INOVATIUNE

Moftul artificial

Primim dela un vechiu moftangiu român, un barbat de spirit, când îl are, si nu prost, pentruca stie când nu’l are, scrisoarea de mai jos, careia ne grabim a-i da loc cu bucurie în coloanele noastre. Este o ploaie binefacatoare peste spanacul din brazdele noastre, care începuse a se cam prea ofili, precum s’a observat la statiunile meteorologice dela chioscurile de pe bulevard. Iata:

Iubiti Moftangii,

Vazând în foaia voastra de spanac ca va aflati pe cale de a ispravi zeama din lamâia care v’a crescut între umeri;
Vazând pericolul la care s’ar expune societatea româna prin lipsa eventuala a acestei foi, caci, cum am zis, zeama de lamâie fiind pe sfârsite, Moftangiria voastra e amenintata de pieire;
M-am gândit sa va viu în ajutor, si nici una nici doua, fiindca în acest fin de siécle toate sunt artificiale, m’am socotit sa va îndemn ca de azi înainte sa stoarceti lamâi artificiale, adica sa luati dela bacanie ce lipseste la academie, sa întrebuintati dar sare de lamâie.
Cu acest chip o sa aveti si lamâie si sare, si Moftul român va deveni un Moft artificial, adica Moft fin de siécle.
Dar o sa’mi ziceti sau or sa-mi zica altii mai moftangii ca dv. (lucru ce eu crez ca n’o sa se gaseasca): “Bine, nene, toate sunt bune, înteleg vin artificial, pâine artificiala, ou artificial, pui artificial, closca artificiala – dar Moft artificial, cum are sa fie? Ce? e destul sa te faci ca stranuti ca sa ii miroasa? – Ei bine, amicii mei, nimic mai adevarat! nimic mai natural ca moftul artificial! Uitati-va, de pilda, la guvernul român. Credeti ca e guvern natural? al natiunii? din natiune? Fereasca Dumnezeu. E un guvern artificial!!
Întrebati presa independenta, de exemplu Republica domniei pamântene, despre aceasta; ea vă va da urmatoarele probe:
Sa luam pe d. P.P. Carpp. Ce credeti, ca e natural? De loc. Daca ar fi om ca toti oamenii, natural, nu s’ar uita printr’un ochiu ca sa vaza mai prost decât cu doi n’ar avea monoclu; prin urmare iata un moftangiu artificial. Luati-i monoclul, va ramâne om ca toti oamenii, si nu ar fi bun la nimic.
Sa trecem la Tache. Ce credeti ca e natural? Nicidecum. Vine în Camera cu o prostie, pardon, cu un proiect; opozitia îl înhata, îi da pantalonii’n jos si trage-i. Si credeti ca cu asta s’a ispravit? As! Tache încalta alti pantaloni si vine, pardon, iar cu proiectul din nou. Iata dar un moftangiu artificial. Daca n’ar avea sapte pantaloni, el ar fi un om natural, si n’ar fi bun de nimic.
Sa trecem la coconu Lascar dar acesta când a fost vreodata natural? E moftangiul cel mai artificial; caci ne întrebam: când a spus adevarul? când era contra fortificatiilor sau când este pentru legea Maximului? Credeti poate pe Lahovari ca e un moftangiu român natural? Fereasca D-zeu. Lahovarestii sau Lahovarietatile, cari sunt pe cale de a funda, un teatru, zice Claymoor, o dinastie, zicem noi, când dintre ei se va naste un cap încoronat, sunt greci, prin urmare dându-se de români sunt artificiali.
Despre Ghermanis, nu mai vorbim, caci nu ne place sa ne copiam. Atâta numai avem de zis ca acest grec reactionar are, din acelasi tata si aceeasi mama, un frate român liberal, pe care l-a ales Natiunea în lupta cu Reactiunea la Giurgiu, deputat. Asa ca acu e încurcatura: Menelas e moftangiu artificial român si Efrem moftangiu artificial grec.
Scl. scl.
Cred ca v’ati saturat de exemple citate din Republica domniei pamântene si nu veti ezita a cumpara câteva chilograme de sare de lamâie. Daca mai stati la îndoiala, întrebati si pe dr. Babes: si apa cotidiana e artificiala; de ce n’ar fi si gazeta, pâinea cotidiana, tot astfel?
Bacanie! bacanie ! Sare de lamâie si piatra acra si virginitate poti avea azi artificiala!
Artificialitate si iar artificialitate!
Traiasca dar mofturile artificiale!

I.L. Caragiale

Moftul Roman, 1883