Ieri, preşedintele Băsescu a semnat decretele pentru retragerea titlului de Erou – Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 pentru Eugen Trandafir Cotună, Dumitru Coman şi Gheorghe Trosca, informeaza Mediafax.

Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a decis, în octombrie 2010, acordarea avizului pentru înaintarea propunerii de retragere a titlului către Preşedinţia României pentru Gheorghe Trosca, Dumitru Coman, Eugen Trandafir Cotună, în urma unui aviz primit de la CNSAS.

Gheorghe Trosca a fost şef de Stat Major la USLA, iar Eugen Trandafir Cotună a fost şeful intervenţiei la aceeaşi unitate.

Eugen Trandafir Cotună şi Gheorghe Trosca au fost omorâţi, pe 23 decembrie 1989 noaptea, în faţa Ministerului Apărării, după un ordin al generalului Militaru legat de trimiterea de trupe în scopul apărării instituţiei. Colonelul Gheorghe Trosca lucrase la Unitatea anti-KGB si anti-GRU a Armatei si instrumentase Dosarul de agent GRU al lui Militaru, cuprins in celebrele Dosare Corbul I si Corbul II.

Dupa uciderea lor, KGB-ul a tinut sa-si aniverseze victoria prin masacrarea lor bestiala. Trupurile ofiterilor au fost batjocorite iar colonelului Trosca i-a fost taiat capul si pus pe tancheta.

Propunerea de “de-martirizare” semnata ca primarul de Traian Basescu a fost facuta de seful acestei Comisii fantasmagorice, nimeni altul decat Raymond Luca, nascut in… URSS! (http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2010/sz1005.pdf si http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_com.lista?idc=17&an=2010 – automat familiilor militarilor ucisi sunt decazute din drepturi!)

Dumnezeu sa-i ierte!

Victor Roncea / Ziaristi Online

Marturia unui supravietuitor:

Deoarece, pe postul national, se anunta ca in Bucuresti si in tara actioneaza teroristi, poporului trebuia sa i se prezinte cativa. Dar nu vii. Nuuu! Ar fi incurcat ploile. Morti, pentru ca asa le sta bine teroristilor! Si atunci, uslasii au fost atrasi intr-o capcana si ucisi. Cea mai odioasa crima, a fost asasinatul din fata sediului M.Ap.N. In 23 decembrie 1989, col. Ardeleanu, comandantul U.S.L.A., primeste de la gen. Militaru ordinal ca trei echipaje de luptatori de la SSI (Serviciul Special de Interventie) in tot atatea ABI-uri sa vina la sediul ministerului Apararii Nationale pentru a-i neutraliza pe teroristii care trag asupra sediului. In dimineata zilei respective, lt. col. Trosca era la comanda Unitatii. Cand a primit ordinul, ca personal sa se deplaseze cu trei echipaje la sediul M.Ap.N., unde “se purtau lupte puternice cu teroristii”, cu voce tare a spus celor din preajma: “Cum este posibil sa creada Ardeleanu ca putem noi sa rezolvam, cu niste nimicuri de masinute, ceea ce nu poate face Armate cu intreaga tehnica militara pe care o are in dotare? Si Armata are, eu stiu bine acest lucru, intrucat la origine, dupa cum stiti, sunt ofiter M.Ap.N., specialist in tehnica de lupta. De la M.Ap.N. am fost recrutat pentru contrainformatiilor militare”.

Dansul nu avea de unde sa stie: gen Militaru ii ordonase personal col. Ardeleanu ca cele trei echipaje sa fie conduse de Trosca, seful de Stat Major (ceea ce este contrar tuturor regulamentelor miliatre), iar din echipaje sa faca parte si mr. Cotuna Eugen. Tocmai cei care-i lucrasera dosarul si il dovedidera drept tradator. Consemnele privind modul de recunoastere cu fortele M.Ap.N. au fost stabilite din timp. Cele trei ABI-uri (si nu TAB-uri, cum au specificat multi jurnalisti) erau vehicule usor blindate, prin care patrundea cu usurinta si glontul unei pusti-mitraliere de calibriu 7,62 mm. S-au pus in miscare, insa in zona Garii de Nord, un ABI ramane in pana. Ce ti-e si cu soarta!

Gheorghe Trosca hotareste sa continue deplasarea cu celelalte doua ABI-uri. In apropiere de obiectiv a vazut cum din mai multe camioane se trage din plin asupra sediului ministerului care, ulterior au disparut. In intampinarea celor doua ABI-uri a iesit un TAB de la Armata. Dupa recunoastere, acesta s-a intors si s-a indreptat spre sediul ministerului. In apropierea sediului care trebuia “aparat” de uslasi, ABI-urile sunt lovite in plin de un tanc, din lateral.

Constantin Isac povesteşte acele momente: “Ni s-a spus să ne oprim în faţa unui tanc cu luminile stinse. Asta însemna că exista comunicare între USLA şi MApN şi, de asemenea, cu tancul. După aceea mi s-a transmis să mă dau jos, să o iau pe lângă tancul din faţă şi să intru în minister, iar ei să-şi continue misiunea.

Nu am apucat să mai cobor, pentru că ei au tras o rafală dintr-un blindat din stânga noastră. Au fost răniţi luptătorii USLA de pe bancheta din spate. Unul a fost lovit în umăr, iar altul în maxilar (…) Am comunicat că se trage şi că avem doi răniţi. Ne-au comunicat că tancul ne va da trei semnale luminoase, după care ne va conduce. Am primit semnalele şi am făcut şi noi trei semnale. În loc să plecăm, am intrat din nou sub rafala tancului din stânga”. Aşa începea carnajul din Drumul Taberei.

Ultimele cuvinte transmise de Trosca la dispeceratul unitatii au fost: “Ne omoara, trag cu tunurile in noi”. Convorbirea completa dintre lt.col. Trosca si dispeceratul Unitatii a fost inregistrata pe o caseta, care ulterior a disparut!!! Imi pare rau ca trebuie sa trag aceasta concluzie: cred ca la nivelul de comanda al U.S.L.A. a existat un tradator. Cativa fosti camarazi mi-au indicat doua personae pe care le banuiau. Fara probe clare nu-mi permit sa invinuiesc pe nimeni. Dupa pensionarea fortata a col. Ardeleanu, la comanda Unitatii a fost numit col. Dan Gheorghe. Dupa scurt timp a ajuns comandantul U.M. 0215 si general de divizie.

Asupra celor doua ABI-uri s-a decshis foc din tancurile si TAB-urile din curtea ministerului. A fost un carnagiu. Usorul blindaj este strapuns de sute de gloante si opt uslasi sunt ucisi. Printr-un adevarat miracol, patru dintre ei supravietuiesc: Romulus Garz, Stefan Soldea, Petre Gainescu si Ionel Padureanu. Mai scapa si Constantin Isac, reprezentantul Frontului pentru U.S.L.A.

Nu doresc nici dusmanilor mei sa treaca prin ce au trecut cei patru supravietuitori, cand au vazut ca fratii lor din Armata trag in ei! Cand ii vad pe camarazii lor murind langa ei si asistand la acest masacru. Supravietuitorii au iesit cu mainile ridicate, sunt arestati, legati, tarati in incinta ministerului iar Soldea, desi ranit, este interogat!!! De Gelu Voican Voiculescu. Toti se coalizasera impotriva celor patru supravietuitori, inclusive presa avida de senzational. Care nu a mentionat ca cei patru au fost arestati si interogati. Nu a mentionat ca doi dintre ei – Stefan Soldea si Ionel Padureanu – erau raniti si trebuiau internati in spital.

Se vroia cu orice pret obtinerea de material probatoriu in vederea documentarii variantei cu privire la misiunea ce o primisera: “de atacare a sediului M.Ap.N.”. Aceasta in viziunea celor care aveau acest interes. Dar nici unul dintre cei patru nu a putut “recunoaste” un neadevar.

Abia pe 29 decembrie, Stefan Soldea va fost dus la Spitalul Militar, unde a fost opeat de mai multe ori. Dupa doua saptamani de chinuri la care au fost supusi, trei dintre ei au fost inapoiati Unitatii de catre organelle de Politie. S-au convins ca nu sunt TERORISTI. Ionel Padureanu a fost operat tot la Spitalul Militar, unde a stat o perioada mai indelungata. Abia in luna august si-a revenit.

USLASII – ASASINATI… DUPA MOARTE!

Nici in moarte, trupurile uslasilor ucisi nu si-au gasit linistea. In timpul noptii, ABI-urile au fost mutate din loc, cadavrele scoase si aruncate „intamplator” pe langa ele. La capataiul lor si pe ele s-a scris cuvantul „TERORIST”. Cadavrul plt. Muicaru Ion, poate cel mai bun sofer din tara, tata a patru copii, a fost mutilat: a fost decapitat, iar capul asezat pe ramasitele unui TAB si in gura i s-a infipt o tigara (altii spun ca a fost chiar Gheorghe Trosca cel decapitat)!!! Cine putea face aceste inscenari macabre? Las cititorilor sa descopere misterul. Asa au fost gasiti dimineata, cand s-au petrecut alte scene de cosmar. Era efectul dezinformarii si a manipularii de le Televiziune. Pe parcursul zilei, sute de persoane au „admirat” vitejia militarilor de la M.Ap.N., au scuipat pe cadavre, le-au lovit cu picioarele si au urinat pe ele. Sute de militari au privit aceste scene din sediul ministerului. Cadavrele au fost ridicate si inhumate abia pe 3 ianuarie 1990!!!

Pe 24 decembrie, o serie de jurnale, fara cea mai elementara intentie de documentare, scriu articole incitante, tot componenta a razboiului psihologic. Imi permit sa redau articolul intitulat „Nimicirea gorilelor mercenare”, aparut in 25.12.1989, in nr. 3, serie noua, al ziarului „Romania libera”:

„Lupte de un dramatism fara seaman s-au dat in imprejurimile M.Ap.N. Tarziu, dupa miezul noptii de 23 spre 24 decembrie, doua tanchete tip A.B.I. (!!! – nota mea) care nu sunt in dotarea fortelor noastre armate, au incercat sa patrunda prin forta in cladire folosind ca acoperire tricolorul. Bravii si eroicii nostri ostasi aflati la datorie le-au nimicit pur si simplu cu focuri de tunuri. Sapte mercenari, angajati in slujba tiranului, au fost lichidati pe loc. Trei dintre ei au reusit pe moment sa fuga, sperand intr-un miracol al scaparii. Zadarnic. Una dintre „gorile” s-a catarat pe scarile primului bloc de locuinte intalnit, tragand cu disperare in tot ce intalnea in cale. A fost repede reperata si anihilata. Celelalte bestii cu chip de om au fost prinse dupa cateva ore in urma unor lupte crancene (pe dracu’ – nota mea). Aceasta va fi soarta tuturor mercenarilor. Episodul s-a incheiat fara nici o victima in randul ostasilor si al locatarilor blocului. Bravo militari ai Armatei Romane!”

Bravo, Victor Dinu! Mai esti ziarist, bre? Rusine, dezinformatorule. Iar bucurestenii au citit acest articol, crezand cele relatate.

Si Televiziunea se face vinovata de dezinformarea populatiei vizavi de uslasi. Ulterior, a prezentat pe post trupurile celor ucisi ca fiind teroristi. Alaturi de sotie, priveam acea scena de cosmar si nu ne venea sa credem ochilor si urechilor. Va marturisesc sincer, amandoi priveam la televizor, sotia plangea, iar eu lacrimam cu un imens nod in gat. Pe majoritatea dintre ei i-a cunoscut si sotia. Dupa ce m-a parasit, probabil s-s intalnit cu ei in Ceruri. Sa-i odihneasca Dumnezeu in pace…

REGIZORII ASASINATULUI – BRUCAN SI MILITARU

Ulterior au fost declarati eroi. Dar eroi in lupta contra carui dusman? Slaba, daca nu chiar cruda consolare pentru familiile lor. Si cine poate inghiti minciuna ca 13 uslasi, cu doua A.B.I.-uri prapadite, ataca sediul unui minister aparat de forte echivalente cu o divizie?

Ma intreb si intreb la randul meu: ziaristii care au mediatizat acest „act terorist” au, cat de cat, o constiinta? Care este deontologia lor profesionala, daca au fost capabili sa publice astfel de absurditati? In goana dupa senzational, s-au jucat cu vietile oamenilor. Atunci cand am vazut acea scena de cosmar, am facut un legamant: sa destram valul de suspiciune care a planat asupra uslasilor, sa prezint cititorilor jocurile murdare ale Serviciilor Secrete si ale Ocultei Mondiale, sa trag un semnal de alarma cu privire la ce se intampla cu Romania. Spre surprinderea mea placuta, cartea „Secretele U.S.L.A.” a avut un impact deosebit atat in tara cat si in strainatate, mai multe articole mi-au fost traduse in limba engleza si apreciate de specialisti de valoare. Spre dezamagirea multora, care nu ma cred, nu am beneficiat de nici un ajutor financiar pentru toate acestea. Neincrezatorii ma pot vizita oricand la domiciliu…

Foarte multi nu au vrut sa recunoasca, partial, lucrul este valabil si in zilele noastre, ca U.S.L.A., facand parte din organigrama M.I., nu a facut nici un abuz impotriva populatiei. Ea si-a respectat strict atributiunile functionale, care pot fi concluzionate prin „activitatea de prevenire si combatere a terorismului pe teritoriul national al Romaniei”…

Sa facem un salt in timp. Suntem in anul 1994, in poligonul de tragere, la concursul de tir: „In memoriam – 24 decembrie”, cand se serbeaza „Ziua luptatorului antiterorist”. Campioana absoluta a concursului: plt ELENA NEAGOE, vaduva soferului TUDOR NEAGOE, asasinat in fata sediului M.Ap.N.. 96 de puncte din 100 posibile. Rezultat obtinut cu un pistol Makarov, surclasandu-i pe toti care au tras cu pistoale Stecikin. Este o femeie care manuieste pistolul cu iuteala fulgerului, are nervi de otel si, cand trage, probabil isi inchipuie ca fiecare glont ucigas loveste un posibil calau al barbatului ei. S-a instruit la scoala barbatiei, a curajului si sacrificiului in lupta cu teroarea. Si ca ea sunt inca multe. A ramas la aceeasi unitate a riscului asumat, desi sotul ei i-a fost asasinat. Deviza sub care activeaza: „PATRIE SI ONOARE”.

Pentru autor, ziua de 24 Decembrie nu reprezinta o zi de aniversare – Ziua Luptatorului Antiterorist -, ci o zi de comemorare a masacrului uslasilor. Din aceasta cauza, incepand cu anul 1997, de cand am inceput sa fiu invitat la aceasta zi aniversara la Batalionul de Jandarmi din Oradea, de fiecare data am refuzat, Diplomatic…

Dar sa vedem ce declara ing. Mihai Montanu, cel care a fost numit sa dubleze comanda militara din sediul M.Ap.N., unde a stat, zi si noapte, pana la 25 decembrie: „(…) In ceea ce priveste cazul celor trei ABI-uri U.S.L.A., se pare ca aici a fost o inscenare regizata de SILVIU BRUCAN si gen. NICOLAE MILITARU. In contextul haosului general, in care cei doi sustineau ca teroristii nu pot fi decat de la U.S.L.A. si Directia a V-a, sub pretextul apararii M.Ap.N. au fost chemate in ajutor acele echipaje…Precizez ca, la ordinele gen. Nicolae Militaru, col. Ardeleanu, comandantul de atunci al U.S.L.A., a convocat telefonic cele trei ABI-uri, desi Ardeleanu, cu lacrimi in ochi, mi-a spus ca nu i se pare curata treaba si ca s-ar putea sa-i piarda pe acei baieti…Acest trist eveniment ne-a fost prezentat noua ca o inscenare terorista de a intra in M.Ap.N., dar manifestandu-mi neincrederea, si pornit sa fac cercetari in acest caz, am descoperit ulterior ca a fost o regretabila eroare…”

In continuare voi prezenta un fragment din „Scrisoarea deschisa catre generalul Nicolae Militaru”, adresata de un grup de ofiteri aflati in sediul M.Ap.N. in acea noapte de cosmar: „Care este motivul pentru care a fost cercetat contrainformativ gen. Nicolae Militaru de catre col. Trosca, fost Sef de Stat Major la U.S.L.A, pe timpul cand acesta era maior la contrainformatii militare? De ce i-a cerut pe acesta sa vina in fruntea unei formatiuni de lupta antiterorista sa ajute M.Ap.N. si, fara a instiinta despre sosirea acestei grupari, a lasat sa fie distrus cu armament greu de pe TAB-uri si tancurile din curtea ministerului? Cei omorati astfel, in fata sau in interiorul masinilor de lupta cu care venisera, au fost lasati sa fie vazuti de cetateni si maltratati, ca fiind teroristi, timp de 5 zile, intrasera deja in putrefactie. S-a vrut sa se creeze o opinie generalizata impotriva Securitatii?…Cine a trimis ordinul din sediul M.Ap.N. catre foprtele care aparau Ministerul in clipa cand se apropiau ABI-urile solicitate pentru a veni in sprijinul armatei: „Vor veni doua echipaje usoare. Trageti fara somatie”, ordin transmis din post in post? Si mai departe, cand s-a comunicat ca sunt supravietuitori, ordinul a fost „Lichidati-i!”.

Prezint mai jos numele luptatorilor – uslasi asasinati miseleste, declarati apoi eroi in lupta antiterorista:

1. Lt.col TROSCA GHEORGHE, seful de Stat Major al U.S.L.A., creierul Unitatii – avansat post-mortem la gradul de colonel,
2. Mr. COTUNA EUGEN TRANDAFIR, seful Serviciului de protectie apropiata, avansat post-mortem la gradul de lt. col,

Subofiterii:

1. ANDREI STEFAN,
2. COSTACHE ION,
3. MUICARU ION,
4. NEAGOE TEODOR,
5. OPREA EMIL,
6. SURPATEANU FLORIN-CONSTANTIN.
11 orfani au ramas fara tata.

Toti au fost avansati post-mortem la gradul de sublocotenent.

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace iar AMNINTIREA LOR SA DAINUIASCA VESNIC!

Pot afirma cu certitudine ca acesti barbati ai sacrificiului asumat au fost lichidati fizic pentru a culpabiliza intreaga unitate si a satisface setea de razbunare a lui Nicolae Militaru. Iar intreaga dezinformare a fost facuta pentru a justifica interventia straina. Cica nu aveam forte pentru a-i anihila pe teroristi. Si atunci, singura unitate din tara specializata in lupta antiterorista a fost prezentata ca „unitate de teroristi”, de „criminali”. Marea pacaleala a functionat din plin. Vietile si existenta uslasilor nu au fost publice dar mortii din randurile lor i-au facut celebri. Acestia s-au inaltat la Dumnezeu cu eticheta de „terorist”. Dar Tatal Ceresc i-a primit in dreapta Sa…

Acum trebuie luat in considerare socul asupra psihicului cadrelor din U.S.L.A. cand au aflat de acest odios masacru. O parte din ei isi continuau misiunile: paza si apararea ambasadelor, a resedintelor diplomatilor. Serviciul Special de Interventie era pregatit de a face fata oricarei situatii. Aceste misiuni nu puteau fi abandonate. Raspunderea pentru indeplinirea misiunilor incredintate, inaltul profesionalism, patriotismul („aoleo!”, vor exclama unii citind aceste randuri), da, patriotismul, au fost mai presus de toate. Desi au vazut ca sunt abandonati, prezentati in continuare ca teroristi, camarazii lor ucisi, si-au continuat misiunile. Unii cu lacrimi in ochi, unii nelinistiti, altii cu frica fata de vietile lor sau incrancenati. Dar si-au continuat misiunile.

Prin scrisul sau va vorbeste unul dintre cei care au activat in aceasta unitate de elita. Care i-a vazut la „treaba” pe luptatorii antiteroristi. Aceasta unitate era condusa de ofiteri cu o inalta tinuta morala si patriotica, cu dragoste si incredere fata de subordonati, care si-au neglijat familiile. La randul lor, subordonatii aveau o inalta calificare militara, specialisti de inalta clasa, spume M.I. Toti echilibrati psihic.
Nu si-a pus nimeni intrebarea: ce s-ar fi intamplat daca si-ar fi pierdut cumpatul si ar fi reactionat pentru a-si razbuna camarazii.

Atunci, Dumnezeu cu mila Sa fata de toti cei care si-au batut joc de ei! Numai cateva mici comando-uri ale SSI ar fi distrus in intregime Televiziunea – de unde se dezinforma o natiune intreaga -,sediul M.Ap.N. (oricate forte l-ar fi aparat), iar toti dezinformatorii ar fi trecut in nefiinta. Credeti ca exagerez? Categoric NU! Nu imi permit sa prezint toate actiunile la care au participat luptatorii – uslasi prin provocare. Imi face placere sa va informez ca, la un moment dat, intr-un local din Capitala, fiind provocati, doi luptatori au facut fata cu brio la 40 de batausi!. Martorii o pot confirma…

Dar toti uslasii au reactionat asa cum am descris mai sus, cum stie acum o tara intreaga. Autorul a vazut multe in cariera sa militara. A trecut, de multe ori, prin situatii limita. A vazut creieri improscati, a rabdat de foame si a suportat toate intemperiile, alaturi de militari in termen ori camarazi de arma, dar s-a simtit neputincios in descrierea scenelor in care uslasii au fost batjocoriti. Cuvintele nu l-au ajutat, asa ca a lasat la latitudinea ta, Cititorule sa judeci si sa dai verdictul: au fost sau nu uslasii teroristi? Oare atunci, in acel decembrie insangerat, Camaraderia, Bunatatea si Omenia au agonizat in sufletele unor cadre ale Armatei? In sufletele unor asa-zisi revolutionari?

U.S.L.A. SI DIRECTIA A V-A TREBUIAU LICHIDATE!

In jurul orei 3.00, din noaptea de 24 noaptea de 24 decembrie, col. Ardeleanu este chemat in cabinetul gen. Militaru, care ii ordona ca, la ora 9.00, intregul efectiv al U.S.L.A. sa fie prezent pe platoul din spatele stadionului Steaua, unde se va tine o revista de front!!! La cea revista de front urmau sa participe si cadrele Directiei a V-a.

Se impune o precizare absolut necesara. Regulamentele militare stipuleaza clar: in lupta nu se face revista de front. Iar atunci, in Capitala se purtau lupte. Cine impotriva cui…nu s-a stiut. Atunci! Care era justificarea acelei reviste de front? Pare ceva de necrezut. Pentru foarte multe persoane care au luat la cunostinta despre ordinul gen. Militaru era clar ca se contura un macel: lichidarea in totalitate a U.S.L.A. si a Directiei a V-a. Argumentez acest lucru si prin urmatoarele: in secret, s-a dat ordinul ca platoul respectiv sa fie inconjurat de militari inarmati cu mitraliere, iar doua elicoptere sa fie pregatite pentru a interveni. Este singura informatie pe care am verificat-o din patru surse diferite si asupra careia am reflectat cel mai mult inainte de a o scrie. Numele persoanelor respective il voi duce cu mine in mormant. Asa cum a facut maiorul Ene arabu’, ucis prin iradiere (voi reveni).

Imediat s-au opus mai multe personalitati ordinului dat de gen. Militaru, intre care ii amintesc pe generalii Iulian Vlad , Bujcurescu Gianu, col. Ardeleanu si altii. Cel mai vehement s-a opus ing. Montanu, explicand ca nu se poate realiza deplasarea in siguranta a unui asa numar mare de cadre prin Bucurestiul impanzit cu garzi mixte din militari si revolutionari. Dansul i-a propus d-lui Iliescu ca revista de front sa se realizeze la sediul celor doua unitati. Ion Iliescu si-a insusit propunerea si s-a impotrivit din rasputeri ca revista de front sa se desfasoare pe Ghencea. Jos palaria, d-le Presedinte! Atunci ati salvat viatile a sute de cadre.

In dimineata zilei de 24 decembrie 1989, generalii Vlad si Hortopan, coloneii Gherciu si Atdeleanu, cpt. Danut Stuparu si ing. Montanu, cu un TAB, ajung in „barlogul teroristilor”. Mai departe il las sa povesteasca pe ing. Montanu: „(…) Aveam foarte mari emotii, fiindca ideea aceasta de terorism ma marcase si pe mine…Si asa am ajuns la U.S.L.A., u de am avut surpriza sa-i vedem pe cei mai formidabili „teroristi” cu lacrimi in ochi, bucurandu-se ca niste copii cand ne-au vazut. Si fusesera informati ca spre ei se deplaseaza o forta militara considerabila ca sa-i termine. De fapt, eram noi. Ajunsi acolo, adjunctii unitatii U.S.L.A., col. Bleort, col. Gherghina si col. Simionescu au prezentat raportul. Erau toti prezenti si echipamentul din dotare sigilat…Cu aceste concluzii m-am intors la M.Ap.N. si am prezentat raportul domnului Ion Iliescu, care a fost foarte multumit.”…

S-a intentionat si lichidarea tuturor luptatorilor din SSI. (daca U.S.L.A. era crema M.I., luptatorii acestui serviciu erau spuma Unitatii). La solicitarea dezinformatorilor de la Televiziune, comanda unitatii trimite acest serviciu sa o apere. Se detinea „informatia” ca o coloana de „blindate-teroriste” se indreapta spre Televiziune pentru a o rade de pe suprafata pamantului.” Aceasta era versiunea servita comenzii unitatii. Increzatori, condusi de maiorul Ene, luptatorii se pun in miscare. In jurul Televiziunii si pe strazile adiacente erau importante forte ale M.Ap.N. in dispozitiv de lupta. Acestora li s-a transmis ordinul: „Vine U.S.L.A. sa ne atace. Trageti fara somatie!” Coloana luptatorilor se apropia, cand, in dreptul restaurantului Perla, este oprita de un TAB din care coboara UN CIVIL si un MAISTRU MILITAR. Acestia ii spun maiorului Ene: „Inapoi! Se intentioneaza macelarirea voastra. Este o capcana!”.

In primavara anului 1990, dupa mai multe cautari, maiorul Ene reuseste sa ia legatura cu cele doua persoane si cu lacrimi in ochi le-a multumit. Aceste doua persoane au salvat vietile luptatorilor din SSI. Merita toata recunostinta si admiratie lor. Nu este o fabulatie, stimati cititori. Este purul adevar, este realitatea cruda a acelor zile cand, niste persoane sadice, fanatice au intentionat masacrarea tuturor cadrelor din U.S.L.A. si Directia a V-a. Maiorul Ene a dus cu el in mormant numele acelor persoane.

DEZINFORMARI SI PROVOCARI PENTRU DISTRUGEREA U.S.L.A.

In cadrul razboiului psihologic, actiunile de dezinformare au fost combinate cu cele provocatoare. In special incepand cu noaptea de 23 spre 24 decembrie. Ele au avut un scop bine determinat: sa creeze suspiciune si neincredere chiar si intre cadrele Unitatii. In noaptea respectiva, comandantul Unitatii, col. Ardeleanu, lipse de la sediu – era la M.Ap.N. in ancheta, cu pistolul la tampla.

Dar se zvonise ca impreuna cu familia, ar fi fugit cu un elicopter in Muntii Apuseni, unde urma sa creeze un punct de rezistenta!!! Deci, col. Ardeleanu era la sediul M.Ap.N., anchetat, dar un binevoitor anunta organele din judetul Bihor si din cele limitrofe, ca el sa fie cautat si capturat!!

Ca atare, in dimineata zilei de 24 decembrie, domiciliul soacrei sale din Bihor a fost perchezitionat. Se detineau „informatii” ca la acel domiciliu erau depozitate armament si munitie! Stresata, soacra colonelului, in varsta de 72 de ani (atunci) a avut o criza, ale carei efecte au fost accentuate in urma decesului in conditii mai mult decat misterioase al col. Ardeleanu, in ziua de 15 iunie 1993. Dar satenii din Petrani, comuna Pocola, nu au crezut cele puse in seama colonelului. Mai mult, au fost alaturi de soacra sa, nana Veronica cum ii spuneau, si au incurajat-o. Oamenii nu s-au lasat manipulati, nu au crezut in balivernele celor mai scoliti decat ei. Acesta este taranul roman, talpa tarii, batjocorit si umilit in propria-i tara pentru care oricand si-ar da viata.

Mai trebuie scos in evidenta un aspect al acestui razboi psihologic. La sediul Unitatii, pe firul scurt, se primeau „informatii” care de care mai alarmante: ca diferite ambasade sunt atacate, ca este atacata chiar Banca Nationala, iar U.S.L.A. sa trimita forte. Desigur, toate aceste „informatii” au fost verificate si s-a stabilit clar ca erau provocari.

Cei care transmiteau aceste „informatii” – chiar pe firul scurt – nu stiau doua lucruri. In primul rand ca aceasta unitate avea cadre de conducere capabile, adevarati profesionisti, care nu cazusera cu ultima ninsoare in sediu. In al doilea rand, ca sediul Unitatii avea propriul sistem de legatura cu absolut toate obiectivele, in care se putea „patrunde” doar cu aparatura foarte sofisticata. Lucru curios era altul: cine si mai ales cum reusise sa intre in posesia numarului de telefon de pe firul scurt al Unitatii? Deoarece, acel numar era cunoscut de un numar foarte restrans de cadre din unitate. Dar mai era cunoscut si la cabinetele guvernamentale cu care era in legatura directa.

Toate aceste dezinformari si provocari urmareau unul si acelasi scop: distrugerea Unitatii. Autorul mai emite o ipoteza: uslasii erau asteptati „la cotitura”. In cazul in care luptatorii din SSI s-ar fi deplasat, fara o verificare prealabila, la acele obiective care erau anuntate ca sunt atacate, ar fi fost „asteptati” undeva pe traseu ori in preajma obiectivelor respective si ar fi fost lichidati.

Comanda Unitatii a mai primit telefoane foarte alarmante. Tot pe firul scurt.: „Unitatea urmeaza a fi atacata de efective din Directia a V-a”. In unitate s-a dat alarma de lupta, iar in randul efectivelor s-a adancit starea de neliniste, de deruta. Ulterior, a fost anuntata de mai multe ori ca urmeaza sa fie atacata de persoane necunoscute.

Dumnezeule, dar cate asemenea „informatii” nu s-au transmis? Marele merit revine cadrelor de comanda care nu s-au lasat intimidate, nu au cedat psihic.

S-a mers pana acolo incat, concomitent, la sediul Unitatii si la M.Ap.N. s-a anuntat ca ofiterul-uslas C.C. ar fi capturat un tanc de la armata si trage in centrul Capitalei in tot ce misca. Si aceasta „informatie” a trebuit sa fie verificata, iar cadrele de la M.Ap.N. l-au gasit pe ofiterul C.C. la datorie, executandu-si serviciul.

Tot in acest timp, in zona Campulung Muscel, importante forte de la M.Ap.N. il cautau de zor pe cel mai periculos „terorist”, maiorul-uslas C.A. Iar bietul C.A. habar-n’avea ca este atat de cautat. Era in unitate, numit in functia de Sef de Stat Major, in locul colonelului Trosca, al carui cadavru zacea in fata sediului Ministerului Apararii. Degeaba comanda unitatii a anuntat ca acest ofiter se afla in unitate. Cei de la M.Ap.N., nu si nu, este „terorist” si actioneaza in zona amintita. Aveau ei aceasta informatie!

Sursa: Necenzurat si BadPolitics