Vom avea o diplomaţie – de ce nu? – îndrăzneaţă
de Corneliu Vlad
Prezenţă mai nouă, dar ambiţioasă pe scena politică, ministrul Teodor Baconschi a prezentat public prestaţia Ministerului de Externe, pe care-l conduce de un an. „România a fost, în 2010, activă internaţional“, a con
cluzionat prompt domnia sa de la bun început. Şapte direcţii de atac, să-şi tot noteze şi să raporteze riguros acasă diplomaţii străini de la Bucureşti.
1. Adoptarea legii votului prin corespondenţă (de fapt, neadoptarea încă în Parlament). Prima grijă a MAE ar fi, cel puţin în enumerare, votul românilor din afară. Unii susţin că dl. Baconschi a devenit ministru tocmai pentru „mobilizarea“ ireproşabilă a votanţilor, mai corect spus a voturilor românilor din Franţa la ultimele prezidenţiale. Şi iată că fostul ambasador la Paris, actualul ministru, le mai dă un argument greu cârtitorilor. Păi cu aşa ceva se începe bilanţul oficial, pe un an, al diplomaţiei unui stat, oricare ar fi el? A nu se confunda Externele cu Autoritatea Electorală.
2. Strategia UE pentru Regiunea Dunării, o initiaţivă importantă (şi) pentru România, dar care, formal cel puţin, e a Ungariei, care o va şi dirija, ca preşedinte în exerciţiu al UE.
3. Reprezentarea României în Serviciul diplomatic european (de fapt, submediocra reprezentare). O „realizare“ de ascuns mai degrabă sub preş.
4. Aderarea la Spaţiul Schengen (acelaşi tip de corecţie: neaderarea). Pentru autorul/autorii palmaresului, între semnul plus şi minus nu e diferenţă, pot fi luate şi vice versa, pentru toată lumea – un eşec semnificativ al politicii europene şi bilaterale (mai ales cu Franţa şi Germania) a Bucureştiului.
5. „Dezvoltarea unui serviciu diplomatic activ şi transparent“. Vast program! – ar fi spus generalul de Gaulle. Vag program, mai putem exclama.
6. Relaţiile cu R. Moldova. Da, semnarea, sub presiunea pe faţă a Germaniei, a Tratatului privitor la frontiera Ribbentrop-Molotov, şi performanţa electorală penibilă a Alianţei pentru Europa. Dlui Baconschi i-au ieşit mai bine alegerile de la Paris decât cele de la Chişinău.
7. „Sprijinirea reprezentanţilor mediului naţional de afaceri“. Poate o onestă sarcină de serviciu pentru un MAE, măcar să fie onorată cum se cuvine.
Cu de-alde aşa ceva se ocupă un minister de externe, diplomaţia unei ţări, în primul rând (în primele şapte rânduri) şi mai ales cu asemenea rezultate e de ieşit în faţă? Căci unde sunt, de pildă, relaţiile cu marile alianţe ale României, cu statele vecine sau importante ale lumii, cu cele cu care avem „parteneriate strategice“ sau chiar „strategic consolidate“? Cu SUA, Rusia, China, de exemplu.
Cu SUA: ministrul „a reiterat importanţa (…) şi speranţa“. România s-ar preocupa, în primul rând, pe această relaţie, de proiectatul scutului spaţial american care oricum nu depinde de noi ci de America, NATO, Rusia. Dar e singurul element concret enunţat în materie de dl ministru.
Cu Rusia: „Nu pot să dau detalii, dar sper să asistăm….“ etc. etc.
Cu China: nicio referire în textul MAE ce rezumă bilanţul. Nici măcar în înşiruirea „partenerilor de dialog“. Iată-i: Germania (cu care nu avem parteneriat strategic, ci obstrucţie la Schengen), Franţa (dorinţa „de a reveni la normal“), Italia (vezi românofobia din „cizmă“), Ungaria (ce să mai zicem), Polonia, Marea Britanie, Turcia, Bulgaria, Spania şi Portugalia. Poate spune cineva un fapt notabil, din 2010, în relaţiile cu vreuna din aceste ţări? Turcia, bunăoară, are parteneriate strategice, în zona Mării Negre, cu Rusia, Ucraina şi pregăteşte unul cu Bulgaria. Cu România, ţipenie. Pe harta Mării Negre de la Ankara, România nu pare a se afla.
Mai vorbeşte bilanţul de „parteneri tradiţionali“ din Orientul Mijlociu, America Latină, Asia. Tradiţionali da, însă mai degrabă foşti parteneri: state arabe, Iranul, Cuba, Coreea de Sud, ba chiar, să mai şi râdem, Corea de Nord, tot partener tradiţional, dacă e să o luăm pe „tradiţie“. S-a făcut în ultimul an ceva cu vreunul din cei invocaţi? Ce-or fi scris ambasadorii străini de la Bucureşti în notele pentru cancelariile din capitalele lor despre conferinţa de bilanţ a şefului diplomaţiei de la Bucureşti? Poate ne ajută WikiLeaks, să ne mai amuzăm şi noi.
E greu de numit vreun minister mai buimac şi mai sterp decât MAE, şi nu numai în timpul mandatului Baconschi. Ministerul de Externe din vremea regimului comunist, anexă ingrată a secţiei internaţionale a CC, era stup de albine comparativ cu roiul neproductiv de… din instituţia din Aleea Modrogan.
Dl ministru ne asigură că va promova „o diplomaţie inteligentă, echilibrată, activă, demnă şi – de ce nu? – îndrăzneaţă“.
Asta cu „de ce nu?“ chiar că e tare.
