Aderarea României la Schengen a fost amânată, dar Baconschi nu şi-a dat demisia, cum promisese. Mi se pare logic. Dacă intram, n-avea niciun merit, dacă n-am fost primiţi, n-are nicio vină. Nu poţi să acuzi sau să lauzi un om pentru că e palid, uscat, momâie. Vinovaţi sunt cei care nu şi-au dorit să avem un ministru de externe, ci un scaun ocupat de un eseist călduţ. Sigur că o asemenea funcţie nu i se potriveşte unui mahalagiu, dar nici unuia care sforăie în loc să pledeze. Dacă tot alegem miniştrii de externe dintre editorialiştii revistei „Dilema Veche”, atunci trebuia să ne fi oprit la Pleşu sau la Cioroianu. Amândoi au mai fost şi s-au descurcat mai bine. Da, dar l-au contrazis pe Băsescu şi pe punte nu merge cu aerele de independenţă. Cioroianu, cel puţin, de când s-a despărţit de PNL-ul lui Antonescu, mi-a devenit la fel de simpatic ca pe vremea când nu era în politică. O să pretextaţi că nu sunt echidistant. Corect. Numai proştii cred că pot fi obiectivi. Am mai spus-o: dacă presa ar fi obiectivă, s-ar publica pictoriale sexy şi cu dame sculpturale ca Alina Mungiu, şi cu dive răpitoare ca Dana Grecu şi Andreea Pora. Important e să nu confunzi guvernul cu gaşca şi cu servitorii, să nu se traducă „omul meu de încredere” prin „prostul meu, sluga mea”. Mi-e teamă că Baconschi nu se califică nici măcar la categoria asta — „prostul meu, sluga mea”. El îşi închipuie, probabil, că a prins încă o sinecură. Mai răzgândeşte-te o dată, Baconschi! Du-te, simplifică peisajul!
