N O T Ă
privind o cerere a lui Leonte Tismăneanu
PARTIDUL MUNCITORESC ROMÂN/COMITETUL CENTRAL
– Comisia Controlului de Partid
– Bucureşti, 28 ianuarie 1964
– REFERAT cu privire la cererea de reîncadrare în partid a lui TISMĂNEANU LEONTE.
Născut la 26 februarie 1919 în Soroca, URSS
Originea socială: funcţionar
Naţionalitatea: evreu
Studii: 3 clase de liceu şi 2 ani Facultatea de Litere
Data încadrării în partid: 1933
În prezent este secretar al Comitetului raional de Artă şi Cultură din raionul T. Vladimirescu.
– TISMĂNEANU LEONTE între anii 1930-1933 a activat în rândurile UTC la Bucureşti ca secretar al Comitetului Sectorul II Negru, apoi la Brăila şi Galaţi. În 1933 a fost primit în PCR. În acelaşi an a fost arestat şi condamnat la 6 luni închisoare. În 1934, după eliberarea din închisoare, a fost secretar al Comitetului judeţean de partid din Soroca, apoi a fost rechemat de partid la Bucureşti, încredinţându-i-se funcţia de secretar al Comitetului de partid al Sectorului III Albastru. În 1935, cu prilejul căderii organizaţiei UTC din Capitală, a fost arestat de către organele Siguranţei, care au găsit la percheziţia făcută în locuinţa lui unele materiale de partid (manifeste, un manuscris, o scrisoare). La cererile Siguranţei, el a refuzat să facă declaraţii. La Cabinetul de Instrucţie al Consiliului de Război, fiind interogat în legătură cu materialele găsite în locuinţa lui de către organele Siguranţei, a susţinut că ele nu-i aparţin şi nu cunoaşte provenienţa lor, însă a declarat că în locuinţa lui veneau între alţii Oigenstein Lew, Ghilman Froim, Rabinovici David, Feldman Boris, Tatiana Leabis, Hermina Marcusohn (mama lui Vladimir Tismaneanu – nn) şi Tilea Tukerman, care erau prietenii lui şi posibil ca cineva dintre ei, în lipsa lui, să fi lăsat în camera sa acele materiale.Menţionăm că, în urma acestei declaraţii, tovarăşii amintiţi nu au suferit nici o consecinţă din partea autorităţilor.
După eliberarea lui din închisoare a fost implicat într-un proces la Soroca şi condamnat la 6 luni închisoare. Această condamnare nu a executat-o, deoarece, fiind în ilegalitate, nu a fost găsit de Siguranţă.
În anul 1937, în cadrul acţiunii iniţiată de partid pentru ajutorarea luptei poporului spaniol, s-a înrolat voluntar în Brigăzile Internaţionale din Spania Republicană, unde a fost primit în Partidul Comunist Spaniol. Pe front fiind rănit i s-a amputat braţul drept (dupa alte informatii si-a pierdut bratul cand a cazut dintr-un tren, beat fiind – nn). La începutul anului 1939 s-a retras împreună cu Brăgăzile Internaţionale în Franţa, de unde, în acelaşi an, cu un grup de tovarăşi, a fost trimis în URSS.
Între anii 1939-1941 a urmat Institutul de limbi străine din Moscova, apoi a muncit ca redactor şi crainic la postul de radio – responsabil pentru emisiunea în limba română, îndeplinind această funcţie până în anul 1948, când a revenit în ţară.
După venirea lui în ţară a muncit în aparatul CC al PMR la Direcţia de Propagandă şi Agitaţie, iar din 1952 a fost director adjunct al Editurii Politice şi şef al catedrei de marxism la Universitatea „C. I. Parhon”. A fost şi şef al catedrei de marxism la Şcoala de Ştiinţe Sociale „A. A. Jdanov”, iar, la înfiinţarea revistei „Probleme ale păcii şi socialismului”, un timp scurt a fost reprezentant al PMR în redacţia revistei.
În luna mai 1960, adunarea generală a organizaţiei de bază de la Editura Politică a hotărât excluderea lui din partid pentru următoarele motive: În anul 1960 partidul a cercetat abaterile grave de la principiile şi regulile statutare de partid ale lui Kotovschi Grigore, care, în discuţiile purtate în cercul său de prieteni, timp îndelungat a ponegrit politica economică a partidului, cadrele sale şi a căutat să justifice activitatea fracţioniştilor Pauker-Luca. Cu acest prilej, s-a stabilit că TISMĂNEANU LEONTE a participat la o serie de asemenea discuţii cu Kotovschi Grigore şi a împărtăşit părerile şi calomniile antipartinice ale acestuia. După demascarea fracţioniştilor Pauker-Luca, TISMĂNEANU LEONTE, în discuţii cu Kotovschi Grigore, a pus la îndoială justeţea hotărârilor partidului în demascarea grupului antipartinic fracţionist. Sub influenţa acestora, considera greşită politica partidului privind dezvoltarea cu precădere a indistriei grele, adoptând teza antileninistă asupra dezvoltării egale şi paralele a sectoarelor A şi B. Atunci când Kotovschi Grigore împreună cu celelalte elemente în cadrul discuţiilor purtate între ei au încercat să interpreteze documentele Congresului al XX-lea [al PCUS] în favoarea reabilitării grupului antipartinic-fracţionist, îndeosebi a lui Ana Pauker, şi TISMĂNEANU LEONTE s-a asociat părerii acestora. În timpul cercetării de către partid a acestor manifestări antipartinice, TISMĂNEANU LEONTE nu a lămurit pe deplin abaterile lui, ale lui Kotovschi Grigore şi ale acelora cu care a purtat discuţii. Dimpotrivă, căuta ca în întâlnirile cu Kotovschi să se informeze reciproc şi să se pună de acord în legătură cu declaraţiile pe care urmau să le dea la partid. Pus în faţa dovezilor, până la urma el a recunoscut abaterile avute.
După excluderea din partid, în ultimii ani TISMĂNEANU LEONTE a adresat mai multe memorii Comisiei Centrale de Partid în care s-a situat pe o poziţie partinică de analiză autocritică a abaterilor avute, pe care le regretă şi le condamnă. Astfel, el arată: „Ajutorul primit de la tovarăşi în timpul cercetării…, înfierarea greşelilor şi făţărniciei de care au dat dovadă, mi-au fost de un real sprijin, au contribuit la înţelegerea rădăcinilor răului de care eram ros, la înţelegerea faptului că, prin activitatea mea antipartinică, cu caracter fracţionist, m-am pus singur în afara rândurilor partidului … M-am asociat cu elemente antipartinice, purtând discuţii şi punând în discuţiei măsuri adoptate de conducerea partidului în unele probleme economice, de cadre, deviatori etc. Regret sincer abaterile săvârşite care vor cosntitui o pagină neagră în viaţa mea”.
Din 1959, TISMĂNEANU LEONTE munceşte la Sfatul Popular al raionului T. Vladimirescu, ca şef al Secţiei Culturale, iar ulterior ca secretar al Comitetului raional pentru Cultură şi Artă. Tovarăşii din conducerea Sfatului Popular şi din biroul organizaţiei de bază arată că TISMĂNEANU LEONTE în diferit împrejurări a subliniat justeţea măsurii luată de partid faţă de el şi cu nici un prilej nu s-a manifestat la el repetarea abaterilor avute în trecut. Totodată, tovarăşii apreciază că, în cadrul muncii politico-educative de masă, TISMĂNEANU LEONTE a dovedit partenitate (sic!) şi atitudine justă faţă de sarcini şi hotărârile partidului. A îndrumat cu competenţă colectivul său de muncă în faţa căruia se bucură de prestigiu. Sectorul condus de TISMĂNEANU LEONTE a obţinut succese în depăşirea planurilor de cititori şi cărţi difuzate, extinderea reţelei culturale, au fost premiate pe ţară şi pe capitală unele biblioteci, echipe artisticc de amatori etc. Aceste aprecieri sunt confirmate şi de către organele de partid raional şi orăşenesc.
Din examinarea situaţiei lui TISMĂNEANU LEONTE de la excluderea lui din partid rezultă că el a depus eforturi pentru reabilitarea sa şi a tras învăţămintele corespunzătoare din măsurile luate faţă de el de către partid. Ţinând seama de poziţia adoptată faţă de abaterile săvîrşite, de munca de reabilitarea pe care a desfăşurat-o, cât şi de faptul că de tânăr s-a încadrat în mişcarea muncitorească revoluţionară,
– Comisia Controlului de Partid supune spre aprobarea Biroului Politic al CC al PMR: – Reîncadrarea în partid a lui TISMĂNEANU LEONTE cu data luării hotărârii;
– În cadrele de evidenţă să se menţioneze că între anii 1933-1960 a fost membru de partid. LS/ COMISIA CENTRALĂ DE PARTID, PREŞEDINTE – D. Coliu
(ANIC, fond CC al PCR, Cancelarie, dosar 7/1964, f. 88-90;
Gh. Buzatu şi colaboratori, Românii din arhive, Iaşi, Tipo Moldova, 2010, p. 227-229).
Sursa: Ziaristi Online
