Băsescu a semnat în martie 2011 cinci decrete privind retragerea titlului de Erou-Martir al Revoluţiei din Decembrie 1989, întrucât aceştia ar fi făcut poliţie politică. Printre aceştia se numără şi colonelul Gheorghe Trosca, fostul şef de Stat-Major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA).

Povestea morţii lui Trosca este una dintre cele mai edificatoare exemple privind modul în care adevărata cauză a Revoluţiei din decembrie 1989 a fost deturnată sângeros de o serie de personaje interesate de preluarea controlului şi de răzbunare. Chemat iniţial pentru a asigura paza MApN, Trosca a fost ucis, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, în urma unui ordin al fostului ministru al Apărării, generalul Nicolae Militaru.

Generalul informase trupele din subordine că în faţa instituţiei urmează să apară două maşini cu terorişti. Opt dintre cei 16 „uslaşi” sosiţi, printre care şi Gheorghe Trosca, au fost împuşcaţi mortal. Înainte de a lucra la USLA, Trosca a fost ofiţer de contrainformaţii la Armata a II-a, condusă de Militaru şi s-a ocupat  de dosarul „Corbul”- ce viza un complot la adresa lui Ceauşescu organizat de agenţi KGB. Militaru figura în acest dosar ca agent al serviciului secret militar sovietic. Acum, pe motiv că ar fi făcut poliţie politică, Gheorghe Trosca a fost ucis a doua oară.

Autori: Liliana Năstase, Ionel Stoica | Adevarul