În acest an, chiar ieri, s-au împlinit 70 de ani de la primul val al deportărilor în masă din Basarabia. În anii 1941 şi 1949 au fost deportate 14760 familii (57698 persoane). 12360 de persoane au fost deportate din Basarabia în noaptea de 12-13 iunie 1941. Potrivit statisticilor oficiale, numărul total al represaţilor perioadei staliniste este de 22648 de basarabeni. Victimele deportărilor susţin, însă, că cifrele sunt mai mari. Ei motivează prin faptul că statisticile s-au făcut reieşind dintr-o componenta de 3 persoane a unei familii deportate.

Potrivit datelor de arhivă, din Basarabia şi nordul Bucovinei au fost ridicate de la casele lor 29839 de persoane, dintre care 5479 au fost arestate (”membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi alte elemente antisovietice”) şi 24360 au fost deportate. Din acest total, doar din RSS Moldovenească au fost ridicate 18392 de persoane – 4507 “capi de familie” arestaţi (4342 din considerente politice şi 165 cu dosare penale) şi 13885 de persoane deportate. În gările de unde au fost transportaţi, cei arestaţi au fost separaţi de familii şi încărcaţi în eşaloane speciale. Ulterior, ajunşi în lagăre, aceştia au fost supuşi unor represiuni dure, mulţi fiind condamnaţi la pedeapsa capitală pentru “activitate antisovietică”. De asemenea, la Chişinău, a avut loc Conferinţa Naţională „70 de ani de la primul val al deportărilor în masă”. Pentru Valentina Sturza, preşedintele Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici, această zi este cea mai sângeroasă din viaţa basarabenilor. Primul val de deportări a cuprins primari, deputaţi, profesori, preoţi, menţionează Valentina Sturza, citat de Vocea Basarabiei. În gulag au fost utilizate diferite metode de tortură, spune, la rândul său, doctorul în istorie Elena Negru. Prima instituţie care a fost luată în vizorul expansiunii sovietice şi care a avut cel mai mult de suferit a fost biserica ortodoxă din Basarabia, a precizat Vicarul Administrativ al Mitropoliei Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor, Ioan Cosoi. Cu ocazia Conferinţei Naţionale dedicată deportărilor, la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, a fost vernisată o expoziţie de documente care au fost scoase pentru prima dată din depozitele Arhivei Naţionale, a anunţat Directorul Arhivei, Petru Vicol. Profesorul Grigore Ciobanu, care s-a referit la deportările din satele Vasilcău şi Trifăuţi din jud. Soroca, spune că, în acelaşi timp, a fost rechiziţionată populaţie pentru muncă la minele de cărbune din Dombas. Cifra de circa 60.000 de oameni deportaţi este una statistică, spune directorul Institutului de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe, Gheorghe Cojocaru. Conferinţa Naţională „70 de ani de la primul val al deportărilor în masă” a fost organizat cu susţinerea financiară a Guvernului R. Moldova.

Marturii ale represiunilor sovietice

Mărturii ale represiunilor sovietice au fost expuse, vineri, în scuarul monumentului lui Ştefan cel Mare. Peste 25 de fotografii şi documente reprezintă copii rămaşi fără părinţi în urma deportărilor, bărbaţi şi femei care muncesc în Siberia şi sute de oameni încărcaţi în vagoane pentru a fi ulterior aruncaţi în râul Volga, transmite Info-Prim Neo. „Timp de 15 ani nu s-a făcut nicio expoziţie care ar fi vizat persoanele represate pe timpul regimului sovietic. Erau amintiri, erau probe verbale, dar lipseau cele scrise. Fotografiile şi documentele expuse vin să demonstreze, o dată în plus, că deportaţilor regimul sovietic li s-a furat copilăria, adolescenţa, tinereţea, dar şi bătrâneţea liniştită. A fost de datoria noastră să oferim tinerilor dovada vie a represaliilor sovietice”, a menţionat preşedintele Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici, Valentina Sturza. Expoziţia are genericul: „Au rezistat, au luptat şi au învins Teroarea roşie”. Fotografiile şi documentele au fost colectate de la foştii deportaţi şi de la familiile acestora. „Îmi amintesc cum de dimineaţă mama ne-a trezit şi l-am văzut pe tata desculţ şi plângând. Nu i-au dat voie să ne spună o vorbă nici nouă, nici mamei. L-au luat în maşină şi dus a fost. Nici nu a reuşit să îşi ia nimic, a plecat desculţ, cu mâinile la cap ridicate şi cu doi ofiţeri care îl însoţeau. Mă uit la aceste fotografii şi mă gândesc că a murit pe pământ străin, că nu a avut cine îi cinstească memoria, să îl plângă la mormânt”, spune Eudochia Profil, al cărui tată a fost deportat în 1941. Vicedirectorul Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie Naturală, Elena Postică, a menţionat că într-o singură noapte au fost ridicaţi cei mai buni gospodari de la sate, oameni de cultură, medici, profesori. Toată inteligenţa Moldovei a fost deportată, dusă spre perzanie în Siberia şi Kazahstan. „Deşi s-au scurs 7 decenii, ecoul suferinţelor mai este viu şi astăzi. Nu au găsit îndurare din partea călăilor nici bocetele femeilor, nici ţipele de groază ale copiilor. Expoziţia este un omagiu adus victimelor guvernării comuniste pentru că anume deportaţii au trecut prin cele mai negre momente din istoria Republicii Moldova”, a mai spus Elena Postică. Expoziţia „Au rezistat, au luptat şi au învins Teroarea roşie” va putea fi vizitată până la sfârşitul lunii iunie.

Sursa: Karadeniz Press
Detalii: RomaniiDinKazahstan.info

Romanii din Kazahstan dupa deportari from Victor Roncea on Vimeo.