Stralucitul discipol al lui Dinu Noica, filosoful Constantin Barbu (foto cu o fila din manuscrisul Schimbarii la fata al lui Cioran) revine cu noi sarje de foc la adresa fostilor sai colegi de la Paltinis, despre care afirma, fara putinta de tagada, ca sunt impostori, plagiatori si delatori. Cunoscator la perfectie al bagajului lor cultural, Constantin Barbu nu se teme sa le spuna verde in fata, unor “monstri profani” ca Manolescu, Plesu sau Liiceanu, prin prisma cunostintelor sale, unde mint, acuzandu-i de falsificationism istoric si cultural. Intr-un nou volum proaspat scos de sub tipar din seria Pamfletul Negru, inaugurata prin dialogurile suculente cu jurnalistul oltean Costin Cretu, Constantin Barbu prezinta cu lux de amanunte o intalnire a sa cu Emil Cioran si o corespondenta intreaga, extrem de valoroasa, dintre Cioran si Noica. Rezervam aceste marturii minunate pentru o postare viitoare, in exclusivitate, si continuam polemica acida a filosofului Barbu cu  “niste ipochimenii” “plagiatorii in serie”, dupa cum ii defineste transant omul de cultura pe numitii Plesu, Liiceanu, Patapievici, Manolescu si Cartarescu, fara sa uite ca marele critic George Calinescu este primul care l-a catalogat pe Manolescu drept “un ipochimen care nu pricepe codul cultural romanesc”.

Pamfletul Negru

*

Nişte nimicuri despre nişte ipochimeni

(Pleşu-Etc., „Liiceanu“, Patapievici,

Manolescu & cărtărescu)

Nu pot evita întrebările legate de “elitiştii” culturii române de azi. Nu înţeleg, şi probabil că nu sunt singurul, de ce au atitudini ostile la tot ceea ce este românesc.

“Elitiştii” de azi sunt proştii de mâine. Sunt nişte snobi analfabeţi, care nu ştiu la ce duce globalismul. Nu ştiu schema lui Hegel. Nişte impertinenţi fugiţi de la grădiniţă.

Pare a fi o acţiune conjugată, cu scopul dezrădăcinării neamului românesc. Mi se pare?

Când o acţiune este conjugată se numeşte agendă.

Ca să dezrădăcinezi un neam care este înrădăcinat de mai bine de 15000 de ani (ca popor protoeuropean, de-o vârstă cu grecii) îţi trebuie, probabil, tot vreo 15000 de ani. Aşadar, să le cântăm antiromanilor “Mulţi Ani Trăiască” şi mai vorbim prin anul 17011, primavera, pe la 12, 12 si un sfert…

Despărţirea de Eminescu, într-un fel, şi de Noica. De ce?

Despărţirea de Eminescu i-a prins pe picior greşit. Le-am răspuns în Apararea lui Eminescu şi vom discuta pe larg într-un volum întreg din Pamfletul Negru. Cum să se despartă Manolescu de Eminescu dacă nu ştie nici sanscrită, nici germană (în gotică, Costine). Ca să nu mai zic că Manolescu ar trebui să citească Immanuel Kant, Critica raţiunii pure , un lucru imposibil . Nu că n-ar gasi cartea lui Kant, dar nu poate înţelege nimic. Fiindcă e a priori…

Cât priveşte o despărţire de Noica ea este la fel de imposibilă fiindcă trebuie să îi citeşti patronii: Platon, Hegel, Kant, Eminescu, Goethe. Ori aceşti cinci domni au scris cam mult. Ori, citindu-i pe cei cinci domni, snobii ar deveni intelectuali culţi şi atunci nu s-ar mai despărţi nici de Eminescu nici de Noica fiindcă n-ar mai fi imbecili. Punct.

Acţiunile lor de a compromite, de a distruge bornele care definesc, consfiinţesc existenţa fiinţei româneşti, îmi par riguroase şi ştiinţific făcute. Mă înşel? În această situaţie nu se poate vorbi despre un atentat la AND-ul românismului? Vezi, de pildă, “fondul autohton” sau argumenţia (?!) conform căreia România nu este complice la nicio facere, nu a marcat în niciun fel universalitatea, cum este dat spre exemplu cazul evreilor, care, zice autorul, l-au inventat pe Dumnezeu.

Intenţia lui Manolescu de a distruge Grecia şi Bizantul, anunţul lui Andrei Cornea (fiul stalinistului cu acelaşi nume) ca pe Dumnezeu l-au inventat evreii sunt două chestii comic-paranoice; la Manolescu – treabă involuntară, iar la “filosoful cu mătreaţa” (cum îi spun colegii bucureşteni lui Andrei Cornea) – treabă de-a dreptul antisemită!

Aici am o problemă existenţială, pe care numai tu o poţi rezolva. Înţeleg că, fie Dumnezeu este un produs de sinteză şi, deci, revelarea Sa a fost doar o sculă a metafizicii, cu ajutorul căruia Ţuţea ne-a manipulat, fie autorul se căzneşte să puncteze ceva, undeva, eventual prin inventarea lui dracu`.

Andrei Cornea ar trebui să stie că nebunul spune în Biblie că nu există Dumnezeu (care nu poate fi ucis decât dacă a fost inventat de fiul stalinistului Paul Cornea). Cred că şi Stalin ar fi râs de Paul Cornea şi i-ar fi interzis să-i mai trimită telegrame la Moscova, şi i-ar fi ordonat lui Nicolski să nu-l mai lase să sugă laptele ţăranilor români (aşa cum reiese din Stenogramele CC al PMR).

Andrei Pleşu afirma că Emil Cioran reprezintă anti-românismul. Se poate argumenta, în vreun fel, această părere?

Andrei Pleşu nu este specialist în Emil Cioran şi de aceea poate să debiteze oricâte inepţii despre ultimul mare nihilist european. Aşadar el, Andrei Pleşu, plagiator vesel şi intelectual trist, încă mai are coşmaruri în ceea ce priveşte articolele limbii germane (die, der, das) pe care nu le nimerea în mansarda lui Cioran deşi Liiceanu, de faţă, îl încurcă şi mai tare. Cand ei nu ştiu articolele în limba germană şi vorbesc franţuzeste la infinitiv poţi să-i mai întrebi unde spune Nietzsche ca nihilismul este adiaphoria?

Andrei Plesu a atins culmea hermeneuticii cand a interpretat poezia lui Radu Mischiu, fost Radu Vasile, care era prim-ministrul sau, şef politic peste un băiat grăsuţ cu barbă, cu burtă, cam brunet şi care făcea pe ministrul de externe. N-a fost suficientă lauda poeziei lui Radu Mischiu zis şi Radu Vasile şi a fost, Plesul, schimbat din ministeriat la o bere la „Cina”. Schimbat la „Cina”, a trecut strada la Ateneu. Se povesteşte că, la Ateneu nu le-a priit, lui Plesu şi lui Liiceanu nici cu Hertha, nici cu Adam…

Cum arată România fără Eminescu, Cantemir, Blaga, Cioran, Brâncuşi, Noica, dar cu Manolescu, Pleşu, Liicean, Patapievici, Cărtărăscu?

Fără Eminescu, Noica, Cioran, Brâncusi (fara Cantemir si Blaga), Romania n-ar arata. Poate ca o Mongolie în care Gingis Han ar vorbi în limba mancruta în timp ce chinezii s-ar întoarce de pe Marte.

Cum ar arăta România cu Plesu, Liiceanu, Patapievici, Manolescu şi Cărtărescu ? Cum să arate: o ţară plină de plagiatori din: Corbin, Heidegger (etc), Kant, Jauss, Durand. Singura mea consolare este ca acesti plagiatori care au inventat curentul literar care se numeşte falsificationismul nu citesc autori de mâna a doua. Îţi dai seama cum ar fi fost dacă Plesu nu plagia din Corbin ci din Aisgil, Liiceanu nu copia din Heidegger, ci din Cartianu, Patapievici nu copia din Kant, ci din Sesekil, Manolescu nu copia din Jauss, ci din Zamfir, iar Cărtărescu nu copia din Durand, ci din Iaru (fost Râpă) ?

Într-un fel, avem noroc cu aceşti zmei metalambanişti care umblă numai cu mere de aur la ei, dimineaţa între trei şi patru, cand aţipeşte Prâslea cel Voinic… Fereasca Dumnezeu să facă Prâslea cel Voinic vreo insomnie, ca Emil Cioran!

Va urma