Obama este George Bush al III-lea?
La mileniu nou, razboaie noi. Razboaie anuntate, le putem numi. Caci cel atacat e avertizat dinainte de ce i se pregateste. Sau razboaie preventive, caci atacul se produce inainte ca inamicul sa prezinte un pericol real sau nici vorba de asa ceva (cu ce amenintau Milosevici, Saddam sau Gaddafi securitatea Americii?). Sau razboaie in numele dreptului la ingerinta umanitara. Adica, sa produci alte victime umane in numele salvarii de vieti omenesti.
In ultimele doua decenii, noile razboaie au devenit categorie: Iugoslavia, Irak, Afganistan, Libia. Prin ele, se argumenteaza, sunt salvate vieti omenesti, se preintampina proliferarea nucleara, se combate terorismul chiar in culcusul sau, se asigura triumful drepturilor omului. Nimic din toate acestea. Rezultatele acestor razboaie sunt perverse: la incheierea lor (daca se mai si incheie), numarul victimelor nevinovate este mai mare, bomba atomica nu poate fi lichidata prin simplul fapt ca nu a existat, terorismul se repliaza si se disemineaza in alte felurite pericole: atentate si atacuri surpriza, (Irak, Afganistan), culturile si traficul de droguri cresc exponential (Afganistan), vrajba, nesiguranta si incordarea se cronicizeaza (spatial ex-iugoslav), apar noi dezechilibre geostrategice (Orientul Mijlociu, Asia Centrala, Balcani, acum probabil si Africa de Nord).
Statele lovite sunt nu numai invinse (e un fel de a spune invinse), ele sunt de-a dreptul zdrobite, in structurile lor esentiale, inceteaza practic sa mai existe ca atare, devin un soi de “teritorii neguvernabile”, cum le numea cineva. Iugoslvia s-a spart in bucati, Irakul si Afganistanul nu mai asculta de autoritatea guvernului central, viitorul Libiei se profileaza incert.
Nici statele considerate invingatoare (in primul rand SUA) nu castiga nimic – din Irak nu mai iese petrol, bogatiile fabuloase ale Afganistanului zac neexploatate, productia de stupefiante a Afganistanului creste fabulos, nici petrolul libian nu va mai putea fi extras si exportat ca pana acum.
Ciudate razboaie, ciudata pace in urma lor. Zone, in extindere, ale lumii devin incontrolabile, de nelocuit in liniste, aruncate in afara legii internationale, excluse participarii normale la viata lumii.
Toate aceste razboaie nu sunt doar de prestigiu si ,chiar superputere invingatoare numindu-te, nu te prea poti lauda cu performanta unor asemenea victorii. Miza acestor razboaie este, intotdeauna, si una economica. In Irak si Libia, “vantul miroase a petrol” (expresia excelentului reporter Ioan Grigorescu), in Kosovo si Afganistan se afla zacaminte de elemente pe care cu greu le gasesti si in tabelul lui Mendeleev.
Razboiul, abia inceput, din Libia se aseaza perfect in aceasta paradigma, chiar daca e mai imprevizibil ca altele.
Se va reusi anihilarea lui Gaddafi? (e vanat, ca persoana fizica, impreuna cu fiii sai, ca un criminal de drept comun periculos, asa cum au fost Saddam si fiii lui, asasinati pana la urma).
Va intra Libia intr-un razboi civil prelungit si devastator?
Va mai putea fi exploatat petrolul libian si ce cale va lua el?
Se vor coaliza state arabe si africane in jurul actualului lider libian, care a chemat la lupta impotriva “agresiunii cruciatilor”?
Si daca Gaddafi se va prabusi, viitorul regim de la Tripoli va fi unul nationalist arab, fundamentalist islamic ori proamerican si proocidental?
Se vor angaja masiv Statele Unite in razboiul din Libia, ori vor lasa greul pe seama Frantei, Marii Britanii etc., si daca da, vor putea face fata solicitarii aceste tari? (Europenii vin parca de pe Venus, nu de pe Marte, ca americanii, renunta aceste mari civilizatii europene la vocatia lor pasnica?).
Implicata pe tot mai multe teatre de operatiuni, va plusa in continuare America, in forta, in Iran, de exemplu?
Va depinde mai mult, in socotelile sale globale, Washingtonul de Moscova si Beijing, capitale care, in mod evident, au de castigat din situatia creata de aceste razboaie, fara a trage un foc de arma, fara a cheltui un sfant, fara a avea nici o victima, fara a misca un deget?
Razboaiele de la confluenta mileniilor sunt tot mai lipsite de logica. Or fie le prelungirea unor politici, dar aceste politici au urmari tragice si pagubitoare. Sunt razboaie tot mai crude. Mor tot mai multi civili, oameni perfect nevinovati. Moartea vine din aer si, suntem pe deplin indreptatiti sa o spunem, aceasta moarte vine cu cinism si lasitate, din partea atacatorului. Sunt razboaie atipice, asemenea virozelor atipice, perverse, carora li se vine cu greu de hac.
Iar pe aceasta logica absurda se persista cu incapatanare. Presedintele Obama, Mantuitorul de pana mai ieri-alaltaieri, risca sa devina un fel de George Bush al III-lea, desi il cheama si Hussein. Pacat. Chiar daca a aruncat pisica moarta a operatiunilor din Libia in curtea nervosului presedinte al Frantei. De fapt, ce superputere unica mai e America daca se dezangajeaza in Europa,da Africa de Nord pe mana aliatilor, nu o poate scoate la capat in Orientul Mijlociu si asista neputincioasa la ascensiunea vertiginoasa, dar pasnica, a Chinei?
Iar Romania, unde se gaseste Romania in acest peisaj? “Pe receptie”, dupa gaselnita lingvistica populareasca a elevatului diplomat Baconschi. Nici vorba. Bucurestiul isi explica detaliat “pozitia” cand lucrurile sunt neclare si aliatii nu au luat inca o hotarare, dar tace prelungit dupa luarea deciziilor si trecerea la actiune. Cine poate lua in serios un asemenea aliat? Ce credibilitate in lume are o asemenea tara?
Ciudate razboaie, inexplicabila strategie, nesigur viitor.
Corneliu Vlad
