Aurel Rogojan, general de brigada (r) al SRI si fost sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, il incondeiaza pe istoricul american Larry Watts si il acuza ca a fost “omul CIA” la Bucuresti. Pe langa mai multe critici pe care le aduce cartii lui Larry Watts publicata de Editura RAO – Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania – generalul este silit sa recunoasca si meritele lucrarii si gaseste necesar sa-i si multumeasca autorului, pentru ca, dupa 33 de ani, un specialist american reconfirma oficial faptul ca Ion Mihai Pacepa a fost agent sovietic. Aici trebuie insa sa-l completam pe analistul roman: inca din 1988, la aparitia “Orizonturilor rosii”, despre care astazi seful SRI, ambasadorul George Maior afirma ca este o scriere plina de “mult neadevar, minciuna si propaganda”, unul dintre cei mai respectati jurnalisti americani, David Binder, afirma textual despre Ion Mihai Pacepa, in reputatul New York Times: “Din momentul dezertarii sale, domnul Pacepa, care în România a ajuns pana la gradul de general locotenent şi a fost consilierul personal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu, si-a schimbat de mai multe ori povestile. Aceste modificări, conform Departamentul de Stat şi ofiţerilor de contrainformaţii care l-au interogat, au creat dubii privind veridicitatea sa. Acum, cu ”Orizonturile rosii,” el oferă o versiune a vieţii si experienţelor sale care face sa creasca îndoielile cuiva privind posibilitatea ca defectarea sa fi fost doar o lovitură aranjata. Dl Pacepa este ‘Curva Fericita’ (Happy Hooker) a comerţului cu spioni.” In finalul articolului sau caustic din NY Times, David Binder – un apropiat de-al lui George Bush Sr inca de pe vremea cand acesta era sef al CIA – conchide ca afirmatiile rasuflate ale lui Pacepa nu pot provoca decat chicoteala (chuckles 🙂 ) (vezi facsimil mai sus).
In plus, chiar si o recenzie facuta de CIA uneia dintre cartile sale de nuvelistica, “Programat sa ucida”, se incheie cu afirmatia ca explicatia lui Pacepa privind “asasinarea de catre KGB” a lui Kennedy “este neverosimila”, analistul CIA recomandand un “avertisment de sanatate” fata de aceasta carte (“Pacepa doesn’t connect the dots, he adds new ones. A health warning is warranted.”). Ce inseamna sa vinzi castraveti gradinarului!
Mentinandu-si nota critica, Aurel Rogojan, expertul in informatii roman, ia in considerarea insa si o ipoteza italiana, emisa in 1978, potrivit careia ar fi existat “varianta unei operaţiuni comune sovieto-americane în această afacere”. In final, dupa ce il persifleaza pe american din nou ca fiind “omul CIA” (de fapt, ce-o fi asa de rau? In anii ’90, cand l-am cunoscut eu pe Larry Watts, istoricul american era deja un foarte bun cunoscator al Romaniei), Rogojan aminteste si faptul ca, in apararea agentului Pacepa cele mai cunoscute voci au fost si sunt ale unor “cartite”: Sorin Rosca Stanescu si Vladimir Tismaneanu. Curiosi din fire, am incercat si noi site-ul CIA, ca sa vedem ce emite asupra istoricului american. La o simpla cautare apar, ce-i drept, mai multe studii de specialitate realizate de Larry Watts sau referinte la acestea. Vreo sapte. In fine, aceasta inseamna ca este un cercetator respectat in domeniul sau, nu neaparat ca a fost si sef al CIA pe spatiul romanesc si balcanic. De curiozitate, pentru ca s-a auzit prin redactie ca Tismaneanu il contesta pe Watts desi el singur recunoaste ca nu i-a citit cartea am dat un “search” si la cuvantul Tismaneanu pe site-ul CIA, sa vedem cat de apreciate sunt analizele sale despre pre-comunism, in-comunism si post-comunist. Rezultatul este acesta (pentru cei care vor primi aceasta cronica pe hartie, facem mentiunea in scris a rezultatului: 0 – z e r o). (V.R.)
Prezentam mai jos comentariul generalului Rogojan publicat de cotidianul.ro:
Se lămureşte şi cazul Pacepa!
Nu sunt un fan al lui Larry L. Watts şi nici nu mizez pe afirmaţii senzaţionale, potrivit cărora recenta sa apariţie editorială, “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni! Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”, citez:”(…) va răsturna istoria secretă a României şi a Pactului de la Varşovia, aşa cum era ea cunoscută până acum”.
Dimpotrivă, cunoscând, cât de cât, încă dinainte de 1990, “foia de parcurs” a pregătirii lui L.L.W. ca specialist al Agenţiei Centrale de Informaţii în problemele româneşti, mă consider îndreptăţit să fiu un lector exigent al monumentalului său tom, motiv pentru care, chiar dacă îl felicit pentru tentativa sa, temerară doar în peisajul anost al publicisticii româneşti a genului, mă simt obligat, etic şi profesional, să am rezerve şi reţineri faţă de unele dintre afirmaţiile şi “argumentele” esenţiale pe care şi-a construit opera.
Dintr-un sentiment de respect şi solidaritate de breaslă, aşa cum îmi cere codul secret al onoarei profesiei, nu voi începe să mă refer asupra cărţii sale, prin a-mi critica adversarul de ieri şi aliatul de azi. Ce vom fi mâine rămâne să vedem. Indiscutabil, L.L.W. ne oferă o lucrare de referinţă. Dar nu despre meritele sau complinirile necesare cărţii mi-am propus să mă exprim.
Pentru oamenii lumii informaţiilor secrete, pentru românii cu o educaţie peste medie şi care şi-au folosit propria minte pentru a-şi trece în revistă istoria naţională, L.L.W. nu aduce noutăţi ori lucruri de senzaţie. Ne oferă, în schimb, un produs analitic care frapează lumea profană prin simplitatea ăi pragmatismul cu care pot fi exprimate adevăruri importante, trăite şi simţite de toţi. De aceea, poate că prima reacţie a multor cititori va fi aceea de a se întreba de ce trebuie să ne redescopere americanul L.L.W. istoria pe care noi nu am ştiut ori nu am avut curajul să ne-o scriem “sine ira et studio”.
Unul dintre lucrurile spuse de L.L.W., nu în carte, ci în campania de promovare a acesteia, a fost acela că “defectorul Pacepa a fost agent sovietic“. Afirmaţie pe care a întărit-o şi ambasadorul Cristian-George Maior, directorul Serviciului Român de Informaţii, în alocuţiunea Domniei Sale, sâmbătă, 28 mai a.c., cu prilejul lansării volumului la Târgul de carte Bookfest 2011 Bucureşti.
Când, în mai 2010, am susţinut la Universitatea din Oradea conferinţa publică “Securitatea naţională şi cultul trădării la români. Afacerea Pacepa”, am expus un sistem de argumente din care auditoriul a tras concluzia că Pacepa a fost agent sovietic chiar din momentul în care i s-a pregătit recrutarea în securitate. Gazda mea de la universitatea orădeană mi-a spus că i-am răsturnat coordonatele unui curs, dar nu m-a “înjurat” pentru aceasta.
În schimb, după ce cotidianul ro. a publicat, în două părţi, din 4 şi 6 august 2010, “Identităţi strict secrete – pe urmele lui Pacepa Dialog cu un om care nu există” şi Dezvăluiri şocante în cazul Mihai Pacepa Operaţiune de război informaţional împotriva României”, în care argumentam apartenenţa lui Pacepa la KGB şi folosirea numelui său în acţiuni de propagandă politică, m-am pomenit atacat în cel mai pur stil a la Lubianka.
Un soldăţel cu mintea de plumb, fost în rezidentura lui Virgil Măgureanu ăi cu ceva afinităţi faţă de cerberul ideologiei cominterniste Leonte Răutu (Lev Oigenstein), înşurubat în dispozitiv de luptă la o gazetă lansată cu mare pompă la 14 aprile 2010, în prezenţa simbolică şi semnificativă a lui Mihail Sergheevici Gorbaciov, s-a simţit profund vexat în misiunea sa de întreţinere a cultului de erou al abjectului trădător şi părea hotărât să mă îngroape în insulte şi ironii descalificante pentru un slujitor onest al presei, dar caracteristice semidoctului cu ordinul de misiune emis în secolul trecut. Ipochimenul a mai încercat, anterior, să mă bălăcărească şi pentru crima de a fi făcut referiri, cu nume şi prenume, la câţiva agenţi notorii ai fostului KGB, reconvertiţi în modele de democraţi şi mari tenori ai societăţii civile.
După evenimentul editorial de sâmbătă eram curios dacă şi L.L.Watts, distinşii academicieni şi onorabilul director al SRI care au rostit laudatio la lansare vor fi “înjuraţi” pentru crima de defăimare a trădătorului Pacepa. Asta mai cu seamă că fostul om al CIA la Bucureşti a afirmat tranşant despre Pacepa: “Preşedintele Carter a ştiut de la bun început. Bineînţeles: a ştiut că este agent sovietic”.
Dacă vocalii apărători ai lui Pacepa şi-ar fi obosit intelectul, studiind lucrări de referinţă asupra afacerii Pacepa, ar fi putut afla că, în decembrie 1978, ambasadorul Italiei la Bucureşti, Ernesto Mario Bolasco, a trimis o telegramă ministrului său de de Externe în care se menţiona şi susţinea ipoteza “defectorului Pacepa agent sovietic” şi, atenţie, varianta unei operaţiuni comune sovieto-americane în această afacere.
După impactul afirmaţiilor lui L.L.W., apărătorii memoriei KGB nu au întârziat să iasă la rampă şi să-şi facă datoria, sărind în apărarea lui Pacepa. La lumina zilei şi cu tupeul caracteristic agenţilor unei mari puteri, semnând cu nume şi prenume: Vladimir Tismăneanu, Sorin Roşca Stănescu…
Ce se întamplă cu cârtiţele care ies la lumină, toată lumea ştie.
Thank you, Larry L. Watts!
| Aurel I. Rogojan |
