Ernest Vardanean, jurnalistul condamnat de regimul separatist de la Tiraspol la 15 ani de închisoare pentru asa-zisa “înaltă trădare” – si despre care Ziaristi Online a scris in mai multe randuri – a fost graţiat de Igor Smirnov saptamana trecuta, pe 5 mai, ziua lui Karl Marx si totodata “Ziua presei sovietice”. In urma cu 10 ani, exact in aceeasi zi, Tiraspolul il elibera pe Ilie Ilaşcu, la cererea Moscovei, lasandu-i pe ceilalti camarazi ai sai, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa sa zaca alti 13, respectiv 15 ani in temnitele rusesti din Transnistria, in ciuda unei condamnari CEDO, atat a Moldovei cat si a Rusiei. Analistul de la Chisinau Denis Cenusa sesizeaza unele similitudini cu situatia geopolitica de atunci si de acum si chiar si cu cel doua cazuri. Ziaristi Online saluta eliberarea jurnalistului, indiferent de motivele acesteia.
Graţierea lui Vardanean, un truc sau o necesitate a Moscovei?
Regimul separatist de la Tiraspol vine cu surprize de săptămâna libertăţii presei, când jurnaliştii celebrează Ziua Mondială a Libertăţii Presei, iar guvernele naţionale promit că le vor proteja drepturile şi le vor facilita activitatea. Anume în acest context, liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov ia decizia de a-l graţia pe Ernest Vardanean, condamnat de regimul separatist la 15 ani grei de închisoare pentru pretinsa “trădare de ţară” şi “colaborare cu serviciile secrete străine”. Unii experţi din domeniu din ţară cred că Smirnov a fost forţat de Moscova de a face acest pas, pentru a pregăti un teren fertil reluării negocierii între părţi, pentru “federalizarea” ulterioară a R. Moldova. Argumentul este concludent şi mai mult decât fezabil, deoarece o asemenea turnură radicală a Tiraspolului putea fi determinată doar de vocea autoritară a Moscovei.
Smirnov l-a folosit pe Vardanean şi pe Cazac pentru a izola şi mai mult regiunea de transformările tot mai democratice de pe malul drept. Dar din careva motive, acesta a trebuit să-şi schimbe planurile, îndeplinind foarte urgent şi necondiţionat “graţierea” jurnalistului nevinovat. Aceasta înseamnă că Smirnov nu avut încotro şi nu a putut să ignore ordinul definitiv dat de Kremlin, care anterior i-a sugerat agentului său de la Tiraspol că e timpul să părăsească fotoliul de “preşedinte”. Dar ce a forţat Moscova să meargă la acest pas? Pot fi câteva motive cu dreptul la viaţă:
- Presiunea europeană a ajuns până “la os”, iar mesajul Înaltului Reprezentant al UE pentru politică externă, Catherine Ashton, cu privire la Ziua Mondială a Libertăţii Presei, unde se critică fărădelegile comise împotriva jurnaliştilor, a fost încă o piatră aruncată în direcţia Rusiei. Indirect, Ashton s-a referit la Vecinătatea Europeană unde se regăseşte şi Moldova, cu regiunea sa separatistă, controlată şi susţinută de la distanţă de autorităţile ruse, solicitând eliberarea jurnaliştilor ţinuţi în închisori. De fapt, oficialul european a făcut aluzie și la cazul lui Vardanean.
- Rusia a decis să facă un gest nobil, semnalând Bruxellului că reluarea negocierilor privind reglementarea transnistreană poate avea loc, dacă şi europenii vor face presiuni asupra Chişinăului. Printre cedările pe care europeni le-ar putea solicita de la Alianţa pentru Integrare Europeană acceptarea cerinţelor solicitate de Tiraspol, vizavi de egalitatea părţilor în negocieri sau continuitatea actelor semnate până acum între cele două maluri.
- CEDO şi faptul că dosarul lui Ernest este pe rol reprezintă încă un motiv pentru care Moscova putea cere Tiraspolului să dea această graţiere, alegând un context favorabil pentru a scăpa de o “durere de cap” nouă. Or, autorităţile ruse nu doresc condamnarea pe cazul lui Vardanean, la fel cum a fost în cazul grupului Ilașcu.
- Cel mai plauzibil este motivul legat de planurile României şi SUA a instala elemente ale sistemului antirachetă american pe teritoriul român, dezvăluite foarte recent, și care deranjează extrem de mult partea rusă. Astfel, Moscova îşi revizuieşte repede strategia faţă de RM şi doreşte să urgenteze relansarea negocierilor, pentru a “făuri” o Moldovă federalizată, distanțată de integrarea euro-atlantică, relaţiile privilegiate cu SUA şi cu o politică externă controlabilă de cercurile de influenţă rusești.
