Centrul European de Studii Covasna – Harghita

Relaţiile cu românii în dezbaterile congreselor secuieşti. O paralelă istorică: 1902-2010

1. Articole apărute în presa maghiară postdecembristă: despre contextul istoric, problemle dezbătute, semnificaţia acestora şi finalitatea dezbaterilor care au avut loc în cadrul Congresului Secuiesc de la Tuşnad, din anul 1902.

“In anul 1902 a avut loc la Băile Tuşnad Congresul Secuiesc. După cum se ştie, în urmă cu doi ani tot la Băile Tuşnad a avut loc Prima Conferinţă Ştiinţifică de pe Pământul Secuiesc. La iniţiativa Grupului de lucru Pământul Secuiesc – 2000, în acest an, vor fi organizate mai multe manifestări care vor reprezenta continuarea iniţiativei de acum 100 de ani. Ieri (14.06.2002), Grupul de lucru a ţinut o conferinţă de presă în incinta Universităţii Maghiare de Ştiinţe din Ardeal (EMTE) – Sapientia. Kolumban Gabor a afirmat că: în această temă vor avea loc numeroase manifestări la organizarea cărora poate participa oricine. In opinia rectorului EMTE-Sapientia, dr. Tonk Sandor, a sosit timpul pentru restabilirea unităţii vieţii spirituale maghiare, pentru legarea firelor rupte la Trianon. Nu trebuie să se vorbească despre învăţământul superior de dincolo şi dincoace de graniţe, ci despre un învăţământ superior unitar, în care fiecare regiune participă cu particularităţile sale proprii. Dr. Egyed Akos a susţinut o expunere interesantă despre Congresul Secuiesc din anul 1902, trăgând concluzia că: majoritatea problemelor de acum 100 de ani coincid cu cele din ziua de azi. Referindu-se la cea de-a III-a ediţie a Conferinţei Ştiinţifice de pe Pământul Secuiesc care va avea loc în luna octombrie, Kolumban Gabor a afirmat: la fel ca în urmă cu 100 de ani, şi acum, trebuie prezentate alternative, respectiv posibilităţi. Ferenczes Istvan a propus ca un grup separat de lucru să se ocupe de ceangăi. Dr. Garda Dezso prezentând cazuri concrete, a afirmat că trebuie analizat procesul de privatizare care s-a desfăşurat pe Pământul Secuiesc, având în vedere că -în detrimentul comunităţii noastre- a rămas nefolosită o mare posibilitate”. Szondy Zoltan, Manifestare centenară, în “Hargita Nepe”, nr. 135 din 15.06.2002,

“Se desfăşoară o muncă serioasă pentru pregătirea celei de-a III-a ediţii a Conferinţei Pământului Secuiesc, care este programată pentru toamnă. Şirul de manifestări ştiinţifice are un caracter aparte şi datorită faptului că, în urmă cu 100 de ani a avut loc Congresul Secuiesc, după a cărui spiritualitate a fost organizată în luna aprilie a anului 2000 prima conferinţă. Prima conferinţă de acest gen a avut loc în urmă cu doi ani, la Băile Tuşnad, iar cea de-a doua în clădirea Universităţii Maghiare de Ştiinţe din Ardeal (EMTE) din Miercurea-Ciuc. Lucrările pentru pregătirea celei de-a III-a ediţii a Conferinţei Pământului Secuiesc au început încă din luna mai. Grupul de lucru al Pământului Secuiesc format din doctoranzi şi profesori universitari, care păstrând spiritualitatea Congresului Secuiesc din 1902 organizează anual această conferinţă, a decis să sărbătorească în mod demn această manifestare centenară. De aceea, în acest an, în organizarea conferinţei au fost angrenate numeroase instituţii partenere din fiecare colţ al regiunii şi din fiecare domeniu de activitate – au informat membrii grupului de lucru. Organizatorii au solicitat sprijinul a 19 instituţii partenere, printre care, Centrul Cercetărilor Regionale a MTA (n.n. Academia Ungară de Ştiinţe) din Pecs – Ungaria, Asociaţia Muzeului Ardelean din Cluj şi Biblioteca Naţională Szechenyi din Budapesta. Coorganizatori vor mai fi: secţia din M-Ciuc a EMTE, Fundaţia Civitas din Odorheiu-Secuiesc, Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Harghita, Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe şi instituţiile asociate ale acestuia din M-Ciuc şi Târgu Secuiesc, respectiv Teleki Teka din Târgu Mureş şi Liga Pro Europa. Conferinţa din toamnă va fi precedată de numeroase dezbateri-atelier. O astfel de dezbatere va avea loc mâine (08.06.2002), în Muzeul de Istorie a Breslelor din Târgu Secuiesc, cu tema Oraşe de câmpie şi împrejurimile acestora. In perioada 21-22 iunie va avea loc consfătuirea organizată de Asociaţia Persoanelor din Domeniul Dezvoltării Comunităţii de pe Pământul Secuiesc, cu sediul în Odorheiu-Secuiesc, cu tema Societatea civilă de pe Pământul Secuiesc. La data de 6 iulie, la Tălişoara va avea loc o altă manifestare de acest gen organizată de Asociaţia Persoanelor din Domeniul Dezvoltării Comunităţii din Baraolt. La data de 26 iulie, în studioul regional din Odorheiu-Secuiesc va fi organizată o dezbatere despre identitatea secuiască a mass-media, iar la data de 12 august, Casa de Studii Jakab Antal din Şumuleu va fi gazda consfătuirii cu tema Provocări sociale şi răspunsul bisericii. Cea de-a III-a ediţie a Conferinţei Pământului Secuiesc a fost programată pentru prima săptămână a lunii octombrie, fiind convocată în incinta clădirii Secţiei din Miercurea-Ciuc a EMTE”. Redai Attila, Cea de-a III-a ediţie a Conferinţei Pământului Secuiesc – Manifestare centenară, în “Kronika”, nr. 127 din 07.06.2002

“Vineri şi sâmbătă (24-25.05.2002), a avut loc cea de-a 8-a ediţie a Conferinţei istoricilor, organizată de Societatea Şcolii Superioare din Gheorgheni în cinstea aniversării a 100 de ani de la Congresul Secuiesc de la Tuşnad-Ciuc. Pe parcursul manifestării, s-a constituit şi filiala din Gheorgheni a Asociaţiei Muzeului Ardelean. Expunerea de încheiere a fost susţinută de organizatorul principal dr. Garda Dezso, profesor la secţia din Gheorgheni a Universităţii Babeş-Bolyai, care a prezentat apropoul conferinţei. Garda a afirmat: “Pământul Secuiesc se află în aceeaşi situaţie ca în urmă cu 100 de ani. In opinia istoricului, pe de o parte acest lucru este demonstrat de datele ultimului recensământ, iar pe de altă parte şi situaţia economică a regiunii dă motive de gândit. La Congresul Secuiesc din Tuşnad-Ciuc a fost elaborată o strategie atotcuprinzătoare, care avea ca scop dăinuirea secuimii – a subliniat Garda, adăugând faptul că, acest scop încearcă să-l slujească şi Grupul de Lucru de pe Pământul Secuiesc constituit sub preşedinţia lui Egyed Akos”. Gergely Edit, Actualitatea principiilor de la Tuşnad-Ciuc – Este pentru a 8-a oară când Asociaţia Şcolii Superioare din Gheorgheni organizează Conferinţa istoricilor , în “Kronika”, nr. 117 din 27.05.2002

“Conferinţa tradiţională a istoricilor de la Gheorghieni a fost organizată în acest an de către Garda Dezso sub semnul aniversării a 100 de ani de la Congresul Secuiesc de la Tuşnad. In cinstea acestui Congres la iniţiativa Grupului de Lucru Pământul Secuiesc vor fi organizate 17 manifestări. Gazda uneia dintre acestea – Analize istorice ale aşezărilor de pe Pământul Secuiesc, din 6 septembrie a.c. – va fi oraşul Gheorgheni.

In cele ce urmează am realizat un interviu cu Garda Dezso: – Ce înseamnă Congresul Secuiesc de la Tuşnad, care este mesajul acestuia pentru prezent şi viitor? – Este oportun să vorbim la Gheorgheni despre Congresul Secuiesc, deoarece în toamna anului 1902, clerul catolic din Gheorgheni a înaintat o petiţie Congresului Secuiesc din Ciuc, Parlamentului maghiar, în care revendica diferite reforme, în această petiţie fiind formulate pentru prima oară acelei idei, care au fost dezbătute mai târziu şi în cadrul Congresului.

Şi în istoria secuimii acest congres constituie o piatră de hotar, având în vedere că în cea de-a doua jumătate a secolului XIX, secuimea nu a putut corespunde cerinţelor pieţei libere. Există doi factori care au dus la decăderea economică a Pământului Secuiesc, şi anume un factor obiectiv şi unul subiectiv. Unul dintre aceştia, este faptul că Pământul Secuiesc nu avea atâtea bogăţii subterane ca partea de sud a Ardealului, respectiv aşezările locuite de saşi, unde ţărănimea română era sprijinită de Guvernul român în funcţie prin Banca Albina.

Factorul subiectiv a fost acela că, Guvernul maghiar nu a avut în atenţie condiţiile naturale neprielnice, în care trăia secuimea, şi cu toate că Tisza Kalman şi-a câştigat funcţia de prim-ministru la Trei Scaune nu s-a prea ocupat de problemele, greutăţile secuimii. Aceasta a fost cauza pentru care secuimea a decis să organizeze un congres, unde să poată fi găsite modalităţile de dezvoltare a regiunii, pentru ca dezvoltarea economică să împiedice emigrarea, respectiv pentru ca Pământul Secuiesc să se ridice la nivelul economic al părţii centrale a Ardealului.

– Care au fost rezultatele congresului?- Bineînţeles au fost rezultate, având în vedere că şi Guvernul ungar a fost silit să-şi asume ideile prezentate aici, proiectele de perspectivă elaborate.

– In calitate de cercetător, politician care consideraţi că este mesajul Congresului de la Tuşnad? – Şi în prezent ar fi necesară elaborarea unei astfel de strategii, având în vedere că Primul Război Mondial a stopat dezvoltarea promiţătoare, fiind nevoie de sprijinirea dezvoltării unui Pământ Secuiesc distrus din punct de vedere material. Asemănarea este înspăimântătoare: şi astăzi, la fel ca în secolul XX, emigrarea se află printre problemele noastre grave. Şi în prezent ar trebui să creăm un cămin pentru o viaţă raţională. Kozma Ferenc, Hanko Vilmos, T. Nagy Imre, Bedo Albert şi mulţi alţii au fost acele personalităţi contemporane care au oferit soluţii pentru ridicarea Pământului Secuiesc la nivelul celorlalte regiuni din Ardeal, nu este vina lor că numai pentru puţin timp”. Bajna Gyorgy , Conferinţa Istoricilor la Gheorgheni, “Hargita Nepe”, nr. 139 din 20.06.2002

“Pe Pământul Secuiesc există acea cunoaştere şi voinţă care să facă legătura între regiune şi mediul său înconjurător -a declarat principalul organizator al celei de-a III-a Conferinţe –Szekelyfold, desfăşurate la sfârşitul săptămânii trecute, la centrul de învăţământ din Miercurea Ciuc al Universităţii Ştiinţifice Maghiare Transilvănene Sapientia (EMTE). Potrivit lui Kolumban Gabor, principalul aport al conferinţei este acela că participanţii au putut vorbi liber despre probleme privind modernizarea zonei. Multe din ideile formulate în urmă cu 100 de ani, la Congresul Secuiesc desfăşurat la Tuşnad, sunt şi azi de actualitate -a afirmat el, adăugând: de aici rezultă că modalităţile alese în vederea soluţionării respectivelor probleme nu au fost bune. A amintit ca exemplu faptul că din cauza structurii proprietăţii şi a calităţii terenurilor, pe Pământul Secuiesc nu sunt viabile, la fel ca în alte locuri, fermele. Organizatorii intenţionează ca de acum înainte, conferinţa ştiinţifică să fie organizată de EMTE, o dată la doi ani. Elaborarea strategiei şi a programului vizând modernizarea zonei va intra în sarcina unui forum de dezvoltare de pe Pământul Secuiesc”. Conferinţa-Szekelyfold, în „ Haromszek”, nr. 3682 din 08.10.2002

“Timp de două zile, la Miercurea Ciuc are loc Conferinţa Ţinutul Secuiesc 2002, care reuneşte elita ştiinţifică şi academică maghiară din România şi Ungaria. Lucrările sunt patronate de Universitatea Sapientia, iar participanţii au în vedere rolul ariilor culturale şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare a Ţinutului Secuiesc în contextul integrării României în Uniunea Europeană. Conferinţa Ţinutul Secuiesc de la Miercurea Ciuc are ca scop marcarea împlinirii unui secol de la Congresul Secuilor din 1902, identificarea dificultăţilor cu care se confruntă minoritatea maghiară şi a unor strategii de dezvoltare. In urmă cu o sută de ani această manifestare a fost iniţiată de aristocraţia din zonă şi a avut ca scop revigorarea socială, economică şi culturală, însă obiectivele stabilite nu au fost niciodată puse în practică din pricina primului război mondial.(…) Cei peste 200 de maghiari: academicieni, oameni de ştiinţă, politicieni sau reprezentanţi ai administraţiei publice din România şi Ungaria consideră că integrarea europeană este obligatorie pentru depăşirea dificultăţilor economice. La conferinţă vor fi prezentate câteva sute de lucrări care vor fi susţinute de lectori din Ungaria şi din centrele universitare cu predare în limba maghiară din România care vor fi stocate într-o bază de date.”, Corina Ionuţ, Jurnalul Regional, postul de televiziune TVR 2 din 04.10.2002

“Identitatea secuiască este pentru întreaga maghiarime un capital care trebuie fructificat – a declarat Egyed Akos, academician din Cluj-Napoca în cadrul consfătuirii ştiinţifice Ardealul de o sută de ani, care a fost organizată sâmbătă, la Debrecen în cinstea aniversării a 100 de ani de la Congresul Secuiesc de la Tuşnad din anul 1902. Bodo Barna, profesor universitar din Timişoara a vorbit despre necesitatea dezvoltării economice şi importanţa sferei regionale de activitate, după care a declarat că, deocamdată, în Ungaria nu există un sistem de sprijin unitar, bine coordonat şi chibzuit, care să sprijine maghiarii din afara graniţelor. Szekelyhidi Agoston, preşedintele onorific al Asociaţiei din Ardeal care a organizat această conferinţă a declarat faptul că, scopul consfătuirii este acela de a audia diferite propuneri în ceea ce priveşte eficientizarea activităţii Guvernului ungar în interesul dezvoltării maghiarimii din Ardeal. L.J., Ardealul de o sută de ani – Consfătuire la Debrecen, în „Kronika”, nr. 249 din 28.10.2002

“Este cunoscut faptul că încă de pe vremea Monarhiei Austro-Ungare, guvernul român i-a sprijinit pe ţăranii români din Transilvania de sud să-şi cumpere pământuri, prin intermediul Băncii Albina…..Secuimea a rămas în urmă în privinţa dezvoltării societăţii civile iar acest lucru a generat nemulţumiri uriaşe. Din acest motiv, elita secuiască a convocat în 1902, la Tuşnad, Congresul Secuiesc, pentru a elabora strategia de dezvoltare a zonei. Participanţii au afirmat că se aşteaptă ca şi guvernul ungar să sprijine această zonă. Iniţiativa nu a avut ecoul scontat, motiv pentru care, în 1906 a convocată din nou adunarea naţională secuiască, organizată sub îndrumarea mişcării lui Nagy Gyorgy, ziarist din Trei Scaune”. Andras B. Kovacs, Mesajul vechii libertăţi, “Haromszek”, nr. 3719 din 20.11.2002

“ L-am rugat pe cunoscutul istoric şi parlamentar UDMR din Gheorgheni, dr. Garda Dezso, să le prezinte pe scurt cititorilor noştri rezultatele cercetărilor efectuate de el până acum, care vizează instituţiile tradiţionale ale autonomiei secuieşti. … „Trebuie să spunem că secuimea nu a fost pregătită în mod corespunzător pentru libera vânzare-cumpărare a terenurilor, motiv pentru care şi-a pierdut o parte din moşii. A apărut aşa-numita proporţionare. Având însă în vedere că până în momentul respectiv, mulţi vânduseră deja din terenurile pe care le deţineau, nu au mai putut beneficia de suprafeţele care li s-ar fi cuvenit. Drept urmare, reprezentanţii acestei pături au sărăcit deoarece nu au putut corespunde cerinţelor gândirii şi spiritului competitiv din secolul XIX. Pe de altă parte, Pământul Secuiesc a rămas în urmă şi în domeniul industrializării. Este cunoscut faptul că încă de pe vremea Monarhiei Austro-Ungare, guvernul român i-a sprijinit pe ţăranii români din Transilvania de sud să-şi cumpere pământuri, prin intermediul Băncii Albina. In mod interesant, şi guvernul ungar a investit în dezvoltarea industrială a acestor zone locuite de saşi şi de români. Adevărul este că zona era mai bogată în zăcăminte subterane. Pământul Secuiesc a ieşit din nou în pierdere. Secuimea a rămas în urmă în privinţa dezvoltării societăţii civile iar acest lucru a generat nemulţumiri uriaşe. Din acest motiv, elita secuiască a convocat în 1902, la Tuşnad, Congresul Secuiesc, pentru a elabora strategia de dezvoltare a zonei. Participanţii au afirmat că se aşteaptă ca şi guvernul ungar să sprijine această zonă. Iniţiativa nu a avut ecoul scontat, motiv pentru care, în 1906 a convocată din nou adunarea naţională secuiască, organizată sub îndrumarea mişcării lui Nagy Gyorgy, ziarist din Trei Scaune. El a fost cel care a formulat ideea necesităţii înfiinţării ocoalelor silvice particulare. Tradiţia congreselor secuieşti a fost reînviată anul trecut şi anul acesta. Unele dintre problemele noastre se aseamănă cu cele de acum 100 de ani. Dorinţa de autonomie civilă este şi azi vie în rândul secuilor deoarece aceasta poate fi una dintre metodele creării, pe lângă egalitatea în drepturi, şi a bunăstării sociale.” Andras B. Kovacs, Mesajul vechii libertăţi, “Haromszek”, nr. 3719 din 20.11.2002

“In urmă cu 100 de ani, în 1902, personalităţi ale vieţii publice, cetăţeni, politicieni – îngrijoraţi şi dornici să facă ceva pentru viitorul, dezvoltarea şi progresul societăţii secuieşti – au organizat Congresul Secuiesc, în cadrul căruia au schiţat o imagine de viitor şi au elaborat un program concret de dezvoltare economică şi de acţiune. Din cauza celor două războaie mondiale şi a comunismului -care a făcut poate cele mai mari distrugeri- dezvoltarea economică nu a luat amploare iar visatul Pământ Secuiesc prosper a rămas doar un vis. Recent, politicieni, conducători ai autoguvernărilor şi experţi din cadrul unor echipe de lucru s-au întrunit pentru a dezbate viitorul Pământului Secuiesc, cum s-a întâmplat şi în urmă cu 100 de ani. In finalul dezbaterii intitulate Cultura politică şi viaţa publică pe Pământul Secuiesc s-au formulat câteva concluzii ferme, care trebuie să ne pună pe gânduri. In zona noastră lipseşte cultura politică, îndeosebi în provincie, unde singurul canal de informaţii îl constituie cotidianele locale care, în opinia conferenţiarilor, nu sunt obiective. A fost dur criticată organizaţia care ne reprezintă interesele deoarece elimină spiritul de competiţie, esenţa progresului şi -după cum s-a arătat- are o denumire falsă pentru că nu este nici democratică şi nici uniune. Un lucru este cert: toată lumea a fost de acord cu faptul că organizarea alegerilor interne a devenit o problemă arzătoare pentru maghiarime. S-a afirmat ferm că la împărţirea regională a ţării, cele trei judeţe secuieşti trebuie să constituie o regiune de sine stătătoare, ele fiind predestinate la aşa ceva. Deşi organizatorii au distribuit 140 de invitaţii, au participat doar 30 de persoane”.Gazda Zoltan, Planificarea viitorului se făcea şi în urmă cu 100 de ani , în “Szekely hirmondo”, nr. 43 din 01.11.2002

“Cotrobăind prin arhiva personală, am dat de un fragment de studiu publicat în 1982 în Astra, semnat de scriitorul braşovean Adrian Hamzea: Gesta sicolorum. E vorba de Congresul secuiesc de la 1902, ţinut la Băile Tuşnad. Deşi acest aşa zis congres s-a ţinut dintr-o sperietură, din îngrijorarea demnitarilor de la Budapesta şi din dorinţa de a se lua măsuri urgente, radicale împotriva secuilor, se pot reţine date şi fapte despre starea de spirit a secuilor, starea lor materială şi raportul cu stăpânirea maghiară. Acum, când secuilor li se prepară iniţiativa udemeristă, li se stârneşte dorul de identitate naţională, e potrivit să reţinem fizionomia adevărată de după fardul gros pe care fraţii îl aplică secuilor. Mai întâi, remarcă A. Hamzea, secuii niciodată n-au îngăduit să fie confundaţi cu ungurii. Cu atât mai vârtos în anii absolutismului habsburgic şi apoi ai monarhiei dualiste. Până în 1902 se întâmplă un fenomen care nelinişteşte până la frisoane autorităţile de la Budapesta: emigrarea secuilor din ţinuturile băştinaşe. Încotro? Spre proaspătul Regat al României. Intre 1888 – 1890 s-au eliberat aproape 30.000 de paşapoarte secuilor care se strămută în România. Mii şi mii de alţi secui trec graniţa clandestin (prin vama cucului). Mor anual de tuberculoză câte 5000 de secui. In 1902, s-au sustras de la încorporare (trecând munţii) 12.500 de tineri secui. Căutaţi, nu erau de găsit, dispăruseră. Mii de meseriaşi legaţi de industria pielii trec frontiera, pentru a se strămuta la sud şi est de Carpaţi. Jumătate din dogarii secui iau acelaşi drum. Una din bogăţiile secuieşti -apele minerale- apreciată marfă de import, din pricina creşterii impuse a preţului sunt înlocuite cu bere şi sifon de către cei din Regat. Cornel Cotuţiu, Secuii şi adevărul, în “Răsunetul”, nr. 3623 din 05.03.2004

“Molnar Jozsias, deputatul parlamentar din Târgu Secuiesc, a adresat cuvintele de mai sus participanţilor la Congresul Secuiesc, organizat în 1902. Oare s-a gândit că şi peste 100 de ani cuvintele lui vor fi actuale? Păstrarea pământului, a pădurii secuilor este o datorie primordială şi în acest moment. Colonizatorii cu intenţii bine ascunse, speculează sărăcia secuilor ajunşi în situaţia de cetăţeni de rangul al doilea, se folosesc de nenorocirea acestor nevoiaşi. Urmăresc să-i convingă pe proprietarii de păduri comunitare, să renunţe, în favoarea binefăcătorilor vicleni, la viitorul lor, la păduri. Considerăm astfel că nimeni n-are dreptul să ne taie pădurile recuperate cu mare greutate, să le lase pe mâna străinilor, să achiziţioneze la preţuri mici terenurile situate la hotarele satelor, căci, în acest caz, Pământul Secuiesc ar câştiga în zadar, dreptul la autodeterminare în cadrul statului român, un viitor care să garanteze dăinuirea secuilor, autoguvernarea, autonomia. Dacă pământul, pădurea, nu vor aparţine secuilor, atunci şi secuii vor fi străini pe propriul pământ natal! Sunt de înţeles obiectivele colonizării şi dorinţa de bani manifestată de elementele străine, dar faptul că persoane alese chiar din rândul nostru ajută la jefuirea poporului, este echivalent cu trădarea naţiunii. Pământurile, pădurile comunitare, care au ajuns iarăşi în mâinile secuilor, nu sunt numai ale lor, ci ale întregului popor secuiesc, căci strămoşii noştri le-au apărat de-a lungul unui mileniu chiar şi cu armele dacă aşa a vrut destinul! In întregul Bazin-Carpatic, secuii dispuneau de acel drept potrivit căruia, îşi puteau pierde capul dar nu şi posesiunile”. Kadar Gyula, Să nu permitem să i se ia pământul care este al nostru! , “Tortenelmi magazine”, nr. 11 din 01.11.2004

“Problema emigrării a fost dezbătută la Congresul Secuiesc din 1902. Conferenţiarul Laszlo Gyula a permis aruncarea unei priviri în culisele mişcării emigrării. Merită să fim atenţi în principal la aspectele care vizează România. In evoluţia pieţei forţei de muncă interne autohtone (din România), situaţia secuilor s-a deteriorat, în România, maghiarul nu mai era apreciat, indiferent ce post ocupa. La deteriorarea situaţiei a contribuit şi aşa-numitul război vamal dintre Monarhia Austro-Ungară şi România (1886-1891) şi, cu siguranţă, şi naţionalismul în creştere. Conform analizei Congresului, în jurul anilor 1900, dincolo de Carpaţi trăiau aproximativ 200.000 maghiari: jumătate din ei erau ceangăi din Moldova iar restul erau maghiari indigeni, majoritatea lor secui, cu paşaport interimar (sau fără). In România trăiau numeroşi etnici maghiari, Congresul ocupându-se şi de situaţia acestor maghiari. Conform conferenţiarului Barabas Endre, se distingeau două categorii: una a veneticilor şi una a populaţiei stabilite acolo cu caracter permanent. Ei nu prea aveau însă în România şansa de a-şi păstra identitatea, deoarece legile româneşti nu le recunoşteau nici naţionalitatea, nici limba maternă. Analistul le-a reproşat guvernelor ungare că nu au făcut nimic pentru îmbunătăţirea situaţiei maghiarimii din România. In cadrul dezbaterilor s-a luat decizia ca în interesul reaclimatizării maghiarilor rupţi pe teritoriul României, guvernul şi legislativul să întreprindă fără întârziere paşii necesari. Pe lângă acest lucru, participanţii au considerat necesar ca Ambasada Austro-Ungară să-i ocrotească pe maghiarii care trăiau în România. In cadrul congresului a reieşit din nou că Pământul Secuiesc este alcătuit din mici regiuni iar relaţiile dintre unele foste scaune, în cadrul acestora dintre zonele mai mici, nu erau de multe ori identice, ca urmare nici soluţiile la unele probleme nu puteau fi luate după un tipar. Cu toate acestea însă, colaborarea dintre diferitele unităţi teritoriale era indispensabilă. Acesta este un mesaj pentru azi al Congresului.” Egyed Akos, Despre originea şi stabilirea secuilor, în “ Haromszek”, nr. 5292 din 02.02.2008

“ In sensul politicii de actualitate, statutul administrativ al regiunii, care poate fi numit şi unul special, reprezintă o pregătire a noastră pentru autonomie ce persistă şi are influenţe asupra opiniei publice maghiare din România de aproape douăzeci de ani, pentru care am putea, mai mult, trebuie să depunem un jurământ, după care vom mai vedea, or problemele dezvoltărilor infrastructurale, economice şi culturale au fost puse deja şi pe ordinea de zi a unei întruniri organizate la Băile Tuşnad – la Congresul Secuiesc de Băile Tuşnad, desfăşurat la sfârşitul lunii august din 1902 – şi nu mai trebuia analizată nici în Miercurea Ciuc şi nici în Odorheiu Secuiesc. Toate acestea le ştiu dintr-un studiu întocmit de către istoricul odorheian Gido Csaba, în care se mai spune că tema principală a întrunirii era emigrarea, respectiv îmbunătăţirea situaţiei economice şi sociale a secuimii. La vremea respectivă nu avea niciun sens să inventeze autonomia, cel puţin pentru Ţinutul Secuiesc. Este vorba despre ceea ce astăzi mulţimea îşi dă acordul prin aclamaţii şi pentru care se strâng în două locuri diferite la o diferenţă de o singură zi. Pe de altă parte (bi)garngurismul avea antecedente şi la Băile Tuşnad: OMGE ar fi vrut să se impună cu orice preţ în problemele secuimii, deşi cei din Budapesta abia cunoşteau adevărul din Ardeal. Mintea limpede a dictat ca organizatorul manifestării de la Tuşnad să fie EKE, motiv pentru care aproape că s-a ajuns în situaţia în care se află acum şi disputele de competenţă dintre UDMR – CNMA – CNS, însă se pare că strămoşii noştri erau mai înţelepţi, decât politicienii noştri contemporani.” Olah Istvan, Contradicţii paralele, în “Udvarhelyi Hirado”, nr. 172 din 04.09.2009

Consideraţii referitoare la istoricul convieţuirii româno –maghiare în Transilvania în general, şi în „ţinutul secuiesc” în special

„Istoria trecutului apropiat – şi în cadrul acesteia: istoria politică, istoria economică, istoria socială – în mare parte este nedescoperită. Despre procesele de migraţie de pe Pământul Secuiesc, despre schimbările legăturilor interetnice din deceniile trecute, despre strategia de construcţie a societăţii de elită, respectiv despre creşterea şi apoi scăderea procesului de urbanizare din anii 70-80, despre strategiile destabilizare experimentate imediat după industrializare, s-au ocupat, după 1989, Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice. In ultimul timp pe lângă studiul proceselor sociale ce se desfăşoară în prezent, s-a început şi dezvăluirea primei perioade a socialismului, până în 1962, la încheierea procesului de colectivizare. Prima carte ce se ocupă cu studiul perioadei (Olah Sandor: Câmp de luptă liniştit, Colectivizare şi strategii de supravieţuire pe valea Homorod) a apărut anul trecut. Impreună cu istorici din Ungaria şi de acasă se desfăşoară dezvăluirea schimbărilor sociale, economice, a instituţiilor de pe Pământul Secuiesc istoric, ce cuprinde în mare parte în sine Regiunea Autonomă Maghiară, respectiv unitatea economică-socială-administrativă caracteristică anilor 50. Aceasta se desfăşoară în primul rând prin studiul documentelor ce pot fi accesate în arhive, dar se fac şi interviuri cu martorii perioadei. O temă importantă a cercetărilor este înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare, apoi motivele pentru desfiinţarea acesteia (politica maghiarimii conduse de români): schimbarea elitelor şi recrutarea acestora; procesul de colectivizare; instutuţiile cultural-didactice; opoziţia socială ce putea fi resimţită în anii 50 în Regiunea Autonomă Maghiară (opoziţie ascunsă; banditism social); procesele de naţionalizare; fenomenele modernizării ce începe. Participanţii la studii plănuiesc editarea colecţiei de studii.

Cum s-a înfiinţat Regiunea Autonomă Maghiară? In septembrie 1950 s-au înfiinţat în România regiunile şi raioanele. Pe fostul Pământ Secuiesc s-au înfiinţat raioanele, cu o majoritate maghiară importantă, Mureş, Sângiorgiu de Pădure, Odorhei, Gheorgheni, Ciuc, Sfântu Gheorghe şi Târgu Secuiesc, respectiv ce cuprind un număr mare de maghiari, Racu şi Reghin. De Regiunea Mureş atunci înfiinţată aparţineau raioanele Mureş, Sângeorgiu de Pădure, Reghin, Gheorgheni, în timp ce de Regiunea Stalin aparţineau raioanele Ciuc, Odorhei, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc şi Racu. Pe 18 iulie 1952 se supune dezbaterii publice proiectul noii Constituţii a Republicii Populare Române. In capitolul ce vorbeşte despre Organizarea de stat pot fi citite următoarele: Art. 19 – Regiunea Autonomă Maghiară din cadrul Republicii Populare Române este formată din suprafeţele locuite de populaţia compactă maghiară secuiască şi această Regiune Autonomă are conducere aleasă de locuitorii acesteia. Raioanele Regiunii Autonome Maghiare sunt: Gheorgheni, Odorhei, Reghin, Sângiorgiu de Pădure, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Târgu Mureş, Topliţa. centru administrativ al Regiunii Autonome Maghiare este oraşul Târgu Mureş. Art. 20 – Legile Republicii Populare Române sunt obligatorii în Regiunea Autonomă Maghiară. Art. 21 – Statutul Regiunii Autonome Maghiare este elaborat de către Regiunea Autonomă Maghiară şi se prezintă spre aprobare Marii Adunări Naţionale a Republici Populare Române. In zilele următoare, fără a se aştepta până se votează noua constituţie, se formează noile structuri de partid şi de stat. Pe 23 iulie se instalează noua conducere de partid a regiunii (prim-secretar, secretar, membrii ai biroului) respectiv membrii Colegiului Regional de Partid. In ziua următoare se face planul de muncă şi pe baza acestuia în frunte cu organizaţiile de partid şi instituţiile de stat, între 24 şi 30 iulie, se trece la preluarea raioanelor ce aparţin de regiune şi se predau cele ce trec la alte regiuni. Pe 29 iulie Comisia Executivă temporară a Regiunii Autonome Maghiare îşi ţine prima şedinţă.

De ce s-a înfiinţat Regiunea Autonomă Maghiară? In legătură cu evenimentele cercetătorii, azi, pot doar să formuleze întrebări. Nu se ştie de când a plănuit şi de ce a hotărât conducerea română de partid şi de stat ca să se înfiinţeze o regiune autonomă; de ce au decis aşa în 1952 şi nu în 1950, la prima reorganizare administrativ-teritorială. Au cedat la presiunile conducerii sovietice, sau a fost o concepţie proprie? Au pus în practică teoria dezbină şi stăpâneşte, înfiinţând o zonă cu majoritate maghiară, unde s-au înfiinţat şi au funcţionat instituţii etnice diferite de cele din celelalte regiuni locuite de maghiari din Ardeal, iar această funcţionare a fost întăritoare pentru identitatea maghiară, sau au căutat din primul moment o tactică şi au găsit cel mai înalt scop, pe teritoriul ţării ce construia socialismul, respectiv solidificarea unităţii naţionale? Sau a fost prea mare opoziţia, pe Pământul Secuiesc, faţă de construcţia comunismului, mai exact faţă de caracterul distrugător al comunităţii locale, faţă de colectivizare, şi au considerat că era mai bine să se ocolească eventualele conflicte etnice, legate de aceasta?

Ce a spus Stalin despre autonomie? Din materialele rezultate în cursul cercetărilor din arhive: ceea ce rezultă pe urma indicaţiilor lui Stalin, este doar o autonomie temporară; nu este autonomie ci subordonare. Conform lui Stalin autonomia regională nu este altceva decât cea mai concretă uniune a centrului şi a regiunilor, a căror componenţă etnică diferă, şi această unitate serveşte la întărirea puterii statale centrale. Şi în situaţia noastră se întâmplă aceasta, noua constituţie spune: Legile Republicii Populare Române sunt obligatorii pe teritoriul Regiunii Autonome Maghiare… Nu vor exista şi nu pot exista nici un fel de bariere despărţitoare sau alte măsuri administrative care să izoleze această regiune de restul ţării… Sarcina organelor puterii de stat este aceea ca armele dictaturii proletare să fie împotriva jefuitorilor, respectiv a tuturor aţâţătorilor şovini. Se complace în iluzii cel care nu citeşte din aceste rânduri ceea ce cuprind cu adevărat: înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare nu produce o separare autonomă, ci – indiferent de nume – o uniformizare, o integrare. Motivul înfiinţării regiunii, pe lângă eventualele motive macropolitice, poate fi şi aservirea tuturor cetăţenilor, indiferent de naţionalitate în slujba construirii statului, a dictaturii staliniste.

Expropierea sistematică a proprietăţii funciare. In Regiunea Autonomă Maghiară s-au desfăşurat aceleaşi procese ca şi în celelalte regiuni – cu diferenţa că, în cazul expropierilor, oficiali maghiari, instituţii maghiare au dus la sfârşit sarcinile trasate. Pe lângă formele de expropiere a terenurilor şi a imobilelor cunoscute în anii 50 (colectivizare, naţionalizare), puterea politică s-a străduit continuu să mărească proprietatea socialistă şi pe calea decretelor. Decretul cu putere de lege nr. 111/1951 stabilea luarea în proprietatea statului a proprietăţilor fără moştenitori sau fără proprietari. După naţionalizarea marilor proprietăţi şi a întreprinderilor industriale, prin decretele şi hotărârile Consiliului de Miniştri numărul 92/1950, 142/1952, 308/1953, 524/1955 s-a stabilit expropierea, de bunurile mai importante, ale categoriilor sociale mai sărace, de pământuri şi de clădiri. Dintre acestea cea mai cunoscută a fost hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 308 din februarie 1953, ce a fost în vigoare până la sfârşitul anilor 50. Intr-un raport regional, se poate citi că decretul 308 dă posibilitatea ca angajaţii intreprinderilor şi uzinelor să îşi ofere pământurile statului, respectiv şi acelor chiaburi, care datorită bătrâneţii sau bolii nu pot să îşi lucreze imobilele agricole.

Pe 9 februarie 1952 se înfiinţează comisia pentru punerea în aplicare a hotărârii 308: se convoacă preşedinţii consiliilor populare, se formează comisii raionale şi comunale, în acestea din urmă trebuiau aleşi ţărani săraci. Scenariul oferirii pământurilor către stat este documentul cinismului puterii: proprietarii trebuiau să ceară ca consiliile populare locale să preia o parte a proprietăţii. Comisiile comunale sau orăşeneşti judecau cererea de ofertă – erau de acord cu aceea ca proprietatea oferită să treacă în proprietatea statului – la comisiile raionale, de aici, datele centralizate erau trimise spre aprobare la Consiliul Popular Regional. După intrarea în vigoare a Hotărârii Consiliului de Miniştri, în Regiunea Autonomă Maghiară 2595 de persoane şi instituţii au predat pământul către stat. Proprietarii pot fi enumeraţi în următoarele categorii sociale: 467 muncitori, 1150 funcţionari, 150 pensionari, 444 chiaburi, 227 de instituţii (parohii), 289 de liber profesionişti, 92 de ţărani muncitori. In mai 1953 au fost preluate 14.874 ha. In raioanele de pe suprafaţa actualului judeţ Harghita s-au predat următoarele suprafeţe: Ciuc 990 ha, Gheorgheni 1047 ha, Topliţa 158 ha, Odorhei 2031 ha. Suprafeţele agricole astfel obţinute erau folosite pentru întărirea organizaţiilor de producţie socialiste. In raionul Ciuc în vara anului 1950 s-au înfiinţat 8 gospodării colective, în care au intrat 368 de ţărani săraci şi mijlocaşi… Suprafaţa totală adusă de către membrii a fost de 554,39 ha. Statul a acordat un sprijin mare gospodăriilor colective prin acordarea în folosinţă veşnică din rezervele statului 478,47 ha. Astfel suprafaţa celor 8 gospodării colective din raion este de 1052,86 ha.

Din suprafeţele cedate pe baza unor contracte pe o perioadă de 4-5 ani s-au dat în folosinţă terenuri producătorilor individuali ce deţineau suprafeţe mici. Tot în proprietatea statului au fost preluate şi parcelele considerate ca părăsite. In raionul Odorhei în 1953 s-a făcut o evidenţă a suprafeţelor de acest tip, între cei 59 de proprietari care şi-au părăsit terenurile au fost nu doar funcţionari, chiaburi, mici cetăţeni, ci şi ţărani săraci şi mijlocii. In Regiunea Autonomă Maghiară, în primăvara anului 1953, 242 de persoane au declarat ca părăsite 1412 ha (1524 parcele). Presiunea generală asupra societăţii este ilustrată de faptul că printre cei care au părăsit suprafeţele, ce mai mulţi (110 persoane) au fost ţăranii muncitori. O parte din suprafeţele trecute în administrarea statului au rămas în continuare nelucrate: în raionul Ciuc conform raportului comisiei din 28 august 1953 pe suprafaţa oraşului, din terenurile predate statului, conform decretului 308, multe au rămas neînsămânţate în cursul primăverii, ceea ce dă o imagine rea pentru atragerea de noi membri. In raionul Odorhei tot în acest an din suprafeţele preluate ca părăsite, jumătate au rămas nelucrate. Din suprafeţele ce au format rezerva statului prin aplicarea HCM (n.n Hotărârea Consiliului de Miniştri) 308/1953 au fost despăgubiţi acei proprietari ai căror terenuri au fost preluate pentru construcţii industriale, drumuri, căi ferate,înfiinţarea de halde de steril pentru mine. Decretul cu putere de lege nr. 478/1954 reglementa de asemenea modul de dăruire către stat. Cinismul puterii a fost preluat şi de către delegaţii locali. Consiliul Popular din Corund raporta următoarele cu privire la preluarea unei suprafeţe din intravilan: proprietarul a cuprins într-un act public propunerea de dăruire către Consiliul Popular Corund, conform decretului cu putere de lege nr. 478/1954, intravilanul gol, aflat în comuna Corund… a propus cu plăcere statului, respectiv Consiliului Popular propunerea de dăriure a imobilului de mai sus, conform decretului cu valoare de lege.

A fost solidaritate locală (sau unitate maghiară)? Una dintre întrebările fără răspuns ale studiilor cu privire la Regiunea Autonomă Maghiară este dacă conducătorii sistemului administrativ înfiinţat în 1952 au avut un rol în apărarea intereselor, a identităţii etnice a societăţii locuitorilor maghiari. Până acum nu am găsit nici o contribuţie cu privire la exercitarea acestui rol. Uneori s-a întâmplat ca un om micuţ înrăit să se opună puterii şi sunt mai multe sute de exemple că, cu sprijinul conducerii locale, s-au rezolvat cu succes acţiunile. Dar în aceste cazuri legăturile dintre conducătorii locali şi persoanele ce îşi căutau dreptatea explică coaliţia de moment. Aceste situaţii reprezintă un procent neînsemnat în materialele de arhivă: conducătorii comunali, raionali şi regionali se străduiau să ducă la îndeplinire ordinele”. Gagyi Jozsef, Olah Sandor, Autonomie sau integrare dictată? – Studiul proceselor sociale, politice, economice din anii 50, în „Hargita Nepe”, nr. 257 din 05.11.2002

“In Transilvania, timp de secole, secuii, maghiarii şi saşii şi-au organizat şi trăit viaţa în unităţi autoadministrative separate. Nu au obstrucţionat nici conducerea, organizarea locală a românilor care s-au colonizat/stabilit relativ târziu. La Trianon însă nu s-a cerut opinia secuimii privind autodeterminarea, nu li s-a dat posibilitatea să decidă prin referendum despre apartenenţa sa politică. A fost obstrucţionat dreptul exprimării libere a voinţei. In anii care au trecut, în zadar a existat o voinţă de exprimare a pretenţiei autonomiste a secuimii, referendum intern, parlamentul român nu a permis nici măcar să constituie obiectul dezbaterii parlamentare, la fel ca şi Băsescu, preşedintele populist al tuturor românilor, care în timpul turneelor sale efectuate pe Pământul Secuiesc a şters autonomia de pe lista problemelor de dezbătut, ca şi cum nu ar exista. De ce l-ar fi interesat pe el un lucru mărunt, şi anume că acest grup etnic avea propria sa autoguvernare, chiar şi înaintea să adere la maghiarime.

Cu prostie împotriva autonomiei. Naţionaliştii români ştiu bine că în cazul în care secuimea va câştiga autonomia, îi va fi asigurată dăinuirea. Mai mult chiar, acordarea statutului de om liber ar putea elibera energii prin care ar putea deveni exemplară şi dezvoltarea economică a acestor teritorii. Ar înceta sentimentul de inferioritate inoculat în suflete, radiaţia negativă a gândirii cosmopolite a maghiarimii din ţara-mamă. S-ar putea forma o intelectualitate maghiară care edifică o conştiinţă naţională sănătoasă. Ştiu bine că, în prezent, lenea spirituală a ajuns la un nivel atât de ridicat încât o parte dintre intelectualii noştri care vorbesc ungureşte contribuie la deznaţionalizare, renunţarea la sine conform ritmului prevăzut în programa şcolară chiar şi în şcolile declarate maghiare. In cazul acordării autonomiei, se crează condiţii corespunzătoare cunoaşterii istoriei şi culturii maghiare, într-un sistem şcolar maghiar, propriu, de sine stătător. Autorul acestor rânduri îşi poate imagina şi faptul că pe Pământul Secuiesc mulţi profesori de istorie, pedagogi ar putea fi concediaţi din învăţământ, deoarece au ajuns acolo pe bază de contraselecţie, fără conştiinţă profesională. Este de înţeles puternica rezistenţă, pasivitatea în acel grup al intelectualităţii noastre care nu mai poate, poate nici nu mai vrea să iasă din lenea spirituală, din mocirla adâncă a indiferenţei, deoarece le este greu să recupereze lipsa cunoştinţelor din domeniul istoriei maghiare. De aceea, o parte din intelectualitatea noastră nu consideră o menire formarea unui tineret cu o puternică conştiinţă maghiară, contribuind, vrând-nevrând, prin lipsa conştiinţei, la obstrucţionarea luptei pentru autonomie.

Cu sărăcie împotriva autonomiei. Cine s-ar putea gândi la faptul că şi sărăcirea conştientă poate fi utilizată în lupta împotriva autonomiei. In lunile de după lovitura de stat din 1990, reprezentanţii românilor naţionalişti au constatat uluiţi că maghiarii – despre care credeau că i-au lichidat – îşi revendică drepturile, demonstrând în mase de sute de mii de oameni. Nu este întâmplător deci, că la idele lui martie 1990, s-a organizat pogromul de la Târgu Mureş, iar apoi s-a încercat intimidarea întregii maghiarimi din Transilvania, prin campania psihologică numită Raportul Har-Cov. Intre timp, şi-au dat seama că în procesul de demaghiarizare, decapitarea, ciomagul şi măcelul armat – caracteristice lui Horea în 1784, Avram Iancu în 1848 şi Garda Maniu în toamna 1944 – constituie deja metode demodate. La fel, nu se mai poate continua industrializarea grandomană aplicată de Ceauşescu, iar maghiarii nu pot fi vânduţi după modelul saşilor. In felul acesta s-a născut ideea genială, conform căreia teritoriile locuite majoritar de maghiari trebuie sărăcite, infrastructura trebuie distrusă, trebuie creată o existenţă nesigură. S-au gândit că, în asemenea condiţii tinerii maghiari vor părăsi în masă pământurile strămoşilor. Sărăcia va fi cea mai bună armă şi pentru împiedicarea autonomiei secuieşti, deoarece dacă nu vor exista secui, nu va fi nevoie nici de autoguvernare. Rezultatul este spectaculos. Prin luarea unor decizii, prin împărţirea fondurilor -la Bucureşti, şi în oraşele îndepărtate, Alba Iulia, Braşov, Ploieşti etc.- s-a realizat cu succes degradarea Pământului Secuiesc, iar reţeaua de drumuri precară îi sperie pe investitorii străini. Se ştie şi faptul că Pământul Secuiesc nu-şi poate recăpăta dreptul la autodeterminare, autonomia, deoarece acest lucru ar împiedica românizarea rapidă a judeţelor Harghita, Mureş şi Covasna. Dar nu se ştie de ce slujesc puterea română naţionalistă, de ce sabotează validarea sistemului real de valori unii politicieni maghiari cu funcţii locale şi centrale, sau unii întreprinzători. Se pare că în lupta împotriva sugrumării sărăciei, se pierde ideea autonomiei.

In concluzie. După prezentarea fundalului istoric, se poate constata că este justă revendicarea autoguvernării interne -în cadrul României- a Pământului Secuiesc, care este maghiar şi astăzi într-un procent de 80%. Politicul românesc nu vrea să audă de acordarea autoguvernării teritoriale, deoarece cunoaşte foarte bine că acest teritoriu a ajuns sub dominaţia sa în mod ilegal, nu prin referendum şi printr-o înţelegere paşnică. Totodată, ştie şi faptul că nu trebuie să se teamă că îl va pierde, deoarece este arhicunoscută gândirea antinaţională a majorităţii maghiarimii şi a politicului din ţara-mamă. Este clar şi faptul că, în pofida tuturor alarmărilor, părţile locuite de secui în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, situate la sute de km distanţă de graniţa ungară, nu vor putea deveni un stat independent în scurt timp, deoarece ar fi nevoie de mulţi ani ca să se formeze conştiinţa naţională proprie a poporului, în baza căreia, conform dreptului internaţional, i s-ar cuveni dreptul înfiinţării statului de sine stătător. S-ar putea întâmpla însă, ca tocmai obstrucţionarea din partea puterii naţionaliste române, respingerea revendicării autonomiei teritoriale, să urgenteze trezirea conştiinţei secuimii, iar aceasta, ca popor, nu se va mai mulţumi doar cu autonomie, ci îşi va revendica dreptul la propria-i statalitate. Este clar şi faptul că este necesară creare unei elite politice care să-şi asume lupta, deoarece majoritatea elitei politice maghiare formate în ultimii 20 de ani în Transilvania -care are parte de putere şi este legată (şi) din punct de vedere economic de structurile puterii- foloseşte problema autonomiei doar ca slogan, ca mijloc. In astfel de condiţii, obţinerea autoguvernării pe bază etnică este grea dar nu irealizabilă. Este vorba de faptul că, după românizarea reuşită a Transilvaniei, elita politică românească consideră că se apropie de marele ideal românesc, crearea statului naţional unitar, omogen. Să avem încredere în faptul că secuimea se va regăsi, nu va permite ca sărăcia, prostia şi egoismul să învingă autonomia, deoarece de aceasta depinde viitorul său, dăinuirea sa!” Kadar Gyula, Tradiţia transilvăneană a autodeterminării”, în “Haromszek”, nr.5494 – 01.10.2008

„Marile adunări de la Miercurea Ciuc şi de la Odorheiu Secuiesc reprezintă evenimente marcante în lupta pentru autonomia secuiască. In cadrul celei din urmă adunări a avut loc prezentarea hărţii teritoriului autonom secuiesc, a drapelului şi hărţii acestuia. Studiind harta, putem constata următoarele: Pământul Secuiesc autonom prezintă graniţele teritoriilor locuite în procent de 80% de secui-maghiar şi regiunile sale administrative, care în linii mari sunt identice cu cele ale Pământului Secuiesc istoric, însă intensitatea sa este puţin mai mică. Diferenţa constă din faptul că lipseşte cea de-a cincea parte a Pământului Secuiesc istoric şi anume Scaunul Arieş. In cazul în care aruncăm o privire asupra hărţii Pământului Secuiesc, atunci în zona limitrofă nord-vestică găsim o regiune cum ar fi de exemplu zona Topliţa, care aparţinând de Pământul Secuiesc, va face parte din Scaunul-Gheorgheni. Am putut observa cu bucurie faptul că centrul de odinioară al Scaunului Mureş, Târgu Mureş este de asemenea parte a Pământului Secuiesc, ceea ce este firesc. In baza documentelor se poate dovedi faptul că în timpul sistemului totalitarist încetăţenit de către Ceauşescu, la indicaţia partidului, anual trebuiau colonizaţi un anumit număr de români. Obiectivul a fost unanim: trebuie schimbat caracterul maghiar al oraşului. In pofida faptului că aceşti colonişti au sosit ca şi colonizatori şi au beneficiat de avantaje, sunt locuitori ai acestui oraş doar de câteva generaţii încoace. Cei care au elaborat autonomia teritorială secuiască au ţinut cont de componenţa etnică. S-ar dori anexarea acestui oraş de teritoriul autonom secuiesc, aşa cum s-a procedat cu Bolzano, care, ca şi oraş locuit în majoritate de italieni, a aderat la regiunea autonomă germană câştigând în cadrul acesteia un statut juridic separat. In sinteză, studiind harta, putem observa faptul că graniţele exterioare ale Pământului Secuiesc, precum şi cele opt unităţi administrative interne diferă într-o măsură mică de Pământul Secuiesc creat din punct de vedere istoric, schimbările obligatorii oglindind însă raporturile modificate.” Kadar Gyula, Harta teritoriului autonom secuiesc, „Szekely hirmondo”, nr. 38 – 25.09-01.10.2009

„Autonomia Pământului Secuiesc este legitimă? Căutăm răspuns şi la această întrebare atunci când ne referim la harta teritoriului secuiesc, prezentată în data de 5 septembrie, la Odorheiu Secuiesc. Această hartă descrie o regiune în care, potrivit datelor recensământului oficial, numărul locuitorilor este de 809.000, din care 613.000, adică 75%, sunt secui. Această hartă prevede graniţele regiunii autonome şi opt unităţi administrative interne, scaune. Aceste scaune sunt următoarele: Mureş, Odorhei, Gheorgheni, Ciuc, Brăduţ-Micloşoara, Kezdi, Orbai şi Sepsi. Graniţele lor urmează graniţele secuieşti tradiţionale, la care se mai adaugă câteva localităţi cu locuitori secui din judeţele Alba de Sus, anexate în anul 1876 de judeţele secuieşti, precum şi câteva localităţi situate de-a lungul frontierei. Cu ocazia organizării administrative din anul 1968, suprafeţele forestiere imense din zona de frontieră au fost anexate de Moldova. Scaunul Caşin, care are aproximativ 3000 de locuitori, a devenit din punct de vedere administrativ parte a Scaunului Ciuc. Micloşoara din Scaunul Sepsi şi Brăduţ din Scaunul Odorhei au fost unificate, creându-se astfel Bazinul Baraolt, o unitate care să cuprindă întregul Bazin al Baraoltului, scaunul unificat Brăduţ-Micloşoara. Suprafaţa Pământului Secuiesc autonom este puţin mai mică decât a Pământului Secuiesc istoric, însă graniţele sale urmează, cu modificări mai mici sau mai mari, graniţele istorice. In ceea ce priveşte suprafaţa Pământului Secuiesc, opiniile specialiştilor diferă. Gyorffy Gyorgy consideră că teritoriul Pământului Secuiesc este de 13.500 kmp. Orban Balazs a estimat această suprafaţă ca fiind de 12.800 de kmp, în timp ce Vokfori Laszlo a afirmat că este de 10.880 de kmp. Suprafaţa teritoriului autonom este de 9980 de kmp. Diferenţa amintită poate fi explicată prin faptul că din teritoriul Pământului Secuiesc autonom lipseşte Scaunul Arieş, precum şi regiunea sudică a Scaunului Sepsi şi a Scaunului Orbai.

Oricine poate decide cât de motivată este autonomia teritorială a Pământului Secuiesc, comparând datele demografice şi suprafaţa Pământului Secuiesc cu cele ale regiunii autonome germane din Tirolul de Sud, care se situează în zona de nord a Italiei. In anul 1960, când ONU i-a solicitat Italiei să soluţioneze în comun cu Austria problema autonomiei grupului etnic german, procentul germanilor tirolezi era de 62,2%, iar suprafaţa regiunii autonome de 7400 de kmp. Este firească întrebarea de ce este necesară autonomia. Răspunsul este următorul: doar astfel îşi poate păstra poporul secuiesc identitatea şi doar astfel poate participa la soluţionarea propriului său destin. Bilingvismul poate fi realizat în baza intereselor reciproce. Un model de urmat pare a fi soluţia Tirolului de Sud. Acest lucru înseamnă că în cazul în care cineva se implică în învăţarea unei alte limbi, are dreptul de a beneficia de o indemnizaţie de zece la sută la salariu.

Pământul Secuiesc autonom. Regiunile sudice ale Scaunului Sepsi şi Orbai, localităţile româneşti ale aşa-numitei regiuni a Buzaielor, s-au creat în urma colonizărilor din secolele XVIII-XIX. Suprafeţele forestiere imense s-au aflat sute de ani în proprietatea familiilor Beldi şi Mikes şi a unor localităţi învecinate. Din punct de vedere administrativ, această zonă a aparţinut localităţilor Zagon şi Zăbala din Scaunul Sepsi.

Scaunul Arieş. Până la reorganizarea administrativă din anul 1876, acesta a făcut parte din cele cinci scaune secuieşti. Scaunul Arieş a fost creat de secuii din Transilvania de Nord în jurul anului 1270. Intre timp s-au înfiinţat noi localităţi, cele vechi au fost desfiinţate, respectiv multe dintre ele şi-au pierdut statului juridic secuiesc.Din punct de vedere etnic, scaunul secuiesc reprezintă o unitate maghiară închisă, însă distrugerile din jurul anului 1600, evenimentele însângerate din anii 1784 şi 1848 au decimat locuitorii şi, ca urmare, şi aici a început colonizarea românilor. In a doua parte a secolului XX, din ce în ce mai multe localităţi au devenit mixte. Românizarea satelor s-a amplificat în perioada colectivizării, deoarece secuii privaţi de pământurile lor au plecat în masă la oraşe. In anul 1966, procentul maghiarilor este doar de 43,4%, iar procesul se accentuează în următorii 11 ani. In anul 1977, procentul lor este doar de 32,7%. In anul 2002 -potrivit datelor consiliului local- numărul românilor a atins un procent de 74,2%, 3.254 de persoane, în timp ce numărul maghiarilor este în scădere continuă, de numai 1.100 de persoane, adică 25,1%.

După cum dovedesc datele, colonizarea românilor, introducerea dominaţiei româneşti se accentuează după anul 1918, şi, într-o perioadă relativ scurtă, se schimbă caracterul etnic al localităţilor locuite timp de 700 de ani în majoritate de maghiari. In baza acestor lucruri putem constata că pentru salvarea grupului etnic din Scaunul Arieş a rămas o singură posibilitate: anexarea Scaunului Arieş la Pământul Secuiesc autonom. Baza juridică a acestei idei constă în faptul că originea acestor localităţi este secuiască. Timp de secole, ele au fost sate secuieşti şi tocmai din această cauză poporul băştinaş are dreptul de a dispune de ele. Considerăm desigur că trebuie să se ţină cont de noile procente etnice iar Scaunului Arieş trebuie să i se asigure un statut aparte în cadrul Pământului Secuiesc autonom, la care ar urma să adere satele locuite în majoritate de maghiari şi satele mixte.

Topliţa şi împrejurimile. Studiind harta, în zona periferică nord-vestică a Pământului Secuiesc regăsim localitatea Topliţa şi împrejurimile ei. Apartenenţa acestora de Pământul Secuiesc este motivată nu numai de numărul mare de maghiari ci şi de faptul că această regiune este, din punct de vedere geografic şi administrativ, parte a Scaunului Gheorgheni. Locuitorii ei au aparţinut de judeţul Harghita încă de pe vremea organizării administrative din anul 1968. In acest caz este important de evidenţiat faptul că la planificatul Pământ Secuiesc autonom poate adera orice localitate. Există exemple internaţionale în acest sens: trei sferturi din localităţile ladine au decis cu ocazia înfiinţării teritoriului autonom Tirolul de Sud, că doresc să facă parte din acesta. Centrul de odinioară al Scaunul Mureş, Târgu Mureş, este de asemenea parte a Pământului Secuiesc autonom. Forum Siculorum a preluat numele de Târgu Mureş în anul 1616. Dat fiind faptul că o parte din locuitori sunt de naţionalitate română, Târgu Mureş va adera la teritoriul autonom, asemeni oraşului Bolzano din Tirolul de Sud, locuit în majoritate de italieni, care dispune de un stat special”. Kadar Gyula, Harta teritoriului autonom secuiesc, în „Haromszek”, nr. 5790 – 28.09.2009

„Ca rezultat al luptelor drepte de eliberare naţională din 1918 şi ca urmare a tratatelor de pace glorioase din 1920, în Europa s-au creat state naţionale precum, de pildă, Cehia, Iugoslavia şi România. Alipirea Transilvaniei la România boierească, prin ruinarea ei la nivelul acesteia, i-au condamnat pe locuitorii români şi maghiari ai Transilvaniei la un nivel de trai mai scăzut. Locuitorii saşi care timp de 800 de ani au realizat un progres economic, au fost vânduţi precum animalele. In cei 90 de ani care au trecut, cel puţin 400.000 de maghiari transilvăneni au devenit apatrizi, fiind nevoiţi să-şi părăsească pământul natal.

Oraşele maghiare şi germane ale Transilvaniei au fost românizate. Procentele etnice seculare ale oraşelor Braşov, Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Cluj şi ale altora mai mari, locuite de maghiari şi germani, au fost modificate cu forţa. Colonizarea planificată nu a cruţat nici Pământul Secuiesc. Colonizarea, supunerea unei conduceri româneşti a celui mai mare oraş secuiesc, Szekelyvasarhely, numit mai nou Târgu Mureş, s-a încheiat după pogromul sângeros din 1990, când mii de maghiari s-au refugiat din oraş. Acum, forţele româneşti naţionaliste, extremiste au ochit lichidarea terenului maghiar rămas, a Pământului Secuiesc.

Pământul Secuiesc istoric se întinde pe teritoriul a două judeţe. Cele 500 de aşezări, locuite de maghiari în procent de 80%, şi dreptul la autonomie al poporului secuiesc ce numără 700.000 de persoane, sunt numite inacceptabile în situaţia în care în cei 1.114 de ani care au trecut de la descălecarea maghiarilor, doar 117 ani nu au dispus de autoguvernare. Deci, contrar opiniei publice, autonomia secuimii nu are un trecut de doar câteva secole, ci unul de o mie de ani. Cert este că secuimea avea încă din clipa aderării la maghiarime o autoguvernare totală, un legislativ propriu.

Pământul Secuiesc istoric reprezintă doar 4,5% din teritoriul României şi este situat la 400 km distanţă de Ungaria, atât cât a mai rămas din ea, deci nu periclitează unitatea statului român. Intimidarea prin utilizarea fantomei ruperii Pământului Secuiesc este în realitate un pretext josnic şi fals pentru frustrarea secuimii de drepturi colective. In spatele acordării autonomiei se ascunde intenţia răuvoitoare ca în lipsa autonomiei, în câţiva ani, regiunea sărăcită în mod conştient, să devină una achiziţionabilă, ceea ce va permite slăbirea etnică mai rapidă a blocului maghiar şi atunci se va putea împlini marele vis românesc, înfiinţarea statului naţional omogen amintit ca fapt în constituţiile româneşti. Nu este, deci, întâmplătoare strădania elitei româneşti naţionaliste aflate la putere de a menţine discriminarea dezavantajoasă. Nu este întâmplător nici faptul că puterea tratează cu îngâmfare şi cinism dreptul la autonomie al secuimii. Dat fiind faptul că deciziile nu se iau pe plan local, pe Pământul Secuiesc, sărăcirea regiunii continuă. Scopul este determinarea locuitorilor indigeni ai regiunii ruinate, lipsite de infrastructură să aleagă benevol calea pribegiei. Rezultatul concret al sărăcirii artificiale: în decembrie 2008, venitul brut al locuitorilor judeţului Covasna era cu 36,5% mai mic decât media pe ţară. Desigur, disproporţionalitatea este uriaşă chiar şi printre cei care trăiesc în mijlocul judeţului, deoarece locurile de muncă bine plătite li se cuvin -în mod tradiţional- românilor. ….Cei care consideră că în 1918 a fost legală ruperea de Ungaria a Transilvaniei locuite şi de români în procent de 53%, de ce nu consideră justă autonomia Pământului Secuiesc locuit de maghiari în procent de 80%? Am convingerea că dacă secuiul s-ar simţi ca acasă pe pământul său natal, acest lucru nu le-ar dăuna nici celorlalte grupuri etnice. Fireşte că elita română aflată la putere, care se bucură de privilegii şi poziţii, este interesată să-i manipuleze, prin temeri nefondate, pe locuitorii români simpli, tocmai de aceea este important să se accentueze tot timpul că în autoguvernarea secuiască înfiinţată în cadrul României, limba română va rămâne şi în continuare oficială pe lângă cea maghiară şi că, în conformitate cu proporţia numerică, toată lumea participă la guvernare, deciziile însă se iau aici, pe loc, în comun de către cei care trăiesc aici, pentru obiective comune!” Kadar Gyula, Decizii de pace drepte şi autonomia secuiască, „ Haromszek”, nr. 5613 – 25.02.2009

“Peste un sfert (27,5%) din populaţia secuiască de pe Pământul Secuiesc trăieşte în bloc în scaunul Mureş, unde alcătuieşte o majoritate. Esenţa aşa-numitei reforme administrative de la 1968 a constat tocmai în asimilarea forţată, în românizarea localităţii Târgu Mureş, în slăbirea şi asimilarea maghiarimii în bloc. Localnicii de acolo nu au fost niciodată de acord, însă nu le-a fost cerută opinia. In procesul de proiectare a noilor regiuni trebuie avut în vedere acest lucru şi nu este permisă omiterea scaunului Mureş din Pământul Secuiesc autonom -arată, între altele, Izsak Balazs, preşedintele CNS, în scrisoarea deschisă adresată deputatului Korodi Attila şi preşedinţilor CJ Harghita, Covasna şi Mureş. Izsak Balazs atenţionează că deputatul le-a cerut doar consiliilor judeţene Covasna şi Mureş să înceapă pregătirea profesională care să facă ulterior posibilă participarea lor la retrasarea regiunilor, timp în care referendumurile legate de autonomia Pământului Secuiesc sunt obstrucţionate conştient în istoricul scaun Mureş. Infiinţarea Pământului Secuiesc autonom este un interes comun, peste 200.000 de oameni au votat până acum în favoarea acestuia -reaminteşte Izsak, exprimându-şi în acelaşi timp speranţa că nu va exista nici un politician maghiar care, de-a lungul reformei administrative iminente, să devină un susţinător voluntar al politicii de asimilare.” Fără scaunul Mureş, nu există Pământ Secuiesc, în “Haromszek”, nr. 5632 – 19.03.2009

„Dat fiind faptul că principalul obiectiv al politicii româneşti este unitatea amintită în constituţie, crearea unui stat naţional omogen, românizarea teritoriilor locuite de maghiari şi, în cadrul acestora, a Pământului Secuiesc – locuit în bloc de maghiari – continuă şi în zilele noastre. Scopul nu derivă din dezvoltarea caracteristică a Ţării Transilvaniei, deoarece istoria, cultura şi diversitatea acesteia dovedesc tocmai faptul că toleranţa şi autodeterminarea au rădăcini adânci aici în zonă. Noi transilvănenii, maghiari şi români, putem fi corecţi doar cunoscând istoria apolitică a Transilvaniei. Studierea istoriei Transilvaniei ne ajută să înţelegem: Transilvania este patria comună a românilor şi maghiarilor care trăiesc aici, este comoara lor. Ea le aparţine maghiarilor, în baza dreptului istoric al acestora, iar demografic vorbind, le aparţine şi românilor. Dacă românul transilvănean ar cunoaşte istoria reală a Transilvaniei, ar şti că maghiarul transilvănean este de acelaşi rang cu el, iar drepturile lui nu pot fi măsurate şi asemănate cu cele ale senegalezilor veniţi în Europa, aşa cum procedează conducătorii statului român. Trecutul Transilvaniei este cel al autonomiilor, al toleranţei confesionale şi îi încurajează pe cei care trăiesc aici să continue tradiţiile de acest gen ale regiunii. Un exemplu în acest sens sunt secuii, popor înrudit cu maghiarii. Începând din perioada descălecării şi până la sfârşitul primului război mondial, timp de aproape o mie de ani, el a dispus de autoguvernare, asemeni saşilor care au sosit la mijlocul secolului al XII-lea. Convingerea mea este că în cazul în care românul din Transilvania ar recunoaşte trecutul real al Transilvaniei, ar şti şi faptul că nu este corect ca o altă comunitate naţională să fie asuprită şi desfiinţată, doar pentru faptul că într-o situaţie istorică fericită, prin intermediul dictatului, cineva, undeva, a decis în vara anului 1920, ca Ţara Transilvaniei, Partium şi o parte a Banatului să îi fie oferite cadou României, fără chestionarea locuitorilor de acolo. Se ştie că o decizie internaţională care nu s-a născut în baza unei înţelegeri, este injustă. Nu ar fi permis ca românii din Transilvania să fie educaţi în spiritul potrivit căruia ei, în calitate de membri ai naţiunii dominatoare, beneficiază în mod just de privilegii şi în cazul ocupării unor funcţii mai importante în localităţile locuite în majoritate de maghiari.

Mesajul istoriei Transilvaniei este următorul: să învăţăm să ne respectăm reciproc. Baza solidă a acestui fapt va putea fi creată doar dacă elita politică a României va accepta lucrul evident potrivit căruia Transilvania este patria a două popoare, iar aceasta va garanta folosirea simbolurilor şi libera utilizare a limbii materne, o anumită autonomie a regiunilor istorice. Ar fi timpul să se înţeleagă şi faptul că insistarea asupra unui trecut istoric inventat, prezentarea Transilvaniei ca pământ strămoşesc românesc provoacă mari daune în privinţa respectului reciproc dintre cele două popoare. Istoria reală a Transilvaniei sugerează că problema maghiară transilvăneană poate fi soluţionată, cu o singură condiţie: asigurarea, pentru maghiarii din Translvania, a statutului de conaţiune, cu drepturi identice cu cele ale românilor.” Kadar Gyula, Mesajul istoriei Transilvaniei, „Szekely hirmondo”, numărul 29/24-30.07.2009

2. Autonomie şi convieţuire interetnică în „ţinutul secuiesc”.Abordări jurnalistice

“UDMR a înaintat în Senat propunerea de modificare şi completare a legii privind dezvoltarea regională, nr. 315/2004. Norma juridică ar urma să împartă România la 16 regiuni de dezvoltare în locul celor opt actuale şi în general se străduieşte să reînfiinţeze fostele regiuni istorice. In proiectul elaborat de UDMR, judeţele Covasna, Harghita şi Mureş ar urma să aparţină de o singură regiune şi dat fiind faptul că printre obiectivele Uniunii figurează transformarea noilor regiuni în unităţi administrative, vom putea ajunge, în opinia ei, mai aproape de dezideratul autonomiei Pământului Secuiesc.” Ferencz Csaba , Au înaintat legea privind reorganizarea regional, “Haromszek” -nr. 5507 – 16.10.2008

“…Răbdarea oamenilor nu este infinită asemeni răbdării lui Marko Bela. Oamenii, cetăţenii maghiari de pe Pământul Secuiesc nu se vor chinui la infinit pentru salarii de mizerie. Din cauza sărăciei, autoconştiinţa naţională este supusă unei grele încercări. In locul problemelor naţionale încep să primeze cele materiale, din cauza cărora (… ) din ce în ce mai multe persoane îşi vând pământurile, pădurile, autoturismele, sau chiar casele. Acestea nu sunt cumpărate de secui fiindcă aceştia nu au bani. Toate aceste lucruri sunt amplificate de recenta criza mondială. Secuii nu vor tolera prea mult timp faptul că majoritatea funcţiilor de conducere şi a slujbelor bine plătite de pe propriul lor pământ natal sunt ocupate de persoane de naţionalitate română, acest lucru neexistând potrivit legii. Poporul nu va tolera mult timp nici faptul că ignorând drepturile colective, Constituţia într-o frază interzice şi într-o altă fază admite discriminarea etnică. Experienţa potrivit căreia subiecţii asimilării forţate -care abia se stabilesc la noi- încearcă deja să ne conducă sau să ne deposedeze, generează de asemenea o situaţie intolerabilă. Extinderea cu repeziciune a ortodoxiei atinge de asemenea limita răbdării. După Trianon, poporul de pe Pământului Secuiesc este incapabil să nu se simtă cotropit, acest sentiment fiind amplificat de experienţa invadării ce pare a fi de nestăvilit. Dacă pământeanul observă că ţara sa nu mai este secuiască, ce altceva poate să facă decât să se gândească să se mute în zone locuite de mai mulţi maghiari sau să se mute în străinătate? In prezent prin lipsa autonomiei se crează cele mai mari posibilităţi în privinţa dispariţiei maghiarilor care trăiesc compact sau disparat. Autonomia poate oferi un mediu de viaţă mai sigur şi mai dorit pentru cetăţenii de pe Pământul Secuiesc şi poate de asemenea influenţa solidaritatea naţională în direcţia stopării distrugerii zonei în care maghiarii locuiesc disparat. Mai simplu: dăinuirea zonei în care maghiarii trăiesc disparat depinde de autonomia Pământului Secuiesc. Putem vedea deci că cel care se pronunţă împotriva referendumului privind autonomia, insistă asupra desfiinţării cât mai urgente a maghiarimii transilvănene. Este contradictoriu sentimentul generat de inexistenţa autonomiei: eşti acasă şi totuşi te copleşeşte sentimentul dorului de casă! In opinia mea, în prezent cel mai important lucru -care contează- este ca acasă pe pământul nostru natal să ne putem simţi acasă, cât mai repede şi cu adevărat. Pentru acest lucru este necesară obţinerea neîntârziată a autonomiei!!!” Pildner Jozsef, Cum văd ‘dezvoltarea’ Pământului meu natal?, în „Haromszek” nr. 5544 – 28.11.2008

“CNS a luat fiinţă pentru a reprezenta -ceea ce a şi făcut cu consecvenţă- pretenţia poporului secuiesc la autonomie. Prin intermediul unui referendum de exprimare a voinţei, poporul secuiesc a arătat că doreşte în mod unitar înfăptuirea autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc. In momentul înfiinţării CNS, în anul 2003, existau toate condiţiile pentru ca negocierile demarate să aibă succes, dat fiind faptul că România se afla la mijlocul procesului de integrare. Existau condiţiile necesare pentru ca revendicările interne să fie accentuate prin presiune externă şi să oblige puterea română să facă anumite concesii. In 26 septembrie 2005, prin ratificarea de către parlamentul budapestan, fără condiţii, a aderării României la UE, a dispărut şi ultima posibilitate de exercitare a vreunei presiuni externe. Elita politică ungară a trădat cauza autonomiei. Azi, România este membră UE şi NATO cu drepturi depline. Am chemat guvernul român, parlamentul român şi partidele politice la dialog, la negocieri, cerând autonomie teritorială pentru poporul secuiesc. Tăcerea şi ignorarea au fost însă răpsunsul. Ne-am adresat şi clasei politice ungare. Respingerea fără echivoc, ipocrizia au fost răspunsul. Ne-am adresat forurilor UE. Am fost întâmpinaţi cu o nedumerire prefăcută. După 2003, s-au schimbat aşadar radical atât condiţiile interne, cât şi cele externe. Azi, în contextul independenţei Kosovo, recunoscute deja şi de Macedonia, conceptul de autonomie este impus de istorie. Noua situaţie impune o nouă strategie! Progresul este posibil într-un singur mod: trebuie să transformăm cauza autodeterminării poporului secuiesc într-o problemă internaţională. Ciumani, 21.10.2008. Consiliul Secuiesc al scaunului Gheorgheni” Motivaţia hotărârii privind autodeterminarea poporului secuiesc / Proiect, în “Europa Ido”, nr. 25 –decembrie 2008

“Constatând cu indignare faptul că după alegerile parlamentare, manifestările antimaghiare ale guvernului român şi ale preşedintelui s-au accentuat, conştienţi de faptul că autonomia Pământului Secuiesc are un trecut secular, amintindu-ne de faptul că şi în documentul fundamental al naşterii statului român modern era garantată autonomia teritorială a Pământului Secuiesc, care existase – cu drepturi ştirbite, ce-i drept- chiar şi în cele mai întunecate vremuri comuniste, ţinând cont de formele de autonomie asigurate în ţările Uniunii Europene şi de recunoaşterea drepturilor minoritare colective, care garantează convieţuirea paşnică dintre comunităţile etnice, noi, participanţii la marea adunare de la Sfântu Gheorghe (organizată de bisericile istorice maghiare), revendicăm: 1. asigurarea unei reprezentanţe etnic proporţionale în instituţiile de stat centrale şi locale; 2. stoparea colonizărilor dirijate, făţişe sau mascate, prin care se urmăreşte modificarea procentelor etnice; 3. stoparea atrofierii intenţionate a economiei Pământului Secuiesc şi o dezvoltare echitabilă a infrastructurii; 4. retrocedarea accelerată a bunurilor bisericeşti şi comunitare confiscate; 5. stoparea extinderii unităţilor militarizate şi, la fel cum se întâmplă în alte regiuni ale ţării, transferarea imobilelor unităţilor militare în administrarea autoguvernărilor locale; 6. înfiinţarea universităţii maghiare autonome sprijinte de stat; 7. recunoaşterea, pe lângă limba română, a limbii maghiare ca limbă oficială regională; 8. recunoaşterea şi extinderea drepturilor colective; 9. autonomia teritorială a Pământului Secuiesc; 10. retragerea, de către preşedintele Traian Băsescu, a afirmaţiilor sale jignitoare la adresa poporului secuiesc” Petiţie Adresată Preşedinţiei României, guvernului României şi Parlamentului European, în “Haromszek”, nr. 5599 – 09.02.2009

“Domnule Preşedinte! In calitate de cel mai important demnitar de stat al României, reprezentând poziţia oficială a României, aţi declarat la Budapesta, în prezenţa preşedintelui Republicii Ungare, că Pământul Secuiesc nu va avea niciodată autonomie, la care aţi mai adăugat că România este stat naţional unitar şi nu va recunoaşte niciodată drepturile colective. Afirmaţiile dumneavoastră contravin dreptului internaţional, sunt în contradicţie cu obligaţiile internaţionale asumate de România, lezează respectul de sine al poporului secuiesc, al comunităţii naţionale maghiare şi încearcă că creeze o situaţie de forţă majoră care periclitează stabilitatea europeană. Domnule Preşedinte! In felul acesta, dumneavoastră şi, prin intermediul dumneavoastră, politica română încercaţi astfel să negaţi o realitate existentă de peste o mie de ani, şi anume existenţa -organizată în formă statală- a poporului secuiesc pe pământul Transilvaniei. România încearcă să ne dezmintă existenţa prin intermediul constituţiei sale născute în urmă cu 18 ani. … In loc de autodeterminare, îi oferiţi drepturi minoritare individuale poporului nostru ai cărui membri nu au sosit în Transilvania furişându-se unul câte unul, ci trăiesc pe Pământul Secuiesc ca întemeietori indigeni de stat.

Popoarele Europei ştiu că poporul secuiesc este indigen pe Pământul Secuiesc. Dispunând de o cultură străveche creată de el însuşi, de un statut juridic propriu , acesta şi-a apărat decenii de-a rândul -la nevoie, cu arme şi cu preţul vărsării de sânge- pământul natal, dăinuirea sa comunitară, respectând drepturile altor popoare. Vă aducem la cunoştinţă că poporul secuiesc trăieşte şi azi pe Pământul Secuiesc, formând 80% din numărul locuitorilor. Se consideră parte a naţiunii maghiare şi popor indigen al acestui teritoriu! ….Prin referendumul de exprimare a voinţei, poporul secuiesc a declarat în anul 2007, că doreşte să beneficieze de dreptul său la autodeterminare şi, potrivit acestuia, solicită înfiinţarea prin lege a Regiunii Administrative Autonome a Pământului Secuiesc, care nu lezează integritatea teritorială a României, însă asigură dăinuirea comunitară a poporului secuiesc pe pământul său strămoşesc. Dumneavoastră aţi declara această soluţie imposibilă pentru totdeauna.

Domnule preşedinte! Prin declaraţia dumneavoastră categorică ne-aţi adus la cunoştinţă că poporul secuiesc, ca şi comunitate, nu are un viitor în România! Incercaţi să ne aduceţi la cunoştinţă că în România, între poporul secuiesc şi puterea română nu se va ajunge niciodată la o înţelegere, potrivit regulilor democraţiei. Dumneavoastră, dispunând de putere, intenţionaţi să obstrucţionaţi prin instrumentele puterii dăinuirea şi propăşirea comunitară a unui popor, acea soluţie democratică, corespunzătoare ambelor părţi, care respectă integritatea teritorială a României şi dreptul la autodeterminare al poporului secuiesc. Dumneavoastră creaţi o situaţie de forţă majoră în privinţa comunităţii noastre secuieşti. Poporul secuiesc nu va renunţa, deoarece nu poate renunţa la validarea dreptului său la autodeterminare, la apărarea valorilor sale comunitare, la acel drept al său şi la acea obligaţie a sa, de a crea, pe propriul său pământ natal, un viitor comunitar pentru el însuşi şi pentru copiii săi. Pământul Secuiesc este veşnic! Participanţii la forumul de autodeterminare Pământ Secuiesc veşnic” Scrisoare deschisă adresată Preşedintelui României, Domnului Traian Băsescu! / Pământ Secuiesc există, a fost şi va fi!, în “Europai-Ido”, nr. 4 – februarie 2009

„Autonomia teritorială este posibilă şi autonomia teritorială va exista -a accentuat Marko Bela, preşedintele UDMR, în cadrul informării sale politice susţinute în cadrul şedinţei Consiliului Reprezentanţilor Uniunii (CRU) de la Târgu Mureş. El a criticat dur guvernul pentru lipsa măsurilor de reformă împotriva crizei şi pe preşedintele Traian Băsescu pentru declaraţiile sale. El a evidenţiat că UDMR trebuie să se angajeze să îşi asume un rol dur, clar dar totodată constructiv în opoziţie şi să adopte o poziţie fermă împotriva tuturor măsurilor care lezează interesele maghiarilor”. Farkas Reka, Va fi autonomie teritorială, în „Haromszek”, nr. 5605 – 16.02.2009

„La o zi după plecarea preşedintelui Traian Băsescu, consilierul prezidenţial pe probleme privind minorităţile, Eckstein Kovacs Peter, a sosit în cele două judeţe locuite preponderent de maghiari în scopul întocmirii unei documentaţii ample, referitoare la Pământul Secuiesc. Luni şi marţi înainte de masă s-a aflat într-o vizită de informare în Trei Scaune şi a purtat discuţii cu prefectul, cu câţiva primari, cu preşedintele consiliului judeţean, cu reprezentanţii sferei civile maghiare, cu conducători de instituţii, iar ieri înainte de masă s-a întâlnit cu delegaţii organizaţiilor civile româneşti şi cu delegaţii PCM şi ai CNS. La prânz a plecat la Miercurea Ciuc. Partenerii de discuţie maghiari şi români au o opinie asemănătoare în legătură cu problemele economice şi de dezvoltare- a declarat Eckstein. Este nevoie de fonduri pentru reabilitarea drumurilor, pentru finalizarea investiţiilor începute, iar în localităţile mai mici, o problemă mare o reprezintă asigurarea cotei-parte pentru proiectele UE, fiind necesar ajutor de la centru. S-a pus problema cazărmilor neutilizate. In alte judeţe, acestea au ajuns în proprietatea autoguvernărilor, însă pe Pământul Secuiesc în zadar s-a cerut acest lucru. Opiniile au fost diferite în ceea ce priveşte raportul etnic la nivelul funcţiilor de conducere din cadrul administraţiei publice locale şi al instituţiilor deconcentrate şi s-au formulat obiecţii în legătură cu distribuirea fondurilor destinate culturii. Reprezentanţii comunităţilor maghiară şi română au formulat poziţii contradictorii în legătură cu autonomia teritorială– astfel a sintetizat consilierul prezidenţial consfătuirile avute.” Farkas Reka, Consilierul pe probleme de minorităţi se informează, în „ Haromszek” , nr. 5507 – 18.02.2009

“In cuvântarea susţinută la al IX-lea congres al UDMR, preşedintele Traian Băsescu a insistat asupra adoptării cât mai urgente, în parlament, a legii privind minorităţile, care include şi autonomia culturală. Preşedintele statului a declarat că susţine fără rezerve descentralizarea, amplificarea autonomiei locale, ilustrând acest lucru prin mai multe exemple din domeniul învăţământului, sănătăţii şi agriculturii. El şi-a exprimat speranţa că acest lucru poate fi realizat încă în cursul acestui an. România nu a devenit un stat modern, iar amplificarea autonomiei locale i-ar putea veni în ajutor în această problemă. Băsescu s-a pronunţat pentru drepturile privind minorităţile. El a arătat că toate minorităţile trebuie să aibă dreptul la păstrarea identităţii culturale şi istorice. Minorităţile naţionale adaugă valoare ţării, o fac mai frumoasă şi reprezintă punţi către alte state. El a accentuat: speră ca legea privind minorităţile – care include şi autonomia culturală -, care s-a împotmolit în ciclul trecut, să fie adoptată cât mai curând în Parlament. Preşedintele a amintit separat în cuvântarea sa de judeţele Covasna şi Harghita. El a accentuat: cunoaşte relativ bine cele două judeţe, unde copiilor din familiile maghiare le lipsesc posibilităţile. In aceste familii se vorbeşte doar în limba maghiară. Copiii care încep şcoala nu pot începe învăţarea limbii române asemeni copiilor care provin din familii româneşti. Ministerul educaţiei trebuie să acorde o atenţie specială acestui fapt, pentru ca elevii din cele două judeţe să poată învăţa bine limba română, deoarece fără acest lucru vor fi incapabili să se afirme – a declarat Băsescu. El a atras totodată atenţia asupra faptului că volumul investiţiilor este deosebit de scăzut în cele două judeţe. Trebuie găsită o posibilitate pentru ca nu numai firmele din Ungaria să investească în cele două judeţe. Acest teritoriu dispune de un bun potenţial şi de posibilităţi deosebite- a adăugat el.” Sycul Press, Şi preşedintele statului a participat la congresul UDMR/ Băsescu promite autonomie culturală, în “Szekely hirmondo”, nr. 17 – 01-07.05.2009

„Populaţia Transilvaniei de azi – împreună cu Banat, Partium, Maramureş, regiunile din Caraş Severin şi zona de câmpie – are un efectiv de 7,5 milioane de locuitori, teritoriul având o suprafaţă totală de 57.000 kilometri pătraţi. Din această suprafaţă, Pământul Secuiesc ocupă – fără Scaunul Arieş românizat – 10.876 kilometri pătraţi, numărând 888.827 de locuitori, din care 655.422 (81%) sunt de etnie maghiară şi 153.405 (19%) de naţionalitate română. Dacă ţările membre ale UE sunt analizate în contextul acestor cifre, poate fi remarcat foarte simplu faptul că Irlanda, Cehia, Austria, Letonia, Slovacia nu întrec cu prea mult Transilvania, nici din punctul de vedere al teritoriului şi nici al populaţiei. Dacă continuăm cu analiza statelor, obţinem rezultate şi mai elocvente: există cinci ţări independente care sunt mai mici decât Pământul Secuiesc, atât din punctul de vedere al teritoriului cât şi al populaţiei. Malta are o suprafaţă totală de 325 de kilometri pătraţi şi un număr de 350.000 de locuitori. Andora se situează pe un teritoriu de 468 kilometri pătraţi şi numără 71.000 de cetăţeni. Liechtenstein are un teritoriu de 160 de kilometri pătraţi, numărul locuitorilor este 28.000. Suprafaţa statului San Marino este de 61 kilometri pătraţi, având 23.000 de locuitori. Teritoriul Luxemburg-ului este de 2.586 kilometri pătraţi şi dispune de un efectiv de 364.000 de locuitori. Teritoriul Sloveniei este de 20.253 kilometri pătraţi, numărul cetăţenilor ajunge la 1.989.000, în acest caz putem face comparaţii mai degrabă cu Pământul Secuiesc şi nu cu Transilvania. Se pune pe drept întrebarea: dacă lor li s-a cuvenit dreptul de a întemeia un stat, de ce nu ni se cuvine şi nouă măcar dreptul de a trăi într-un stat federal, adică autonomia teritorială. Având în vedere exemplele internaţionale, răspunsul nu poate fi decât unul singur: ni se cuvine. Politica UE ne dă de înţeles că nici Bruxelles, nici ONU şi nici NATO nu-i vor impune României să accepte vreun statut de autonomie sau federaţie de orice nivel. România a cuprins deja în legile sale reglementarea minimală a drepturilor minoritare propusă de Consiliul Europei. Pentru orice ce este peste aceasta, noi trebuie să luptăm, aici, acasă. Dacă ne întoarcem puţin în timp, în secolul al XX-lea, putem remarca faptul că naţiunile nu au realizat nimic fără luptă perseverentă. Autonomiile, condiţiile pentru menţinerea identităţii nu li s-au dat pe gratis. Au fost derulate mereu lupte complexe, în unele cazuri apelându-se inclusiv la arme în interesul îndeplinirii scopului urmărit.” Redai Attila, State mai mici decât Pământul Secuiesc, în „Csiki Hirlap”, nr. 212 din 30.10.2009

„In opinia deputatului UDMR din Trei Scaune, Marton Arpad, în următorii ani s-ar putea obţine progrese în problema autonomiei, chiar şi din două motive: multe elemente ale autonomiei se regăsesc în programul guvernamental comun, iar la nivel declarativ şi în programul PD-L. El a amintit în acest sens descentralizarea şi subsidiaritatea. Descentralizarea ar însemna extinderea autonomiilor autoguvernărilor locale, iar subsidiaritatea apropierea de cetăţeni a actului decizional. Aceste două aspecte reprezintă principii de bază şi la nivelul Uniunii Europene – a declarat deputatul. El a evidenţiat faptul că Uniunea Europeană va adopta probabil în viitorul apropiat un document care va reglementa sistemul de relaţii între naţiunile majoritare şi minorităţile istorice, oferind soluţii pentru problemele controversate. In opinia lui Marton Arpad, toate aceste condiţii politice interne şi externe fac posibil şi facilitează adoptarea unor paşi importanţi în interesul autonomiei.” Farkas Reka, Marton Arpad: este posibil să urmeze o perioadă favorabilă/ Paşi pentru autonomie, în „Haromszek”, nr. 5882 – 16.01.2010

„Mass-media din România au abordat cu sentimente diferite ştirea că cele trei judeţe secuieşti s-au prezentat cu un stand separat la târgul internaţional de turism organizat la Budapesta. S-au exprimat opinii prin care prezenţa este considerată una firească, însă au existat şi opinii prin care se consideră că aceasta reprezintă o trădare periculoasă la adresa ţării. Gemul de la Odorheiu Secuiesc, palinca de prune, ciupercile murate de la Comandău nu reprezintă o trădare de patrie şi cert este că prin intermediul acestora nu se doreşte generarea unui scandal diplomatic. Să revenim la expoziţia de la Budapesta. Este cel mai firesc lucru din lume ca această regiune şi valorile ei să fie prezentate separat, puţin mai amănunţit, cel puţin în capitala ţării-mamă, cunoscut fiind faptul că cei care întreţin în principal turismul rural de pe Pământul Secuiesc sunt oaspeţii din ţara-mamă. Ne aflăm totuşi foarte departe de fructificarea reală a posibilităţilor, pentru care este nevoie de o solidaritate comunitară mai puternică. Pământul Secuiesc dispune de cel mai mare şi cel mai divers zăcământ de apă minerală din Europa. Care este folosul de pe urma lui? Aproape nici unul.”, A ne arăta pe noi înşine

„ Luni şi marţi, în cadrul consfătuirii ONU privind eliminarea rasismului, organizată la Geneva, a avut loc prezentarea raportului din umbră referitor la situaţia minorităţilor din România. Preşedintele executiv al Asociaţiei Pro Regio Siculorum, Cunnold Benko Erika, politolog, a participat la elaborarea capitolului referitor la Pământul Secuiesc şi la prezentarea acestuia în faţa comisiei. Ea ne-a împărtăşit experienţele de la Geneva după reîntoarcerea sa la Sfântu Gheorghe.

– Cum a ajuns Fundaţia Pro Regio Siculorum printre autorii raportului din umbră?- Preşedintelui Comitetului de Iniţiativă Bolyai, Hantz Peter, i s-a oferit posibilitatea de a prezenta în faţa ONU situaţia învăţământului superior maghiar. El a considerat că ar fi bine ca aceasta să fie legată de autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Li s-a adresat mai multor organizaţii şi, în final, ne-a ales pe noi. Au existat criterii de care a trebuit să se ţină cont. Am încercat să prezentăm cât mai real problemele şi situaţia maghiarilor.

Acuzaţii maghiare. – Ulterior tocmai reprezentanţii maghiari ai guvernului au lansat atacuri, în sensul că acest text a fost mai degrabă unul politic decât profesional. Care este părere ta despre acest lucru? – Bineînţeles că are şi o parte politică deoarece nu se poate vorbi despre autonomia Pământului Secuiesc fără ca aceasta să nu aibă şi o latură politică, însă accentul s-a pus în primul rând pe latura profesională. Scopul nostru a fost să prezentăm problemele existente.

– O altă acuzaţie s-a referit la faptul că aţi vorbit în primul rând despre drepturile colective şi nu despre cele individuale. – Formularea aceasta nu este corectă. Am prezentat situaţii date, de exemplu imposibilitatea de a apăra în justiţie, în limba maternă, dreptul individual. Dreptul individual este lezat în cazul în care poliţistul mă opreşte şi nu pot discuta cu el în limba maghiară. Am afirmat de asemenea şi faptul că deşi legile garantează anumite drepturi, în realitate acestea nu sunt aplicate.

– Cum s-a desfăşurat practic audierea? – Printre membrii comisiei s-au aflat africani şi asiatici. I-aş evidenţia pe reprezentanţii irlandez, englez şi rus care îl susţinuseră pe Hantz Peter pentru ca acest caz să fie audiat. Prezentarea raportului din umbră a durat o oră şi jumătate şi a fost însoţită de proiecţii. Raportorul a fost francez, însă a fost foarte corect. După prezentare s-au formulat întrebări şi am observat ce teme le-a stârnit interesul. Au declarat că observă că există discriminare, însă ne-au întrebat cum putem explica faptul că UDMR îndeplineşte un foarte important rol politic în cadrul guvernului român. Ne-au întrebat de ce avem nevoie de autonomie. Doar ca să dispunem de drepturi lingvistice mai extinse? Noi am afirmat că autonomia nu se limitează doar la drepturile lingvistice, ci obstrucţionează încercările de schimbare a componenţei etnice a regiunii, procesul de militarizare şi numeroase alte probleme care nu pot fi soluţionate strict prin intermediul drepturilor lingvistice.

Întrebări adresate reprezentanţilor guvernului român. – Aţi putut fi prezenţi la audierea reprezentanţilor guvernului român? – La audiere a fost prezentă o delegaţie românească foarte numeroasă. Chiar şi comisia ONU a fost surprinsă de acest lucru. Conducătorul delegaţiei (n.t. – Asztalos Csaba, preşedintele CNCD) a făcut cunoscut raportul oficial al României, în care s-a vorbit la modul foarte general despre toate minorităţile din România, cu accent aparte pe rromi. Aproape că nu au existat aspecte concrete, iar din punct de vedere politic, raportul a cuprins texte corecte. Era evident că delegaţia reprezintă interesele guvernului român. Membrii comisiei au fost foarte interesaţi să afle cât de independent este Consiliul pentru Combaterea Discriminării şi Oficiul pentru Relaţii Interetnice, dacă acestea pot adopta decizii autonome. Au formulat întrebări în legătură cu dreptul utilizării limbii materne, cu discriminarea economică, deoarece am vorbit foarte în amănunt despre faptul că investiţiile infrastructurale şi fondurile pentru proiectele de dezvoltare ocolesc Pământul Secuiesc. In final s-au referit şi la cerinţa autonomiei. In acest moment, membrii delegaţiei române au început să se ia cu mâinile de cap şi să îşi ia notiţe. Au urmat întrebările personale ale membrilor comisiei. Pe noi ne-a ajutat foarte mult delegatul rus, care a văzut situaţii de discriminare chiar şi în cazurile în care noi nici nu ne gândeam la aşa ceva. El a fost deosebit de revoltat de faptul că în raportul românesc, ucrainenii, ruşii şi rutenii au fost incluşi în aceeaşi categorie şi a declarat că îşi imaginează cum arată situaţia reală dacă România abordează cu atâta lejeritate o astfel de problemă. El a declarat că România îi include în aceeaşi categorie pe apatrizi şi pe străini. Reprezentantul irlandez a întrebat dacă în justiţie i se asigură sau nu documentaţie maghiară acuzatului maghiar.

In dezavantaj.- Aţi vorbit cu reprezentanţii maghiari ai delegaţiei române? – Eu nu, fiindcă am considerat că nu am ce discuta cu ei. Hantz Peter a vorbit cu ei.

– Care ar putea fi rezultatele acestei audieri? – Este deosebit de important că există o dovadă scrisă, că o organizaţie internaţională serioasă a acordat atenţie problemelor Pământului Secuiesc. Consider că în cazul în care în documentul ONU se va include faptul că există totuşi anumite probleme cu maghiarii din Transilvania şi că acestea trebuie remediate, este deja un pas important. Deşi nu este obligatoriu, se cuvine ca recomandările ONU să fie respectate. Este important că am putut duce acest caz în faţa unui for internaţional. Nu putem obţine susţinere pentru aceste probleme dacă ele nu sunt cunoscute.” Farkas Reka, Pământul Secuiesc în faţa ONU, „Haromszek”, nr. 6057 din 12.08.2010

„A ajuns la un punct de răscruce lupta pentru dăinuire, purtată de maghiarimea transilvăneană,. In cadrul şedinţei sale din 9-10 august 2010 de la Geneva, Comitetul ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale a fost nevoit să dezbată, în oglinda privărilor de drepturi de care are parte şi azi maghiarimea din Transilvania, situaţia drepturilor omului şi ale minorităţilor în România. Acest lucru se datorează muncii consecvente desfăşurate de trei organizaţii civile -CNMT, Asociaţia Pro Regio Siculorum şi Comitetul de Iniţiativă Bolyai -, care au cartografiat, documentat şi sintetizat lezările la adresa noastră şi au încercat să găsească soluţii pentru eliminarea situaţiei noastre dezavantajate pe care o generează aceste lezări. Este un eveniment îmbucurător şi de mult aşteptat, care va influenţa îndreptarea viitorului nostru într-o direcţie bună şi avem convingerea că în curând ne vom atinge cele mai importante obiective. Acestea nu sunt altceva decât autonomia culturală şi teritorială, deoarece de înfăptuirea lor depinde soluţionarea problemelor noastre. Mai explicit, propăşirea noastră economică este posibilă doar dacă vom putea dispune noi înşine de bunurile noastre spirituale şi materiale. Faptul că sunt prudent în privinţa rezultatului se datorează divizării noastre, sesizabile şi la Geneva, care pentru un outsider duce la crearea unei situaţii de neînţeles. Cu alte cuvinte, cum este posibil ca cineva să fie şi acuzator şi apărător în acelaşi timp? Asta s-a întâmplat în Elveţia, deoarece problemele ridicate de delegaţii maghiarimii transilvănene au trebuit să fie neutralizate de reprezentanţii organizaţiei care şi ea tot pe noi ne-a reprezentat. Nu ei ar trebui blamaţi, pentru că nu au putut proceda altfel din postura lor de membri ai delegaţiei guvernului român. Şi nici politica română – care şi-a demonstrat din nou genialitatea – ci pe noi înşine, pentru că noi am fost cei care am intrat din nou în capcana ce ne-a fost întinsă. Nu este prima oară, însă ar trebui să fie ultima dacă vrem să profităm de drepturile noastre. Şi pentru a nu se mai putea întâmpla niciodată aşa ceva, ar trebui să cântărim ce am primit şi ce primim în schimbul loialităţii noastre. Dacă vom face acest lucru, poate că cei în măsură îşi vor da seama că au greşit. Poate îşi vor da seama că nu poţi fi simultan decât de o singură parte a baricadei.” Bedo Zoltan, Asupritori şi asupriţi, în „Szekely hirmondo”, nr. 126 din 16.08.2010

„Sunt unele lucruri pentru care nu ne putem ridica suficient de repede glasul pentru a evita greşelile comunitare fatale. Un exemplu este cel al autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc. Toţi maghiarii cu bun simţ de pe Pământul Secuiesc consimt că acestui teritoriu unitar din punct de vedere istoric şi geografic, respectiv al intereselor economice, tradiţiilor şi componenţei etnice, i se cuvine, aproape legitim, autodeterminarea, deoarece numai astfel va putea dăinui, numai astfel va putea evita pericolul continuării erodării şi fărâmiţării, care a ameninţat după Trianon şi ameninţă încontinuu – cu excepţia unei perioade de patru ani. Iar dacă există ameninţare, trebuie mobilizate şi sentimentele şi conştiinţa comunitare, iar una din metode constă în utilizarea conştientă şi consecventă a simbolurilor comunităţii. Utilizarea drapelelor, stemelor tradiţionale de pe Pământul Secuiesc, ridicarea de porţi secuieşti, păstrarea şi menţinerea în viaţă a arhitecturii tradiţionale. In primul rând limba, limba noastră maternă maghiară trebuie să ne-o apărăm, ocrotim şi păzim, pentru că în lipsa unei limbi, greu poţi vorbi despre o comunitate naţională. Păstrarea dialectului maghiar de pe Pământul Secuiesc este cea mai mare responsabilitate. Vedem ce se întâmplă cu maghiarii ceangăi din Moldova, care şi-au pierdut limba, vedem cum s-au topit -se topesc- în marea înconjurătoare. Istorici mai serioşi -de la Dimitrie Cantemir până în zilele noastre- recunosc că aceşti catolici din Moldova sunt de origine şi etnie maghiară. Nicolae Iorga şi adepţii săi (şi vreo unul, doi maghiari trădători de neam) au încercat să-i facă pe secui să creadă că ar fi de fapt nişte români maghiarizaţi. Secuii au dat însă lehamite din mână şi la fel trebuie să procedeze şi atunci când li se spune că ar trebui să se definească drept o naţiune separată. Adică nu maghiari, ci secui, şi aşa să se declare şi la următorul referendum. Se spune că în felul acesta ar putea fi obţinută mai uşor autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Unii dintre cei care spun acest lucru sunt netoţi şi neinformaţi, însă printre ei s-ar putea număra uşor şi câţiva cu intenţii trădătoare, care urmăresc să slăbească în felul acesta maghiarimea transilvăneană.” Magyari Lajos, Noi, maghiarii de pe Pământul Secuiesc, în „Szekely hirmondo” nr. 148 – 15.09.2010

„In urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi a înfiinţării noii Comisii Europene se pare că politica de la Bruxelles se va schimba, inclusiv în relaţia cu minorităţile. I-am adresat europarlamentarului Sogor Csaba câteva întrebări pe această temă şi în legătură cu iniţiativele lor, care ar putea fi lansate în viitorul apropiat. – Ce fel de schimbări ar putea fi întreprinse la Bruxelles după instalarea noului guvern, a noii Comisii Europene? Aţi sesizat o altă atitudine faţă de minorităţi?- De urmărirea cu atenţie a problemei minorităţilor se ocupă nu numai Viviane Reding, comisar cu probleme privind libertăţile civile, justiţie şi probleme interne, ci şi Androulla Vassiliou, comisar din Cipru, care răspunde şi de problema multilingvismului. In privinţa doamnei Reding, este încurajator că s-a angajat să se ocupe de soarta minorităţilor naţionale tradiţionale. Bucureşti şi Bruxelles reprezintă parlamentul paşilor mici, însă numai dictatura şi războiul se desfăşoară într-un ritm alert.

-Atmosfera de la Bruxelles s-a schimbat în privinţa autonomiei? -Ceea ce s-a schimbat se datorează intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Problema autonomiei sau cea a legii privind minorităţile nu ţine de atribuţiile Uniunii Europene, ci de cele ale parlamentului naţional, însă discriminarea în problema autonomiilor, ignorarea legilor limbii şi a drepturilor privind minorităţile, decretele-Benes sunt deja probleme ale Uniunii Europene. Noi avem sarcina de a încuraja parlamentele naţionale în legătură cu soluţionarea problemei privind minorităţile. Soluţionarea relaţiei majoritate-minoritate prin intermediul autonomiei, al legii privind minorităţile sunt probleme ce ţin de politica de securitate şi de politica economică. A se vedea exemplul Tirolul de Sud, unde italienii care domiciliază acolo nu vor să renunţe la autonomia existentă. Sperăm că toate acele ţări care sunt împotriva acestui lucru şi neagă existenţa minorităţilor pe teritoriul lor, vor învăţa din exemplele pozitive. Pentru ca relaţia dintre minoritate şi majoritate să fie în regulă, destinul minorităţilor trebuie soluţionat aşa cum trebuie. Pentru a putea apăra corespunzător dreptatea minorităţilor, trebuie să ştim să spunem minciunile majorităţii. Chiar dacă doare şi chiar dacă se manifestă temeri faţă de acest lucru. Pe teritoriul Uniunii Europene există un genocid lingvistic, acest lucru întâmplându-se nu numai în Slovacia, Franţa ci şi în România, în cazul în care mă gândesc la ceangăi, deoarece această problemă nu a fost soluţionată în mod liniştitor. Poate că la Bucureşti atmosfera a fost cât de cât schimbată, însă nu acelaşi lucru se poate spune şi în cazul reprezentanţilor şi preoţilor din judeţele Bacău şi Neamţ.

-Care sunt acţiunile mai importante planificate pentru acest an? -In cazul în care vom avea la dispoziţie o sală, vom organiza încă în acest an o conferinţă de specialitate, în cadrul căreia -prin abordarea legii limbii şi a autonomiilor- situaţiile din Slovacia, România, Franţa sau Grecia ar putea fi confruntate cu exemplele bune. A fost înfiinţat un grup de lucru privind minorităţile. Preşedintele grupului este un reprezentant liberal suedez din Finlanda. Am dori să elaborăm o lege-cadru care să apere drepturile minorităţilor naţionale tradiţionale, ale drepturilor minorităţilor fără cetăţenie, o lege-cadru unitară, valabilă pentru întreaga Europă.” Lobby pentru minorităţi, în „Haromszek”, nr. 5891 din 27.01.2010 Farkas Reka

3.  Secvenţe din mass –media privind sprijinul primit din partea Ungariei

“In premieră în ultimii 20 de ani, preşedintele Republicii Ungaria, Solyom Laszlo a invitat la Palatul Sandor din Budapesta liderii unor autoguvernări din Ţinutul Secuiesc. Solyom Laszlo i-a primit săptămâna trecută la Palatul Sandor pe preşedinţii Consiliilor judeţene Harghita şi Covasna, respectiv primarii unor oraşe din Ţinutul Secuiesc, între care pe cel din Sfântu Gheorghe, Odorheiu Secuiesc, Târgu Secuiesc, Sovata şi Gheorgheni – mai puţin pe cel din Miercurea Ciuc. Din delegaţie a făcut parte Racz Karoly şi Mezei Janos, primarii Partidului Civic Maghiar (PCM) din Târgu Secuiesc, respectiv din Gheorgheni.” Balazs Arpad, Liderii Ţinutului Secuiesc la Palatul Sandor, în “Polgari Elet”, nr. 14 – 10-16.04.2009

“In poziţia adoptată, ieri, în cadrul şedinţei de la Budapesta a Comisiei Permanente a Forumului Reprezentanţilor Maghiari din Bazinul Carpatic (KMKF) se propune elaborarea unei strategii maghiare de politică privind folosirea limbii. KMKF, instituţia consultativă a Parlamentului ungar formulează propuneri, care pot însemna soluţii la problemele de politică privind minorităţile, prin respectarea suveranităţii statale şi a normelor juridice internaţionale, în cadrul actualelor graniţe de stat. In cadrul unei conferinţe de presă, Nemeth Zsolt – Fidesz –, preşedintele comisiei cu probleme externe din cadrul Parlamentului, a anunţat că KMKF intenţionează să-şi deschidă, la Bruxelles, un birou de reprezentare a intereselor maghiarilor de peste hotare.

Despre şedinţa KMKF, Kovacs Tibor, preşedintele comisiei permanente, a declarat că scopul lor primordial este pregătirea şedinţei plenare planificate pentru 11-12 septembrie. In acest scop, au fost dezbătute materialele strategice pregătite de comisiile de specialitate din cadrul KMKE în problemele de colaborare peste hotare în domeniile: economie, dezvoltarea transporturilor, agricultură şi concepţia privind politica externă. In afară de acestea, vor mai discuta şi despre situaţia din învăţământ a maghiarilor de peste hotare. Kovacs Tibor a mai adăugat că, în cadrul şedinţei, reprezentantul Ministerului de externe i-a informat în legătură cu faptul că va avea loc o întâlnire oficială cu partea română legată de faptul că, de la formarea, în luna decembrie, a guvernului român, sunt destituiţi, pe rând, conducătorii de naţionalitate maghiară din fruntea instituţiilor de stat din România.” Este necesară elaborarea unei strategii maghiare de politică privind folosirea limbii “ Haromszek”, numărul 5705/18.06.2009

„Accesibilizarea dublei cetăţenii pentru toţi maghiarii este o uriaşă faptă de arme în domeniul politicii naţionale, la fel şi declararea zilei Trianonului drept Zi a Solidarităţii Naţionale. Acum se poate renunţa cu adevărat la moştenirea comunistă, poate fi întemeiat statul ungar centrat pe naţiune. Mai mult decât atât, Sfânta Coroană poate fi repusă în drepturi, iar forma de stat – transformată în monarhie constituţională. În istoria de peste o mie de ani a statalităţii ungare, epoca Horthy a fost, de la Mohacs încoace, singura care a corespuns atât cerinţelor epocii, cât şi intereselor naţionale şi tradiţiilor juridice milenare. Dacă Fidesz va avea voinţa şi angajamentul necesare pentru revenirea la sistemul constituţional amintit, viitorii cronicari vor pomeni numele lui Orban Viktor printre cele mai mari nume.” Kadar Gyula, O nouă epocă, în „Haromszek”, nr. 5988 din 22.05.2010

„Ziua semnării tratatului de pace de la Trianon a fost declarată de Parlament Ziua Solidarităţii Naţionale. Jobbik speră că includerea în lege a zilei comemorative nu va avea doar un caracter simbolic şi că guvernul va face tot posibilul pentru ca legea să capete conţinut în anii următori.” Ziua Solidarităţii Naţionale, în „Haromszek” , nr.5995 – 01.06.2010

„Încep să fiu oarecum încrezător. Nu am crezut că voi trăi ziua în care parlamentarii ungari vor vota în procent de 97,7% reacordarea cetăţeniei ungare luate maghiarilor din Bazinul Carpatic în anul 1920. Câţiva maghiari de nimic, care nu ne fac cinste, au votat împotrivă. Esenţa constă însă în unitate, un lucru fără precedent în această ţară, de la Horthy Miklos încoace. Reacţia mamei mele la marele eveniment a fost următoarea: se simte în sfârşit acasă în această ţară. Sunt mulţi în această situaţie. Atitudinea antimaghiară, calificarea naţiunii ungare drept naţiune fascistă şi denigrarea în străinătate a naţiunii ungare au ajuns în momentul de faţă, după o perioadă de 65 de ani, în groapa de gunoi a istoriei. Mă bucur de această lege însă am serioase dubii juridice şi administrative, dat fiind faptul că legea prezintă un risc de securitate naţională izvorât din lipsa din chibzuinţă.

Problema primordială constă în faptul că legea nu stabileşte anumite lucruri pe care ar fi trebuit să le stabilească. 1. Acordarea cetăţeniei este permisă doar maghiarilor care trăiesc şi în momentul de faţă în cadrul graniţelor existente înainte de Trianon. 2. In cadrul parlamentului ungar, trebuie să i se asigure reprezentanţă maghiarilor care trăiesc în interiorul Bazinului Carpatic, pentru ca parlamentul ungar să nu decidă în lipsa lor în probleme care îi vizează. 3. Alături de cetăţenie, maghiarilor din Bazinul Carpatic să li se cuvină şi drept de vot asemeni celorlalţi cetăţeni din ţara-mamă. Până când aceste legi complementare nu vor fi elaborate, legea privind cetăţenia reprezintă un risc serios la adresa Republicii Ungare şi a maghiarilor din Bazinul Carpatic. In ceea ce priveşte cetăţenia ungară, aceasta nu ar trebui cerută, ci doar anunţată, din cauză că le-a fost luată cetăţenilor maghiari în mod ilegitim. Sperăm că decizia de acum este doar începutul şi că se va realiza adevăratul obiectiv al naţiunii. Să nu se creadă că sunt împotriva acordării cetăţeniei ungare, numai că în cazul în care legea va rămâne aşa, pe lângă cele 15 milioane de maghiari din Bazinul Carpatic vor mai exista cinci milioane de ‘maghiari’ israeliano-americani. Aceştia au primit deja despăgubiri” Stoffan Gyorgy, Legea privind cetăţenia, în Europai-Ido , nr.12 – iunie 2010

“În data de 19 noiembrie va avea loc şedinţă de lucru a Consiliului Naţional Secuiesc în sala de şedinţe a Parlamentului ungar. Această hotărâre a fost adoptată sâmbătă, la Sfântu Gheorghe, în cadrul şedinţei Comisiei Permanente. Este planificat ca la evenimentul de la Budapesta se fie invitaţi premierul Orban Viktor, conducătorii guvernului ungar, Schmitt Pal, preşedintele republicii, conducătorii fracţiunilor parlamentare ungare şi alţi oaspeţi de rang înalt. CNS se pregăteşte să îşi înainteze cu această ocazie cerinţele faţă de ţara-mamă privind lupta pentru autonomia Pământului Secuiesc.” Csinta Samu, Şedinţa Consiliului Naţional Secuiesc în Parlament, în “Haromszek”, nr. 6096 din 27.09.2010

„Prima ediţie a Întâlnirii Mondiale Maghiaro-Secuieşti, organizate de Uniunea Orăşenească Independentă – Asociaţia Ungară (FVSZME), va avea loc în perioada 13-15 august, în localitatea ungară Szeged, pe dealul de lângă lacul Verto. Pe costişa ce duce spre Monumentul Imnului Secuiesc, amplasat anul trecut, fiecare scaun secuiesc va amplasa câte o poartă secuiască. Festivitatea de inaugurare a porţilor va avea loc în 14 august. La 1 august 2009, pe dealul de lângă lacul Verto din Szeged, a fost dezvelit Monumentul Imnului Secuiesc, amplasat de o organizaţie civilă din oraşul ungar, Uniunea Orăşenească Independentă – Asociaţia Ungară.

La inaugurarea monumentului, poporul secuiesc a fost reprezentat de Mozes Gyula, preşedintele Consiliului Secuiesc din Odorheiu Secuiesc. Cuvântarea festivă a fost rostită de Patrubany Miklos, preşedintele Uniunii Mondiale a Maghiarilor. Apro Juhasz Janos, consilier din cadrul autoguvernării din Szeged, preşedintele FVSZME, un adept însufleţit al solidarizării maghiare, a dedicat monumentul edificării naţiunii. Din 15 octombrie 2009 încoace, pe dealul din apropierea Verto, lângă Arborele Maghiarilor, alături de drapelul naţional, flutură în vânt şi drapelul naţional secuiesc, respectiv cel al Uniunii Mondiale a Maghiarilor. Prima ediţie a manifestărilor intitulate Intâlnirea Mondială Maghiaro-Secuiască se va derula sub patronajul Uniunii Mondiale a Maghiarilor. Solicitarea venită din partea Uniunii Mondiale a Maghiarilor cu privire la amplasarea porţilor secuieşti a fost acceptată de fiecare primar contactat de pe Pământul Secuiesc.” Prima ediţie a Intâlnirii Mondiale Maghiaro-Secuieşti

4. Câteva exemple  din presa locală,  privind poziţia unor intelectuali maghiari faţă de românii din Arcul intracarpatic

“Zilele acestea a apărut ştirea că înalţi demnitari de stat români judeţeni solicită înaintarea în parlament a unei modificări legislative care le oferă românilor de pe Pământul Secuiesc -majoritatea colonizaţi aici în ultimii 30 de ani- locuri de deputaţi, pe motiv că sunt îndreptăţiţi să le primească. Aceasta nu este o cerere de factură nouă şi se încadrează organic în cavalcada ideilor aberante şi naţionalist-şovine cu care amintitele personalităţi marcante şochează secuimea. Nici nu merită să ne irosim timpul cu cei al căror unic atu politic este acela că sunt nevoiţi să trăiască pe Pământul Secuiesc, în schimb merită să fim atenţi la consecinţele ideilor pe care le lansează. Politica bucureşteană este foarte sensibilă la cererile de acest gen şi s-ar putea întâmpla foarte uşor ca românii de pe Pământul Secuiesc să ajungă să reprezinte o parte atât de valoroasă a naţiunii române încât va trebui apărată cu orice preţ. Dacă acest ideal va deveni unul general valabil în societatea din ţară, va prinde rădăcini situaţia acceptată de altfel şi în momentul de faţă, şi anume că românul este cetăţeanul de prim rang al ţării, iar toţi ceilalţi sunt doar toleraţi. Acest lucru a fost de altfel formulat clar de Băsescu în recentul său discurs, în care a făcut referire la faptul că naţiunea minoritară are obligaţia să se ploconească şi, în plus, ar trebui să fie veşnic recunoscătoare. Această încercare absurdă trebuie înăbuşită încă din faşă. UDMR trebuie să îmbrăţişeze ideea, însă cu o modificare, şi anume că nu numai românilor de pe Pământul Secuiesc ci şi maghiarilor din Bistriţa li se cuvine acelaşi drept, în caz contrar fiind vorba despre o discriminare. Parlamentul nu ar vota niciodată o asemenea lege însă în felul acesta s-ar termina odată pentru totdeauna şi cu încercările inacceptabile de acest gen.” Blenessy Botond, Dacă atacă, “Haromszek” -nr. 5518 – 29.10.2008

„Românii colonizaţi pe Pământul Secuiesc prin stimulări de stat, planifică organizarea unei mari adunări antiautonomiste. Ei doresc să se reunească împotriva autonomiei cu ocazia împlinirii a 15 ani (!) de la înfiinţarea episcopiei ortodoxe a judeţelor Covasna şi Harghita, înfiinţate în anul 1994 (!) Ultima lor manifestare antimaghiară a avut loc în anul 2006, la Izvorul Mureşului (în mănăstirea lor ortodoxă, nou-nouţă), unde au făcut tărăboi împotriva acţiunilor maghiare ‘iredentiste, revizioniste şi şovine’ şi au adoptat un memorandum prin care i-au cerut statului român elaborarea unei strategii ‘în interesul păstrării şi dezvoltării identităţii naţionale a minorităţii române care trăieşte în inima ţării’. Românii colonişti de pe Pământul Secuiesc au fost dotaţi ‘în democraţia’ de după 1989, din trezoreria statului, cu o episcopie ortodoxă, cu foarte multe biserici ortodoxe, cu multe mânăstiri ortodoxe şi nu cu puţine cazărmi de jandarmi, pentru a putea fabrica din Pământul Secuiesc, cât mai repede, ‘un pământ românesc strămoşesc’. Toducz Endre/ Călugăreni, Transformă Pământul Secuiesc într-o fâşie Gaza, în „Szekely hirmondo”, nr. 31 – 07-13.08.2009

“Szanto Melinda, 34 ani, asistentă: – Românizarea are o istorie lungă aici, este suficient să privim la ce s-a întâmplat în Transilvania. Din câte ştiu, la Târgu Mureş au ajuns să fie mai mulţi români decât maghiari, la fel ca şi la Cluj, unde maghiarii au fost cândva majoritari. Românizarea este făcută în mod conştient, priviţi doar la cazărmile de la marginea oraşului! Şi noi suntem vinovaţi, dacă se poate spune aşa ceva, pentru că nu ne gândim la asta atunci când ne vindem, de exemplu, apartamentele. In acelaşi timp însă, şi căsătoriile mixte duc la românizare. Mako Linda, 22 ani, studentă: – De 20 de ani ne temem de această problemă, iar ea continuă şi acum. Românii din Moldova vin în Transilvania pentru că posibilităţile de aici sunt mult mai bune: universităţi, cultură, curăţenie, etc. Am văzut multe astfel de exemple, pentru că majoritatea colegilor mei sunt ‘imigranţi’ şi aici vor şi rămâne, deoarece se simt mult mai bine aici. Aceşti români îi vor oprima pe maghiari, nu cei care locuiesc aici de când s-au născut. Unii mă iau la întrebări dacă vorbesc limba maghiară pe stradă. Se simt acasă. Tolvaj Peter, 46 ani, şomer: – Cred că numărul românilor din judeţ creşte continuu. Este greu să spui dacă trebuie sau nu să te temi de acest lucru. Bineînţeles că unui maghiar îi este mult mai bine dacă trăieşte într-un mediu pur sau majoritar maghiar, pentru că cel mai bine ne este în leagănul propriei noastre culturi, iar acesta există aici de 1.000 de ani. Românii nu înţeleg acest lucru, pentru că lor le-a fost predată o altă istorie. Din acest motiv mă privesc nedumeriţi atunci când declar că acesta este căminul meu strămoşesc. Cred că ideal ar fi ca actualul procent să nu se deterioreze în dauna noastră, pentru că atunci ne-am putea bucura şi de avantajele convieţuirii şi nu ne-am pierde nici caracterul maghiar ci l-am putea reprezenta cu fruntea sus, în mijlocul României. Kerekes Sandor, 21 ani, student: – Cât timp UDMR s-a aflat la guvernare, nimeni nu s-a temut de românizare. Din acest punct de vedere, schimbarea guvernului reprezintă o problemă destul de mare pentru noi. Cred că numărul locuitorilor de etnie română din judeţul nostru va creşte. Să privim cu atenţie la destituirea conducătorilor diferitelor instituţii, în locul cărora vor ajunge români. Ar fi foarte important ca tot mai mulţi să încercăm să rămânem aici şi să păstrăm astfel caracterul maghiar al judeţului Trei Scaune. Tinerii, organizaţiile de tineret acţionează deja în acest sens.” Kustan M. Attila, Vă temeţi de românizarea judeţului Trei Scaune?, în “Szekely hirmondo”, nr. 19 – 15-21.05.2009

“Revesz Peter, 21 de ani, student: – Această vizibilă obrăznicie generează în rândul maghiarilor din Trei Scaune sentimente neplăcute. Nu aş putea accepta acest lucru nici dacă aş fi sigur că ai noştri conducători ar proceda la fel în cazul în care s-ar afla la putere. Românii trebuie să înţeleagă că zadarnic sunt majoritari în ţară atâta timp cât în judeţ trăiesc în minoritate. In această situaţie, maghiarii sunt cei care trebuie să conducă instituţiile judeţului. Este important ca aici directorul să fie cunoscător şi de limbă maghiară, să cunoască problemele de zi cu zi ale celor care trăiesc aici, în majoritate, şi ale celor care se vor afla încă un timp în minoritate. Suto Rozalia, 67 de ani, pensionară: – Nu vreau ca cineva să creadă că nutresc sentimente antiromâneşti, însă sunt de acord cu conducătorii noştri: acestui lucru trebuie să i se pună capăt cât mai repede. Poate că aceasta depinde şi de întreprinzătorii privaţi, în sensul alegerii muncitorilor. Ei ar trebui să acorde atenţie acestui fapt şi ar trebui să fie atenţi şi cei care îşi vând locuinţele braşovenilor, în loc să le vândă celor din Sfântu Gheorghe. Şi în zonele rurale există cazuri în care casele de vânzare nu sunt cumpărate de maghiari. Finalul va fi românizarea satelor. Serestely Marton, 78 de ani, agronom pensionar: – Nu există un pericol aşa de mare. Eu am trăit vremuri şi mai grele. Eu aş sfătui pe toată lumea să renunţăm la disensiuni şi să ne solidarizăm noi, maghiarii. În Europa trebuie să creăm o reprezentanţă puternică, însă pentru acest lucru trebuie depăşită tentaţia obţinerii funcţiilor bănoase. Bokos Laszlo, 19 de ani, elev: – Ar trebui să ne susţinem cu mai multă fermitate adevărul. Este nevoie de acţiuni ferme şi în acest caz nu mă gândesc la violenţă, deoarece ea nu aduce nimic bun. Dacă ar depinde de mine, fiecare maghiar din România şi-ar suspenda activitatea timp de două zile, pentru ca acest lucru să se resimtă şi la Bucureşti, nu doar să se râdă pe seama maghiarilor care nu fac altceva decât să organizeze mari adunări.” Kustan M. Attila/ Tinca Teddy, Cum poate fi stopată colonizarea românească?, în Szekely hirmondo”, nr. 22 – 05-11.06.2009

„Se doreşte crearea unui stat în stat, secuii cer o ţară nouă – astfel de titluri au fost vehiculate, la sfârşitul săptămânii trecute, în cadrul posturilor de televiziune din România, în legătură cu marea adunare a autoguvernărilor de la Miercurea Ciuc şi în special de la Odorheiu Secuiesc. Se putea observa amplificarea naţionalismului extremist. Analiştii şi politicienii s-au temut pentru integritatea teritorială a ţării, maghiarii care au cerut autonomia fiind acuzaţi de aspiraţii separatiste. Corneliu Vadim Tudor care până nu demult a fost uitat, s-a putut agita din nou în faţa micilor ecrane, Adrian Păunescu a putut dovedi inviolabilitatea statului român, iar reprezentanţii autodesemnaţi ai comunităţii au putut enumera plângerile românilor asupriţi din judeţele de pe Pământul Secuiesc. In ceea ce priveşte partidele româneşti, mai moderate în privinţa problemelor legate de minorităţi, mass-media şi analiştii politici, din partea acestora se putea observa un refuz instinctiv, drept răspuns la exprimarea aspiraţiilor legate de autonomie. In loc să manifestăm o indignare profundă şi să acuzăm naţionalismul român de toate aceste lucruri, ar trebui să analizăm înainte de toate dacă am încercat să explicăm elitei intelectualilor români, conducătorilor politici şi reprezentanţilor organizaţiilor civile ce anume dorim de fapt. Să le explicăm că autonomia nu înseamnă paşaport şi graniţe, nu reprezintă un atentat la adresa integrităţii teritoriale a statului. De ce acest lucru este necesar în privinţa noastră şi de ce acest lucru ar fi benefic şi în privinţa lor. Că nu dorim crearea unui stat în stat şi că nu vrem să îi izgonim de pe Pământul Secuiesc. Mai mult decât atât, noi ştim oare în ce constă autonomia teritorială, de ce avem nevoie de aceasta sau autodeterminarea reprezintă în privinţa maghiarilor un concept cu un conţinut neclar, cu o oarecare încărcătură sentimentală?

Nu trebuie să ne gândim prea mult în legătură cu acest lucru, deoarece răspunsul este unanim: nu. Din cauza obiectivelor politice actuale, a sarcinilor ce derivă din guvernare, a disputelor cu organizaţiile maghiare – dispute care au devenit permanente – a intereselor elitei politice maghiare din România şi din cauza intereselor pe termen scurt ale partidelor româneşti de pe Pământul Secuiesc, am uitat să iniţiem un dialog cu românii de pe Pământul Secuiesc, cu conducătorii societăţii româneşti din Transilvania, cu formatorii de opinie din Bucureşti, cu factorii de decizie şi am uitat să clarificăm chiar şi în privinţa noastră obiectivele noastre. Ştim cu toţii foarte bine faptul că solidaritatea maghiarilor este necesară în vederea obţinerii autonomiei, însă nu este o condiţie suficientă în acest sens. Nu vom ajunge nicăieri fără câştigarea societăţii româneşti. Nu vom putea face altceva decât să amplificăm şi noi focul naţionalismului. Demararea dialogului cu românii reprezintă un fel de imperativ naţional şi tergiversarea acestui lucru poate genera acel pericol potrivit căruia autonomia va rămâne o tema de discuţii politice, generatoare de reacţii sentimentale intensive, utilizate atât de elita politică maghiară cât şi de elita politică românească în vederea obţinerii de voturi.” Farcadi Botond, Dialog cu românii, „Haromszek”, nr. 5773, 07.09.2009

„La sfârşitul săptămânii trecute, politicienii români naţionalişti au vrut să ne dea o lecţie, nouă maghiarilor, şi au reuşit să producă dezbateri atât de isterice încât maghiarii cu un sistem nervos mai slab au început să se gândească care propunere să o accepte: să dispară dracului cu obrăznicia lor care pare a fi nemărginită în opinia românilor, adică să se ducă în Ungaria sau să se stabilească în Tirolul de Sud, în Catalonia, în acele autonomii despre care -graţie cursurilor noastre de informare de mai mulţi ani- au cunoştinţă chiar şi luptătorii îndârjiţi ai sufletelor româneşti. Maghiarii au fost tocaţi şi umiliţi, mai ales liderii lor politici, aceia care nu permit acestui mic popor să se preocupe de sărăcia economică de dimensiuni îngrijorătoare, împuindu-i capul cu visuri nechibzuite, cum ar fi de exemplu autonomia teritorială, parlament, drapel, stemă secuieşti, politică cu baze naţionale, universitate maghiară reînfiinţată etc. După o frază-două a reieşit ce anume se ştie, începând de la Vadim Tudor şi până la Crin Antonescu despre existenţa minoritară, despre Transilvania anexată de România de aproape 90 de ani şi în cadrul acesteia despre Pământul Secuiesc. Nu se ştie nimic. Aceştia sunt însă atât de orbiţi de visurile lor legate de înfăptuirea României mari încât şi în momentul de faţă consideră că noi trebuie să ne mulţumim cu ceea ce ne oferă ei în mod binevoitor. Noi am învăţat de-a lungul deceniilor că trebuie să luptăm pentru orice lucru: pentru utilizarea limbii noastre materne, pentru crearea egalităţii noastre în şanse în domeniul economic, pentru reprezentanţa noastră publică şi mai nou şi pentru a nu ne irosi forţele. Orice s-ar întâmpla, obligaţia noastră este crearea unităţii, în baza unui consens minim naţional. In ceea ce priveşte problemele precum autonomia, autodeterminarea, utilizarea limbii, reţeaua şcolară, reforma în domeniul administraţiei publice, Marko Bela trebuie să afirme şi să-şi asume acele lucruri pe care şi le asumă Tokes Laszlo, Szasz Jeno sau Izsak Balazs. Nu aşa s-a întâmplat până acum şi există pericolul ca acest lucru să nu se întâmple nici în viitor. UDMR ar dori să ajungă din nou la guvernare şi deşi în momentul de faţă spune mai multe lucruri, în comparaţie cu ziua de ieri, oportunismul -deoarece are foarte mare nevoie de putere- i-a intrat în sânge. Anii care au trecut au dovedit faptul că ceea ce este în avantajul unei formaţiuni retrânse, care ocupă scaunele de catifea, este în dezavantajul comunităţii, a problemei autonomiei şi a autodeterminării.” Simo Erzsebet, Şi totuşi autonomie, în „Haromszek”, nr. 5774, 08.09.2009;

„Trebuie să se facă o diferenţă între marea adunare de la Miercurea Ciuc şi de la Odorheiu Secuiesc – a declarat ieri, în cadrul conferinţei sale de presă, Marko Bela. Potrivit acestuia, la manifestarea de la Miercurea Ciuc au participat conducătorii responsabili ai Pământului Secuiesc, aceştia au adoptat o petiţie şi un memorandum, care se referă la crearea unei autonomii cât mai extinse. In opinia lui Marko, autonomia este importantă pentru toată ţara şi aceasta poate fi înfăptuită prin intermediul unei colaborări cu partidele româneşti şi prin modificarea legilor şi a constituţiei. Manifestarea de la Odorheiu Secuiesc a fost şedinţa unei organizaţii civile, fără răspundere politică. In opinia sa, ceea ce s-a întâmplat în Slovacia, se poate întâmpla şi în România. In momentul de faţă, în România este greu de găsit un politician responsabil care să se confrunte cu opinia publică. In cazul în care un preşedinte al partidului liberal ar trebui să aleagă între pierderea popularităţii şi antimaghiarism, atunci şi acesta ar alege antimaghiarismul. Este indiscutabil faptul că în cercul forţelor politice româneşti, autonomia teritorială nu beneficiază de sprijin – a constatat preşedintele UDMR.” Autonomia este importantă pentru toată lumea în „ Haromszek”, nr. 5775, 09.09.2009

„Sâmbătă seară, Antal Arpad Andras a fost invitatul emisiunii ‘Zona de impact’ transmisă de postul de televiziune Realitatea. Moderatoarea Corina Dragotescu a adresat primarului oraşului Sfântu Gheorghe întrebări legate de politica actuală, la discuţii participând şi senatorul social-democrat Adrian Păunescu şi Mihai Voicu, reprezentantul partidului naţional liberal. ‘Autonomia vine încet, însă va sosi, cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu’ -a declarat edilul municipiului reşedinţă de judeţ, care a mai subliniat: nu dorim autonomia pentru generarea unor situaţii conflictuale cu românii, ci pentru faptul ca noi să putem îndeplini mai bine sarcinile care vizează comunitatea noastră. Aspiraţiile legate de autonomie, care există de 20 de ani, nu reprezintă numai obiectul campaniilor electorale şi totuşi politicienii români le folosesc în vederea distragerii atenţiei locuitorilor de la problemele mai grave care ne afectează de altfel pe noi toţi- a declarat edilul nostru. Nu mai vrem români aduşi din Bucureşti pe Pământul Secuiesc, avem dreptul – în baza procentului nostru – de a face parte din instituţiile poliţiei, jandarmeriei, armatei şi justiţiei’ – a declarat el adevărul care în general este ascuns, generând astfel reacţii vehemente din partea oaspeţilor studioului. Fac o mare greşeală cei care doresc înfăptuirea descentralizării în România doar pentru faptul că acest lucru ar putea însemna un teren fertil în privinţa autonomiei Pământului Secuiesc – a mai adăugat el. In ‘România trăiesc 4 milioane de oameni de altă cetăţenie decât cea română şi în baza acestui fapt statul poate fi doar unul multinaţional, iar constituţia trebuie modificată în spiritul acestui fapt – el l-a provocat prin aceste cuvinte pe fostul poet al lui Ceauşescu, Adrian Păunescu, care a avut un schimb dur de replici cu primarul oraşului Sfântu Gheorghe. In emisiune a intervenit telefonic şi Szasz Jeno, care a evidenţiat că ‘maghiarii nu doresc să ajungă la soarta saşilor sau a evreilor, care au fost vânduţi de către statul român’. Potrivit preşedintelui Partidului Civic Maghiar, maghiarimea din Transilvania nu cere federalizarea ţării, deşi ar putea face acest lucru liniştit. In timpul emisiunii, telespectatorii au fost încurajaţi să-şi exprime opinia cu inscripţii precum ‘Maghiarii doresc o altă ţară’ şi astfel nu este de mirare că au fost trimise cel puţin 150 de sms-uri, în mare parte cu un caracter ostil. Preşedintele consiliului judeţean, Tamas Sandor, a participat telefonic la o dezbatere a postului de televiziune Antena 3, unde a polemizat cu Corneliu Vadim Tudor, enervându-l la culme pe liderul Partidului România Mare.” Autonomia vine încet, dar va sosi mai devreme sau mai târziu, în „ Szekely hirmondo”, nr. 36, 11-17.09.2009

„In România este necesară încheierea unui pact etnic, ceea ce ar garanta pe termen lung drepturile maghiarilor în România – a declarat, ieri, primarul oraşului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad. In opinia sa, documentul care vizează o mai bună convieţuire între comunităţile maghiară şi română ar trebui elaborat de UDMR în comun cu partidele româneşti democratice. Pactul ar cuprinde în mod concret care sunt acele drepturi ale comunităţii maghiare care ar trebui asigurate de către guvernul român în exerciţiu şi care sunt acele drepturi pe care le-ar putea primi în următorii ani. In opinia lui Antal Arpad, pentru realizarea unui dialog maghiaro-român reuşit este nevoie de un schimb de generaţii în cadrul partidelor româneşti.” Farcadi Botond, Antal Arpad propune încheierea unui pact etnic, în „Haromszek”, nr.5777, 11.09.2009

„Trianonul a căzut ca o pecete peste ceea ce se întâmplase deja cu ajutor extern şi intern. A venit pentru a consfinţi „situaţia” creată. Care nu putea fi una pe deplin liniştitoare pentru noii stăpâni. Aici, în sudul Carpaţilor Răsăriteni, pe acest teritoriu pe care noi, maghiarii, îl numim în mod tradiţional Pământ Secuiesc. Ei nu i-au spus niciodată aşa, sau dacă da, doar verbal, „între ei”, însă pe hărţile româneşti nu a apărut niciodată scris, pentru că este, nu-i aşa, „străvechi pământ românesc”. Aşa spuneau şi aşa spun şi azi. Aşadar, în cea mai estică parte a Ungariei de odinioară, pe teritoriul denumit de strămoşii noştri Pământ Secuiesc, Trianonul a găsit un teritoriu locuit de o populaţie maghiară în procent de 90%, de 500.000 maghiari. Românii au migrat peste hotar. Din Întorsura Buzăului (localitate complet românească) şi Zagon s-au stabilit în zonele de munte, în satele situate de-a lungul vechiului hotar. Au venit pe păşunile montane grase cu oile lor, oieritul le-a devenit ocupaţie, au devenit baci pe întreg Pământul Secuiesc, paznici ai oilor secuilor dar şi ale lor şi extraordinari prelucrători ai laptelui de oaie. In această calitate au migrat şi pe teritoriile mai din interiorul Pământului Secuiesc, acolo unde era mare nevoie de oieri, s-au stabilit şi s-au înmulţit acolo. Au înfiinţat sate întregi, în special acolo unde erau moşii ale nobililor, grofilor, baronilor. „Naţiune liberă” fiind, secuimea nu putea fi iobăgită. Dacă ar fi ieşit învingătoare ideea ‘păcii echitabile’, acest teritoriu nu ar fi putut aparţine niciodată României. Numai că într-un final, marile puteri au ales dictatul. Au pedepsit Ungaria în interesul unui Scop clar pentru ele. Şi au ridicat acest scop la rang de motiv. Intenţia este clară şi indubitabilă. Asimilarea nu doar a teritoriilor propriu-zise ci şi etnică a „teritoriilor anexate”, adică Transilvania, Partium şi, să adăugăm aici, Dobrogea şi Basarabia. ‘Sarcina’ i-a fost clară puterii române şi atunci, şi după aceea. Românizarea şi, în felul acesta, posedarea definitivă a teritoriilor primite.

Marele plan strategic s-a născut foarte repede. Pe scurt: desfiinţarea cât mai urgentă a naţionalităţilor, a părţii de naţiune maghiară. Transformarea României într-o „ţară uninaţională”. Aceasta nu putea fi o sarcină uşoară în ţara pe atunci puternic multinaţională. .Maghiarii care sosiseră în valuri în vechea Românie nu aveau deloc sau au putut avea într-o măsură foarte mică o cultură, nu au primit niciodată şcoli, iar biserica a fost şi ea un important mijloc de românizare. Dacă cei de la conducerea României Mari erau, aşadar, convinşi de succesul asimilării, aveau pe ce să se bazeze. S-au putut contura şi paşii tactici. Colonizări şi deportări, slăbirea blocurilor prin asimilarea populaţiei, asimilarea definitivă a teritoriilor diasporizate. Pe Pământul Secuiesc – teritoriu compact -, munca a trebuit începută aproape de la zero.” Gazda Jozsef, A anexa definitiv… (Încercarea de românizare a Pământului Secuiesc), în „Haromszek”, nr.5999 – 05.06.2010

„ Există şi alte metode prin care să-şi facă simţită apatridia tolerată. Şefii au devenit peste tot – de la cel mai înalt nivel până la cel mai de jos – români. Majoritatea au fost aduşi. Şi le-a fost încredinţată o sarcină: să evite până şi aparenţele tratării egale a cetăţenilor! Un timp, prefecţii nu au fost schimbaţi – prefectul judeţului Trei Scaune era Keresztes Karoly. În 22 a ajuns prefect Păltineanu. Până atunci fusese notar într-un sat din Trei Scaune. Fratele său era primar, iar el a ajuns prefect. L-a urmat apoi Rauca Răuceanu, pentru ca în final să vină Bidu Valer. In 1925 a venit Legea administrativă. Iar din acel moment, totul a început să funcţioneze în limba română. Rapoartele erau cerute în limba română…. O altă metodă de colonizare era înfiinţarea de locuri de muncă şi umplerea lor cu forţă de muncă românească importată. La început s-au ivit greutăţi pe Pământul Secuiesc, deoarece puterea de ocupaţie nu a avut niciodată un sentiment de siguranţă pe teritoriul care nu i se cuvenea, temându-se, ca atare, să investească acolo bani. Din acest motiv, aici, sărăcia a fost mereu mai mare, drumurile mai proaste, salariile mai mici – şi în ziua de azi suntem la 65% din media pe ţară – rata şomajului mai mare. Obstrucţionau voit propăşirea acestei zone, iar în felul acesta împiedicau – fără să vrea – afluxul de români, ritmul doritei asimilări. Poate că primele mari investiţii s-au făcut pe vremea lui Ceauşescu, atunci când – menţinând ideologia, metoda sărăcirii – puterea a făcut totuşi unele sacrificii, apreciind că sosise timpul încorporării totale. Din acest motiv s-au născut planuri concrete de colonizare, au fost construite noi cartiere pentru forţa de muncă adusă aici, Târgu Mureş a fost declarat oraş închis, pentru ca maghiarii să nu se poată stabili acolo însă în acelaşi timp a fost colonizată în masă forţă de muncă românească. La fel s-a procedat cu Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc şi Gheorgheni. Locuitorii de aici nu au putut demonstra niciodată că cei stabiliţi aici primeau sprijin pentru acest lucru, salarii mai mari. Oricum situaţia lor era diferită, deoarece ca români, se bucurau aici de toate avantajele. Ei au ajuns şefi, directori, conducători mai mici sau mai mari. Ei au dreptate în toate, pentru ei înfloreau şi înfloresc copacii, ei sunt poporul ales al acestei regiuni.” Gazda Jozsef, Încercarea de românizare a Pământului Secuiesc, în „Haromszek”, nr. 6011 – 19.06.2010

„ Citesc cu interes disputele legate de acordarea unor denumiri de străzi şi constat cu bucurie că în Sfântu Gheorghe mai există oameni curajoşi care îndrăznesc să propună redenumirea străzii Andrei Şaguna, deşi numele există în continuare ca denumire a pieţei din faţa bisericii româneşti situate în strada Varadi. La vremea respectivă, când numele lui Andrei Şaguna a fost propus ca denumire de stradă, am fost consternat de ştire. Opinia mea este în continuare aceea că nu este permis ca Andrei Şaguna să fie glorificat în oraşul Sfântu Gheorghe, nu este permis ca străzile şi pieţele publice să-i poarte numele, deoarece în perioada luptei maghiare pentru libertate de la 1848-1849, acesta şi-a asumat un rol care aproape că atinge graniţa unei provocări deschise şi nu serveşte la convieţuirea româno-maghiară. Când secuiul care îşi cunoaşte propria istorie şi cultură – vede denumirea de stradă Andrei Şaguna, când vede statuia acestuia, se gândeşte: încă mai suntem cetăţeni de rangul al doilea? Încă mai putem fi umiliţi? Nu a fost suficient? Văzând acest lucru, secuiului i se amplifică sentimentul că trebuie să lupte pentru autonomia teritorială, pentru obţinerea autoguvernării locale, deoarece nu se ţine cont de sentimentele sale naţionale. Această idee este generală, deoarece deşi maghiarii de aici au fost privaţi, în urmă cu 90 de ani, de patria lor milenară, de cunoştinţele despre adevărata lor istorie, fiecare secui ştie că lupta maghiară pentru libertate a fost una din luptele superioare din Europa. Pentru înăbuşirea acestei lupte s-au aliat două imperii, cel austriac şi cel rus. Şi poporul din Trei Scaune a participat la luptă, derulând o luptă de autoapărare fără precedent.

Aici intervine Andrei Şaguna, din cauza căruia secuii din Scaunul Sepsi, printre care şi cei din Sfântu Gheorghe, au trebuit să lupte – la 3 februarie 1849 – cu cazacii. Oare cui ar trebui să i se mulţumească pentru acest lucru? Cititorul poate presupune cui. Lui Andrei Şaguna, episcopului ortodox, care s-a ocupat de organizarea şi desfăşurarea intervenţiei militare a ruşilor! Iniţial, conducătorii români au respins intervenţia militară rusă, însă Şaguna a reuşit să-i inducă în eroare. Nu este întâmplător nici faptul că atunci când în aprilie 1849, guvernul ungar i-a amnistiat pe toţi, Şaguna nu a beneficiat de acest lucru. Răspunsul este unanim: în primăvara anului 1849 guvernul ungar nu a putut ierta trădarea de patrie, chemarea trupelor străine în Transilvania. Cunoscând cele de mai sus, merită formulată întrebarea: cum au ajuns în ultimii 15 ani maghiarii să aprobe la Sfântu Gheorghe – locuit în procent de 76,5% de maghiari – amplasarea unei statui dedicate lui Saguna? Iar totul a culminat şi cu o denumire de stradă. Această statuie se află la câteva sute de metri de locul proclamării autoapărării zonei Trei Scaune. Semnatarul acestor rânduri este de părere că amplasarea la Sfântu Gheorghe a statuii lui Şaguna putea fi obstrucţionată la mijlocul anilor 90. Cel care afirmă contrariul, nu spune adevărul. Denumirea străzilor şi instituţiilor oraşului cu nume ale unor personalităţi cu manifestări antimaghiare şi amplasarea de statui în memoria acestora nu depinde întotdeauna de naţionaliştii români (extremişti), ci depinde deseori de iresponsabilitatea maghiarilor, de lipsa lor de pregătire şi de cunoştinţele istorice deficitare.

Să nu se înţeleagă greşit: nu mă deranjează faptul că străzi din Sfântu Gheorghe primesc numele unor personalităţi româneşti sau că acestora le sunt dedicate statui. Îmi scot pălăria în faţa statuii lui Nicolae Bălcescu şi am un respect faţă de acesta, deoarece ştiu că a fost un intelectual cu o gândire democratică. De ce nu ar avea o statuie un om care în anul 1849 a văzut consternat cum românii din Transilvania au fost implicaţi în sistemul reacţionarilor austrieci şi a încercat să-i convingă pe conducătorii români din Transilvania să colaboreze cu maghiarii în faţa invaziei ruşilor?

Conducătorii minorităţii române locale trebuie să înţeleagă faptul că noi respectăm sentimentele românilor care s-au stabilit în Sfântu Gheorghe, însă nu acceptăm ca străzile să primească numele unor persoane care au adus jigniri la adresa locuitorilor secui indigeni. Fiecărui om lucid – indiferent de naţionalitate – trebuie să-i fie clar că într-un oraş secuiesc, o piaţă publică nu primeşte denumirea de Şaguna, iar acestuia nu i se dedică statui. Nu putem face altceva decât să sperăm că membrii maghiari ai consiliului nu vor vota ca nişte mici pionieri, ci se vor gândi de zece ori înainte să autorizeze amplasarea unei statui sau acordarea unei denumiri de străzi.” Farkas Reka, De ce nu ne place de Şaguna?, în „Haromszek”, nr. 5930 – 13.03.2010

“Presa din Transilvania şi din ţara-mamă, deopotrivă, a publicat ştirea că la Gyula se doreşte ridicarea unei statui în memoria fostului episcop ortodox de la Sibiu, Andrei Şaguna, care, după cum se ştie, a fost un personaj public antimaghiar: în timpul revoluţiei din 1848, a îndemnat la luptă armată împotriva maghiarilor care au luptat împotriva puterii austriece asupritoare, intervenind şi pentru un amestec al ruşilor.” Borbely Zsolt Attila, Atac împotriva maghiarimii, în “Szekely hirmondo” -nr. 43 – 31.10-06.11.2008

„ Citesc stupefiat că într-o şedinţă, consilierul local Rodica Pârvan a apreciat că revenirea la vechea denumire a străzii care poartă numele celor trei persoane pomenite în titlu ar fi o provocare. La fel apreciază şi Ioan Lăcătuşu, care consideră că nu este un lucru bun ca atunci când vine vorba de acordarea de denumiri de străzi, să fie ignorate numele unor personalităţi importante pentru comunitatea românească. Este interesant să urmărim cum nici prin gând nu le trece că există nu doar sensibilitate românească ci şi sensibilitate maghiară. Semnatarul acestor rânduri nu crede că denumirea unei străzi cu numele conducătorilor ţărani de mai sus ar servi la convieţuirea paşnică, mai ales când această denumire ar înlocui-o pe cea care poartă numele regelui Attila. Orice român şi secui cinstit, care cunoaşte istoria Ţării Transilvaniei, ştie că hoardele de ţărani conduse de cei sus-numiţi au ucis cu o cruzime de nedescris mii de maghiari transilvăneni fără apărare. Cunoscând toate acestea, pot afirma liniştit următoarele: conflictele interetnice nu sunt generate de cei care propun schimbarea denumirii străzii, ci de cei care, în scopul umilirii maghiarimii, susţin cauza unor astfel de denumiri. Poate fi o bucurie să vezi în Sfântu Gheorghe numele unor oameni pe a căror activitate s-a uscat sângele unor maghiari nevinovaţi? Sunt sigur că nici românii nu s-ar bucura dacă ar cunoaşte adevăratul trecut.” Kadar Gyula, Ce înseamnă numele lui Horea, Cloşca şi Crişan?, în „Haromszek”, ediţia 5984 din 18.05.2010,

„…Semnatarul acestor rânduri se ocupă şi de rememorarea evenimentelor de acum 20 de ani şi retrăieşte cu stupoare acele întâmplări sinistre şi vede că simularea alungării unora de pe Pământul Secuiesc a fost o făţărnicie, o minciună sfruntată. In realitate, unii au ales pur şi simplu căldura oraşului natal, însă au fost şi netrebnici care, îmbinând utilul cu plăcutul, au dorit să urce pe scara socio-profesională, să aibă o locuinţă şi un salariu mai bune, iar pentru asta au fost în stare să scornească tot felul de poveşti despre alungare, cu care să fundamenteze sindromul Har-Cov. Au fost şi dintre aceia care ulterior şi-au cerut scuze prin scrisori personale prietenilor lor maghiari de aici, pentru josnicia de care dăduseră dovadă. In final, acesta este spiritul care elimină acele idei nebune cum că regiunea Pământul Secuiesc ar trebui măritată cu regiunea Braşov-Ploieşti sau cu regiunea Bacău-Neamţ . De altfel, au mai fost astfel de exemple, când fraţii din Ploieşti i-au donat şcolii din Dalnic un mic clopot pe care scria – în traducere liberă – ‘fraţilor noştri români din Dalnic, maghiarizaţi’. Cam atât despre toate acestea. In acest context însă, să ne privim şi noi în ochi. A sosit vremea ca în locul luptelor între fraţi, al luptelor între partide, să ne concentrăm pe autoapărarea spirituală şi culturală, care ne oferă posibilitatea să le ţinem piept acestor pericole şi ispite. Populaţia maghiară trebuie să fie pregătită pentru a putea face diferenţa dintre esenţă – solidaritatea Pământului Secuiesc – şi exagerare. Trebuie revitalizată forţa motrice comunitară care a decis, la 1968, soarta înfiinţării judeţelor şi care a ţinut la un loc mare parte din Pământul Secuiesc. Dacă este necesar, trebuie subliniat: programul ciopârţirii Pământului Secuiesc este mai periculos decât renumita distrugere a satelor. La vremea respectivă, antipatia ţărilor civilizate a ajutat să se pună capăt acestui lucru. Pricepem cu toţii din cuvinte, nu-i aşa?” Sylvester Lajos, Atac împotriva Pământului Secuiesc, în „Haromszek”, nr.5908 – 16.02.2010

5. Concluziile unor cercetări şi dezbateri pe teme privind istoria, cultura, identitatea maghirilor din Arcul intracarpatic şi obţinerea autonomiei pe criterii entice a aşa zisului “ţinut secuiesc” ;

5.A Manifestări organizate de Universitatea Sapienţia şi Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM)

„Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice, care funcţionează la MIERCUREA CIUC, a iniţiat un nou program, diferit de activitatea de până acum, având ca scop sprijinirea tinerilor absolvenţi de facultate. De oferta acestei instituţii pot beneficia tinerii care au obţinut diplome în ştiinţele sociale, cum ar fi: sociologia, psihologia, etnografia sau alte discipline înrudite cu acestea.Tinerii care au obţinut o astfel de diplomă îşi găsesc foarte greu un loc de muncă potrivit pregătirii lor, fiind nevoiţi să recurgă la soluţii provizorii. Programul nostru doreşte să sprijine pe cei care, pe lângă locul de muncă tranzitoriu, vor să desfăşoare şi o activitate de specialitate mai serioasă. Se pot prezenta şi cursanţii din ultimul an ai programelor din învăţământ prin corespondenţă deoarece ai au un loc de muncă şi au posibilitatea de a proiecta programe locale de specialitate. In câţiva ani, va fi mai mare nevoie de aceşti specialişti tineri… Programul nostru asigură sprijin pe trei niveluri. Pe timpul desfăşurării activităţii, institutul nostru asigură, în mod permanent, consultaţii şi sprijin de specialitate. La anumite intervale de timp, acest sprijin va fi completat cu acţiuni de perfecţionare, sub formă de seminarii, la care vom invita şi specialişti renumiţi din străinătate. In al doilea rând, acest sprijin se concretizează şi sub forma unei completări a veniturilor. In al treilea rând, acordarea acestui sprijin înseamnă şi asumarea de către noi a cheltuielilor necesare desfăşurării activităţilor respective. Vom sprijini concepţiile promiţătoare şi întemeiate din punct de vedere profesional. Aşteptăm propuneri în mai multe domenii de specialitate, cum ar fi: dezvoltarea localităţilor sau a regiunilor, organizarea vieţii culturale, organizarea activităţii desfăşurate în sfera non-profit, organizarea sau desfăşurarea activităţilor sociale, conducerea instituţiilor de învăţământ etc. In primul rând, sprijinim programe bine delimitate în timp şi spaţiu. Cei interesaţi ne pot contacta personal la sediul nostru situat în localul Primăriei Municipiului MIERCUREA CIUC, camera 40, zilnic între orele 9-15, sau în scris pe adresa KAM-CENTRUL DE CERCETARI REGIONALE ŞI ANTROPOLOGICE, MIERCUREA CIUC, C.P. 81. In vederea obţinerii sprijinului acordat de institutul nostru va avea loc un concurs, organizat pe parcursul lunii septembrie. Preconizăm că, începând din toamna acestui an, de sprijinul nostru să poată beneficia în jur de 30 de specialişti tineri.” Biro A. Zoltan, UN PROGRAM PENTRU SPRIJINIREA TINERILOR SPECIALIŞTI, în „Romaniai Magyar Szo”, nr. 2120 din 04.09.1996

„ In urma civilizată – deci, în EUROPA -, dezvoltarea şi democraţia nu pot fi consolidate fără respectarea drepturilor minorităţilor – a precizat premierul HORN GYULA, miercuri, cu prilejul decernării premiilor PRO-MINORITATEA, constând în diplomă, medalie şi 2000 forinţi. HORN GYULA a precizat că UNGARIA recunoaşte, în mod exemplar, prin Constituţie calitatea de factori întemeietori de stat a minorităţilor, iar data de 18 decembrie este ziua minorităţilor. Pentru ca societatea ungară să cunoască mai bine minorităţile, cultura, tradiţiile şi valorile acestora, guvernul a dorit să facă din acest moment, un moment festiv. Acest premiu este oferit ca semn al recunoaşterii activităţii depuse în interesul minorităţilor şi drepturilor acestora. Primul ministru şi-a exprimat convingerea că cei premiaţi sunt reprezentanţi demni ai minorităţilor. Totodată a precizat că guvernul ungar este dispus să colaboreze cu orice guvern, organizaţie şi persoană particulară pentru asigurarea drepturilor minorităţilor. Guvernul şi parlamentul au demonstrat practic faptul că nu este vorba doar de o intenţie de principiu, ci de o politică reală. UNGARIA trăieşte în relaţii de pace şi bună-vecinătate cu ţările vecine. Mai există anumite probleme dar acestea se pot rezolva prin tratative. Au fost distinse următoarele organizaţii şi persoane: Conferinţa pentru limba maternă, reţinându-se meritele preşedintelui POMOGATS BELA; BODOR PAL – scriitor, traducător, publicist; BOJTE CSABA – călugăr al Ordinului Franciscan din DEVA, preşedinte al Fundaţiei Sf. Francisc; RUDOLF CHMEL, profesor, istoric literar, fostul ambasador al CEHOSLOVACIEI la BUDAPESTA; CSEPELI GYORGY, profesor universitar la Institutul de Sociologie la Institutul de Sociologie al Universităţii EOTVOS LORANT din BUDAPESTA; DOMOVITS ISTVAN – preot romano-catolic în localitatea HORVATZSIDANY din UNGARIA pentru activitatea desfăşurată în favoarea minorităţii croate; Asociaţia Culturală a Maghiarilor Ardeleni (EMKE); Corporaţia FORUM HOLDING, pentru popularizarea literaturii maghiare din VOIVODINA; OTTO-RABAN HEINICHEN, ambasadorul RFG la BUDAPESTA; HELTAI PETER, consilier la Televiziunea Ungară, şeful Studioului Emisiunilor pentru Minorităţi; JAKAB SINGELY MARIA, parlamentar, fosta preşedintă a Uniunii Democratice a Slovacilor din UNGARIA; Ansamblul Cultural KALYI JAG ROMA pentru popularizarea folclorului ţigănesc din UNGARIA; Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice – KAM – din MIERCUREA CIUC; Teatrul THALIA din KOSICE (SLOVACIA); Localitatea MEHKEREK, singura localitate din UNGARIA cu populaţie 100% românească; SCHOPFLIN GYORGY istoric, politolog, profesor universitar în LONDRA; SZENDE BELA, profesor pensionar al Universităţii JANUS PANNONICUS din PECS”, PREMIUL PRO-MINORITATEA, în „Romaniai Magyar Szo”, nr. 2226 din 20.12.1996.

„ Cu prilejul Zilei minorităţilor, miercuri, 18 decembrie a.c., premierul HORN GYULA a înmânat în mod festiv premiile PRO-MINORITATEA, acordate pentru activitatea depusă în favoarea minorităţilor naţionale şi a drepturilor acestora. Printre personalităţile şi organizaţiile premiate se număra şi BOJTE CSABA, călugăr al Ordinului Franciscan din DEVA, Asociaţia Culturală a Maghiarilor Ardeleni (EMKE) şi Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM) din MIERCUREA CIUC.” PREMIUL PRO-MINORITATEA, în „ Romaniai Magyar Szo”, din 21.12.1996.

„Intre 23-30 septembrie, municipiul MIERCUREA CIUC va fi locul de desfăşurare al seminarului de o săptămână, pe teme de ştiinţe sociale. Manifestarea este organizată din însărcinarea Consiliului Municipal din MIERCUREA CIUC, de Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice KAM, de Institutul de Ştiinţe Politice din cadrul Academiei Ungare de Ştiinţe şi de Centrul de Invăţământ din MIERCUREA CIUC al fundaţiei SOROS. Tema din acest an a seminarului organizat anual este următoarea: Instituirea formelor autoriter (atitudini, modele, instituţii), după 1989, în EUROPA CENTRALĂ – RASARITEANĂ , respectiv rolul social al acesteia. Pe lângă elaborarea în comun a unor materiale de profil, după amiaza vor mai avea loc expuneri publice, dezbateri în cadrul unor mese rotunde, convorbiri pe teme de specialitate şi câteva prezentări de cărţi. Organizatorii oferă un program de 3-4 ore zilnic. Seminariile, respectiv expunerile publice vor fi ţinute de invitaţi renumiţi. Organizatorii mizează pe participarea lui KENDE PETER (PARIS), SCHOPFLIN GYORGY (LONDRA), KERI LASZLO, PETSCHING MARIA ZITA şi TAMAS PAL (BUDAPESTA). Inscrierile, pentru cei care doresc să participe, se pot face la următoarea adresă: Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice – KAM, BERENY HAJNAL , însărcinat cu afaceri, 4100 MIERCUREA CIUC, C.P.BOX 81, tel/fax: 066/ 121 929. Un seminar de o săptămână pe teme de ştiinţe sociale, în „Romaniai Magyar Szo”, nr. 2479 din 15.09.1997

„Problema naţionalităţilor şi minorităţilor, prin ponderea sa politico-socială, constituie o problemă gravă şi tradiţională în patria noastră, în Depresiunea Carpatică şi în regiunea cetro-est-europeană. La începutul schimbării regimului, părea că dezvoltările democratice vor contribui la rezolvarea ei şi că se vor diminua la diferite state. Aşteptările nu s-au confirmat. Mai mult, faptul că problema este evitată de politica curentă partinică rezidă din reflectarea trunchiată a realităţilor. In consecinţă, în abordarea acestei probleme persistă tergiversările istorice, mai mult chiar, rezultă noi distorsiuni. Din punctul de vedere al Ungariei, amintim trei direcţii principale: problema prezentului şi viitorului maghiarimii de peste hotare, grijile mai strânse ale minorităţilor sale naţionale, precum şi problema ţiganilor ce devine tot mai gravă din punct de vedere social. Intelectualitatea maghiară de peste hotare şi elita minorităţilor din Ungaria pretind, de multă vreme, efectuarea unor cercetări ştiinţifice în această problemă. Din această cauză, Academia Ungară de Stiinţe a înfiinţat, zilele trecute, un atelier de cercetare a minorităţilor, care s-a şi întrunit deja pentru prima oară. Principalul scop al acestui atelier îl constituie coroborarea analizelor interdisciplinare, efectuate în ţările învecinate şi în Ungaria. Pe lângă instituţiile academice cu profil istoric, geografic, lingvistic, de ştiinţe politice, sociologice, etnografice, regionale şi de cercetare a conflictelor, în activitatea acestui atelier se vor înscrie Fundaţia Teleki Laszlo, Institutul Central European, Centrul de cercetări regionale şi antropologice din Miercurea Ciuc, Centrul de cercetări sociologice Mercurius din Bratislava şi Centrul de etnologie al Institutului Forum din Komarno (Slovacia). In final, vom înşira câteva programe sprijinite de acest atelier. Anul viitor, vor fi analizate, în secuime şi în Zitny Ostrov (Slovacia), situaţia comunităţii maghiare după 1989, folosirea limbii materne şi bilingvismul, asimilarea lingvistică şi pierderea identităţii naţionale din aceste zone. Rezultatele cercetărilor vor fi publicate în periodicele instituţiilor angrenate şi în cele 3-4 cărţi pe care le va publica anual acest atelier.” Botlik Jozsef, In cadrul Academiei ungare de Ştiinţe a fost înfiinţat un atelier de cercetare a minorităţilor , în „Magyar nemzet”, nr. 115 din 18.05.1998

„Curatoriul Fundaţiei Kriterion a decis, în cadrul recentei sale şedinţe desfăşurate la Miercurea Ciuc, ca renumitului muzicolog şi profesor universitar din Cluj, Laszlo Ferenc, să-i fie conferit premiul Cununa Kriterion pe anul 1998. Conform argumentelor aduse, activitatea desfăşurată timp de decenii de Laszlo Ferenc în domeniul muzical a creat valori culturale din Ardeal. El a publicat numeroase cărţi, despre marii compozitori maghiari şi, totodată, foarte semnificative au fost şi dizertaţiile scrise despre Kodaly, Liszt Ferenc şi despre Enescu. Premiul Cununa Kriterion va fi înmânat în data de 8 ianuarie 1999, la Miercurea Ciuc împreună cu 5 milioane de lei. Premiul Cununa Kriterion va fi conferit pentru a patra oară; până în prezent au primit acest premiu (drept recunoaştere a activităţii desfăşurate) istoricul Jako Zsigmond, regizorul Tompa Gabor şi grupul de sociologi KAM – Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice din Miercurea Ciuc.” Premiul Cununa Kriterion, în „ Romaniai Magyar Szo”, nr. 2893 – 17.11.1998.

„Probabil că mulţi îşi amintesc de trecutele întâlniri la vârf ungaro-maghiare, la nivel politic. Nu ni le reamintim cu plăcere deoarece nu ne-au adus prea multe bucurii. Invăţământul pe care l-am desprins e că e mai bună diplomaţia populară decât cea politică. Iar de diplomaţia populară ţin şi întâlnirile şi relaţiile ştiinţifice. In ultimele luni, au avut loc o seamă de astfel de întâlniri care ne denotă cum trebuie organizate relaţiile ţării mame cu maghiarii din cele şapte ţări învecinate cu noi. Marţi, Institutul de Ştiinţe Politice de pe lângă Academia Ungară de Ştiinţe (M.T.A.), Atelierul de Cercetare a Minorităţilor al M.T.A. şi Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (K.A.M.) din Miercurea Ciuc au organizat o masă rotundă pe probleme minoritare, sub deviza Egyutt de hogyan? (n.n. – Impreună, dar cum anume?), menită să dezbată relaţiile dintre diferitele comunităţi maghiare ce trăiesc în alte ţări. Potrivit opiniei cercetătorului Tamas Pal, ne confruntăm cu trei perioade distincte: prima – dintre 1989-1991 – este cea utopică, iar cea de-a doua – dintre 1992-1996 – de reacţie a maghiarimii la naţionalismele majoritare din ţările învecinate, în care problemele maghiarilor au fost subordonate şi de politica internă ungară. Intre 1996-1998, se schimbă din nou situaţia, în România şi Slovacia reprezentanţii maghiarilor fiind incluşi la guvernare… Concluzia a fost trasă de Kende Peter, care a asigurat preşedinţia acestei întâlniri: noi, maghiarii din Bazinul Carpatic, ne iubim mult unii pe alţii, dar până când vom ajunge să ne şi cunoaştem cu adevărat, mai avem multe de făcut.” Hovanyecz Laszlo, Maghiarul şi ungurul – doi buni prieteni?, în „Nepszabadsag”, nr. 289 din 10.12.1998

„Intr-o declaraţie făcută la un forum desfăşurat la Budapesta, Biro A.Zoltan, cercetător social maghiar din Ardeal, a spus că trebuie să fie privită cu mai multă atenţie colaborarea dintre cercetătorii din Ungaria şi cei din afara graniţelor Ungariei. Forumul în care s-a făcut auzită această declaraţie, a fost organizat de Institutul de Ştiinţe Politice din cadrul Academiei Ungare de Ştiinţe, de Atelierul de Cercetări a Minorităţilor şi de Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice din Miercurea Ciuc (KAM). Biro A.Zoltan a declarat că există o veche tradiţie în cooperarea dintre cercetătorii din Ungaria şi cei din afara ei, şi că în virtutea similitudinii de limbă, Ungaria poate să ofere un manageriat al fondului de bază al acestui domeniu. Legăturile ştiinţifice dintre cei ce sunt angrenaţi în această activitate nu trebuie să fie ocazionale, ci trebuie să creeze un cadru regulat al acestor întâlniri . Un alt participant la acest forum, istoricul Szarka Laszlo, a subliniat faptul că, în cadrul cercetărilor la nivel internaţional, cercetările în domeniul minorităţilor nu ocupă un loc prea important, la fel fiind şi în problema maghiarilor. El a cerut ca activitatea de cercetare să fie îndreptată spre cercetarea culturii limbii materne, mai ales că acest domeniu se află în stadiul de pioneriat. Colaborarea între cercetători nu trebuie să se manifeste doar la nivelul gândirii ştiinţifice, ci trebuie să se concretizeze şi la nivelul organizării unor consfătuiri ştiinţifice, practice. In cadrul acestei manifestări ştiinţifice a fost prezentat un nou material tipărit al KAM, care este de fapt, un studiu intitulat Strategii sau manifestări forţate, care surprinde aspecte ale societăţii maghiare din România.” Forum ungaro-maghiar despre cercetare – Este nevoie de examinări ştiinţifice regulate, în „Nepujsag” , nr. 252 din 11.12.1998.

„Cercetătorii din Ungaria şi cercetătorii maghiari de dincolo de graniţă ar trebui să analizeze mai în profunzime posibilităţile de colaborare a comunicat Biro A. Zoltan, sociolog maghiar din Transilvania, în cadrul unui forum organizat la Budapesta, în data de 08.12.1998. Masa rotundă a cărei tematică au fost posibilităţile de colaborare ungaro-maghiare în domeniul cercetării a fost organizată de Institutul de Ştiinţe Politice din cadrul Academiei Ungare de Ştiinţe, Atelierul de Cercetare a Minorităţilor, respectiv de Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM) din Miercurea Ciuc. Biro A. Zoltan a declarat: In perioada care a trecut, maghiarimea din Transilvania a manifestat o atenţie deosebită pentru crearea relaţiilor cu Ungaria. In privinţa identităţii lingvistice, Ungaria acordă maghiarilor din România o <bază managerială>. Biro A. Zoltan a declarat că este important ca, în studiile de cercetare legate de maghiarii de dincolo de graniţă, cei în cauză să fie incluşi nu numai ocazional, deoarece acest lucru ar conduce la rezultate neverificabile. Istoricul Szarka Laszlo, în cuvântarea sa, s-a referit la faptul că, în studiile internaţionale întreprinse despre minorităţi, nu prea figurează situaţia minorităţii maghiare. Acesta a fost părere că cercetătorii abordează această temă mai mult din punct de vedere lingvistic, iar cercetarea culturii în limba maternă abia se află la început. De asemenea, acesta a adăugat că: comunităţile maghiare de dincolo de graniţă sunt bilingve fără excepţie, dar totuşi domină limba lor maternă. Istoricul a subliniat că, în Ungaria, atât ura, cât şi solidaritatea sunt prezente în cadrul concepţiilor comune şi în organizarea cercetării minorităţilor. In cadrul manifestării, a fost prezentat volumul apărut sub îngrijirea Centrului KAM; lucrarea intitulată Strategii sau cariere formate? cuprinde studii referitoare la Societatea maghiarilor din România. Al doilea volum apărut sub îngrijirea acestui centru analizează procesele de pauperizare din Ţinutul Secuiesc.” Forum despre cercetările maghiaro-ungare, „ Romaniai Magyar Szo” , nr. 2914 din 10.12.1998.

„Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice KAM din Miercurea-Ciuc organizează mâine, 9 septembrie, la sediu, o întâlnire cu participarea presei locale şi a instituţiilor de profil din oraş. La întâlnire vor fi prezentate programe finalizate precum şi programe în derulare de interes public. Academia de Ştiinţe din Ungaria va fi reprezentată de Loki Laszlo, colaborator principal Institutului Politic al Academiei de Ştiinţe.” Iulia Catană, la postul de radio XXI, din 08.09.1999

„ În perioada 19-24 septembrie, la Miercurea Ciuc, va fi organizată cea de-a III-a ediţie a Seminarului de Ştiinţe Sociale, intitulat Regiune în lume -Lume în regiune. Organizatori: Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM), Centrul de Pregătire Regională şi Consiliul Judeţean Harghita. Cu aceeaşi ocazie, va fi sărbătorită şi împlinirea a 10 de ani de la înfiinţarea KAM, principalul organizator. În cadrul seminarului vor avea loc expuneri, mese rotunde, dezbateri de specialitate, interviuri, prezentare de carte. Tematici mai importante: cercetarea societăţii maghiare din Transilvania, strategia familiei, şomaj, relaţii interetnice, identitate locală. In cadrul seminarului va avea loc şi o conferinţă cu durata de două zile, pe tema Dezvoltare regională pe Pământul Secuiesc. Această conferinţă oferă posibilitatea prezentării unor programe concrete, a instituţiilor a căror activitate este legată direct sau indirect de dezvoltarea regională. Pagina web a Centrului de Pregătire Regională -http://www.topnet.ro/cs-rkk- oferă permanent informaţii legate de seria de manifestări.” Seminar de Ştiinţe Sociale, în „Haromszek”, nr. 3053 din 07.09.2000.

„ Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice KAM din Miercurea-Ciuc organizează mâine, 9 septembrie, la sediu, o întâlnire cu participarea presei locale şi a instituţiilor de profil din oraş. La întâlnire vor vi prezentate programe finalizate precum şi programe în derulare de interes public. Academia de Ştiinţe din Ungaria va fi reprezentată de Loki Laszlo, colaborator principal Institutului Politic al Academiei de Stiinţe.” Iulia Catană, la postul de radio XXI, din 08.09.1999

„Cel de-al III-lea Seminar de Ştiinţe Sociale va avea loc în perioada 19-24 septembrie, la Miercurea Ciuc. Tema seminarului: Regiunile în lume – Lumea în regiuni – Raportul dintre regiuni şi globalizare la începutul celui de-al treilea mileniu. Organizatorul seminarului este Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM), iar coorganizatori sunt Centrul de Dezvoltare Regională şi Consiliul Judeţean Harghita. In cadrul seminarului, cele mai importante teme dezbătute se vor referi la stadiul cercetării societăţii maghiare, la şomaj şi la relaţiile interetnice. In zilele de 22 şi 23 septembrie, se va desfăşura o conferinţă pe teme de dezvoltare regională, la care vor participa renumiţi conferenţiari din ţară şi din străinătate. Alte informaţii le puteţi obţine de pe pagina Internet a Centrului de Pregătire Regională la adresa web-lapja, http: //www. topnet / cs-rkk.” La Miercurea Ciuc, va avea loc cel de-al III-lea Seminar de Stiinţe Sociale, în „Romaniai Magyar Szo”, din 13.09.2000

„In aceste zile, Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice din Miercurea Ciuc (judeţul Harghita) sărbătoreşte a XX-a aniversare de la înfiinţare, respectiv a X-a aniversare de la reorganizare. Iniţial, un grup de filologi şi-a început activitatea în anul 1980, simţind dorinţa să acţioneze şi în afara procesului de învăţământ. In anul 1990, şi-au reorganizat activitatea. Marţi, la amiază, în cadrul unei conferinţe de presă, au prezentat expoziţia organizată cu acest prilej, făcând cunoscut şi programul aniversar. KAM – Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice organizează în perioada 19-24 septembrie Seminarul de Ştiinţe Sociale, intitulat Regiunea în lume – Lumea în regiune. La dezbaterile desfăşurate în cadrul unei mese rotunde, sunt invitaţi mai mulţi specialişti din ţară şi străinătate. Vineri şi sâmbătă, are loc conferinţa intitulată Dezvoltarea regională în Secuime. In data de 21 septembrie, la Casa Cărţii Corvina din Miercurea Ciuc, va fi prezentat cel de-al zecelea volum al seriei Cărţilor destinate situaţiei, care este intitulat A noastră-i piaţa?, referitor la folosirea simbolică a pieţelor din regiunea secuilor. Volumul este scris de Bodo Julianna. (N.N. Totodată, titlul respectiv aparţine unei melodii compuse de formaţia Lokomotiv GT, care a fost interzisă în anii 70 de către guvernul ungar din cauza textului său neorevizionist.)” Daczo Denes, Zi aniversară şi seminar , „Romaniai Magyar Szo”, nr. 3545 din 22.09.2000

„Se află în plină desfăşurare acea acţiune de cercetare reprezentativă, ce se realizează cu concursul a numeroase organizaţii maghiare din România şi din Ungaria, sub egida Institutului Naţional de Cercetare a Tineretului. Schimbările social-economice ale ultimului deceniu au influenţat în mod simţitor viaţa şi posibilităţile tinerilor. Pentru evidenţierea acestor influenţe, în Ungaria s-a demarat o cercetarea ştiinţifică. Pornind de la aceasta, în baza experienţelor ungare, a apărut nevoia realizării unui program de cercetare comparată, care ar urma să compenseze absenţa unor informaţii comparative despre situaţia şi valorile tinerilor maghiari din întregul bazin-Carpatic – se precizează în informarea dată publicităţii de către organizatori. În acţiunea aceasta, desfăşurată pe bază de chestionar, în afară de Ardeal, au fost atrase şi regiunile locuite de maghiari din Slovacia, Iugoslavia, Ucraina, intenţionându-se extinderea acţiunii pe bază de interviuri directe în Austria, Croaţia şi Slovenia. In regiunea noastră -astfel şi în Bihor- se află deja în curs de derulare acţiunea, efectuată de studenţi, cu antrenarea tuturor subiecţilor dispuşi să răspundă la întrebările din cele câteva zeci de pagini ale chestionarelor.

Chestionarul vizează mai multe domenii: evoluţia şcolară; situaţia existenţială, piaţa muncii; condiţii familiale; viaţa socială; sănătate, stil de viaţă; confesiune; identitate, relaţii de grup; consumul de produse culturale şi media; interpretarea legii statutului etc. Prelucrarea datelor este realizată de Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice KAM -pentru Ţara Secuilor-, iar pentru restul Ardealului şi Partium de către colaboratorii catedrei de Sociologie a universităţii clujene, cu concursul Fundaţiei de Studii Sociale Max Weber. Incepută în luna august, acţiunea este preconizat a se încheia în luna martie a anului viitor. Organizatorii apelează la înţelegerea oamenilor, solicitându-le întregul concurs, ţinând cont de faptul că această cercetare constituie o bază pentru noi analize şi evaluări în această temă, putând constitui un punct de pornire pentru realizarea unor imagini comune a condiţiei tineretului maghiar şi nemaghiar din bazinul-Carpatic. Informaţii suplimentare legate de această acţiune pot fi găsite la adresa de pe Interne, www.ifjusag.kutato.hu. Szeghalmi Ors, Activitate de cercetare internaţională privind situaţia tinerilor maghiari , în „Bihari Naplo”, nr. 261 din 07.11.2001

„ Luni, 2 decembrie a. c., începând cu ora 11, la Miercurea Ciuc, în Marea Aulă a Facultăţii Tehnice din cadrul Universităţii Sapientia se va desfăşura o conferinţă organizată de Institutul Naţional de Cercetare a Problemelor Tineretului din Budapesta, de KAM- Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice din Miercurea Ciuc, precum şi de Universitatea Sapientia. Tema comună a prelegerilor şi a conferinţelor de specialitate ce vor fi dezbătute în cadrul meselor rotunde, este Mediul familial, cariera şi oportunităţile. Participanţii din România, Ungaria, Slovacia, Serbia şi Ucraina vor avea posibilitatea să cunoască rezultatele programului de cercetare MOZAIK 2002 -Tineri maghiari din Bazinul Carpatic, precum şi sugestiile rezultate din activitatea de specialitate.” Conferinţa Naţională de Cercetare a Problemelor Tineretului în „Romaniai Magyar Szo”, nr. 4319 din 27.11.2002.

„Rezultatul cercetării poate fi considerat ca fiind o bază strategică în elaborarea strategiei cu privire la copiii şi tinerii naţiunii maghiare – a afirmat Ocsovai Tamas. In cadrul conferinţei de presă pe care a susţinut-o ieri (02.12.2002), la Miercurea Ciuc, secretarul de stat adjunct pe probleme de politică pentru tineret din cadrul Ministerului Copilului, Tineretului şi Sportului din Ungaria a afirmat faptul că, şi tinerii maghiari din afara graniţelor Ungariei sunt parte a acestei strategii. Secretarul de stat adjunct a participat la conferinţa despre cercetarea tineretului intitulată Mediul familial, calea vieţii, şansă, care s-a desfăşurat în incinta Secţiei din Miercurea Ciuc a Universităţii Maghiare de Ştiinţe din Ardeal (EMTE) – Sapienta. Forumul ştiinţific a fost organizat de Institutul Naţional de Cercetare a Tineretului (NII) din Budapesta, Secţia din Miercurea Ciuc a EMTE şi Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM) din Miercurea Ciuc. La conferinţa de presă, care a precedat această consfătuire, Ocsovai Tamas a prezentat programul internaţional de cercetare a tineretului intitulat MOZAIK 2001 – Tineri maghiari în Bazinul-Carpatic. Programul finanţat cu 77 milioane de forinţi de către Ministerul Copilului, Tineretului şi Sportului din Ungaria şi Oficiul Premierului a adus multe rezultate importante – a afirmat secretarul de stat adjunct, amintind ca exemplu faptul că, majoritatea tinerilor de pe Pământul Secuiesc nu doresc să-şi continue studiile. Kelemen Hunor, depuat-UDMR, preşedintele Consiliului Consultativ al Uniunii a subliniat importanţa startegiei pentru tineret, având în vedere că: maghiarimea din România se află în plină scădere. Printre altele, acesta afirma că, strategia poate fi construită numai pe baza unor analize de specialitate. Bauer Bela, din partea NII a elogiat instituţiile care contribuie la activitatea de cercetare, respectiv atelierele ştiinţifice maghiare din afara graniţelor. În acelaşi timp, acesta a subliniat că, s-a finalizat înregistrarea de date, dar prelucrarea, evaluarea rezultatelor se află în curs de desfăşurare. KAM-ul a fost reprezentat de Bodo Julianna. Lanyi Szabolcs, decanul Secţiei din Miercurea Ciuc a EMTE a considerat importantă cunoaşterea situaţiei, ordinii valorice a tineretului maghiar din România, de pe Pământul Secuiesc pentru ca instituţia nou înfiinţată să se poată adapta la cerinţele viitoare, respectiv să poată avea un efect asupra societăţii. Şirul de expuneri din cadrul conferinţei a fost deschis de Ocsovai Tamas şi Kelemen Hunor. Au fost prezentate câteva din rezultatele programului de cercetare. Expunerile au avut ca temă: familiile cu mai mulţi copii; proiectele de continuare a studiilor sau de încadrare în muncă a absolvenţilor din afara graniţelor; particularităţile regionale ale situaţiei şi imaginii de perspectivă a pieţii forţei de muncă a tineretului maghiar din Ardeal; problemele conştiinţei naţionale; valorile asumate de tineret. Expunerile au fost urmate de o masă rotundă tematică. Sarany Istvan, Conferinţă despre cercetarea tineretului , în „Hargita Nepe”, nr. 281 din 03.12.2002

„Astăzi, înainte de masă, începând cu orele 11:00, în sala de consiliu a Prefecturii Harghita va avea loc o consfătuire profesională pe tema Regiuni rurale în procesul de preaderare. La manifestarea organizată în cadrul programului de colaborare dintre Institutul de Ştiinţe Politice al Academiei Ungare de Ştiinţe (MTA – PTI) şi Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM) vor fi susţinute expuneri de dr. Kovach Imre, şeful secţiei ştiinţifice MTI-PTI, Mediul rural şi integrarea-UE, respectiv Tall Eva, colaborator-şef în domeniul ştiinţific al MTI-PTI, Autoguvernări şi primari. La consfătuirea de specialitate organizată de KAM, Consiliul Judeţean Harghita şi Secţia din Miercurea Ciuc a Universităţii Maghiare de Ştiinţe (EMTE) – Sapientia vor mai fi prezenţi Laki Laszlo, colaborator-şef în domeniul ştiinţific al MTI-PTI; Bodi Ferenc, colaborator al MTI-PTI; Bekes Zoltan, cercetător, precum şi specialiştii instituţiilor organizatoare, manageri microregionali şi conducători ai autoguvernărilor.” Consfătuire de specialitate, în „Hargita Nepe”, nr. 135 din 16.06.2003.

„ Farkas Boglarka: Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice cu sediul în Ardeal, publică o nouă serie de cărţi cu titlul Teritoriu, care speră că va putea acorda minorităţii maghiare din România studii caz bazate pe elemente ştiinţifice şi sfaturi în probleme de învăţământ şi preocupare. Vincze Viktor Attila: Rezultatele celor mai noi cercetări sunt publicate continuu şi în forma unor cărţi, un exemplu în acest sens fiind publicaţia Mozaic din Ţinutul Secuiesc, care schiţează emigrarea, preocuparea şi schimbările în plan demografic ale maghiarimii, prezentând de asemenea şi exemple alarmante, respectiv altele demne de urmat. Biro A. Zoltan, directorul Centrului de Cercetări Regionale şi Antropologice: Aceste întâmplări fericite sau mai puţin fericite nu se limitează la anumite zone. Acesta se pot observa la nivelul familiilor, şcolilor şi al instituţiilor. Evenimente pozitive există atât în diaspora, cât şi în zonele unde maghiarimea trăieşte în bloc, dar la fel există şi evenimente neplăcute.Vincze Viktor Attila: Potrivit cercetătorilor, activitatea lor ajunge şi la conducătorii vieţii politice a maghiarilor din Ardeal, ca material necesar înaintea adoptării unor decizii importante.” Farkas Boglarka, Vincze Viktor Attila, la postul de televiziune Duna TV, din 18.03.2004

„Ieri, Universitatea Sapientia – EMTE din Miercurea Ciuc a fost locul de desfăşurare a unor consfătuiri internaţionale. Conferinţa internaţională s-a intitulat Sarcini privind îndeplinirea planurilor pe 2005. In aula mică a fost prezentată o expunere cu privire la utilizarea eficientă a microorganismelor, iar în sala de consiliu a KAM, Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice a avut loc o consfătuire pe marginea problemelor de dezvoltare rurală. Organizatorul conferinţei internaţionale pe tema Sarcini privind îndeplinirea planurilor pe 2005 a fost Catedra de Matematică – Informatică a Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Umane din cadrul Sapientia – EMTE. Scopul expunerilor prezentate în limba engleză a fost analizarea celor mai noi modele de optimizare ce se pot realiza cu mijloacele matematicii şi informaticii şi prezentarea rezultatelor obţinute. Potrivit profesorului Gyorfi Jeno, folosirea economică a materiei prime în cele mai diferite ramuri ale industriei, de exemplu a mobilei, sticlăriei, tehnologiei constructoare de maşini, industriei uşoare sau în cea electrotehnică, conduce la probleme de ajustare. Potrivit acestuia, la fel trebuie să se întâmple şi în alte domenii de activitate, asemenea colecţiilor de cărţi dintr-o bibliotecă, şi programele de calculator, respectiv sarcinile de proiectare trebuie să ocupe un spaţiu cât mai mic în memorie. Seminar în limba engleză a organizat şi Catedra de Ştiinţe Sociale. Ca o continuare a programului Autumn School of Rural Sociology organizat anul trecut în septembrie, în această săptămână, în Miercurea Ciuc s-au aflat specialişti în dezvoltarea rurală. Kovach Imre, preşedintele Societăţii Internaţionale de Sociologie Rurală (MTA PTI), Hilary Tovey, profesor al Colegiului Trinity din Dublin şi Eva Kucerova, profesor la Universitatea Agricolă Cehă, au vorbit despre problemele dezvoltării rurale din Cehia şi Irlanda. Locul de desfăşurare al seminarului a fost sala de conferinţe a KAM. Fundaţia pentru Parteneriat, în cadrul programului Eco-Bussines, Asociaţia Agremeco din Târgu Mureş şi Facultatea de Ştiinţe Umane şi Economice din cadrul EMTE au organizat ieri în aula mică a universităţii seminarul intitulat Folosirea eficientă a microorganismelor (EM) în agricultură, protecţia mediului şi epurarea apei. Scopul manifestării a fost prezentarea procedurii, respectiv realizarea colaborării active cu agricultori, persoane private, întreprinzători, asociaţii, organizaţii şi instituţii pregătite pentru aplicarea practică şi extinderea a tehnologiilor EM. Conferenţiar pe această temă a fost Boroczki Gergely, reprezentantul EM Technology Hungary Kft din Ungaria.” Conferinţe internaţionale, în „Hargita Nepe”, nr. 218 din 17.09.2005

„La sfârşitul săptămânii trecute, la Miercurea Ciuc, a avut loc un forum de o zi organizat sub titlul Integrare – spaţiu – colaborare de Oficiul Maghiarilor de Peste Hotare (HTMH), Academia Ungară de Ştiinţe (MTA), Universitatea Sapientia din Miercurea Ciuc, Consiliul Judeţean Harghita, Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM). In cadrul forumului, organizat în Aula Mare a Universităţii Sapientia, participanţii au încercat să scoată în evidenţă posibilităţile de colaborare în noua situaţie creată în urma şedinţei comune de guvern româno-ungare. Tarnoczy Mariann, reprezentantul MTA, a menţionat în prelegerea sa că trebuie să se stabilească care sunt priorităţile în acest spaţiu. Acest lucru este necesar şi pentru curatoriile din Ungaria care pot sprijini iniţiativele celor de peste graniţe. In pauza forumului a avut loc o conferinţă de presă în cadrul căreia Borbely Laszlo, ministrul pentru lucrări publice şi amenajarea teritoriului, a declarat că doar atunci vor putea fi conferinţe bune când conferenţiarii vor merge pe drumuri bune. Referindu-se la construirea autostrăzilor, Borbely Laszlo a declarat că problema autostrăzilor nu trebuie să creeze rivalitate. Szabo Bela, preşedintele HTMH, s-a referit la rezultatele concrete ale şedinţei comune de guvern româno-ungare. In opinia acestuia, până la obţinerea acreditării Universităţii Sapientia, trebuie să se stabilească cum va putea statul român să sprijine această instituţie. In cadrul forumului nu s-au făcut declaraţii sau referiri la consulul ungar de la Miercurea Ciuc. Conform unor cercuri bine informate, această funcţie va fi ocupată de Szabo Bela, preşedintele HTMH.” , Daczo Denes, în „Uj Magyar Szo” din 05.12.2005

„ La 18 februarie 2006, sâmbătă la Universitatea Sapientia a avut loc conferinţa intitulată Identificarea şi valorificarea valorilor culturale regionale, organizată de Centrul Cultural Judeţean Harghita, Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice KAM şi Universitatea Sapientia EMTE Miercurea Ciuc, Catedra de Ştiinţe Sociale. Manifestarea s-a axat pe tema dezvoltărilor locale bazate pe valorile culturale. In cadrul conferinţei au fost înmânate diplomele pentru prima promoţie de absolvenţi ai cursului de specializare de conducători de instituţii culturale, curs organizat de Centrul Cultural Judeţean Harghita. In cadrul programului de dimineaţă au fost prezentate următoarele prelegeri: Managementul culturii în regiunea noastră – prezentat de Szep Gyula, vicepreşedintele UDMR în problemele culturale şi de cult; Politica de promovare a culturii a Ministerului Patrimoniului Cultural Naţional din Ungaria – prezentat de Lakatos Mihaly, şef de direcţiune din cadrul NKOM; Viitorul culturii populare în bazinul carpatin – prezentat de Egyed Albert, Institutul Culturii Maghiare, Budapesta; Managementul cultural – exemple de urmat – prezentat de Toth Istvan, Institutul Culturii Maghiare, Bucureşti; Dezvoltarea regională şi cultura: posibilităţi de formare de specialitate – prezentat de Biro A. Zoltan, KAM. Prezentările de specialitate de după masă au fost urmate de o masă rotundă, discuţiile axându-se pe tema Economia culturii – valorificarea economică a valorilor culturale regionale. După încheierea dezbaterilor au fost prezentate două apariţii editoriale recente ale Centrului Cultural Judeţean Harghita.” Cultură – Regiune – Economie , în „Comitatus” , nr. 2 din 01.02.2006.

„Mâine (18.02.2006) în sediul din Miercurea Ciuc al EMTE – Sapientia se desfăşoară lucrările conferinţei organizată de Centrul Cultural Judeţean Harghita, Catedra de Ştiinţe Sociale a EMTE – Sapientia şi Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM). Tema conferinţei este identificarea şi valorificarea valorilor culturale din zonă, dezvoltarea locală bazată pe condiţiile culturale. In cadrul consfătuirii de specialitate vor fi prezentate prelegeri de către experţi ai instituţiilor culturale şi de specialitate din ţară şi din Ungaria. Totodată vor fi înmânate diplomele absolvenţilor primului curs de şefi ai instituţiilor culturale, organizat de Centrul Cultural Judeţean Harghita.” Conferinţă cu privire la dezvoltarea locală, în „Hargita Nepe”, nr. 39 din 17.02.2006.

„Imaginea de viitor a Ardealului nu trebuie stabilită în Budapesta – a afirmat, sâmbătă la Miercurea Ciuc, şeful biroului Institutului Cultural Ungar din Budapesta, Egyed Albert. In expunerea prezentată în cadrul conferinţei, organizată de Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM), Universitatea Maghiară de Ştiinţe din Ardeal – Sapientia şi de Centrul Cultural Judeţean Harghita (HMKK), Egyed Albert a subliniat că imaginea de viitor trebuie decisă la faţa locului, deoarece informaţiile pe care se bazează se află aici. In cadrul manifestării au fost prezentate prelegeri cu tema descoperirea şi valorificarea valorilor culturale din zonă. Cu ocazia expunerilor plenare de dinainte de masă Egyed Albert a prezentat o dare de seamă cu privire la imaginea de viitor a Bazinului Carpatic, în care a subliniat că expresia de ţara mamă internă impune Ţinutului Secuiesc responsabilitatea comunitară. Şeful departamentului, Lakatos Mihaly, a prezentat politica de sprijin din acest an a Ministerului Patrimoniului Naţional Cultural din Ungaria. In expunerea sa a subliniat cum ar trebui regândită politica de sprijin, afirmând că în ultimii 15 ani s-au schimbat multe în acest domeniu. Conform lui Lakatos, cerinţa privind libera afluenţă a forţei de muncă şi prosperarea pe pământul natal trebuie aduse la un numitor comun. După cum a afirmat, obiectivul trebuie să îl constituie îmbunătăţirea calităţii vieţii comunităţilor maghiare, respectiv prosperarea demografică bazată pe aceasta. In calitate de mijloc a desemnat dobândirea cunoştinţelor care pot fi utilizate. Colaboratorul Institutului Cultural Maghiar din Bucureşti, Toth Istvan, a prezentat auditoriului exemple demne de urmat în ce priveşte domeniul managementului cultural. Şeful departamentului culturii şi cultelor al UDMR, Szep Gyula, a vorbit despre importanţa persoanelor care au un rol important în viaţa culturală locală şi care activează pentru progresul comunităţilor. Sociologul, respectiv profesorul universitar, Biro A. Zoltan, a prezentat posibilităţile instruirii de specialitate, după care directorul HMKK, Karda Emese şi Lakatos Mihaly au conferit diplomele primilor absolvenţi ai cursului de şefi ai instituţiilor culturale, care atestă absolvirea acestuia. După amiaza lucrările conferinţei au continuat cu expuneri şi masă rotundă – discuţii, iar seara au fost lansate cele două noi publicaţii ale HMKK, respectiv manualul Cultura – regiune – cunoştinţe de specialitate, precum şi volumul intitulat Regiune – cultură scris de Olah Sandor.” Sarany Istvan, Cultura şi responsabilitatea comunitară, „Hargita Nepe” , nr. 41 din 20.02.2006

„Universitatea Sapientia, Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice, Consiliile Judeţene Harghita şi Covasna organizează conferinţa intitulată Regiune şi cunoştinţă. Astăzi, în sala de şedinţe de la etajul I a Consiliului Judeţean Harghita va avea loc conferinţa Imagine rurală, imagine de aşezământ, urmată de o dezbatere profesională. Mâine, începând cu ora 11:00, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, va rosti discursul de deschidere a conferinţei, după care urmează intervenţiile domnilor Kelemen Hunor, preşedintele executiv al UDMR, Kovacs Imre, Korodi Attila, ministrul Mediului, Borboly Csaba, preşedinte CJH, Tamas Sandor, Megyesi Boldizsar, Csurgo Bernadett, Bodi Ferenc, Biro A. Zoltan etc.” Conferinţa Regiune şi cunoştinţă în „Informaţia Harghitei”, nr. 4549 din 18.09.2008

„Şirul de manifestări de două zile, care debutează azi în Universitatea Sapientia din Miercurea Ciuc, are ca obiectiv consolidarea în regiune a cunoaşterii de specialitate privind politica de dezvoltare, respectiv sprijinirea în acest sens a specialiştilor tineri. Azi, începând cu ora 17:00, ca parte a conferinţei intitulată Regiune şi cunoaştere, se desfăşoară masa rotundă – discuţii şi dezbateri de specialitate, cu privire la expunerea intitulată Imagine rurală, imagine de aşezământ prezentată de reprezentanta Institutului Ştiinţelor Politice (MTA), Csurgo Bernadett. Mâine, între orele 11:00 şi 16:00, specialişti din Ungaria şi din ţară vor susţine expuneri în tema amintită. Organizatorii sunt: Sapientia – EMTE, Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice, autoguvernările judeţelor Harghita şi Covasna, precum şi Institutul de Dezvoltare a Ţinutului Secuiesc.” Se desfăşoară conferinţa Regiune şi cunoaştere, în „Csiki Hirlap”, nr. 183 din 18.09.2008

“Vineri după-amiază s-a desfăşurat la Miercurea Ciuc conferinţa internaţională pe tema autonomiei, în cadrul căreia au fost prezentate exemple elocvente de autonomii europene funcţionale, după care a avut loc un schimb de idei despre aspiraţiile autonomiste maghiare transilvănene. Pe lângă politicieni maghiari transilvăneni şi din Ungaria, au luat cuvântul şi reprezentanţi basci şi flamanzi. In discursul său de deschidere, Raduly Robert – primarul din Miercurea Ciuc – a îndemnat la susţinerea autonomiei teritoriale, deoarece aceasta ar trebui să fie pentru noi precum credinţa în Dumnezeu, indiferent de religie. Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a subliniat că în probleme mai importante este nevoie de solidarizare. A dat ca exemplu Asociaţia Judeţelor şi Oraşelor de pe Pământul Secuiesc: în momentul înfiinţării ei, nu a fost uşor să fie depăşite gândirea de tip scăunal, graniţele de judeţ şi convingerile politice, însă în final, s-a reuşit configurarea unitară a Pământului Secuiesc, iar acest lucru este o adevărată piatră de hotar în solidarizarea minoritară naţională maghiară. Europarlamentarul FIDESZ, Becsey Zsolt, a abordat problema autonomiei în contextul diferitelor principii de bază ale UE, semnalând în final că înainte de aderarea la eurozonă, statele occidentale nu vor interveni în fapt în interesul soluţionării numeroaselor probleme din Bazinul Carpatic, în schimb ele se aşteaptă ca statele postcomuniste să soluţioneze aceste probleme. Din cauza acestui deficit de civilizaţie, România ar putea avea de-a face cu un dezavantaj în UE, motiv pentru care, în pofida tuturor prejudecăţilor majoritare, autonomia teritorială secuiască nu că ar fi în contradicţie cu sistemul constituţional românesc, ci dimpotrivă, mai degrabă îl consolidează. Episcopul şi europarlamentarul Tokes Laszlo a demonstrat printr-o serie de date demografice erodarea maghiarimii transilvănene. El a adeverit prin date statistice că în ultimii 90 de ani se derulează un “genocid etnic paşnic, fără vărsare de sânge”, în urma căruia au fost modificate ‘cu succes’ procentele etnice din Transilvania. Este nevoie de o schimbare a opiniei şi a metodelor -a declarat reprezentantul european al maghiarilor transilvăneni. Acum, în anul 2009, avem şansa istorică de a realiza o solidarizare în politica maghiarimii, care să poată transpune în fapt ideea unificării naţiunii dincolo de graniţe. Pentru acest lucru însă, este nevoie de o acţiune unitară, acesta fiind şi motivul pentru care a luat naştere solidarizarea maghiară transilvăneană la alegerile europarlamentare. Szilagyi Zsolt a analizat autonomia la nivelul politicii externe, declarând: dreptul la autonomie nu este doar rezultatul maturizării politice, ci şi al maturizării juridice. Uniunea a încercat să escaladeze această lipsă şi a înfiinţat Agenţia Europeană a Drepturilor Fundamentale, care însă în privinţa cauzei autonomiei nu s-a dovedit a fi, deocamdată, o instituţie foarte eficientă. Problema privind autonomia are şi un factor de stabilitate, a subliniat politicianul: criza din Iugoslavia a determinat uniunea să realizeze că tratarea problemelor etnice nu poate fi soluţionată în lipsa cauzei autonomiei, pentru că practic, întregul proiect de soluţionare porneşte de la premisa autodeterminării. Ar fi păcat să se aştepte până în momentul în care vor răsuna armele – şi-a încheiat Szilagyi Zsolt discursul-, mult mai eficient ar fi ca lupta să fie purtată prin mijloace paşnice, în cadrul statului de drept. Fără soluţionarea problemelor privind minorităţile, nu este însă posibilă obţinerea stabilităţii într-un stat, ca atare putem spune şi că autonomia preîntâmpină conflictul. Au luat apoi cuvântul invitaţii din străinătate. Iria Bernadette de Epalza a prezentat istoria şi situaţia actuală ale minorităţii basce, iar Gunther Dauwen a trasat o paralelă între prezentul şi trecutul unor regiuni flamande, respectiv situaţia actuală a Transilvaniei. El a subliniat că în spatele deciziei referitoare la nivelul autonomiei trebuie să existe în primul rând o puternică voinţă naţională; această decizie nu o pot lua nici uniunea, nici guvernele centrale. Nemeth Zsolt – preşedintele Comisiei cu Probleme Externe şi de Peste Hotare din cadrul Parlamentului Ungar – consideră un rezultat aparte deschiderea manifestată de preşedintele Băsescu în direcţia autonomiei. Cel mai înalt demnitar vorbeşte, în sfârşit, despre acest lucru, iar acesta este un rezultat – a spus el -, comparativ cu Slovacia, de exemplu, unde nici nu vor să audă de autonomie. Vicepreşedintele FIDESZ-MPSZ a amintit de cele 210.000 voturi pentru autonomia teritorială a Pământului Secuiesc, strânse de CNS, lucru care – în opinia sa – reprezintă un semnal al pretenţiei la autonomie, căruia trebuie să i se acorde atenţie chiar şi la nivel internaţional. Autonomie pentru Pământul Secuiesc, în “Haromszek”, nr. 5667 – 04.05.2009

„Raţionalizarea predării limbii române a fost calificată de profesorul universitar Balazs Lajos drept o luptă cu morile de vânt, purtată de decenii întregi, în cadrul conferinţei de la Miercurea Ciuc, dedicate situaţiei lingvistice a minorităţilor din ţară şi din Bazinul Carpatic. Această calificare este argumentată oarecum prin faptul că în cadrul Universităţii Maghiare de Ştiinţe din Transilvania Sapienta (EMTE), a fost elaborată, cu doi ani în urmă, o programă specială pentru predarea limbii române în clasele cu predare în limba maghiară. Programa i-a fost înaintată ministerului, acesta nu i-a acordat atenţie, şi de ani de zile, manualele existente nu primesc altceva în afară de critici. In cadrul Senatului, dezbaterea pe marginea noului proiect de lege a învăţământului pare să se lungească până la infinit şi, căzând pradă conflictelor politice, nu face decât să sporească numeroasele probleme cu care se confruntă profesorii şi elevii. Soluţionarea problemelor deosebit de importante nu reprezintă o sarcină primordială nici în aprecierea apărării intereselor maghiare – au obiectat mulţi participanţi la conferinţă. La a treia ediţie a consfătuirii de la Ciuc – organizată de Sapienta în colaborare cu Institutul de Cercetare a Minorităţilor din Cluj au participat numeroşi cercetători din ţară şi de peste hotare. Au fost abordate problemele educaţionale ale romilor precum şi problemele privind utilizarea limbii materne de către comunităţile minoritare mai mici din ţară. In cadrul unei expuneri s-a reflectat asupra situaţiei lingvistice speciale a românilor din Basarabia. Majoritatea lucrărilor prezentate au vizat situaţia lingvistică a maghiarilor transilvăneni şi moldoveni. Directorul institutului, Horvath Istvan, a obiectat faptul că propunerea lor privind punerea la dispoziţia legiuitorilor a lucrărilor întocmite de cercetători, pentru ca acestea să constituie nişte puncte de referinţă în cadrul dezbaterii pe marginea legii învăţământului, nu a primit un răspuns de fond din partea parlamentului. Planul celei mai complexe lucrări de metodică a fost prezentat de Pentek Janos. Profesorul din Cluj a precizat, printre altele, că din punctul de vedere al tipologiei există diferenţe între minorităţile din ţară, ca urmare revendicările lor nu pot fi puse în aceeaşi oală, educaţia lor trebuie să urmeze căi diferite. In ceea ce priveşte predarea limbii române, Pentek Janos a susţinut importanţa utilizării unor manuale speciale şi a reflectat asupra paradoxului de a fi bilingve doar comunităţile minoritare, deşi, în Transilvania, de exemplu, în mai multe regiuni, şi maghiara este o limbă de mediu. Profesorul ne-a atenţionat că scopul urmărit de noi nu poate fi altul decât susţinerea bilingvismului cu dominaţia limbii materne, altfel acesta duce la asimilare. B. Kovacs Andras, Minorităţile pentru limba maternă – Consfătuire la Sapienta, în „Haromszek”, nr. 6021 din 01.07.2010

5.B Manifestări organizate de Centrul de Studii Europene de la Arcuş

„Szava Eniko: Centrul de Studii Europene şi Dezvoltare înfiinţat la Arcuş (CV), doreşte să fie una dintre cele mai importante instituţii pentru construirea viitorului Ţinutului Secuiesc. La festivitatea de inaugurare, mai mulţi participanţi au subliniat că în competiţia creată în pragul integrării europene, regiunea noastră poate avea de câştigat numai dacă intelectualitatea, întreprinzătorii, agricultorii şi funcţionarii publici sunt pregătiţi şi competitivi în noua situaţie pe care o va reprezenta Uniunea Europeană. Erdely Andras: Deşi, pe termen lung, toată lumea va avea de câştigat pe urma integrării europene, pe termen scurt şi mediu vor exista şi pierderi – a subliniat vicepremierul României. Marko Bela: Nu cred că în această clipă autoguvernările noastre sunt pregătite. Se pregătesc, acest lucru este indiscutabil, există diferenţe între ele, există primari foarte bine pregătiţi, dar în general, cred că nu ne putem considera pregătiţi. Nu, mai ales că şi în interiorul ţării există o competiţie la care se poate rămâne în urmă. Erdely Andras: In interiorul ţării, Ţinutul Secuiesc este defavorizat, deoarece o distrugere conştientă care a durat 80 de ani, abia a putut fi atenuată de politica minoritară din ultimii 15 ani. Demeter Janos, preşedintele Consiliul Judeţean Covasna: Acest dezavantaj nu poate fi recuperat doar cu bani. E sigur că vom avea nevoie de bani şi în continuare, dar azi, avem nevoie mai ales de materie cenuşie, de oameni care ştiu ce posibilităţi au, ce mijloace au pentru a-şi realiza ideile. Erdely Andras: Rămânerea în urmă, poate fi recuperată doar prin ştiinţă. Pentru asta este un bun exemplu judeţul înfrăţit cu zona Trei Scaune. Varga Zoltan, preşedintele Adunării Generale din judeţul Bekes, Ungaria: Judeţul Bekes s-a confruntat cu rămâneri în urmă în Ungaria, asemenea Ţinutului Secuiesc în interiorul României. Erdely Andras: Zona Trei Scaune se străduieşte să preia experienţele şi de la judeţul înfrăţit din Suedia. Sture Hermansson, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Varmland, Suedia: România mai are de învăţat cel puţin 10 ani în domeniul reformei administraţiei, deoarece eradicarea corupţiei nu se poate realiza de pe o zi pe alta. Dar noi pentru asta suntem aici, acesta este unul dintre principiile de bază ale Uniunii Europene, ca ştiinţa să fie folosită în scopul dezvoltării. Nu trebuie să învăţăm doar din cărţi, ci şi din experienţa altora, ca să nu comitem aceleaşi greşeli. Erdely Andras: Sala de conferinţe cu 70 de locuri, din imobilul cu 3 etaje şi cele 37 de încăperi, va găzdui cursuri care se adresează în primul rând intelectualităţii. Demeter Janos: Este foarte important ca intelectualitatea, conducătorii comunităţilor să înveţe ce trebuie să facă în perioada următoare, cel rol trebuie să îndeplinească în cadrul localităţilor în Uniunea Europeană. Erdely Andras: Infiinţarea centrului pentru formarea adulţilor reprezintă doar o posibilitate, care aduce rezultate doar dacă este folosită corect. Dr. Szabo Bela, consulul Ungariei la Miercurea Ciuc: Importanţa unui astfel de centru se află mai târziu, dacă este capabil să servească cerinţelor sau oamenii continuă să nu poată obţine informaţiile de care ar avea nevoie. Acesta este pericolul, ca viaţa să meargă mai departe ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Erdely Andras: Instituţia s-a înfiinţat cu sprijinului guvernelor român şi ungar, precum şi al judeţelor înfrăţite, din peste 400.000 euro. Funcţionarea îi va fi asigurată de o organizaţie civilă care va fi aleasă în viitor.” Szava Eniko şi Erdely Andras, Lumea noastră, postul de televiziune Duna TV, din 19.06.2006

„ In data de 7 decembrie a.c., la Sf. Gheorghe, edilii aşezărilor din judeţele Braşov, Covasna, Harghita şi Mureş vor semna documentul de constituire a Asociaţiei pentru Ţinutul Secuiesc – a informat ieri (28 noiembrie) Albert Almos, preşedintele filialei teritoriale a UDMR din Sf. Gheorghe. Demeter Janos, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a declarat că în cadrul unei întâlniri, care va avea loc în data de 1 decembrie, se vor lua decizii în legătură cu sediul asociaţiei şi cu suma pentru cotizaţia de membru, respectiv vor fi aleşi membrii conducerii. In vederea consolidării încrederii, judeţele menţionate vor avea reprezentanţi în asociaţie, iar conducerea şi sediul asociaţiei se vor schimba anual. Şcoala politicienilor din zona Trei Scaune: pregătirea forţelor noi. Filiala teritorială a UDMR din Sf. Gheorghe doreşte să-i pregătească pe tinerii care vor face parte din următorul ciclu al administraţiei publice de stat. Conform celor declarate de preşedintele Albert Almos, în urma unor propuneri, cel mult 35 de tineri vor putea participa la cursurile de pregătire organizate la Centrul de Studii Europene de la Arcuş, în colaborare cu deputaţii şi reprezentanţii UDMR din cadrul unor ministere şi administraţii locale.” Infiinţarea Asociaţiei pentru Ţinutul Secuiesc, în „Uj Magyar Szo”, din 29.11.2006.

„Infiinţarea, înainte de 2013, a regiunii de dezvoltare Pământul Secuiesc, este imposibilă – a reieşit la consfătuirea ştiinţifică desfăşurată ieri, la Centrul de Studii Europene Arcuş, în organizarea Asociaţiei Orizont şi a Consiliului Judeţean, sub titlul Regiuni mici – proiecte mari. Reorganizarea unor astfel de regiuni economice în perioada de planificare a UE -2007-2013- este imposibilă. Acest lucru trebuie demarat cu doi ani înainte de această perioadă, la Bruxelles – au arătat specialiştii din Ungaria. Consfătuirea moderată de Benedek Huzsar Janos, primarul localităţii Ilieni, (…) s-a desfăşurat cu implicarea specialiştilor în sistematizare teritorială din cadrul celor două judeţe înfrăţite cu judeţul nostru, Heves din Ungaria şi Varmland din Suedia. După cuvântarea de salut a lui Vajda Lajos, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Benkar Jozsef, secretarul general al judeţului Heves, a vorbit despre asociaţiile microregionale şi colaborarea cu autoguvernarea judeţeană. Szucsik Istvan, preşedintele executiv al Agenţiei Judeţene de Dezvoltare teritorială Heves, a amintit de rolul consiliilor de dezvoltare teritorială. Anders Olsson şi Bengt Dahlgeren au prezentat situaţia sistematizării teritoriale din Suedia (…). Din partea gazdelor, arhitectul judeţean Stela Florea şi Hoffmann Csaba, reprezentantul în Trei Scaune al Agenţiei Regiunea de Dezvoltare Centru, au vorbit despre strategiile de dezvoltare la nivel regional. Cel din urmă nu a spus nici o noutate, afirmând că actualul sistem regional din România este în totalitate nefuncţional.” Szekeres Attila, Pământul Secuiesc ca regiune/Am pierdut acest tren, în „ Haromszek”, nr. 4923 din 10.11.2006

„ Incepând de azi şi până duminică (n.n. -9-11 martie), la Centrul de Studii Europene din Arcuş se va desfăşura întâlnirea specialiştilor din domeniul culturii din judeţele Covasna şi Harghita. Din program: azi, ora 16:00, discursuri de deschidere prezentate de Imreh-Marton Istvan -directorul Centrului Cultural Judeţean Covasna şi de Balla Zoltan -preşedintele Asociaţiei Organizatorilor din Domeniul Cultural de pe Pământul Secuiesc (SZEME); ora 18:00 Vinde-te într-o clipă!; ora 19;00 business cultural (cereri-oferte). Sâmbătă, ora 9:00, propuneri privind proiecte interjudeţene; ora 15:00, prezentarea proiectul intitulat Intâlnirea Mondială a Maghiarilor din Trei Scaune (www.vilagtalalkozo.ro), ora 15:10, prezentarea SZEME; ora 18:10, activităţi pe ateliere. Duminică, ora 9:00, prezentarea lucrărilor realizate în ateliere, bilanţul manifestării. Jozsa Zsuzsanna”, Intâlnirea specialiştilor din domeniul culturii, în „Haromszek”, nr. 5019 din 09.03.2007

„Cursurile de pregătire academică pentru politicieni şi funcţionari publici regionali au fost deschise de expunerea susţinută de Klauss Klipp, secretar general al Adunării Regiunilor Europene. Programul organizat la Centrul de Studii Europene din Arcuş este derulat de Adunarea Regiunilor Europene în colaborare cu autoguvernarea judeţului Covasna. Obiectivul urmărit îl reprezintă întărirea identităţii regionale, adică predarea cunoştinţelor şi a experienţelor. Seria cursurilor de pregătire este unul din cele trei principale domenii de activitate ale Adunării Regiunilor Europene formate din 260 de regiuni membre din ţările din cadrul Uniunii Europene. Celelalte două domenii vizează schimbul de experienţă şi lobby-ul. E foarte important ca regiunile să dispună de lideri cât mai bine pregătiţi, care să informeze, la locul potrivit, organele decizionale despre necesităţile regiunii respective. Acest lucru e indispensabil şi din cauza faptului că peste 70% din deciziile adoptate la Bruxelles sunt implementate în cadrul regiunilor. Uniunea Regiunilor Europene acordă sprijin în vederea impunerii eficiente a intereselor -a precizat Klipp.”Farcadi Botond,” La Arcuş are loc perfecţionarea conducătorilor de regiuni, „Haromszek”, nr. 5246 din 04.12.2007

„La sfârşitul săptămânii trecute, la Centrul de Studii Europene din Arcuş s-a desfăşurat prima manifestare comună a Consfătuirii Maghiare de Tineret (Miert) şi a Consiliului de Tineret din Trei Scaune (Harit). Tema centrală a conferinţei de pe Pământul Secuiesc au constituit-o alocarea şi utilizarea fondurilor pentru tineret. Gruman Robert -vicepreşedinte Miert, a declarat: manifestarea a fost organizată după modelul academiei Miert. Gaj Nandor -preşedinte Harit, a subliniat: am dori ca organizarea, în Trei Scaune, a conferinţei de pe Pământul Secuiesc, să devină o tradiţie. In deschidere a vorbit primarul Albert Almos, care a apreciat drept îmbucurător faptul că tinerii nu refuză să-şi asume un rol în viaţa publică. Toth Birtan Csaba, preşedintele organziaţiei orăşeneşti a UDMR, a subliniat importanţa activităţii de tineret în cadru organizat. Au susţinut expuneri directori ai direcţiilor judeţene de tineret de pe Pământul Secuiesc, preşedintele Miert -Borboly Csaba şi ministrul mediului -Korodi Attila.” Farcadi Botond, Conferinţă a tineretului la Arcuş / Obiectivul este crearea unei tradiţii, în „Haromszek”, nr. 5363 din 29.04.2008

„ Vineri, la Centrul de Studii Europene de la Arcuş s-a desfăşurat o conferinţă pe tema reorganizării regionale a României. Demeter Janos, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a declarat că obiectivul primordial al manifestării este informarea reprezentanţilor presei centrale de limbă română în legătură cu importanţa reorganizării regiunilor. Fără o atitudine pozitivă a presei, niciun partid românesc nu va sprijini propunerea UDMR privind reorganizarea regională -este de părere Demeter. Ziariştii români prezenţi la evenimentul de la Arcuş au declarat că sunt suspicioşi faţă de aspiraţiile UDMR privind reorganizarea regională deoarece presupun că acestea ascund înfăptuirea autonomiei teritoriale. Marko Bela, preşedintele UDMR, a accentuat că actuala organizare regională nu este viabilă şi este convins că în curând, şi politicienii români vor conştientiza acest lucru. Marko Bela: In legătură cu propunerea noastră au fost exprimate opinii potrivnice, care au avut la bază porniri naţionaliste, cum ar fi că aici vor fi impuse puncte de vedere etnice. Şi acestea trebuie să fie impuse. (…) Au fost exprimate opinii potrivnice şi faţă de şcolile maghiare. Nici în prezent nu sunt agreate de toată lumea. Insă în prezent în România există peste 50 de licee maghiare, în timp ce în 1989 nu aveam nici unul. Multe probleme care în prezent par fireşti sau sunt insignifiante, în urmă cu 10-15 ani nu existau. Consider că şi în cazul regiunilor de dezvoltare economică sau a organizării administrative va fi la fel. Crainic: In cadrul conferinţei de la Arcuş, Csutak Istvan, specialist UDMR în domeniul politicii regionale, a prezentat noua organizare regională elaborată în baza normelor europene, indicilor economici şi demografici, a poziţiei geografice şi a asemănărilor de ordin cultural.”, Postul de radio „Slager Radio”, din 16.05.2008.

„ Presa centrală din Bucureşti a mediatizat conferinţa organizată la sfârşitul săptămânii trecute de Centrul de Studii Europene din Arcuş şi de cotidianul „Uj Magyar Szo” (UMSz) pe tema regiunilor de dezvoltare economică. Chiar dacă nu au fost înregistrate progrese, se poate afirma, totuşi, că a fost fructuoasă consfătuirea privind regionalismul organizată de UDMR şi UMSz. Presei române i-a fost făcut cunoscut proiectul elaborat de UDMR cu privire la reorganizarea regiunilor, pentru a nu fi abordată în mod ostil şi ca pe un subiect tabu problema ridicată, după cum s-a subliniat în cadrul conferinţei, ci pe baza unor argumente raţionale. Presa română a mediatizat evenimentul. Agenţia de ştiri NewsIn şi publicaţia Cotidianul au realizat un material preliminar despre eveniment. Printre altele, în articolul agenţiei de ştiri se arată că liderii UDMR au ridicat de mai multe ori problema reorganizării regiunilor de dezvoltare, dar şi problema reorganizării administrative. Iar autorul articolului apărut în Cotidianul scrie despre faptul că gazda manifestării, Demeter Janos, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a reproşat de mai multe ori faptul că actuala împărţire administrativ-teritorială dezavantajează judeţul Covasna, deoarece fondurile alocate sunt absorbite de judeţele Braşov şi Sibiu, din cauza nivelului lor de dezvoltare economică. Cotidianul economic Ziarul financiar a evocat argumentele eurodeputatului Winkler Iuliu, în opinia căruia, abordată din punct de vedere economic, actuala structură a regiunilor de dezvoltare nu este corespunzătoare pentru absorbirea fondurilor UE alocate pentru dezvoltarea regiunilor. Cotidianul Ziua şi-a informat cititorii că Marko Bela, preşedintele UDMR, a încercat, la Centrul de Studii Europene din Arcuş, să convingă reprezentanţii presei române despre necesitatea împărţirii regiunilor şi despre justeţea proiectului elaborat de UDMR în acest sens. In corespondenţa sa transmisă de la faţa locului, cotidianul Gardianul a relatat că scopul conferinţei a fost acela de a diminua antipatia creată faţă de proiectul de regionalizare al UDMR, precum şi de a convinge presa română să susţină proiectul de reorganizare a regiunilor de dezvoltare economică. In opinia autorului articolului, dialogul nu a fost complet sincer, deoarece politicienii maghiari nu au fost dispuşi să răspundă la întrebarea: In ce măsură este demnă de încredere iniţiativa lor, în condiţiile în care românii din Ţinutul Secuiesc simt pe pielea lor discriminarea etnică?” Isan Istvan Csongor, Conferinţa pe tema regiunilor de dezvoltare economică a fost mediatizată de presa română în „Uj Magyar Szo”, din 20.05.2008

„Ţinutul Secuiesc văzut altfel este tema unui seminar care va avea loc miercuri (19.11.2008), la Centrul de Studii Europene de la Arcuş, organizat de autorităţile judeţelor Covasna şi Harghita, cu sprijinul Institutului Naţional pentru Cercetarea Minorităţilor din Cluj. Potrivit organizatorilor, scopul seminarului este de a aborda aspectele vieţii minorităţii maghiare în ansamblu, dar şi din punct de vedere pragmatic, în vederea definirii stării actuale şi a perspectivelor acesteia. Pe ordinea de zi a conferinţei se vor regăsi teme precum tendinţele în dezvoltarea culturii şi învăţământului din Ţinutul Secuiesc, starea de sănătate a populaţiei din zonă, locul aşa-zisului Ţinut Secuiesc în structura socială a Transilvaniei, folosirea limbii maghiare în administraţie, problema rromilor şi integrarea lor în societate. La întâlnire vor participa reprezentanţi ai administraţiei locale din cele două judeţe, directori ai unor instituţii deconcentrate care vor prezenta rapoarte şi date statistice, iar la deschiderea lucrărilor va fi prezent şi preşedintele UDMR, Marko Bela.” Oana Mălina Negrea, Covasna: Ţinutul Secuiesc văzut altfel, Agenţia de ştiri Agerpres, din 19.11.2008

„Intelectuali şi grupuri de specialişti au lucrat ieri pentru elaborarea unor politici de specialitate de către judeţele Covasna şi Harghita privind renaşterea Ţinutului Secuiesc. Conferinţa care a avut loc ieri, la Centrul de Studii Europene din Arcuş (Covasna), a avut drept temă Ţinutul Secuiesc. Conferinţa a fost deschisă de Marko Bela, preşedintele UDMR, Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, şi Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita. In programul conferinţei, au fost incluse teme precum potenţialele tendinţe de dezvoltare a domeniului cultural în Ţinutul Secuiesc, învăţământul, starea de sănătate a populaţiei din zonă, locul Ţinutului Secuiesc în structura socială a Ardealului, folosirea limbii maghiare în administraţia publică, Ţinutul Secuiesc ca marcă turistică, probleme ale rromilor din zonă şi tendinţe de integrare în societate. In anii trecuţi se spunea că Ţinutul Secuiesc există doar ca noţiune, dar în realitate nu este aşa – a declarat Marko Bela la deschiderea conferinţei. Conform lui Marko Bela, după alegerile locale a avut loc o schimbare: colaborarea preşedinţilor celor două consilii judeţene dovedeşte faptul că Ţinutul Secuiesc poate exista şi azi înainte să se înfiinţeze autonomia administrativă şi teritorială. Marko Bela a declarat că în zilele trecute a vizitat -în calitate de candidat pentru funcţia de senator- peste 90 de localităţi care aparţin Ţinutului Secuiesc, prilej cu care a constatat că această regiune există în mentalitatea oamenilor, ceea ce ne determină să fim uniţi. Conform lui Marko Bela, obiectivele UDMR sunt modernizarea şi autonomia. Nu este voie ca aceste două obiective să fie despărţite: modernizarea nu poate lua locul autonomiei şi pentru autonomie nu este voie să se amâne modernizarea – a declarat Marko Bela, adăugând că trebuie construit Ţinutul Secuiesc. Această conferinţă este altfel decât altele pentru că de data aceasta printre conferenţiari nu există politicieni, ci doar intelectuali şi specialişti care elaborează strategii de dezvoltare pe care politicienii le pun apoi în practică – a declarat la deschiderea conferinţei Tamas Sandor. Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna a adăugat că Punctul de plecare al conferinţei se află la nivelul infrastructurii Ţinutului Secuiesc. Aici se poate crea noul Ţinut Secuiesc, viitoarea imagine pozitivă a regiunii. O părere asemănătoare a avut-o şi Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, în opinia căruia procesul de colaborare a început deja, deoarece, după alegerile locale, cele două judeţe au participat la concursuri pentru realizarea unor proiecte în valoare de 10 milioane de euro. In anii trecuţi, sarcina principală a fost dăinuirea maghiarimii din Ţinutul Secuiesc, dar azi a început deja renaşterea şi oamenii aspiră la o viaţă mult mai bună, a declarat Borboly. Acesta a menţionat că există o relaţie bună între edilii celor două administraţii judeţene, între primarii oraşelor din cele două judeţe, aceştia colaborând perfect independent de culoarea politică. În următoarea perioadă trebuie înfiinţat Institutul de Dezvoltare a Ţinutului Secuiesc, trebuie elaborate strategii comune de dezvoltare, instituţii comune, trebuie realizate proiecte, trebuie să existe un marketing al produselor tradiţionale, o imagine a Ţinutului Secuiesc – a declarat Borboly Csaba.” Kovacs Zsolt, Se lucrează pentru renaşterea Ţinutului Secuiesc, în „Uj Magyar Szo”, din 20.11.2008

“Fundaţia Jakabffy Elemer, Consiliul Judeţean Covasna, Facultatea de Filosofie-Istorie a Universităţii de Ştiinţe Babeş-Bolyai şi Institutul de Cercetare a Minorităţilor din cadrul Academiei Ungare de Ştiinţă organizează, în perioada 15-18 aprilie, la Centrul de Studii Europene din Arcuş, o conferinţă care are ca scop prezentarea rezultatelor cercetărilor referitoare la istoria minorităţii maghiare din România. Programele de seară ale conferinţei se desfăşoară la Muzeul Naţional Secuiesc. In prima zi a conferinţei, au susţinut expuneri următoarele persoane: Herman Gusztav: Problemele istoriei virtuale a secuilor; Pal Judit: Uniunea din anul 1867 şi greutăţile privind integrarea Transilvaniei; Bardi Nandor: Puncte şi linii refrectare în istoria minorităţii maghiare din România (1918-1989). Seara a avut loc prezentarea filmelor documentare Golgota Stemelor, Cu cărţile deschise – portretul lui Kiraly Karoly. Programul de astăzi include expuneri susţinute de Hunyadi Attila (Aspiraţii de organizare a economiei maghiare în primul deceniu al secolului XX); Egry Gabor ( Economia saşilor şi edificarea naţională în Transilvania, în prima parte a secolului XX), Gido Attila (Căutarea drumului de către evreii din Transilvania, în prima parte a secolului XX): Bardi Nandor (Partidul Naţional Maghiar şi Comunitatea Populară maghiară). La ora 15:35 va avea loc o masă rotundă despre cercetările legate de istoria locală (Laszlo Marton, Nagy Botond, Demeter Laszlo). De la ora 19:00 va putea fi vizionat filmul documentar intitulat Revoluţia imaginată. Vineri, de la ora 9,00, Egry Gabor şi Olah Sandor vor ţine expunerea intitulată Transilvania între anii 1940-1944. De la ora 10,10, Lonhart Tamas va ţine expunerea intitulată Uniunea Populară Maghiară. De la ora 11:30, Gagyi Jozsef şi Novak Zoltan vor vorbi despre Regiunea Autonomă Maghiară. De la ora 14:00, Vincze Gabor va susţine dezbaterea intitulată Relaţiile româno-ungare după cel de-al doilea război mondial. De la ora 18:00, expunerea lui Ablonczy Balazs, intitulată Idei greşite, mituri şi legende despre Trianon va avea loc la Muzeul Naţional Secuiesc. Sâmbătă, de la ora 9:00, Novak Zoltan va vorbi despre Politica epocii-Ceauşescu privind maghiarii. De la ora 10:10, Bardi Nandor va vorbi despre Politica privind Transilvania, promovată de guvernele de la Budapesta. După expuneri vor urma dezbateri. Vor avea loc de asemenea şi prezentări de cărţi (Egry Gabor: Sistemul financiar al saşilor din Transilvania şi mişcarea naţională săsească. Lonhart Tamas: Uniunea Populară Maghiară în perioada instaurării regimului comunist în România; Nagy Mihaly Zoltan – Olti Agoston: Uniunea Populară Maghiară. Oricine poate participa la expuneri şi la dezbateri.” Sylvester Lajos, Conferinţă la Arcuş, privind istoria minorităţilor, în “ Haromszek”, nr. 5654 – 16.04.2009

“Aud faptul că la mijlocul lunii, Fundaţia Jakabffy, autoguvernarea judeţeană, Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii de Ştiinţe Babeş-Bolyai şi Institutul de Cercetare a Minorităţilor din cadrul Academiei Ungare de Ştiinţă, vor organiza la Arcuş şi la Sfântu Gheorghe, un curs privind istoria minorităţilor. Banii sunt irosiţi în zadar, dat fiind faptul că acolo se pot însuşi cunoştinţe despre problemele istoriei virtuale ale secuilor, despre aristocraţia transilvăneană, despre Regiunea Autonomă Ungară, despre saşii transilvăneni, despre politica – Transilvania a guvernelor din Budapesta, iar maghiarul transilvănean nu poate învăţa despre istoria sa. Mai bine dacă nu se aminteşte de greşelile comise de aristocraţia transilvăneană, de exemplul saşilor, de politica privind Transilvania a guvernelor de la Budapesta. Pentru tot acest lucru, vopseaua de tipar nu este suficient de consistentă. Dacă aceasta ar fi fost capabilă să acorde atenţie anumitor lucruri, nu ne-am afla la stadiul de pe vremea lui Kos Karoly. Am avea o strategie naţională, am avea învăţământ în limba maternă, începând de la grădiniţă şi până la facultate, deoarece suntem contribuabili cu drepturi egale. Am avea de asemenea organizaţii civile, însă nu avem aşa ceva. Am reuşit să formăm de-a lungul generaţiilor o serie de politicieni impotenţi şi neputincioşi, care nu au făcut nimic în viaţă, nu au făcut nimic cu viaţa noastră, din prisma neatenţiei şi slăbiciunii lor. Responsabilitatea noastră în acest sens este comună. Este comună deoarece şi în momentul de faţă funcţionează organizaţia de reprezentare a intereselor, care teoretic face politică, însă practic, prin intermediul acestor căi ajunge la putere, dar care nu este capabilă să apere interesele. Vezi învăţământul în limba maternă, infrastructura de pe Pământul Secuiesc, masa miliţienilor şi jandarmilor români şi deficienţa instituţiilor conduse de maghiari.” Wilmann Walter, Pe nori roz, mâncăm îngheţata cu briceagul, în “ Szekely hirmondo”, nr. 15 – 17-23.04.2009

„ Studiile realizate în numeroasele domenii de cercetare de dr. Bardi Nandor -angajat al Institutului pentru Cercetarea Minorităţilor din cadrul Academiei Ungare de Ştiinţe-, publicaţiile şi volumele editate de el sunt inevitabile în privinţa studierii şi predării în şcoală a istoriei maghiarimii transilvănene şi, în general, a celei de peste hotare. El a fost principalul organizator al cursului de pregătire în domeniul istoriei minorităţii, desfăşurat în intervalul 15-18 aprilie 2009, la Arcuş şi Sfântu Gheorghe. Interviul nostru a fost realizat la Centrul de Studii Europene din Arcuş. -De ce această conferinţă s-a desfăşurat la Arcuş şi la Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe?

-Nu este o conferinţă, ci strict un curs de pregătire în domeniul istoriei minorităţii, respectiv un curs de perfecţionare adresat nu profesorilor, ci acelora cu preocupări în domeniu. Este vorba despre tineri cercetători. Principalii noştri susţinători sunt Fondul Pământ Natal şi Consiliul Judeţean Covasna. De aceea ne aflăm aici. Dispunem de un program gândit în urmă cu un an, care vizează modalitatea în care ar putea fi studiată istoria minorităţii maghiare din România. O parte a acestui program o reprezintă înfiinţarea Băncii de Date Transilvănene şi activităţile adiacente. O altă parte o reprezintă două serii de publicaţii: Izvoare ale istoriei minorităţii maghiare din România, respectiv Trecutul nostru. In plus, la Târgu Mureş a luat fiinţă Asociaţia Borsos Tamas, care îi înglobează pe tinerii cercetători. În noiembrie anul trecut, la Sfântu Gheorghe a avut loc, în cadrul unui turneu transilvănean, o prezentare de carte. Atunci ne-am pus întrebarea, împreună cu cei cu care am călătorit dintr-un oraş într-altul, cui se adresează aceste lucrări despre istoria minorităţii. M-am gândit atunci să vorbim nu în general despre maghiarimea din România, ci să găsim grupurile-ţintă. In Transilvania sunt cam 120 de licee care acordă şi diplome de bacalaureat. Să vedem cine sunt cei care predau în aceste licee. Când am întocmit lista profesorilor de istorie care predau în aceste licee, am trimis invitaţii pentru cursul de la Arcuş unui număr de 120-130 persoane. S-au prezentat 25-30, cărora li s-a alăturat grupul vizitatorilor de la Sfântu Gheorghe. Ieri am vorbit despre Banca de Date Transilvăneană. Am încercat să concretizăm ce înseamnă societate maghiară transilvăneană, să aflăm care sunt acele 150 de localităţi cu populaţie majoritar maghiară. In banca de date sunt incluse aceste 150 de aşezări, cu toate instituţiile lor. Prin cursul de perfecţionare pentru profesori încercăm să găsim grupul-ţintă al celor care predau istoria în şcoli. In cadrul cursului vom trece în revistă istoria diferitelor instituţii, pentru ca cei prezenţi să cunoască şi instituţiile reprezentative ale minorităţii maghiare din România. Au fost prezentate şi expuneri despre sinagogile din Transilvania, despre obiceiurile transilvănene. Am încercat să prezentăm în paralel destine minoritare. Anul trecut şi-a făcut apariţia volumul intitulat Comunităţi maghiare minoritare în secolul al XX-lea, pe care l-am prezentat şi la Sfântu Gheorghe. Adusesem cu noi 60 de exemplare care să fie vândute prin reţeaua de librării Corvina. Le lăsasem la Miercurea Ciuc. Corvina nici nu s-a dus să le ridice. I-am sunat pentru a le răspândi măcar în reprezentanţele de pe Pământul Secuiesc. Nu au făcut-o. 100 de exemplare ale acestui volum au ajuns în licee transilvănene şi la profesori universitari. Volumul va apărea acum şi în limba engleză. Prin intermediul inspectorului şcolar din Trei Scaune, cel puţin 15 exemplare au ajuns în posesia profesorilor. Am distribuit exemplare şi muzeelor, altor instituţii. Aici au primit exemplare muzeul şi biblioteca.

-Printre susţinătorii manifestării de la Arcuş se numără o serie de instituţii. De la Academia Ungară de Ştiinţe (MTA) până la Consiliul Judeţean Covasna. Cine sunt principalii susţinători?

-Prin intermediul Fundaţiei Jakabffy este asigurată mâncarea. Transportul a fost soluţionat de consiliul judeţean. Institutul pentru Cercetarea Minorităţilor din cadrul MTA i-a angrenat şi pe cercetătorii Institutului de Istorie de la Cluj -Hunyadi Attila şi Lonhart Tamas. Intenţionăm să oferim deschidere şi înspre univeristăţi, acesta fiind motivul pentru care este implicată şi Universitatea de Ştiinţe Babeş-Bolyai. Program l-am întocmit împreună cu Hunyadi Attila.

-Ce manifestări de genul celei de acum aveţi în comun cu transilvănenii?

-In fiecare an, în vară, la Băile Selters (n.t. -jud. Harghita) are loc o tabără de ştiinţe sociale. Aceiaşi conferenţiari de acum sunt prezenţi şi acolo, alături de etnologi, etnografi, cercetători în domeniul literaturii. In urmă cu câţiva ani, când împreună cu Institutul Teleki am studiat Regiunea Autonomă Maghiară şi a apărut volumul Maghiari Autonomi, Stefano Bottoni îşi scria lucrarea la Bologna, pe o altă temă. Ne-a sunat să ne spună că i-a fost propusă ca temă Regiunea Autonomă Maghiară. Aşa s-a născut istoria RAM. Novak Zoltan scrie acum un studiu asemănător: politica privind maghiarimea, în epoca ceauşistă, din 1965 până în 1972.” Sylvester Lajos, Pregătire pe tema istoriei minorităţilor, la Arcuş, „Haromszek”, nr. 5661 din 25.04.2009

„ La sfârşitul săptămânii trecute, la Centrul de Studii Europene din Arcuş a avut loc a II-a ediţie a conferinţei MIERT de pe Pământul Secuiesc, la care au participat peste 40 de organizaţii de tineret sosite de pe întreg Pământul Secuiesc şi care a avut ca temă principală Pământul Secuiesc ca marcă. In cadrul conferinţei s-a amintit de strategia regională privind politica de tineret, de asumarea de către tineri a unui rol în viaţa publică, însă au fost amintite şi probleme politice de actualitate, cum ar fi descentralizarea şi destituirea conducătorilor maghiari de instituţii. In cadrul festivităţii de deschidere a manifestării organizate de Consiliul de Tineret din Trei Scaune şi de Clubul de Tineret din Sfântu Gheorghe, Korodi Attila, copreşedinte MIERT, a ilustrat prin exemplul de la Siculeni cum se poate ajunge la derularea unui proiect de 6 milioane de euro, referitor la dezvoltarea localităţii. El a amintit de asemenea de seria acţiunilor de protest organizate de tineret, faţă de destituirea directorului Tischler Ferenc. Albert Almos, preşedintele organizaţiei teritoriale a UDMR Trei Scaune de Jos, a vorbit despre asumarea, de către tineri, a unui rol în cadrul autoguvernărilor. Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a accentuat că sprijină orice iniţiativă venită din partea tineretului. Gruman Robert, organizator, a amintit de prima conferinţă organizată în urmă cu un an, accentuând că în momentul de faţă, manifestarea începe să devină una importantă, deoarece sosesc participanţi din toate colţurile Pământului Secuiesc.” Farcadi Botond, A II-a ediţie a Conferinţei MIERT de pe Pământul Secuiesc, în „Haromszek”, nr. 5680 din 19.05.2009

„ Trebuie să li se asigure sau nu minorităţilor naţionale drepturi -iar dacă da, care ar fi acelea- care să le ofere şansa să contribuie într-o măsură egală cu majoritatea la dezvoltarea ţării -sunt problemele abordate în cadrul dezbaterilor care se derulează timp de o săptămână la Centrul de Studii Europene din Arcuş. De data aceasta, cei care intră în dispută nu sunt reprezentanţi ai vieţii politice, nu sunt duşmani înverşunaţi, ci nişte liceeni care învaţă în cercurile de debate -extracurriculare- cum trebuie argumentată sau respinsă o afirmaţie. Tema principală a ediţiei a XV-a a concursului naţional de debate o reprezintă minorităţile naţionale. Pe site-ul Asociaţiei de Dispută din Transilvania: www.ede.ngo.ro putem accesa un scurt istoric al cercurilor de debate şi informaţii referitoare la nivelul la care se derulează concursurile din România. In urmă cu 15 ani, antrenori americani au făcut prima demonstraţie în ţara noastră. In 1998, a fost înfiinţată Asociaţia Română de Dezbateri, Oratorie şi Retorică (ARDOR). In 2000, au apărut un manual de debate de limba română şi o culegere de jocuri în limba maghiară. Tot în acest an a fost înregistrată Asociaţia de Dispută din Transilvania (EDE). La Sfântu Gheorghe, primul cerc de debate a fost înfiinţat de Bako Rozalia, profesoară de la Colegiul Mikes Kelemen (în prezent, profesor universitar la Miercurea Ciuc). () La faza naţională a ediţiei din acest an a concursului, singura echipă maghiară este cea a colegiului.

La concursul naţional de debate de la Arcuş, care se va încheia la sfârşitul acestei săptămâni, participă peste 100 de tineri din 15 judeţe din ţară. L-am rugat pe directorul din Cluj al concursului, Emil Mesaroş, să ne spună de ce a fost aleasă ca temă principală a concursului problema privind minorităţile naţionale, dacă pot exista locuri în parlamentul român destinate în mod special minorităţilor naţionale, dacă se justifică includerea în programa şcolară a unei materii care vizează istoria şi cultura minorităţilor sau dacă trebuie să li se asigure minorităţilor dreptul de a avea reprezentanţă în organele locale cu putere decizională. Directorul concursului a precizat că principalul lor obiectiv este ca elevii să reflecteze asupra acestor probleme şi să-şi susţină argumentele sau contraargumentele. Emil Mesaroş a subliniat că trăim vremuri în care accentul ar trebui pus pe dezvoltarea regională şi, în general, pe dezvoltarea ţării, în care minorităţilor naţionale le-ar reveni un rol important, iar pentru a îndeplini acest rol le-ar trebui asigurată posibilitatea de a-şi exercita drepturile. Minorităţilor naţionale trebuie să li se asigure un învăţământ eficient, care să corespundă necesităţilor lor, însă trebuie să recunoaştem că, în prezent, situaţia este alta -a precizat Mesaroş , care consideră că educaţia minorităţilor naţionale, progresul acestei comunităţi ar trebui să prezinte importanţă pentru orice cetăţean de etnie română. Mădălin Guruianu, liderul cercului de debate din cadrul Colegiului Naţional Mihai Viteazul, a menţionat: în cazul în care tinerii nu vor înţelege probleme delicate ale societăţii, nu vor reuşi nici să le rezolve.” Fekete Reka, Debate despre drepturile minorităţilor, „Haromszek”, nr. 5770 din 03.09.2009

„21 de reprezentanţi din şapte ţări – România, Ungaria, Malta, Finlanda, Portugalia, Italia şi Turcia – participă la cursul internaţional organizat la Centrul de Studii Europene din Arcuş de către Clubul de Tineret din Sfântu Gheorghe. Cursul intitulat Cultura, comunicarea, colaborarea va avea loc datorită unui proiect eligibil al organizaţiei de tineret din Sfântu Gheorghe, derulat prin programul UE Tinerii în acţiune (Youth in action). Tema cursului, dedicat liderilor de tineret, specialiştilor care se ocupă cu problemele tineretului, o constituie diversitatea culturală, dialogul dintre culturi, convieţuirea şi colaborarea dintre comunităţi, discriminarea şi relaţia dintre majoritate şi minoritate – a precizat Arvai Mara, unul din coordonatorii cursului.” Farcadi Botond, Curs internaţional la Arcuş, în „Haromszek”, nr. 5775 din 09.09.2009

” La sfârşitul săptămânii trecute, la Centrul de Studii Europene de la Arcuş a avut loc o întâlnire cu tinerii pedagogi, organizată de Consiliul de Tineret din Trei Scaune (HARIT). Scopul manifestării a fost atragerea atenţiei tinerelor cadre asupra rolului important pe care îl îndeplinesc în rândul comunităţii şi în viaţa publică.(…) Au fost prezenţi 25 de tineri pedagogi din Trei Scaune. Au luat cuvântul Keresztely Irma, inspector şcolar general, Sztakics Eva, viceprimarul din Sfântu Gheorghe -responsabilă cu probleme privind învăţământul, Botos Erika, directoarea Casei Pedagogilor.” Fekete Reka, Este nevoie de tineri, în „Haromszek”, nr. 5803 din 12.10.2009

„ In perioada 29-30 noiembrie, delegaţia Asociaţiei ALUTUS REGIO a fost într-o vizită în judeţul Heves din Ungaria -unul din judeţele noastre înfrăţite-, unde s-a informat în legătură cu funcţionarea şi realizările de succes ale celor cinci microregiuni LEADER din Ungaria, două din Austria şi una din Suedia. După călătoria de studiu în judeţul Heves, membrii Asociaţiei ALUTUS REGIO participă la un alt schimb de experienţă, care se desfăşoară în 12 decembrie 2009, la Centrul de Studii Europene din Arcuş, în organizarea Consiliului Judeţean Covasna. Invitatul manifestării este Thomas Muller, specialist din regiunea SAUWALD din Austria. Temele care vor fi abordate în cadrul întâlnirii: implementarea şi dezvoltarea serviciilor turistice ale microregiunilor, valorificarea produselor locale tradiţionale.” Demeter Zoltan, Intâlnire internaţională LEADER în judeţul Heves, în „Erdovidek” nr. 48 – 12.12.2009

„Conferinţa de Tineret din Trei Scaune, organizată la Centrul de Studii Europene din Arcuş, a început vinerea trecută (n.t. -05.03) şi s-a încheiat duminică. Dezbaterile de sâmbătă, în cadrul cărora au luat cuvântul, alături de gazdele evenimentului, şi Szell Lorincz, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale de Tineret şi Sport, Marko Attila, preşedintele oficiului pentru minorităţi şi europarlamentarul Sogor Csaba, au fost urmate de bilanţul de activitate pe anul trecut al Consiliului de Tineret din Trei Scaune (HARIT), organizatorul manifestărilor. Pe parcursul anului precedent, au fost organizate mai multe întâlniri, prima ediţie a universităţii libere din Trei Scaune, numeroase conferinţe . S-a pomenit şi de sprijinul acordat directorului direcţiei de tineret, Tischler Ferenc. Principalul obiectiv urmărit de reprezentanţii HARIT îl reprezintă înfiinţarea, în următorii doi ani, în toate aşezările din judeţ, a unor organizaţii de tineret. Sâmbătă seara (n.t. -06.03) a avut loc şedinţa de alegeri la nivelul conducerii organizaţiei. Noua listă e următoarea: Gruman Robert – preşedinte, Orban Miklos – preşedinte executiv, Kerekes Sandor – secretar şef, Demeter Ferenc – vicepreşedinte autoguvernamental, Ajgel Agnes – vicepreşedinte responsabil cu probleme de comunicare, Szocs Endre – vicepreşedinte responsabil cu probleme externe, Szekely Robert – vicepreşedinte de organizaţie membră, Nagy Balazs – vicepreşedinte responsabil cu probleme privind ocrotirea tradiţiilor, Kerestely Csaba – vicepreşedinte cultural, Oltean Csongor – vicepreşedinte responsabil cu probleme de organizare, Gaj Nandor – vicepreşedinte responsabil cu probleme educaţionale.” Centrul de Studii Europene Arcuş. Mai multe organizaţii de tineret! , în „Szekely hirmondo”, nr. 13 din 08.03.2010.

„Aplicarea măsurilor de stimulare a economiei, adoptarea legii învăţământului, respectiv a legii minorităţii şi anularea birocraţiei sunt priorităţile legislative ale UDMR pentru sesiunea parlamentară ce se deschide azi. Despre acestea, precum şi despre activitatea guvernamentală s-au purtat discuţii în cadrul şedinţei de ieri a grupurilor parlamentare ale UDMR, desfăşurate la Centrul de Studii Europene de la Arcuş. Conform informaţiilor scurse de la şedinţa cu uşile închise, discuţiile nu au fost lipsite de tensiuni, având în vedere că mai mulţi parlamentari s-au declarat sceptici cu privire la eficienţa activităţii guvernamentale, obiectând lipsa măsurilor de stimulare a economiei ce ar fi trebuit să urmeze după adoptarea măsurilor de austeritate. Senatorii şi deputaţii din cadrul uniunii au vorbit şi despre legea învăţământului, legea minorităţilor şi norma juridică vizând reorganizarea regională, care încă nu au fost adoptate. In cadrul conferinţei de presă de ieri, susţinute la Arcuş de Marko Bela, liderii grupurilor parlamentare ale UDMR -Fekete Szabo Andras şi Olosz Gergely- şi ministrul mediului, Borbely Laszlo, preşedintele UDMR a precizat: uniunea nu mai acceptă alte măsuri de austeritate, întreprinderea măsurilor de stimulare a economiei reprezintă una din priorităţile cele mai însemnate ale sesiunii din toamnă. Vicepremierul a menţionat că au lăsat în urmă o perioadă destul de dificilă, au fost nevoiţi să adopte măsuri dureroase, însă, în pofida acestora, au reuşit să realizeze reforma. Un exemplu invocat de Marko Bela este cel al descentralizării din domeniul sănătăţii, respectiv transferarea spitalelor în administrarea autorităţilor locale. Liderul UDMR a adăugat: acest lucru ar trebui realizat şi în sistemul educaţional, motiv pentru care legea învăţământului reprezintă o prioritate. De asemenea, uniunea doreşte să înregistreze progrese şi în cazul normei juridice privind reorganizarea regională. Mai mulţi dintre parlamentari au atenţionat: lupta împotriva birocraţiei trebuie continuată, descentralizarea şi restructurarea instituţiilor de stat constituie un mijloc potrivit în acest sens. Ministrul Mediului, Borbely Laszlo a prezentat programul de relansare a economiei. In cadrul coaliţiei au fost adoptate trei propuneri lansate de UDMR. De la 1 octombrie, impozitul forfetar va dispărea, iar pentru întreprinzătorii mici şi mijlocii vor fi eliberate carduri preferenţiale pentru accesarea unor credite garantate de stat. Pachetul vizând stimularea economiei va include, pe lângă acestea, şi propunerea referitoare la sumele rambursabile după bonurile fiscale adunate. In ceea ce priveşte noul sistem de plată a contribuţiilor impuse pe contractele de drepturi de autor, Borbely Laszlo a precizat că UDMR a solicitat ca aceste contribuţii – de asigurări sociale şi asigurări de sănătate – să fie plătite de către angajatori, angajaţii să nu fie nevoiţi să stea la rând. Ministerul Muncii va modifica în acest sens modul de aplicare a normei juridice respective.

Preşedintele UDMR s-a arătat mulţumit de activităţile desfăşurate de miniştrii din cadrul uniunii: Cseke Attila a fost apreciat pentru realizarea descentralizării şi au fost lăudaţi şi Borbely Laszlo şi Kelemen Hunor. Fiind întrebat dacă UDMR va ieşi de la guvernare în cazul în care legile importante din punctul de vedere al uniunii nu vor fi adoptate, Marko a precizat: nu-i place să le fixeze condiţii partenerilor de coaliţie. UDMR se află la guvernare deoarece crede în şansa realizării reformelor.” Farcadi Botond, UDMR vrea stimularea economiei şi legea minorităţilor, în „Haromszek”, nr. 6074 din 01.09.2010

5.C Cercetări efectuate de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, din Cluj – Napoca

“Din punctul de vedere al sărăciei, între Pământul Secuiesc şi celelalte regiuni din Transilvania nu există deosebiri esenţiale, însă judeţele Harghita, Covasna şi acea parte din judeţul Mureş care aparţine în mod tradiţional de Pământul Secuiesc, sunt considerate o regiune periferică -sunt concluziile unei evaluări sociologice, prezentate de Kiss Tamas, angajat al Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, din Cluj. In cadrul expunerii susţinute la conferinţa intitulată Pământ Secuiesc, altfel, desfăşurată la Arcuş, sociologul a apreciat locul ocupat de Pământul Secuiesc în structura socială a Transilvaniei, prezentând date de interes despre această regiune. Kiss Tamas a remarcat faptul că numărul cetăţenilor de etnie maghiară care au şi studii superioare este considerabil mai mic decât cel al românilor cu aceleaşi studii. La nivel naţional, procentul absolvenţilor de facultate este de 6,7%. Românii frecventează instituţiile de învăţământ superior în procent de 7%, în schimb maghiarii, doar într-un procent de 4,4%. In judeţele Harghita şi Covasna, situaţia este şi mai gravă: doar 3,6-3,7% din numărul locuitorilor au studii superioare. Sociologul a precizat că absolvenţii de facultate de etnie maghiară sunt într-un număr mai mic şi în celelalte judeţe. Trebuie menţionat însă faptul că această situaţie nu are efecte asupra indicelui gradului de ocupaţie: procentul şomerilor maghiari nu este mai mare decât cel al celor de etnie română. Conform unei evaluări iniţiate şi efectuate de institutul de cercetare a minorităţilor, venitul mediu de care au beneficiat familiile de pe Pământul Secuiesc în perioada noiembrie 2006 – februarie 2007, a fost în valoare de 1.123 de lei, deci venitul realizat pe cap de locuitor însuma 430 de lei. Dacă cei cu venituri sub 215 lei sunt consideraţi săraci, peste un sfert din locuitorii maghiari -27,3%- intră în această categorie. Procentul de pe Pământul Secuiesc este şi mai ridicat, de 33%, adică fiecare al treilea locuitor este considerat sărac. Situaţia este asemănătoare şi în celelalte regiuni ale Transilvaniei, de exemplu în Partium. De-a lungul evaluării, a fost analizat şi pericolul sărăcirii, în funcţie de mediul de trai moştenit, apartenenţa etnică, studii absolvite, starea civilă sau religie . Conform evaluării, o cincime din numărul locuitorilor satelor din Trei Scaune, vorbitori de limbă maghiară, sunt rromi, un procent mult mai ridicat decât cel indicat de datele oficiale ale recensământului.” Farcadi Botond, Sunt săraci locuitorii de pe Pământul Secuiesc?, în „Haromszek” nr. 5538 – 21.11.2008

“Din punctul de vedere al nivelului de sărăcie nu există o deosebire semnificativă între Ţinutul Secuiesc şi celelalte localităţi din Transilvania, dar cu toate acestea, judeţele Harghita, Covasna şi Mureş constituie regiuni periferice. La această concluzie a ajuns nu demult un sondaj sociologic, care a fost prezentat în cotidianul ‘Haromszek’ din Sfântu Gheorghe de către Kiss Tamas, colaboratorul Institutului de Cercetare a Minorităţilor Naţionale din Cluj-Napoca. Conform sondajului, aproape o treime din locuitorii maghiari din România – 27,3% – sunt săraci. Realizatorii studiului au inclus în această categorie persoanele care au un venit lunar de sub 215 lei. Comparativ cu aceasta, proporţia din Ţinutul Secuiesc este mai mare, respectiv de 33%, fiecare a 3-a persoană fiind considerată săracă. Un alt aspect interesant este acela că, conform evaluării, 1/5 din cei care vorbesc limba maghiară din cei care locuiesc în satele din Trei Scaune sunt de naţionalitate rromă – acest procent este cu mult mai mare decât cel indicat de datele recensământului oficial.” Este mai mare sărăcia, decât media din România, în „Hargita Nepe”, nr. 273 – 22.11.2008

“Cunoaşterea limbilor străine prezintă o tendinţă ascendentă pe Pământul Secuiesc, iar Transilvania se situează în această privinţă la un nivel mediu- a declarat în expunerea sa Horvath Istvan, directorul Institutului pentru Cercetarea Minorităţilor Naţionale din Cluj, în cadrul conferinţei intitulate Pământul Secuiesc altfel, organizate la Arcuş. El s-a referit şi la problema cunoaşterii şi predării limbii române şi a accentuat necesitatea elaborării unei altfel de politici lingvistice pentru cei care trăiesc în regiune. Maghiarii trăiesc cel mai compact pe Pământul Secuiesc, ceea ce are efect şi asupra utilizării limbii, limba română fiind folosită mai mult în contact cu poliţia. Mai mult decât atât, o parte semnificativă a locuitorilor din judeţele Harghita şi Covasna, a căror limbă maternă nu este cea maghiară, vorbesc limba maghiară – aşa cum reiese din sondajul realizat de instituţie. Horvath Istvan a accentuat: există cadrul juridic ca în judeţele secuieşti problemele din cadrul instituţiilor să poată fi soluţionate în limba maghiară -conform legii administraţiei publice – însă în multe cazuri acest lucru este dificil. Tocmai din această cauză, instituţia în colaborare cu institutul lingvistic “Szabo T Attila” a realizat o traducere în limba maghiară a formularelor- tip utilizate în cadrul instituţiilor şi acestea au fost trimise autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc. Formularele în limba maghiară, verificate de către lingvişti, pot fi descărcate de pe adresa: ispmn.gov.ro. Formularele acoperă 13 teme şi aici se regăsesc documente legate de domeniul agriculturii, documente privind registrul stării civile, documente legate de autorizaţii de funcţionare şi documente utilizate în cadrul oficiilor de taxe şi impozite şi în cadrul serviciilor de evidenţă a populaţiei. Horvath Istvan a formulat în final şi câteva propuneri: predarea scrierii runice secuieşti, care ar servi la păstrarea identităţii regionale, fiind necesare şi cursuri de perfecţionare susţinute în limba maghiară destinate funcţionarilor. In opinia sa, drepturile lingvistice ar trebui validate neîntârziat în cadrul filialelor locale ale instituţiilor şi ar trebui să se asigure texte cu valoare de referinţă în domeniile juridic, administrativ şi economic. In legătură cu predarea limbii române, el a declarat: ar trebui elaborată o nouă politică, dat fiind faptul că obiectivele actuale sunt ireale şi ar fi mult mai eficient dacă s-ar viza acumularea unor cunoştinţe de nivel mediu. El a mai adăugat că în momentul de faţă progrese în acest sens nu pot fi obţinute din cauza disputelor ideologice. In opinia lui Horvath, predarea limbilor străine pe Pământul Secuiesc ar trebui armonizată cu obiectivele turistice, iar pe lângă limba engleză ar trebui predate limbile utilizate de turiştii care vin aici.” Farcadi Botond, Utilizarea limbii materne în cadrul instituţiilor este dificilă, în „Haromszek” nr. 5541 – 25.11.2008

5.D  Institutul de Dezvoltare a Pământului Secuiesc

„Participanţii la reuniunea de ieri de la Sfântu Gheorghe, referitoare pe problema învăţământului, organizată – de către Institutul de Dezvoltare a Pământului Secuiesc – în cadrul seriei de conferinţe intitulate Pământ Secuiesc de succes, au vorbit despre posibilităţile de descentralizare oferite de proiectul de lege a învăţământului, despre şansele oferite de autonomia şcolară, despre pericolele şi dilemele care derivă din eventuala nepregătire şi lipsa de experienţă. Vicepremierul Marko Bela şi-a început cuvântarea referindu-se la măsurile drastice comunicate de preşedintele statului, amintind de faptul că trăim într-un stat centralizat şi birocratic. Exemplul altor ţări ne indică faptul că în astfel de situaţii este necesară dezvoltarea învăţământului, noua normă juridică creează o descentralizare reală, care poate schimba imaginea Pământului Secuiesc. Keresztely Irma, inspector general şcolar judeţean, a analizat în expunerea sa posibilităţile ce derivă din autonomia şcolară, amintind cu această ocazie de faptul că în pofida tendinţei naţionale, în Trei Scaune nu a scăzut numărul şcolilor. In pofida acestui fapt, din cauza scăderii numărului elevilor şi din cauza supradimensionării sistemului liceal trebuie decis de ce fel de sistem şcolar este nevoie în viitor în Trei Scaune, pe Pământul Secuiesc. Birtalan Jozsef, managerul judeţului Harghita a vorbit despre colaborarea dintre judeţele de pe Pământul Secuiesc, iar Sztakics Eva, viceprimarul oraşului Sfântu Gheorghe, le-a prezentat participanţilor la conferinţă dilemele sale legate de norma juridică. Ea a întrebat: ce se va întâmpla cu proiectele-UE depuse sau câştigate, dacă şcolile vor ajunge din subordinea autoguvernărilor orăşeneşti în cea a autoguvernării judeţene? Senatorul Bokor Tibor s-a referit la aplicarea practică a normei juridice. In ceea ce priveşte posibilităţile de colaborare dintre cele două judeţe, el a declarat că una dintre acestea ar fi armonizarea învăţământului în cadrul şcolilor profesionale. In opinia sa, regiunea nu are nevoie de 2-3 licee agricole prost dotate, când ar putea funcţiona o singură instituţie modernă şi care să servească întreaga regiune. In cadrul discuţiilor s-a pus de asemenea problema situaţiei perfecţionării pedagogilor. Henning Laszlo, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna a vorbit despre stimularea financiară a pedagogilor, subliniind faptul că descentralizarea învăţământului reprezintă unul din punctele aspiraţiilor legate de autonomie”. Farcadi Botond, Conferinţa – Pământ Secuiesc de succes, în „Haromszek”, nr. 5976 din 08.05.2010

5. E Din manifestările organizate în Ungaria

“La sfârşitul săptămânii a avut loc la Budapesta a V-a şedinţă a Consiliului Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic (KMAT), înfiinţat în urmă cu 5 ani . Până în prezent, lupta pentru autonomie a comunităţii maghiare din Transilvania şi din sânul altor state naţionale nu a fost încununată de succes, liderii politici ai statelor succesoare opunându-se ferm oricăror astfel de strădanii, iar partidele care au funcţionat câţiva ani ca factori de guvernare (în Slovacia, România şi Voivodina) au tot amânat , în schimbul puterii, asumarea făţişă a acestui obiectiv. După ce i-a alunecat de sub ea perna de mătase a puterii, UDMR se prezintă ca şi când ar fi cea mai fidelă adeptă a luptei pentru autonomie. Este adevărat că lasă deschise şi câteva portiţe pentru a se putea retrage din dans. Un astfel de exemplu îl constituie unul din motivele invocate de UDMR pentru amânarea întrunirii de la Odorheiu Secuiesc a liderilor autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc: nu ar fi bine ca partea română să privească această întrunire ca pe o mişcare electorală. “Simo Erzsebet, Lupta pentru autonomie este lupta pentru libertate a minorităţilor, în “ Haromszek”, nr. 5679 – 18.05.2009

5.F Cercetări întreprinse de alte institute şi ONG-uri

“Am citit cu stupefacţie datele despre Trei Scaune, oferite de firma de sondare a opiniei publice ‘Kvantum Research’. Cu ocazia enumerării celor mai importante sarcini ale UDMR, problema autonomiei a ajuns pe locul al patrulea, în urma unor probleme precum crearea de locuri de muncă, extinderea învăţământului în limba maternă şi reabilitarea drumurilor – cel puţin în baza centralizării opiniilor celor chestionaţi. Rezultatul dovedeşte lipsa de informare, o stare care, din punctul nostru de vedere, al maghiarilor transilvăneni, ar putea avea consecinţe tragice, dat fiind faptul că doar un popor conştient îşi poate păstra identitatea. Lipsa de cultură politică poate duce la pieirea noastră. Pentru a putea evita acest lucru, ar fi timpul să analizăm cum am ajuns în acest stadiu. Ce am stricat şi unde? Trebuie să recunoaştem că toţi, noi cei care ne considerăm intelectuali maghiari, suntem vinovaţi de situaţia creată. Suntem vinovaţi deoarece nu ne-am îndeplinit obligaţiile caracteristice, care derivă din destinul nostru. Care sunt aceste obligaţii? Să îi educăm pe conaţionalii noştri să rămână în continuare secui cu coloană vertebrală. Care în calitate de urmaşi ai strămoşilor, pot face faţă furtunilor istoriei şi nu permit ca pământul natal să piară. Să îi învăţăm să devină adulţi care, prin pregătirea lor profesională şi teoretică, să poată contribui la dezvoltarea regiunii, la crearea bunăstării noastre. Să îi înzestrăm pentru călătoria morală pe care trebuie să o întreprindă în lumea plină de minciuni. Să îi informăm şi să îi lămurim pentru ca nici unul dintre ei să nu poate fi pus în slujba unor interese străine. Să nu poată fi indus în eroare, să nu poată fi folosit şi înşelat. 18,5% dintre cei chestionaţi au considerat importantă înfăptuirea autonomiei. Necomentarea unui astfel de rezultat echivalează, în zilele noastre, cu o acţiune de trădare. Puterea română, bine mascată, acţionează eficient pentru desfiinţarea noastră definitivă. In baza unui plan elaborat în mod diabolic. Unele elemente ale acestui plan au fost deja puse în aplicare, iar aplicarea celorlalte se află în curs de desfăşurare. Vom putea împiedica înfăptuirea acestui lucru dacă ne vom lua în propriile noastre mâini coordonarea vieţii noastre comunitare. Formarea destinului nostru. In acest sens există în momentul de faţă o singură posibilitate: crearea autonomiei, care asigură un cadru juridic în vederea adoptării, de către noi, a deciziilor care ne vizează, fără periclitarea unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării, oferind o soluţie acceptabilă pentru toată lumea. In ceea ce îi priveşte pe conaţionalii noştri, trebuie să le fie clar că fără autonomie nu este posibilă crearea de locuri de muncă, extinderea învăţământului în limba maghiară sau reabilitarea drumurilor. Posesorii de la Bucureşti ai puterii gestionează Pământul Secuiesc ca pe o colonie, iar în ceea ce îi priveşte pe locuitorii de aici, se raportează la ei precum nişte cuceritori, după ce ne-au distrus întreprinderile profitabile şi ne exclud din instituţiile de stat bine plătite. Vor să ne distrugă împingându-ne în sărăcie, vor să ne oblige să renunţăm la identitatea noastră. Nu se dau înapoi de la nimic pentru a-şi atinge scopurile. Această afirmaţie este dovedită de trecut şi de cele întâmplate acum. Intenţiile lor maliţioase sunt validate prin intermediul ordonanţelor guvernamentale şi al normelor juridice cărora le lipsesc regulile elementare ale democraţiei. Ca prim pas, au fost destituiţi prefecţii maghiari, iar acum este rândul conducătorilor de instituţii. Potrivit argumentelor lor, toate acestea servesc la punerea în aplicare a programului guvernamental. Pentru noi, acest lucru este inacceptabil. In timp ce la Ploieşti sau Craiova, românul este schimbat cu un român, la noi, maghiarii sunt schimbaţi cu români, care la rândul lor procedează la fel cu angajaţii. Tocmai din această cauză trebuie spus: pe Pământul Secuiesc are loc o purificare etnică, în detrimentul maghiarilor. Şi nu numai aici. În momentul de faţă încep să apară consecinţele grave ale politice greşite promovate de UDMR. S-a dovedit că suntem aserviţi puterii române în exerciţiu, lucru care ne poate fi fatal. Tocmai din această cauză nu este permis ca destinul unei părţi de naţiune să fie condiţionat de participarea la putere. Drepturile care ne garantează identitatea, care ni se cuvin, trebuie incluse în legi, într-un mod în care să nu poată fi schimbate fără contribuţia noastră. Nu putem fi aliaţii unor partide sau politicieni care nu ne susţin aceste aspiraţii. Ar fi timpul să analizăm cum am ajuns aici. Unde am greşit? Ce anume a condus la estomparea conştiinţei naţionale? In Trei Scaune, pe pământul natal al lui Dozsa Gyorgy, Mikes Kelemen şi Gabor Aron. In ceea ce ne priveşte, rezultatele sondajului de opinie demonstrează stări care prefigurează consecinţe tragice. Fără o voinţă unitară nu poate fi înfăptuit nici cel mai nobil obiectiv, nici autonomia, care reprezintă zălogul dăinuirii noastre. Tocmai din această cauză, redobândirea susţinerii trebuie să devină sarcina primordială a politicienilor noştri.” Bedo Zoltan, Zălogul dăinuirii noastre: autonomia, în “Haromszek”, nr. 5669 – 06.05.2009

“Exact în urmă cu o săptămână am publicat prognoza Oficiului Naţional de Prognoze Economice, din care rezultă că ne aflăm şi din păcate vom fi şi în următorii zece ani într-o regiune săracă a ţării. Impreună cu cei din judeţul Covasna suntem cei mai săraci din Regiunea Centru. Potenţialul de valoare al judeţului Braşov este aproape triplu faţă de cel al nostru, iar al judeţului Mureş, aproape dublu. Bineînţeles şi salariile se dau ca atare. In acest an, venitul mediu brut pe ţară este de 1820 de lei, în vreme ce în judeţul Harghita este de 893 de lei. Cum vom putea trăi din aceşti bani – cine ştie? Este mai mult ca sigur că răspunsul nu vom afla nici la marea adunare secuiască şi nici la marea adunare a autoguvernărilor”. Olah Istvan, Contradicţii paralele, în “Udvarhelyi Hirado”, nr. 172 din 04.09.2009

5. G.Manifestări organizate de Consiliile Judeţene Harghita şi Covasna

“In cadrul seriei de manifestări intitulate Cultura Maghiară Ardeleană – 2000, Consiliul Judeţean Harghita îşi propune organizarea unei serii de conferinţe pe teme de dezvoltare regională şi de integrare europeană. Dezvoltarea ţinutului secuiesc va necesita concertarea eforturilor forţelor politice şi ale organizaţilor civice. Un început în acest sens îl constituie Conferinţa Ţinutul Secuiesc – 2000, care va deveni cu caracter permanent. Scopurile acestei conferinţe sunt următoarele: 1. Delimitarea regiunii. 2. Stabilirea căilor de dezvoltare. Va trebui elaborată o strategie care să facă din periferie centru şi să exploateze toate caracteristicile favorabile locale pe baza concursurilor şi iniţiativelor. Conferinţa va avea loc la Bãile Tuşnad, între 13 – 15 aprilie 2000.” Olah – Gal Elvira, Conferinţa Ţinutul Secuiesc – 2000, în “Romaniai Magyar Szo”, nr. 3368 – 3369 din 25.03.2000

“În cadrul seriei de manifestări intitulate Cultura Maghiară Ardeleană – 2000, CJ Harghita plănuieşte derularea unor manifestări a căror temă de dezbateri va fi legată de dezvoltarea regională, regionalismul şi integrarea europeană a Ţinutului Secuiesc după Conferinţa de la Helsinki. In cadrul acestei manifestări, în perioada 13-15.04.2000, vor avea loc consfătiuri ştiinţifice la Hotelul Olt din Băile Tuşnad.” Conferinţa Ţinutul Secuiesc – 2000, în “Nepujsag”, nr. 85 din 11.04.2000

“Ţinutul Secuiesc – Imaginea nostră a viitorului în pragul Europei. Comunicat al preşedintelui Consiliului judeţean, Bunta Levente În data de 13 mai 2005, în organizarea Consiliului judeţean Harghita, a avut loc conferinţa intitulată Ţinutul Secuiesc – Imaginea noastră despre viitor în pragul Europei. La lucrările pe secţiuni, respectiv lucrările plenare ale conferinţei organizată în cadrul manifestărilor zilelor judeţului, au participat aproximativ 200 de participanţi înregistraţi, respectiv specialişti interesaţi. La cele 5 secţiuni tematice au sosit aproximativ 50 de prelegeri. Aş dori ca şi pe această cale să mulţumesc pentru participare tuturor participanţilor la conferinţă, partenerilor profesionali din străinătate şi invitaţilor, conferenţiarilor din ţară şi celor interesaţi, pentru colaborarea asumată în interesul desfăşurării în bune condiţii a manifestării. Clarul succes profesional este meritul comun al tuturor participanţilor. Am convingerea că, activitatea ce ne aşteaptă în continuare se poate baza pe un număr mare de participanţi, pe colaborare. Privim conferinţa profesională drept un prim pas făcut cu o pregătire corespunzătoare. Scopul nostru este creare unei imagini a viitorului regiunii, cu care populaţia regiunii, numeroşii actori instituţionali să se poată identifica şi care ne oferă posibilitatea ca pe lângă păstrarea şi întărirea identităţii regiunii, să devenim competitivi cu adevărat. Europa nu doreşte să ne stabilească sau să ne descopere cu orice preţ. Avem şansa să ne stabilim identitatea pe care ne-o putem asuma şi să o formăm, să o întărim. Este indiscutabil faptul că dorim să trăim în această regiune, casa noastră, nu doar ne vom apăra, ci ne vom întări identitatea proprie. Dar este indiscutabil şi faptul că trebuie să devenim competitivi, atât noi cât şi regiunea. Sarcina este atingerea ambelor scopuri. Cunoscând rezultatele de până acum ale conferinţelor regionale, este indiscutabil faptul că avem valori şi condiţii pe care ne putem baza atât în întărirea identităţii proprii, cât şi pentru atingerea competitivităţii. Sarcina noastră a tuturor este crearea unei imagini a viitorului care poate fi urmată, realizarea alegerii fundamentată dintre diferitele scenarii de dezvoltare regională şi posibile căi de urmat, mobilizarea resurselor umane şi a altor resurse necesare acestei activităţi, iniţierea unei activităţi care să urmeze scopurile.

Pe de o parte, la aceasta ne obligă situaţia. Pe de altă parte, este momentul favorabil începerii unei activităţi, cu ajutorul căreia să putem ieşi din starea de stagnare de peste un deceniu şi jumătate. Aşa cum a spus în cadrul conferinţei un specialist cunoscut, în Europa Centrală şi de Est de astăzi, atenţia societăţii se desprinde încet de trecut, de ieri, iar în prim plan apare ziua de mâine, viitorul. Trebuie să încercăm să utilizăm această situaţie şi în regiunea noastră, deoarece pentru realizarea unor programe de succes este nevoie de parteneri şi, în primul rând, de parteneri care au încredere că în interesul valorificării propriilor noastre şanse, trebuie să ne ocupăm cu ziua de mâine. In baza concluziilor şi a evaluărilor profesionale enunţate în cadrul conferinţei Ţinutul Secuiesc – Imaginea viitorului nostru în pragul Europei, Consiliul judeţean Harghita va iniţia un program complex, deschis tuturor partenerilor profesionali, în interesul dezvoltării regionale a Ţinutului Secuiesc. Scopul nostru este funcţionarea acelui cadru uman – logistic – organizaţional, care poate iniţia, prin atragerea a noi parteneri, activitatea îndreptată spre crearea unei imagini a viitorului regiunii, respectiv sarcinile practice legate de această sarcină.

Primele module ale acestui cadru uman – logistic – organizaţional le vom organiza şi iniţia până la sfârşitul lunii iunie 2005. Ne străduim ca această activitate să fie publică, rezultatele practice să devină accesibile permanent, totodată să dea încredere şi posibilitatea de colaborare tuturor actorilor regionali, care sunt obligaţi faţă de dezvoltarea regională. Dorim să susţinem funcţionarea unor platforme de dezvoltare, care apar atât în spaţiul fizic şi virtual, care funcţionează în domeniile de acţiune, care să ofere posibilitatea unor rezultate utile şi separate tuturor potenţialilor parteneri profesionali. Printre altele, proiectatele platforme şi care vor fi pornite în curând, care doresc să ofere spaţiu unor domenii precum funcţionarea şi extinderea unor servicii de sprijin al dezvoltării regionale, activitatea de evaluare a situaţiei reale care sprijină activitatea de formare a imaginii viitorului regiunii, prezentarea iniţiativelor de succes, sprijinirea organizării unei reţele profesionale a actorilor regionali interesaţi în dezvoltare, realizarea activităţii de creare a imaginii viitorului regiunii şi altele. Vă mulţumesc încă odată pentru atenţia acordată conferinţei. Am încredere în faptul că activitatea noastră va fi şi în continuare obiectul interesului vieţii publice şi profesionale, deoarece sarcinile asumate pot avea succes doar cu o participare socială largă, cu sprijinul eficient al vieţii publice şi a mass-media.” . Ţinutul Secuiesc – Imaginea noastră a viitorului în pragul Europei. Comunicat al preşedintelui Consiliului judeţean, Bunta Levente, în “Hargita Nepe”, nr. 124 din 31.05.2005

“La chemarea lui Antal Arpad, primarul din Sfântu Gheorghe, în 10 şi 11.01.2009, la Oituz, s-au întrunit reprezentanţii conducerii oraşelor şi autoguvernărilor judeţelor Harghita şi Covasna. Mezei Janos, primarul Gheorgheniului, nu a participat la această întâlnire, spunând că a fost invitat însă nu a putut merge, dar asta nu înseamnă că Gheorgheniul nu va participa la vreun program. La întâlnire au participat Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Antal Arpad primarul din Sfântu Gheorghe, Raduly Robert Kalman, primarul din Miercurea Ciuc, Bunta Levente, primarul din Odorheiul Secuiesc, Racz Karoly, primarul din Târgu Secuiesc şi Lorincz Zsigmond, primarul din Covasna. Reprezentanţii conducerii celor două judeţe au decis că vor dezvolta Ţinutul Secuiesc în sistem de reţea. Totodată a fost analizată situaţia de după formarea noului guvern şi au întocmit acea listă de activităţi şi evenimente pe care, în perioada următoare, le vor rezolva împreună. Astfel, au decis următoarele: în vederea realizării autonomiei teritoriale vor pregăti materiale de fundal şi sondaje care vor identifica primele sarcini concrete iar acestea vor fi cuprinse sub forma unui memorandum; va fi înfiinţată o subdirecţiune a agenţiei de dezvoltare în Ţinutul Secuiesc; înfiinţarea, pe Ţinutul Secuiesc, a unui fond financiar comun pe nume Fondul de Studiu; intervenţie comună în domeniul aprovizionării energetice şi a achiziţionărilor; publicarea unei monografii a Ţinutului Secuiesc, pentru ca pe baza acesteia să poată fi întocmit manualul de cunoaşterea a patriei Ţinutului Secuiesc, care nu va prezenta regiunea doar din punct de vedere istoric şi etnografic, ci va prezenta şi aranjarea socială din prezent; evaluarea proiectului anunţat cu privire la indicatoarele de la intrările din aşezări va fi făcută în luna februarie; apariţia unor informatoare cu privire la regiunea Ţinutul Secuiesc care să fie răspândite atât în interiorul regiunii cât şi în exteriorul acesteia. Insistarea în vederea scoaterii unei edituri care să ajungă, periodic şi gratuit, în fiecare gospodărie şi care să servească la întărirea identităţii comunităţii prin prezentarea unor valori şi exemple pozitive. înfiinţarea unei pagini web a Ţinutului Secuiesc de pe care să poată fi accesate toate paginile web a aşezărilor, respectiv ştirile actuale. In acest scop se propune înfiinţarea unei agenţii de ştiri a Ţinutului Secuiesc, care să colecteze zilnic ştirile şi să le dea mai departe în limba engleză şi franceză. Dialoguri cu formatorii de opinie din Ţinutul Secuiesc în vederea pornirii unei consultări cu privire la cele mai importante chestiuni de dezvoltare; unificarea şi simplificarea planurilor agricole şi de dezvoltare regională. Spre exemplu, funcţionarea, în Ţinutul Secuiesc, a unui parc comun de industrie agrară în cadrul căruia să fie valorificate produsele (la iniţiativa celor de la Trei Scaune s-ar alătura şi judeţul Harghita). popularizarea comună a produselor din Ţinutul Secuiesc pe pagina szekeltermek.ro. Publicarea valorilor din Ţinutul Secuiesc şi alcătuirea unui sistem de premiere în acest sens; susţinerea folosirii simbolurilor secuieşti, înţelegeri cu privire la folosirea steagului secuilor; organizarea, în comun, a unor evenimente, spre exemplu concurs de ciclism prin Ţinutul Secuiesc, premiul pentru concursul de atelaj în Ţinutul Secuiesc; colaborarea instituţiilor: schimburi de experienţă periodic în vederea răspândirii folosirii formularelor în limba maghiară şi bilingve în cadrul Primăriilor; întocmirea unei ‘liste negre’ comune cu firme care au efectuat lucrări de calitate slabă la comenzile făcute de autoguvernări, în vederea ocolirii acestora. Cei şapte reprezentanţi ai conducerii autoguvernărilor din Ţinutul Secuiesc ar dori să extindă sfera tratativelor şi în acest sens la următoarea întâlnire vor fi invitaţi şi alţi reprezentanţii ai unor autoguvernări şi din judeţul Mureş”. Rancz Eniko, Au discutat despre dezvoltarea Ţinutului Secuiesc, în “Gyergyoi Kisujsag”, nr.784 – 15-21.01.2009

“Liderii autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc au cuprins în 14 puncte sarcinile pe care ar dori să le îndeplinească în viitorul apropiat. Lista de sarcini întocmită la întâlnirea de la Oituz se referă la multe probleme, cuprinde numeroase soluţii practice şi formulează, în acelaşi timp, şi câteva obiective de perspectivă. De exemplu, edilii intenţionează să acţioneze împreună în probleme vizând aprovizionarea energetică şi serviciile prin licitaţie publică, să înfiinţeze Fondul de Studii de pe Pământul Secuiesc, să popularizeze produsele din regiune, să înfiinţeze un parc agroindustrial comun, să organizeze împreună diferite manifestări, să editeze materiale publicitare despre regiune, să realizeze un manual al Pământului Secuiesc, de cunoaştere a patriei, să răspândească în instituţii formulare-tip bilingve. Poate că nu sarcinile sunt neapărat cele care conferă importanţă listei de la Oituz. Mult mai importantă ar putea fi sugerarea unei gândiri comune, a intenţiei de a acţiona împreună. A unei atitudini, aşadar, necesare în cazul în care -aşa cum se arată şi în document- liderii noştri aleşi şi-au propus într-adevăr ca obiectiv înfăptuirea autonomiei teritoriale. Deocamdată nu se ştie câte puncte de pe această listă vor reuşi să îndeplinească liderii autoguvernărilor, însă iniţiativa este una bună. Cu atât mai mult cu cât conducerea la vârf a UDMR nu este dispusă, după cum s-ar părea, să iniţieze discuţii cu cei din afara uniunii. Lista de la Oituz ar putea avea, aşadar, şi rolul unui semnal: edilii de pe Pământul Secuiesc sunt dispuşi să colaboreze în vederea îndeplinirii obiectivelor comune. Este adevărat că greul -munca concretă- abia acum începe, însă poate că ne-am aşteapta la o atitudine asemănătoare şi din partea liderilor UDMR şi PCM.” Farcadi Botond, Lista de la Oituz, în “Haromszek” (Covasna), nr.5576 – 13.01.2009

“Conducătorii autoguvernărilor judeţene Covasna şi Harghita au decis la sfârşitul săptămânii trecute în legătură cu dezvoltarea Pământului Secuiesc în sistem de reţea. Cei doi preşedinţi de consilii judeţene şi liderii oraşelor, au discutat, la invitaţia primarului municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, la Oituz, despre soluţionarea problemelor comune. Aceştia au hotărât elaborarea, în interesul înfăptuirii autonomiei teritoriale, a unor materiale de fond şi a unor sondaje, care să identifice primele sarcini concrete, urmând ca acestea să fie adunate sub forma unui memorandum. Se va interveni pentru înfiinţarea pe Pământul Secuiesc a unei subdirecţii a Agenţiei Regionale de Dezvoltare şi se intenţionează adoptarea unei poziţii comune în privinţa aprovizionării energetice şi a serviciilor prin licitaţie publică. Se va înfiinţa un fond material comun sub denumirea de Fond de Studii de pe Pământul Secuiesc, iar printre proiecte figurează şi editarea unei Monografii Secuieşti, pe baza căreia să poată fi realizat un manual de cunoaştere a patriei, al Pământului Secuiesc, care să prezinte regiunea nu numai din punct de vedere istoric şi etnografic, ci şi din cel al organizării sociale din perioada actuală. Participanţii consideră necesară publicarea unor materiale publicitare despre Pământul Secuiesc, distribuirea lor în afara şi în interiorul zonei. Insistă asupra realizării unei publicaţii, care să ajungă sistematic şi în mod gratuit în locuinţele de pe Pământul Secuiesc, prezentarea unor exemple pozitive şi a unor valori servind la amplificarea identităţii comunitare. Se doreşte popularizarea regiunii prin înfiinţarea unui site de înmagazinare al Pământului Secuiesc, prin intermediul căruia să poată fi accesate, dintr-un singur punct, paginile web ale localităţilor şi ştirile din regiune. In vederea sprijinirii acestei idei, se propune înfiinţarea unei agenţii de ştiri ‘Szekelyfold’, care să obţină zilnic ştiri şi să le transmită mai departe în limbile engleză şi germană. Formatorii de opinie de pe Pământul Secuiesc iniţiază un dialog în vederea demarării unor consultări extinse despre cele mai importante probleme de dezvoltare de pe Pământul Secuiesc. Se doreşte unificarea şi raţionalizarea proiectelor din domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale. In ceea ce priveşte valorificarea produselor, se doreşte susţinerea înfiinţării şi funcţionării unui parc agroindustrial pe Pământul Secuiesc. Iniţiativei din Trei Scaune i s-ar alătura şi judeţul Harghita. Se consideră importantă popularizarea în comun a produselor de pe Pământul Secuiesc, iar în interesul prezentării valorilor de pe Pământul Secuiesc, se intenţionează realizarea unui sistem de premiere. S-a decis ca decizia privind proiectul legat de indicarea intrărilor în localităţi să fie luată în luna februarie şi s-a decis de asemenea în legătură cu susţinerea utilizării simbolurilor secuieşti, urmând să se poarte medieri în legătură cu utilizarea drapelului secuiesc.

Se planifică organizarea în comun a unor evenimente, cum ar fi de exemplu concursul de ciclism de pe Pământul Secuiesc sau concursul de atelaje de pe Pământul Secuiesc, dar se doreşte de asemenea extinderea colaborării dintre instituţii, realizarea unor schimburi de experienţă sistematice, fiind fixată ca obiectiv popularizarea în instituţii a formularelor bilingve sau în limba maghiară. Se va realiza o listă neagră, comună, a firmelor contractate de autoguvernări, care au efectuat lucrări de proastă calitate sau defectuoase, fiind astfel posibilă evitarea situaţiei ca acestea să mai câştige licitaţii.Cei şapte conducători ai autoguvernărilor ar dori lărgirea sferei negocierilor şi, ca urmare, le vor fi adresate invitaţii reprezentanţilor oraşelor de pe Pământul Secuiesc, primii urmând a fi cei din Sovata, din judeţul Mureş. La întâlnirea de la Oiutz au fost prezenţi Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Antal Arpad, primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Raduly Robert Kalman, primarul oraşului Miercurea Ciuc, Bunta Levente, primarul oraşului Odorheiu Secuiesc, Racz Karoly, primarul oraşului Târgu Secuiesc şi Lorincz zsigmond, primarul oraşului Covasna.” Farkas Reka, Plan de acţiune pentru dezvoltarea Pământului Secuiesc, în “Haromszek” (Covasna), nr.5576 – 13.01.2009

“Va fi autonomie? Motto: In decurs de două săptămâni vom avea tunuri! (Gabor Aron). Au trecut sărbătorile de Paşte, se apropie alegerile europarlamentare, iar în întreaga Europă, politica începe din nou să fie în centrul atenţiei alegătorilor. Pe baza experienţelor acumulate până acum, interesul faţă de acestea, în mod tradiţional este redus, şi exact din acest motiv prezintă o serie de oportunităţi pentru opinia publică interesată de viaţa publică şi pentru actorii vieţii politice. În acelaşi timp, faptul că spre deosebire de alegerile locale şi parlamentare se remarcă o activitate electorală mai redusă, indică şi faptul că acea categorie a electoratului este interesată de politică, şi în special de aspectele pe termen lung şi conexate de politica naţională şi europeană, care urmăreşte cu atenţie derularea evenimentelor. Astfel, alegerile europarlamentare reprezintă o oportunitate pentru a aduce în centrul atenţiei opiniei publice probleme strategice. În mod logic, se poate concluziona că cea mai importantă problemă strategică a Ţinutului Secuiesc este cea a autonomiei şi sperăm că vom avea suficient timp pentru a realiza un schimb de idei şi pentru elaborarea unor planuri de acţiune care să contribuie la realizarea de progrese în demersul privind obţinerea autodeterminării. În acelaşi timp, este posibil ca unii politicieni să susţină cauza autonomiei doar la nivelul unor slogane şi acţiuni simbolice, creând iluzii care apoi se vor transforma în dezamăgiri şi care vor conduce la uzura conceptului de autonomie şi la accentuarea indiferenţei unor categorii sociale tot mai numeroase faţă de această problemă. În acelaşi timp nu se poate exclude nici posibilitatea ca problema secuiască să ajungă din nou în centrul atenţiei politicii interne.

O Românie de succes, un Ţinut Secuiesc de succes. In acest spirit intenţionez să sintetizez care sunt în opinia mea paşii pe care trebuie să-i urmăm în realizarea autonomiei Ţinutului Secuiesc. Aceşti paşi – se pot, şi sper că le vom dezbate. Trebuie să discutăm care sunt căile cele mai sigure pe care trebuie să le urmăm pentru a realiza obiectivele propuse, şi consider că nu trebuie să dezbatem cine susţine autonomia mai mult sau mai puţin. Cu siguranţă că nu putem obţine succese prin declaraţii spectaculoase, ci doar prin eforturi constante şi muncă consecventă. In primul rând trebuie să stabilim câteva repere de bază care reprezintă cadrul de acţiune. Secuimea trăieşte într-o Românie organizată democratic şi în Uniunea Europeană (UE) alcătuită din naţiuni democratice. În consecinţă trebuie să cunoaştem foarte bine instrumentele naţionale şi internaţionale asigurate de regimul democratic, pe care trebuie să le utilizăm inteligent pentru a putea să ne afirmăm voinţa. Este evident faptul că în prezent comunitatea secuiască nu dispune de un sistem de mijloace care este necesar pentru a termina cu succes lupta pentru autonomie. Cine nu a ştiut până acum are posibilitatea să vadă că deşi dispunem de rezultatele referendumului consultativ, organizat de Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) potrivit căruia majoritatea covârşitoare a secuimii doreşte realizarea autonomiei, şi în acelaşi timp, numeroase localităţi din Ţinutul Secuiesc au iniţiat referendumuri în acest caz, pentru continuarea procesului nu sunt suficiente resursele organizaţiilor sociale şi nici cele ale administraţiilor locale. Deci prima noastră sarcină este crearea unui sistem de mijloace de afirmare a intenţiilor noastre.

Intr-un stat de drept, arma cea mai eficientă este banul, a spus Jozsef Attila, iar acest proverb este valabil şi astăzi. Aş preciza că pentru demersul nostru este nevoie de mai mult de atât, de un sistem mai complex, de un arsenal juridic, politic şi de lobby care trebuie utilizat în paralel, la fel cum în timpul Revoluţiei din 1848 – 1849, strămoşii noştri au utilizat în acelaşi timp diferite tipuri de arme. Trebuie să înfiinţăm un organism informaţional consultativ de conducere, alcătuit din liderii administraţiilor locale din Ţinutul Secuiesc şi cei ai organizaţiilor sociale interesate. In acelaşi timp trebuie să se înfiinţeze un grup operativ organizatoric, alcătuit din persoane care au o gândire pragmatică, sunt suficient de devotate cauzei şi sunt acceptaţi din punct de vedere politic, şi care ar rezolva problemele în mod concret. Trebuie să încheiem un contract cu un grup de jurişti experţi în drepturile omului şi administraţie de stat formând un serviciu permanent de protejare a drepturilor secuilor care va avea menirea să pregătească fiecare pas juridic şi să reprezinte problemele comunităţii la toate forumurile juridice interne şi internaţionale.

Trebuie să constituim un sistem de lobby eficient în care trebuie să atragem toţi deputaţii, senatorii, europarlamentarii şi persoanele care şi-au asumat afirmarea drepturilor comunităţilor minorităţilor naţionale. Lobby – ul secuiesc trebuie să funcţioneze în paralel, la Bucureşti, Budapesta, Bruxelles şi Strasbourg. Iar prin lobby înţeleg desfăşurarea unei activităţi intense şi diversificate de convingere a factorilor decizionali, care nici pe departe nu se reduce la prezenţa în Parlament şi cuvântări susţinute în plen. Trebuie să constituim acele canale de comunicare prin intermediul cărora să putem să ne adresăm opiniei publice secuieşti, române şi ungare. În problemele care ne privesc, trebuie să ne afirmăm opinia, contrar situaţiei actuale în care opinia publică are posibilitatea să cunoască doar opiniile unor actori din exterior.

Trebuie să constituim acea bază social ştiinţifică, cu ajutorul căreia, prin numere şi argumente concrete sunt susţinute opiniile şi solicitările noastre. În ultimii ani s-a constituit deja structura instituţională necesară pentru aceasta (universităţi, institute), deci este timpul ca această structură s-o utilizăm în scopul realizării obiectivelor, pentru a oferi o imagine reală a situaţiei sociale a secuimii şi a proceselor sociale ale acesteia. Avem nevoie de date care se pot folosi în dezbateri politice, în lobby şi în informarea opiniei publice.

In paralel cu acestea trebuie să se realizeze şi premizele politice adecvate, necesare derulării eficiente a demersului privind obţinerea autonomiei. 1. trebuie să declarăm unitatea actorilor politici din Ţinutul Secuiesc şi ai celor maghiari ardeleni în susţinerea autonomiei. Trebuie să se clarifice faptul că autonomia este un obiectiv strategic, care nu se poate subordona unor interese tactice. 2. Sarcina politicienilor noştri care se ocupă de probleme la nivelul întregii ţări este de a explica politicienilor români că Ţinutul Secuiesc nu vrea să obţină autonomie împotriva României, ci dimpotrivă, aplicarea consecventă a principiilor subsidiarităţii şi descentralizării serveşte intereselor întregii ţări. 3. Trebuie obţinut sprijinul tuturor susţinătorilor din Ungaria care pot şi doresc să ne sprijine activ, începând de la administraţii locale înfrăţite, până la guvern.

Numai dacă toate aceste măsuri au fost luate atunci vom putea să începem să luptăm pentru obţinerea autonomiei teritoriale a Ţinutul Secuiesc, cu speranţe de succes. Sistemul de mijloace de realizare a acestui demers trebuie să fie constituit dintr-un arsenal diversificat, juridic, de comunicaţii, politic şi de lobby, iar arena de utilizare a acestora trebuie să fie cea locală, la nivelul ţării şi al politicii europene.

Autonomia ca problemă de mentalitate. Trebuie să utilizăm mijloace juridice în primul rând pentru a utiliza maximal drepturile garantate de actualul cadru constituţional. În prezent sunt numeroase domenii în care nu ne folosim nici măcar de drepturile garantate. Mai mult de jumătate dintre maghiarii din Ardeal consideră că au fost discriminaţi din cauza naţionalităţii lor. Cu toate acestea, aproape deloc nu sunt exemple în ceea ce priveşte apelarea la forumuri juridice din cauza discriminării. În majoritatea cazurilor, nu apelează la acestea pentru că sunt lăsaţi singuri în faţa puterii de stat şi nu-şi asumă lupta inegală. În aceste cazuri trebuie să-i susţinem şi trebuie să solicităm respectarea drepturilor de care dispunem. Un alt domeniu al aplicării mijloacelor juridice este  extinderea drepturilor minorităţilor şi ale administraţiilor locale. Trebuie să participăm activ la continuarea procesului de descentralizare a României şi trebuie să căutăm posibilităţi de adaptare a  actualei organizări administrative la necesităţile reale ale oamenilor.

Mijloacele juridice trebuie să le folosim concomitent cu diverse mijloace de comunicare, la nivelul întregii ţării şi la nivel european. La nivel local şi regional, sarcina noastră este consolidarea conştiinţei regionale a comunităţii secuieşti şi creşterea sentimentului de siguranţă în cadrul comunităţii. Problema autonomiei nu este o problemă pur juridică. Ba chiar mai mult este în primul rând o problemă de mentalitate. In final dar nu în ultimul rând sarcina sferei politice este asigurarea resurselor necesarea derulării demersului autonomist. Politica autonomistă trebuie să menţină pe ordinea de zi cauza autonomiei, trebuie să obţină maximum din orice situaţie şi să încheie compromisuri adecvate în cazul în care acestea sunt indicate. În primul rând dacă intenţiile guvernului actual sunt serioase în ceea ce priveşte procesul de descentralizare, atunci trebuie să acţionăm în primul rând în cadrul acestui proces. Consider că gradul de seriozitate al guvernului este ilustrat de următorii parametrii: locuitorii unei anumite regiuni au posibilitatea să decidă în mod liber (prin referendumuri sau prin intermediul administraţiilor locale alese) referitor la care dintre unităţile administrative superioare vor să aparţină?

Pe parcursul reorganizării regiunilor de dezvoltare, Guvernul a procedat conform necesităţilor administraţiilor locale şi judeţene? În cazul în care răspunsurile la întrebările de mai sus sunt afirmative, atunci totul depinde de locuitorii Ţinutului Secuiesc dacă vor într-adevăr să trăiască într-o unitate administrativă comună a Ţinutului Secuiesc (de exemplu prin includerea fiecărei localităţi în judeţele deja existente) şi dacă doresc realizarea Regiunii de Dezvoltare Ţinutul Secuiesc. În cazul în care răspunsurile formulate la întrebările anterioare au fost negative, în problema Ţinutului Secuiesc trebuie să se caute soluţia în cadrul procesului de descentralizare. Aceasta ar putea fi calea care a început să fie urmată, prin intermediul referendumurilor de afirmare a opiniei, dar care, temporar a fost blocată. In acest caz, – după o pregătire juridică prealabilă adecvată – trebuie să se adopte hotărâri privind referendumurile în fiecare localitate din Ţinutul Secuiesc, iar după atacarea mascată a hotărârilor, trebuie să se urmeze procedura la toate forurile juridice, şi dacă este nevoie, până la cele internaţionale. În acest punct se va decide dacă ne-am pregătit suficient pentru confruntare, dacă ne-am înarmat cu toate mijloacele posibile şi dacă suntem suficient de inteligenţi în utilizarea mijloacelor din domeniul juridic, al comunicaţiilor şi politic. Atunci se va vedea dacă va fi autonomie. Un singur lucru putem promite cu siguranţă: va dura mult mai mult de două săptămâni.” Borboly Csaba (preşedintele CJ Harghita), “Kronika”, nr. 76 din 24.04.2009

“Şirul de forumuri Un Ţinut Secuiesc de succes. Cum putem fructifica în regiunea noastră cunoaşterea profesională superioară? Programul atelierului de specialitate: Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, respectiv Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna. Biro A. Zoltan: Cunoaştere profesională – Politică de specialitate. Gergely Orsolya: Elite regionale despre cunoaşterea profesională. Organizatori: Consiliul Judeţean Harghita; Consiliul Judeţean Covasna; Institutul de Dezvoltare din Ţinutul Secuiesc; Editura Hargita Nepe”, în “Hargita Nepe”, nr. 135 din 17.07.2009

“Vineri, la Miercurea-Ciuc a avut loc prima şedinţă de lucru intitulată Mediul rural – cunoaşterea profesională a forumului profesional de dezvoltare regională Un Ţinut Secuiesc de Succes. Prin intermediul sprijinului specialiştilor, a personajelor vieţii publice invitate la cea mai cuprinzătoare conferinţă şi serie de ateliere din ultimii 20 ani s-a căutat un răspuns practic referitor la demersurile ce pot fi şi ce trebuie efectuate în viitorul apropiat în cadrul politicii de dezvoltare a Ţinutului Secuiesc.

– Nu dorim o oarecare conferinţă, ci crearea unui forum cu caracter profesional, în cadrul căruia să fie prezentate toate subiectele referitoare la dezvoltarea regiunii, care să fie concretizate în demersuri strategice şi soluţii practice. Un Ţinut Secuiesc de Succes reprezintă una dintre posibilităţile rare, când politicienii aleşi apelează la specialişti în vederea adoptării deciziilor. Prin elaborarea bazată pe consens a sarcinilor vom fi capabili să elaborăm un proiect de acţiune, care bazându-se pe posibilităţile reale şi pe resurse va desemna direcţiile ce trebuie urmate – au formulat cei aproximativ 30 de specialişti prezenţi în cadrul forumului din domeniile vieţii publice, sectorului privat, instituţiilor publice, sănătăţii, învăţământului, sferei civile, ştiinţelor agricole, agenţiilor de ocupare a forţei de muncă şi mass-media.

In discursul său de deschidere, şi Borboly Csaba a direcţionat atenţia asupra soluţiilor palpabile: – Pentru a declara că nu este suficient să înalţi drapelul cu luna şi soarele şi că, Ţinutul Secuiesc are nevoie de o imagine de viitor desenată cu mâini sigure, cu trăsături clare este de ajuns să trecem în revistă doar ultimii 19 ani. De la acest forum aşteptăm propuneri argumentate şi creative, respectiv reţete şi teme de casă, pe baza cărora, noi, politicienii aleşi putem adopta decizii – a formulat preşedintele Consiliului Judeţean Harghita.

Prima şedinţã a şirului de conferinţe s-a axat pe învăţământul superior, avându-se în vedere analizarea modului de exploatare a cunoaşterii profesionale superioare în interesul regiunii, respectiv a modului de intensificare a rolului instituţiilor de pregătire superioară din Ţinutul Secuiesc în procesele de modernizare. Păstrând direcţia anunţată, majoritatea conferenţiarilor s-au ferit să abordeze situaţia tinerilor posesori de diplome pe marginea unor date sau teorii sterile. În loc de aceasta, specialiştii, prin prezentarea unor exemple concrete din domeniul lor de activitate au încercat să găseascã soluţii în privinţa acestui fenomen. În opinia unui specialist din domeniul social: muncitorii sociali ieşiţi de pe băncile facultăţii, în afară de provocările cotidiene ale acestei cariere se vor confrunta imediat cu faptul că, prin faptul că primesc 7-8 milioane de lei pentru activitatea depusă, au devenit ei înşişi cazuri sociale. Şirul de forumuri Un Ţinut Secuiesc de Succes a luat fiinţă în urma iniţiativei comune a autoguvernărilor judeţelor Harghita şi Covasna, Institutul de Dezvoltare al Ţinutului Secuiesc asumându-şi coordonarea profesională. Editura Hargita Nepe se va ocupa de publicarea tematicii. Întâlnirile, care începând cu luna septembrie vor fi organizate lunar şi care se vor axa pe tematici diferite, vor fi deschise, iar la cerere, materialele supuse dezbaterii vor putea fi procurate, iar materialul anumitor forumuri va fi editat şi sub formă de publicaţie.” Calea spre un Ţinut Secuiesc de succes , în “Hargita Nepe”, nr. 136 din 20.07.2009

“De peste un secol a fost abordată problema modernizării Ţinutului Secuiesc. Deja la congresul de la Tuşnad, din anul 1902, participanţii au formulat necesitatea alinierii zonelor periferice, iar de atunci, această problemă a fost abordată în cadrul mai multor forumuri. Rezultatul? Majoritatea drumurilor sunt impracticabile, infrastructura este perimată, sistemul educaţional este inegal, este înaltă rata şomajului, iar salariile, comparativ cu media naţională sunt printre cele mai scăzute, sunt jumătate în comparaţie cu cele de la Bucureşti. Iar Ţinutul Secuiesc este şi mai departe o regiune de lansare: mulţi merg să lucreze pe alte meleaguri, în străinătate. Cu toate că, în prezent funcţionează tot felul de universităţi de stat şi particulare, nivelul de pregătire superioară este scăzut.

In ultimele decenii s-au răsturnat ordini valorice, valorile tradiţionale nu au fost înlocuite cu nimic. In paralel cu aceasta, în toate domeniile vieţii au avut loc contraselecţii, în poziţiile de influenţare a vieţii altora au ajuns oameni care nu ar fi avut ce căuta acolo. Să ne amintim de faptul că, în anii 90, locurile vacante din învăţământ au fost ocupate de persoane fără pregătire profesională, printre care au fost persoane care au obţinut catedra din satul lor, deoarece nu au reuşit să obţină un post de chelner la oraş. Datorită cadrelor didactice fără pregătire, din băncile şcolii au ieşit tineri cu cunoştinţe secuieşti, iar o parte a acestora au ajuns în învăţământ, după absolvirea cursurilor la distanţă. Şi atunci nu avem de ce să ne mirăm că în Miercurea-Ciuc există elevi de clasa a X-a, care nu au auzit de Kanyadi Sandor sau intelectuali, absolvenţi de facultăţi care nu au auzit de Szabo Gyula. Scăderea nivelului de cerinţe a atras după sine punerea sub semnul întrebării a cunoaşterii: nu mai este respectată societatea celor cu diplomă, nu contează cunoaşterea, ci banii, poziţia socială conferită de avuţie.

Şi între timp, de peste un secol, problemele sunt neschimbate. Atelierele de cercetare a societăţii Ţinutului Secuiesc aflate în construcţie de 20 de ani au atras atenţia asupra împământenirii învăţământului de calitate începând de la grădiniţă şi până la facultate. In cadrul existenţei de minoritate, în împrejurările economice vitrege, acesta ar putea să ne menţină ca comunitate etnică, ca maghiari. Cu toate că suntem dispuşi să credem că, noi suntem centrul pământului, putem vedea numeroase exemple de urmat în Europa, în întreaga lume. Doar trebuie văzute, urmate exemplele, respectiv să se lucreze serios pentru obţinerea de rezultate. Să sperăm că dezbaterea publică pentru Un Ţinut Secuiesc de Succes nu se va opri la nivelul declaraţiilor, ci vor fi elaborate planuri de acţiune, care vor fi aplicate cât mai rapid. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci cunoaşterea obţinută nu va putea fi exploatată. Cel puţin nu aici.” Sarany Istvan, Exploatare? Cunoaştere?, în “Hargita Nepe”, nr. 127 din 07.07.2009

“In cadrul conferinţei intitulate Un Ţinut Secuiesc de succes. Localitate – imagine – turism, organizată de autoguvernările celor două judeţe secuieşti şi de Institutul pentru Dezvoltarea Ţinutului Secuiesc la sediul Consiliului Judeţean Covasna, au fost prezentate strategiile posibile de dezvoltare a regiunii Ţinutul Secuiesc. Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a declarat că s-ar dori o reconstruire a infrastructurii regiunii şi prezentarea unei imagini pozitive despre Ţinutul Secuiesc. Kelemen Hunor, preşedintele executiv al UDMR, a opinat că autonomia este un obiectiv politic, însă sunt importante şi problemele cotidiene, pentru a căror soluţionare este necesar să existe o bază de cunoştinţe, care să furnizeze strategiile de dezvoltare. In opinia preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, cea mai mare provocare a prezentului o constituie crearea unei imagini de viitor despre Ţinutul Secuiesc, în cadrul forumurilor de specialitate.

Olosz Szabolcs, directorul Institutului pentru Dezvoltarea Ţinutului Secuiesc, a declarat că, în cadrul forumurilor organizate, sunt abordate probleme legate de imaginea localităţii, folosirea cunoştinţelor legate de mediu, organizarea de cursuri de perfecţionare pentru adulţi şi formarea unei culturi privind folosirea apei. In opinia conferenţiarilor, problema cheie a dezvoltării Ţinutului Secuiesc o constituie creşterea nivelului de cunoaştere şi a forţei de atracţie a localităţilor. In opinia profesorului universitar Biro A. Zoltan din Miercurea Ciuc, care a publicat într-un volum studiile efectuate în acest sens, în Ţinutul Secuiesc există multe iniţiative locale sau particulare de succes, care ar trebui integrate într-un sistem funcţional.

Olosz Szabolcs, organizatorul manifestării, a subliniat, în cadrul prelegerii ţinute cu privire la dezvoltarea localităţilor şi la turismul balnear, că succesul turismului balnear depinde în mare măsură de imaginea localităţii respective. Olosz a enumerat printre problemele de imagine existente, pe cele care pot fi remediate fără investiţii prea mari: coşurile de gunoi care nu sunt golite, bordurile degradate ale trotuarelor şi lipsa plăcuţelor indicatoare. Olosz, care lucrează şi în calitate de consilier pentru Ţinutul Secuiesc al Elenei Udrea, ministrul turismului, consideră că valorile arhitecturale neglijate din Ţinutul Secuiesc, condiţiile de cazare necorespunzătoare, imaginea fluctuantă a localităţilor, lipsa spaţiilor verzi, a posibilităţilor de practicare a sportului şi a manifestărilor locale creează o impresie negativă.

O propunere pentru dezvoltarea turismului balnear în Ţinutul Secuiesc a fost făcută şi de Lorincz Zsigmond, primarul municipiului Covasna, care a iniţiat înfiinţarea unei reţele balneo – turistice. Edilul consideră că cele 6-8 localităţi interesate de turismul balnear ar trebui să colaboreze în scopul unei dezvoltări separate, dar armonioase. Kelemen Hunor, candidatul UDMR la preşedinţie, a declarat în cadrul conferinţei că, în opinia sa, a sosit timpul ca spiritul de competiţie dintre judeţele Covasna şi Harghita sã avanseze în direcţia realizării cât mai rapide a obiectivelor comune. Candidatul prezidenţial al UDMR consideră că valorile reprezentate de Ţinutul Secuiesc trebuie integrate şi în cadrul strategiei de dezvoltare a regiunii.” Kovacs Zsolt, Strategii de succes în Ţinutul Secuiesc, “Uj Magyar Szo”, din 12.10.2009

“ Covasna, Sovata, Praid, respectiv Tuşnad alcătuiesc Asociaţia Pro Turismul Balnear din Ţinutul Secuiesc – a declarat Lorincz Zsigmond, primar din Covasna la cea de-a doua ediţie a manifestării Un Ţinut Secuiesc de succes. La evenimentul organizat de Institutul de Dezvoltare Ţinutul Secuiesc, Consiliul Judeţean Covasna şi Consiliul Judeţean Harghita au participat profesori universitari, specialişti din domeniul turismului, întreprinzători şi reprezentanţi de autoguvernări. Specialiştii din turism să ofere argumente profesionale persoanelor decizionale pentru a putea fi continuat lobby-ul eficient de până acum – a afirmat Tamas Sandor, preşedinte al Consiliului Judeţean Covasna în cadrul manifestării organizate la Sfântu Gheorghe. In cadrul consfătuirii de tip masă-rotundă, intitulate: Localitate – Imagine – Turism s-a discutat nu numai despre posibilităţile economice din domeniul turismului, dar şi despre marketing-ul localităţilor, respectiv despre elaborarea strategiilor pe termen lung. Scopul şirului de conferinţe este acela de formulare a unor propuneri concrete împreună cu reprezentanţii profesiei, respectiv politicul, pe baza cărora pot lua naştere politici regionale de specialitate. Despre acest lucru a vorbit şi Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita în cadrul expunerii sale. Conform celor declarate de acesta, oamenii trebuie să arate imagini de viitor care să constituie puncte de sprijin. În opinia acestuia, trebuie să se construiască de jos, iar în aceasta trebuie implicate toate păturile sociale. Revenind la tema conferinţei, Borboly Csaba a declarat că, putem face ceva pentru a ne apăra valorile, iar Consiliul Judeţean Harghita dispune de mijloacele necesare pentru aceasta. Acesta a amintit programul autoguvernării judeţene Harghita de protejare a imaginii satului, în cadrul căruia se străduiesc să păstreze imaginea tradiţională a localităţilor secuieşti, respectiv să o creeze. In opinia lui Tamas Sandor, până acum, conferinţele de acest gen reprezintă acea bază, pe care poate fi construită strategia de dezvoltare a regiunii. In afară de problemele cotidiene, este important să vorbim şi despre rezultatele obţinute. Scopul nostru este acela de a arăta faptul că, Ţinutul Secuiesc poate reprezenta o regiune de succes a Bazinului-Carpatic – a adăugat preşedintele Consiliului Judeţean Covasna.

Se aliază în cadrul turismului balnear. Din cele afirmate în cadrul conferinţei a reieşit că: în judeţele secuieşti se pune accent tot mai mare pe investiţiile din domeniul turismului – impulsionarea acestora este considerată importantă atât de conducătorii de autoguvernări, întreprinzători, cât şi de mass-media. În cadrul conferinţei, Lorincz Zsigmond, primar din Covasna a declarat că, Sovata, Praid, respectiv Tuşnad vor alcătui Asociaţia Pro Turismul Balnear din Ţinutul Secuiesc. Localităţile amintite sunt renumite pentru apele lor termale, care mai demult atrăgeau vizitatori de la distanţă. Asociaţia se bazează pe un sprijin important din partea Ministerului Turismului, având în vedere că, d-na ministru Elena Udrea a subliniat în mai multe rânduri faptul că, este dispusă să sprijine investiţiile din domeniul turismului balnear.

Localitate – Valoare – Dezvoltare. În cadrul conferinţei a fost prezentat volumul de studii Localitate – Valoare – Dezvoltare, în cadrul căruia, autorii au reflectat, respectiv au făcut propuneri, au prezentat posibilităţile în ce priveşte dezvoltarea. Conform celor formulate de Biro A. Zoltan şi Olosz Szabolcs, din partea Institutului de Dezvoltare a Ţinutului Secuiesc, scopul a fost acela de a se putea schimba practica considerată ca fiind generală din cadrul politicii de dezvoltare, conform căreia alcătuim programe de acţiune fără o cunoaştere efectivă a situaţiei, obţinem şi utilizăm surse, şi numai după aceea ne întrebăm de ce proiectul nostru nu are un efectul social vizibil. Organizatorii vor publica un volum care va cuprinde rezultatele conferinţei, respectiv interpelările profesionale şi propunerile concrete. Kelemen Hunor, preşedinte executiv al UDMR a declarat în cadrul conferinţei faptul că, consideră că, a sosit timpul ca, concurenţa dintre judeţele Covasna şi Harghita să avanseze în direcţia realizării cât mai rapide a obiectivelor comune. Candidatul prezidenţial al UDMR consideră că, acele valori, care sunt reprezentate de Ţinutul Secuiesc trebuie integrate şi în cadrul strategiei de dezvoltare a regiunii.” Cea de-a doua ediţie a manifestării Un Ţinut Secuiesc de succes s-a referit la turism, “Hargita Nepe”, nr. 196 din 12.10.2009

“Am vorbit în paginile noastre de manifestarea Localitate – Imagine – Turism din cadrul şirului de conferinţe Un Ţinut Secuiesc de succes. În cadrul consfătuirii, primarii din localităţile balneare mai mari au anunţat că vor înfiinţa o asociaţie în interesul reprezentării eficiente a intereselor proprii. Despre rolul acestor asociaţii cu acest caracter l-am întrebat pe profesorul Biro A. Zoltan, decan al Universităţii Maghiare de Ştiinţe din Transilvania – Sapientia.

– In cadrul conferinţei Un Ţinut Secuiesc de succes desfăşurată la Sfântu Gheorghe, analizând corelaţia dintre localitate, imagine şi turism a fost situată din nou în prim plan problema instituţiilor regionale din Ţinutul Secuiesc. De ce este atât de actuală această problemă?

– Trebuie să pornim de la faptul că, a demarat un proces de organizare a regiunii, de autodefinire de dimensiunea Ţinutului Secuiesc. Aceasta a apărut în discursul politic, în proiectele de dimensiune regională, în formele de colaborare şi, bineînþeles, în crearea simbolurilor, exemplu fiind căutarea simbolurilor care exprimă Ţinutul Secuiesc, comercializarea produselor – Ţinutul Secuiesc, protejarea denumirilor…. Acest proces ar fi mai puternic, eficient dacă ar exista mecanisme instituţionale regionale care să-şi asume funcţii regionale, care susţin tocmai organizarea ca regiune. Dar, nu există astfel de instituţii, deoarece această regiune nu este o unitate juridică-administrativă, astfel că, nu poate fi constituită o instituţie regională, chiar dacă ar fi înfiinţată o astfel de instituţie, aceasta nu şi-ar putea evidenţia interesul, nu ar avea autoritate. În practica politicii de dezvoltare din prezent – şi în turism – fiecare personaj consideră că, dacă cineva doreşte să înfiinţeze ceva, atunci doreşte să domnească, să conducă. Nu există motive de temere în privinţa instituţiei de genul suport-structură, deoarece aceasta nu conduce, ci deserveşte. Având în vedere că, turismul din zonă are multe personaje active, respectiv acest sector se poate transforma cu uşurinţă într-o forţă motrice a întregii regiuni, iar prin intermediul intensificării investiţiilor şi a potenţialului local neutilizat, am propus înfiinţarea unei instituţii regionale a Ţinutului Secuiesc de tip suport-structură. Bineînţeles, nu este uşor să-i convingi pe cei interesaţi să constituie astfel de instituţii de fond, având în vedere că este vorba de o investiţie comunitară, în folosul şi interesul tuturora, şi nu oferă un profit imediat, individual. Ar exista exemple în această privinţă, având în vedere că, KAM – Centrul de Cercetare Regională şi Antropologică – de mult timp funcţionează în baza acestui principiu (singura problemă este aceea că, funcţionează din forţe proprii, şi nu ca rezultat al investiţiei regionale), iar Institutul de Dezvoltare al Ţinutului Secuiesc a plecat tot de la acest considerent. Sunt convins că, a sosit timpul investiţiilor regionale realizate pe baza intereselor comunităţii, fiind necesară înfiinţarea instituţiilor care fundamentează-sprijină din punct de vedere profesional auto-organizarea regională. Fără de aceasta nu se poate avansa în cadrul procesului deja demarat…”  Sarany Istvan, Instituţiile de fond nu conduc, ci deservesc, în “Hargita Nepe”, nr. 197 din 14.10.2009

“Mai mulţi interlocutori au subliniat în cadrul Conferinţei Un Ţinut Secuiesc de succes rolul presei în crearea unei mentalităţi conştiente faţă de protecţia mediului înconjurător. Afirmaţia este adevărată, într-adevăr, mass-media are un rol important nu numai în privinţa formării acestei mentalităţi, ci şi în privinţa formării opiniei. Cotidianul Hargita Nepe a considerat importantă protecţia, respectiv crearea unui mediu înconjurător viabil. Nu este întâmplător că, a rămas singurul produs de presă care nu s-a lăsat influenţat de campania ce bună va fi mina de aur de la Roşia Montană, care ar fi adus o sumă frumuşică. Dar pe noi nu ne-a prins febra aurului! De ce? Deoarece omul care construieşte viitorul nu poate gândi altfel. Un mediu curat este indispensabil nu numai pentru alinierea economică, dar şi pentru existenţa populaţiei regiunii. Pâinea de toate zilele a majorităţii secuilor poate fi asigurată de agricultură, producerea alimentelor de bună calitate, potenţialul turistic, respectiv apa minerală. Nimeni nu consumă alimente produse pe gunoaie, nu există turistul care şi-ar dori sã vină între gunoaie, iar poluarea poate periclita şi baza noastră de apă potabilă. Trebuie completate lipsurile, având în vedere că, regiunea a fost împânzită de ambalaje moderne. Metodele de gospodărire a deşeurilor, mentalitatea privind colectarea selectivă a deşeurilor ar fi trebuit să o importăm noi, dar, din păcate, nu s-a întâmplat acest lucru. Câteodată, firmele mai mari, prin intenţia de vopsire în verde au oferit puţine fonduri pentru organizaţiile civice, care s-au bucurat că pot organiza împreună cu voluntarii acţiuni de colectare a deşeurilor. Au adunat mizeria lăsată de alţii, dar degeaba, pentru că, după câteva zile era la loc. Protecţia mediului nu reprezintă adunarea de gunoaie. O parte a omenirii nu s-a născut pentru a aduna mizeria după cealaltă parte, iresponsabilă, mult mai numeroasă. Activitatea eficientă are în vedere administrarea deşeurilor, epurarea apei, implementarea unor obiceiuri de cumpărare conştiente, energie verde etc. Şi, bineînţeles, acţiunea. Orice acţiune începe cu un prim pas, iar acest prim pas duce către container. Dacă acest lucru l-am fãcut cu toţii, atunci ne aflăm pe calea cea bună, se poate începe colectarea selectivă. Dar, colectarea nu este totul, deoarece, selectarea valorează ceva numai dacă există piaţă pentru deşeurile refolosibile, unităţi de prelucrare corespunzãtoare, unde, într-adevăr, sunt folosite materiile prime secundare. Mai este încă de lucrat, trebuie evidenţiat de ce este importantă păstrarea multicoloraturii, apărarea speciilor de la dispariţie şi care sunt speciile protejate. Este greu de explicat în această lume a prejudecăţilor de ce trebuie protejată broasca râioasă. Semnalele referitoare la funcţionarea actelor normative trebuie să ajungă la legislatori – este la modă protecţia mediului pe hârtie – în pofida severităţii juridice. Trebuie găsite neregulile de funcţionare ale acestui sistem. Deci, mai sunt multe de fãcut pe frontul verde. Berechet.” Hompoth Lorand, Se poate vorbi şi din poziţia culcat, în “Hargita Nepe”, nr. 229 din 26.11.2009

“În cadrul celui de-al III-lea şir de conferinţe a forumului profesional Un Ţinut Secuiesc de succes, liderii consiliilor judeţene din Harghita şi Covasna le-au propus specialiştilor, organizaţiilor din diferitele domenii ale protecţiei mediului un parteneriat strategic. În urma expunerilor susţinute de specialişti în domeniul protecţiei mediului, de conducători de consilii, profesori universitari, întreprinzători, reprezentanţi ai organizaţiilor civice verzi despre trecutul, prezentul verde al Ţinutului Secuiesc, respectiv despre viitorul ce poate fi dezvoltat în mod conştient au reieşit multe aspecte interesante. Această ediţie a fost deschisă de Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, care a menţionat că, una dintre priorităţile instituţiei pe care o conduce o reprezintă protecţia mediului. Preşedintele Consiliului judeţean a amintit faptul că, în numeroase cazuri au susţinut programe de protecţie a mediului şi organizaţii civice din acest domeniu, în unele cazuri asigurând contribuţia proprie necesară pentru realizarea proiectelor. Următorul care a luat cuvântul a fost Tamas Sandor, preşedinte al Consiliului Judeţean Covasna. Impreună cu colegul meu, Borboly am fost de acord să implicăm organizaţiile civice, specialiştii, cercetătorii ştiinţifici în cadrul unui parteneriat strategic. Aşteptăm soluţii concrete, proiecte, propuneri, la care consiliile judeţene ar putea contribui din punct de vedere material. Aşteptăm din partea celor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei mediului elaborarea unui studiu de specialitate comun, care să prezinte un proiect de acţiune concret – a declarat Tamas.

Deputatul Korodi Attila, ex-ministru al Mediului a arătat că, şi în prezent, majoritatea oamenilor din Ţinutul Secuiesc dispun de educaţie în direcţia protecţiei mediului, cresc în spiritul gospodarului secui grijuliu. Mentalitatea privind conştiinţa faţă de mediul înconjurător nu diferă mult de aceasta, în schimb, metodele de gospodărire a deşeurilor efectuate în spirit gospodăresc nu este sigur că sunt capabile să se lupte cu ambalajele moderne, poluante. Deputatul a amintit şi lipsa de interes a păturii întreprinzătorilor faţă de economia energetică şi conştiinţa ecologică. În majoritatea cazurilor, introducerea tehnicilor corespunzătoare ar contribui la creşterea valorii adăugate, a venitului produs şi ar reduce semnificativ povara ce apasă mediul înconjurător.

Din intervenţiile care au urmat, a reieşit că, spiritul gospodăresc amintit de Korodi s-a atenuat. Fostele legi săteşti cu privire la întreţinerea curăţeniei pe domeniile publice, tratarea deşeurilor menajere, a deşeurilor animaliere s-au afundat în uitare. În locul acestora au fost adoptate legi draconice de protecţie a mediului, adoptate în spiritul europenismului, dar pe de o parte, acestea nu sunt în concordanţă cu sistemul juridic care reglementează celelalte domenii de activitate, iar pe de altă parte, datorită ciuntirii competenţelor instituţiilor de specialitate cu un efectiv redus, acestea sunt inaplicabile.

Mai mulţi conferenţiari au vorbit despre importanţa educării generaţiei tinere în spiritul protecţiei mediului. Mulţi au impulsionat acţiunea: Este nevoie de expunerile care reprezintă valorile ştiinţifice, profesionale, având în vedere că fără cunoaşteri teoretice, fără o strategie fundamentală, reuşita este inimaginabilă, iar pe i-ul eficienţiei, punctul poate fi pus numai de acţiunea practică – s-a afirmat în cadrul conferinţei. Biro A. Zoltan, decanul Universităţii Sapientia a subliniat în discursul de încheiere faptul că, asemănător conferinţei de mai devreme, scopul forumului este acela de a fi formulate propuneri concrete în interesul dezvoltării regionale conştiente. Despre o astfel de manifestare se poate spune că şi-a atins scopul dacă sunt făcute propuneri care pot fi puse în practică. Astăzi, în calitate de moderator, am notat 26 astfel de propuneri, deci putem spune că aceasta a fost o conferinţă reuşită – a declarat Biro”. Verzii a două judeţe la o masă, în “Hargita Nepe”, nr. 229 din 26.11.2009

“Actuala formulă politică, respectiv, trecând cu vederea rapoartele de forţă, se pare că, există puţine şanse de reuşită pentru reorganizarea regională propusă de UDMR. Coaliţia guvernamentală este slabă în Parlament, iar datorită unui subiect sensibil, partenerul de guvernare ar fi intens asaltat, având în vedere că, refrenul naţionalist nu este străin de partidele româneşti în speranţa sporirii imediate a popularităţii. Şi probabil, nici nu este recomandabilă abordarea unui astfel de subiect într-o coaliţie, care nu are o majoritate parlamentară stabilită, având în vedere că, prin intermediul modificărilor opoziţiei, rezultatul final parlamentar poate diferi foarte mult de ceea ce a reprezentat punctul de pornire. Aceasta nu înseamnă cã, UDMR-ul nu ar trebui să se grăbeascã cu realizarea planurilor sale de reorganizarea regională, dar pentru aceasta, pe termen mediu, nu se arată vreo şansă reală. Faptul că, reorganizarea regională şi autonomia săptămâna viitoare nu vor constitui realităţi administrative nu înseamnă că nu trebuie să se lucreze în acest sens şi nici faptul că, în viaţa de zi cu zi nu se poate face nimic în direcţia atingerii acestor obiective.

În aceste zile, m-am întâlnit cu un întreprinzător important şi cunoscut din Ţinutul Secuiesc, iar când a venit vorba despre impedimentul reorganizării regionale, a concluzionat că, în cazul în care nu se va reuşi, deocamdată, unificarea Ţinutului Secuiesc într-o formulă administrativă unitară, atunci trebuie să ne comportăm de parcă aceasta ar constitui realitatea. Se pare că, pătura întreprinzătorilor este pe aceeaşi lungime de undă cu politicienii: conducătorii judeţelor Harghita şi Covasna se străduiesc să armonizeze toate strategiile, respectiv să facă în aşa fel ca să implementeze în opinia publică ideea că nu există două judeţe, ci un singur Ţinut Secuiesc. Cea mai evidentă acţiune de acest gen a fost aceea de a participa cu un stand comun la târgul de turism de la Bucureşti. Proiectele comune şi reuşitele – amintesc doar una: şirul de conferinţe Un Ţinut Secuiesc de succes, al cărui coorganizator este cotidianul Hargita Nepe – le atrag atenţia şi conducătorilor din judeţul Mureş, care erau mai neîncrezători şi mai distanţi. Cel puţin acest lucru îl dovedeşte întâlnirea desfăşurată vineri între conducătorii judeţeni. Direcţia este bună, trebuie să se profite în aşa măsură de posibilităţile oferite de cadrul actual, încât să se contopească treptat în cadrul colaborării, chiar dacă şi în continuare, în atlase, vor exista graniţele de judeţ trasate prin lege. Sunt necesare mai multe strategii comune, construirea imaginii comune, respectiv desfăşurarea unei campanii unitare de turism a Ţinutului Secuiesc, care să semnaleze cât mai puternic înspre exterior unitatea regiunii. Dar este nevoie şi de o atitudine secuiască la nivelul fiecărui locuitor: şi noi trebuie să credem că aparţinem de o regiune, acţionând în funcţie de aceasta. Numai aşa poate deveni realitate reorganizarea administrativă.” Isan Istvan Csongor, O atitudine secuiascã , “Hargita Nepe”, nr. 16 din 25.01.2010,

„În cadrul şirului de forumuri Un Ţinut Secuiesc de succes, la Miercurea-Ciuc a fost organizată conferinţa intitulată Cultură – Regiune – Dezvoltare, în cadrul căreia au participat conducători, angajaţi ai instituţiilor culturale, conducători de consiliu, sociologi, experţi în dezvoltare, reprezentanţi ai organelor decizionale, personaje ale vieţii publice, care au analizat posibilităţile, metodele de cercetare, eficientizare socială a resurselor culturale ale Ţinutului Secuiesc.

– Pentru reconstruirea Ţinutului Secuiesc nu este suficientă activitatea sferei politice, regiunea poate fi de succes doar în urma unei activităţi armonizate, comune. După schimbarea regimului, vreme de 18 ani, fiecare şi-a construit mica sa cetate, în schimb, în ultimii doi ani, începând de la ultimele alegeri locale, a început un nou capitol în Ţinutul Secuiesc: judeţele Harghita, Covasna şi Mureş s-au solidarizat – a subliniat în discursul său Borboly Csaba. In opinia preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita, este necesară crearea unei pături de intelectuali, care să atingă obiectivele formulate acum.

Importanţa solidarităţii din Ţinutul Secuiesc a fost subliniată şi de Tamas Sandor. Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna a considerat reuşit şirul de manifestări din cadrul primei ediţii a Zilelor Ţinutului Secuiesc, organizate în comun de cele trei judeţe, scoţând în evidenţă ultimele două evenimente: dezvelirea bustului lui Domokos Geza, de la Zagon şi prima ediţie a Bienalei de Grafică din Ţinutul Secuiesc, la care 263 de artişti, din 11 ţări au trimis 693 de lucrări. Acesta a făcut referire şi la faptul că, politicieni români din opoziţie au atacat şirul de manifestări culturale din Ţinutul Secuiesc.

– Dorim să reconstruim Ţinutul Secuiesc, nu numai din punct de vedere infrastructural, dar şi cultural. În urmă cu doi ani am decis că trebuie să creăm un loc unde problemele secuilor sunt cele mai importante. Acest loc trebuie să fie Ţinutul Secuiesc – şi-a încheiat discursul preşedintele Consiliului Judeţean Covasna. Ferencz Angela, directoarea Centrului Cultural Judeţean Harghita a formulat: gândirea comună nu costă bani, este nevoie doar de intenţie.” In loc de comunitate de interese, comunitate de valori, în “Hargita Nepe”, nr. 101 din 26.05.2010

“În cadrul Zilelor Ţinutului Secuiesc, la Miercurea-Ciuc va avea loc cea de-a V-a ediţie a şirului de conferinţe Un Ţinut Secuiesc de succes. La 21 mai a.c., vineri, începând cu ora 10:00, în sala de consiliu a Prefecturii va avea loc întâlnirea profesională Cultură-Regiune-Dezvoltare, în cadrul căreia vor participa conducători, angajaţi ai instituţiilor culturale, conducători de consiliu, sociologi, experţi în dezvoltare, reprezentanţi ai organelor decizionale, personaje ale vieţii publice, care vor analiza posibilităţile, metodele de eficientizare socială a cercetării resurselor culturale ale Ţinutului Secuiesc. In prezent, resursele culturale regionale – începând de la valorile istorico-peisagistice şi până la instituţiile culturale, de la resursele economico-culturale nedescoperite, care reprezintă identitatea regională, până la elementele de exprimare – îşi asumă un rol tot mai mare în procesele de dezvoltare regională, în consolidarea identităţilor locale, microregionale şi regionale. În schimb, mai sunt foarte multe de făcut în domeniul îmbogăţirii inventarului resurselor culturale locale, regionale. Ne aflăm doar la începutul procesului de eficientizare a politicii de dezvoltare a surselor culturale. Cultura constituie o ramură căreia trebuie să i se acorde un sprijin mai mare, este mai mult decât o valoare muzeală, o tradiţie care aşteaptă să fie mai mult decât ocrotită. Cultura constituie un mediu care are puterea de reprezentare a procesului de autodefinire regională, şi nu în ultimul rând, o resursă economică importantă din punct de vedere regional.

Czene Zsolt, expert VATI va susţine expunerea plenară a forumului profesional, intitulată: Rolul de organizare şi dezvoltare a culturii şi a moştenirii culturale. După şedinţa plenară, care va începe la ora 12:00, participanţii forumului profesional, vor continua lucrările pe cinci secţiuni: Acestea sunt: Instituţiile culturale profesionale (înalte) – analiză de situaţie şi imagine de viitor; Patrimoniu material şi construit; Cercetare culturală – până acum şi mai departe; Pregătire profesională; Cultură, bibliotecă, societate informaţională. Manifestarea se va încheia cu o evaluare a rezultatelor conferinţei. Şirul de conferinţe este organizat de Consiliul Judeţean Harghita, Consiliul Judeţean Covasna, Centrul Cultural Judeţean Harghita, Institutul de Dezvoltare Ţinutul Secuiesc, Centrul de Cercetare şi Dezvoltare din Trei Scaune şi Editura Hargita Nepe.” Harta resurselor culturale , în “Hargita Nepe”, nr. 98 din 20.05.2010

“Dezvoltarea învăţământului ar putea contribui la ieşirea din criza economică – a declarat, la Sfântu Gheorghe, vicepremierul Marko Bela, preşedintele UDMR. Acesta a participat la conferinţa intitulată Un Ţinut Secuiesc de succes, unde s-a discutat despre învăţământul public din Ţinutul Secuiesc şi procesul de descentralizare. Marko Bela a precizat în discursul său de deschidere că măsurile drastice anunţate sunt necesare pentru că ţara se va prăbuşi altfel. Avem nevoie de reforme serioase, trăim într-un stat birocratic, care trebuie reorganizat – a subliniat politicianul. Acesta a opinat că ţara care vrea să iasă din criza economică trebuie să dezvolte mai întâi sistemul de învăţământ. Ţinutul Secuiesc va putea să iasă din această situaţie defavorabilă dacă va avea un învăţământ competitiv – a precizat preşedintele UDMR. Doamna Keresztely Irma, inspector şcolar şef din judeţul Covasna, a subliniat în cadrul conferinţei importanţa descentralizării părţii de conţinut a învăţământului. Aceasta a precizat cã învăţământul maghiar din România pregăteşte maghiarii pentru piaţa de muncă, respectiv reprezintă un mijloc de păstrare a identităţii maghiare. Keresztely Irma a subliniat că numărul instituţiilor de învăţământ a scăzut, la nivel de ţară, în ultimii trei ani, însă acest fenomen nu s-a constatat în judeţele Covasna şi Harghita. Aceasta a mai precizat că există încă părinţi maghiari pe care trebuie să-i convingi să-şi înscrie copiii la şcoli cu predare în limba maghiară. În judeţul Covasna, 8% din elevii maghiari învaţă la instituţii de învăţământ cu predare în limba română.” Gestionarea crizei economice prin dezvoltarea învăţământului , în “Uj Magyar Szo”, din 10.05.2010, autor Kovacs Zsolt

5. H Manifestări organizate de U.D.M.R, P.C.M., Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania

“Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania va organiza mâine, la Miercurea Ciuc, o conferinţă internaţională intitulată Autonomii funcţionale în Europa-Strădanii autonomiste maghiare în Transilvania. Întâlnirea va fi deschisă de Tokes Laszlo – preşedinte CNMT, Becsey Zsolt – europarlamentar ungar şi preşedinte al Asociaţiei Het Hatar (n.t. – Şapte Hotare), Raduly Robert – primarul din Miercurea Ciuc. Vor susţine expuneri: Szilagyi Zsolt -vicepreşedintele CNMT, Iria Bernadette De Epalza – şef cabinet în PE, Gunther Dauwen – directorul Asociaţiei Libere Europene, Nemeth Zsolt -preşedintele Comisiei Parlamentare Ungare cu Probleme Externe şi pentru Maghiarii de Peste Hotare, Bakk Miklos – politolog, Izsak Balazs – preşedintele CNS şi Antal Arpad Andras – primarul municipiului Sfântu Gheorghe. Vor fi dezbătute, între altele, probleme precum situaţia Ţării Bascilor, exemplul flamand din Belgia, aspiraţiile autonomiste maghiare din Transilvania, rolul autoguvernărilor.” Conferinţă pe tema autonomiei, la Miercurea Ciuc în “Haromszek”, nr. 5665 – 30.04.2009

“Comisia pentru autonomie, înfiinţată de Forumul Maghiar Transilvănean de Mediere, va purta dezbateri îndelungate – opinează Marton Arpad, delegat UDMR în acest organism. Vor trebui să clarifice numeroase probleme, însă are convingerea că vor reuşi să pună pe masă ceva concret. Forumul înfiinţat în luna aprilie, în urma acordului convenit între CNMT şi UDMR, a stabilit ca termen pentru înfiinţarea echipei de lucru autonomia finele lunii iunie. Activitatea echipei este coordonată de doi copreşedinţi – Bakk Miklos şi Marton Arpad. UDMR este reprezentată de Varga Attila, Kelemen Hunor şi politologul Szekely Istvan, iar CNMT de Toro T. Tibor, Orban Balazs şi politologul Illyes Gergely. Conform proiectelor, prima şedinţă de lucru va avea loc în cursul acestei luni, însă nu a fost stabilită deocamdată o dată – a declarat Marton Arpad. Potrivit poziţiei oficiale, echipa de lucru are ca sarcină armonizarea conceptelor diferitelor forme de autonomie comunitară, codificarea lor juridică şi elaborarea paşilor necesari recunoaşterii acestora. Ca prim pas, se vor strădui să ia în calcul problemele care aşteaptă o soluţie, divergenţele de opinie şi problemele în baza cărora trebuie să edifice diferitele proiecte de autonomie. Speră că până în toamnă vor reuşi să elaboreze materialele care să fie dezbătute şi separat, de organizaţii, după care să poată fi redactat textul proiectelor de lege – a declarat Marton Arpad. Farkas Reka, Echipa de lucru-autonomia îşi începe activitatea, în Haromszek, numărul 5707/20.06.2009

“Viitorul maghiarilor din România depinde în mod accentuat de soluţia pe care aceştia o vor găsi pentru ca Pământul Secuiesc să-şi poată păstra procentele demografice şi să-şi amplifice dezvoltarea economică – a formulat în cadrul conferinţei de presă de miercuri, Istvan Zoltan, preşedintele filialei UDMR Târgu Secuiesc. In cazul în care vom reuşi să găsim un răspuns la acest lucru pe Pământul Secuiesc, vom avea un viitor. Tânărul politician consideră că diaspora va putea fi salvată cu greu şi consideră că este o pierdere faptul că la alegerile parlamentare nu am fost capabili să asigurăm locuri eligibile reprezentanţilor diasporei. Nu este de neglijat faptul că, în pofida tuturor greşelilor, în momentul de faţă există în România o singură organizaţie care poate reprezenta interesele individuale şi colective ale maghiarilor – a declarat el în legătură cu UDMR. ‘Şi eu sunt de părere că în funcţionarea organizaţiei există greşeli, însă nu trebuie uitat de obiectiv, unitatea – a declarat Istvan Zoltan. Farkas Reka, Este timpul ca Pământul Secuiesc să se trezească’/ Este nevoie de un răspuns pentru viitor, în “Szekely hirmondo”, nr. 18 – 08-14.05.2009

„Satele din Ţinutul Secuiesc sunt în al 24-lea ceas – a tras clopotele acum câţiva ani profesia, care în ziua de azi a ajuns şi la urechile înţelegătoare din rândul politicienilor. Acest lucru este dovedit şi de conferinţa de două zile pentru protecţia imaginii satului, care a început ieri la primăria din Miercurea Ciuc. Responsabilitatea noastră este mare. Avem nevoie de paşi rapizi şi concreţi – a subliniat Varallyay Reka, angajata Oficiului pentru Protecţia Moştenirii Culturale, care trăieşte în Trei Scaune, unul dintre organizatorii conferinţei, subliniind, la fel ca şi cei care au vorbit după ea, necesitatea solidarizării profesiei şi politicii în interesul protecţiei imaginii satului. Acum ne situăm între trecut şi viitor, în mijlocul crizei ecologice şi sociale – a meditat în discursul de deschidere arhitectul Ertsey Attila, şeful Asociaţiei Kos Karoly -, în această situaţie trebuie să ne imaginăm viitorul nostru şi să stabilim noile baze, să recunoaştem şi să protejăm valorile trecutului. Avem în faţa noastră două căi posibile: Ori nu visăm şi nu acţionăm, nu dăm importanţă formării imaginii localităţilor, până când o să pierdem toate caracteristicile noastre, ori avem curajul să visăm, să ne imaginăm, şi să dăm ascultare propunerilor profesionale – a formulat în numele organelor decizionale, dr. Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, care a subliniat: ar dori să construiască, să reconstruiască Ţinutul Secuiesc. Hajdu Gabor, consilier judeţean din Harghita, a vorbit despre posibilitatea muncii comune, subliniind faptul că, judeţul Harghita şi-a asumat deja multe asemenea sarcini, care ar trebui să fie în atribuţia guvernului, şi este pregătit pentru acest lucru şi în cele ce urmează, în interesul păstrării identităţii naţionale. In prima zi a consfătuirii au avut loc prelegeri. Manifestare va continua astăzi cu discuţii la masa rotundă, care printre altele caută răspunsul la întrebarea, ce poate să facă consiliul local în interesul protejării imaginii satului, cum pot fi protejate interesele locale prin implicarea societăţii civile, respectiv ce rol poate să îndeplinească consiliul judeţean în protejarea intereselor Ţinutului Secuiesc. Organizatorii consfătuirii sunt Asociaţia Kos Karoly pentru Construirea Ţării, Oficiul pentru Protecţia Moştenirii Culturale din Ungaria, Asociaţia pentru Protecţia Monumentelor Kopeczi Sebestyen Jozsef din Sfântu Gheorghe, precum şi Consiliul Judeţean Harghita şi Covasna.” Daczo Katalin, Consfătuire despre moştenirea construită în Ţinutul Secuiesc, „Csiki Hirlap”, nr. 245 din 16.12.2009

„In 25 iulie, la Zetea va avea loc prima manifestare individuală transilvăneană a Mişcării de Tineret 64 de Comitate (HVIM), Szekely Sziget, (n.t. – Insula Secuiască), care prin denumirea sa indică faptul că se doreşte a fi o manifestare înfrăţită cu Magyar Sziget, organizată de ani de zile la Veroce-Kismaros. Tabăra anunţată în spiritul solidarităţii naţionale maghiare şi al independenţei politice şi care cuprinde întregul Bazin Carpatic, doreşte să continue misiunea manifestării Magyar Sziget, de dezvoltare a conştiinţei şi de edificare naţională. Manifestarea a preluat această denumire deoarece secuii trăiesc de 80 de ani ca pe o insulă, în mijlocul unei mări străine – accentuează organizatorii, care doresc să prezinte faptul că sunt capabili să organizeze o manifestare naţională pură şi fără sprijin din partea statului. Szekely Sziget îi aşteaptă pe cei interesaţi cu un program de o zi, presărat cu concursuri, cu rock maghiar şi cu expuneri susţinute de istorici şi lingvişti. Printre conferenţiari se numără lingvistul Kiss Denes, preşedintele Societăţii Trainon, care va vorbi despre dăinuirea maghiarilor şi despre originea strămoşească a limbii maghiare. Barabasi Laszlo, istoric din Transilvania, muzeolog, va vorbi despre istoria secuilor, Tompo Laszlo jr, va ţine o expunere despre poeţii maghiari despre care nu s-a vorbit. Cu această ocazie va avea loc prezentarea cărţii lui Homonnay Otto Janos, Realitatea crudă, iar cei interesaţi vor putea cunoaşte vechile arme ale maghiarilor şi vor putea învăţa despre amplasarea iurtelor. Şcolarii vor putea face cunoştinţă cu scrierea runică.” Dimeny H. Arpad, Tabăra edificării naţionale la Zetea, în „Szekely hirmondo”, numărul 28/17-23.07.2009,

5. I Universitatea de Vară de la Balvanyos – Tuşnad

„Pe hartă nu există o locaţie pe nume Tusvanyos. Spiritualitatea ei trăieşte însă în concepţia despre viaţă a unei generaţii care devine încet una matură. Ideea Universităţii Libere de Vară de la Balvanyos şi a Taberei pentru Elevi s-a născut la sfârşitul lunii decembrie 1989, la o petrecere din Târgu Secuiesc (prin colaborarea activă a preşedintelui publicaţiei noastre) şi a fost organizată prima oară în 1990, la Balvanyos. Naşterea a fost moşită de UTDMR-ul de atunci şi de FIDESZ. Mai târziu, li s-au alăturat fundaţii precum Pro Minoritate, Liga Jakabffy sau Liga Pro Europa. Tema primei tabere a fost Tranziţia de la dictatură la democraţie.Între timp, tabăra s-a mutat de la Balvanyos la Tuşnad, însă prima temă este de actualitate şi după 20 de ani, chiar dacă s-a schimbat contextul. Manifestarea, devenită în decurs de două decenii, una internaţională, azi este mult mai mult decât o universitate liberă. Unii o numesc Woodstock Secuiesc. A XX-a ediţie a taberei se intitulează Fireşte! Tabăra din acest an încheie, totodată, şi o epocă, organizatorii (Consiliul Tinerilor Maghiari (MIT), Pro Minoritate) doresc ca manifestarea să fie permanentizată sub denumirea de Instituţia de la Balvanyos. O noutate o constituie faptul că, pentru o zi, tabăra se va muta la Balvanyos, unde va fi plantat un Copac al Vieţii, cu participarea membrilor fondatori. De asemenea, în cinstea aniversării, va exista şi un Muzeu Tusvanyos, în care vor fi expuse toate relicvele legate de Tusvanyos. Şi manifestarea din acest an îi aşteaptă pe participanţii taberei cu numeroşi conferenţiari renumiţi şi cu un program bogat. Mai mult ca sigur vor avea loc concerte bune, deoarece pe site-ul taberei (www.tusvanyos.ro) sunt deja trecute formaţiile Edda, Quimby, Zanzibar, Ferenczi Gyorgy şi Rackajam.” Ferencz Eva, A XX-a ediţie a Universităţii Libere de Vară de la Balvanyos / Tusvanyos, Woodstock-ul secuiesc, în “ Szekely Ujsag”, nr. 23 – 11-17.06.2009

5. J Adunări populare ale „autoguvernărilor locale”

„Marea Adunare a Autoguvernărilor la Miercurea Ciuc / Maghiarimea e proprietara unei părţi din România”

„ Aproximativ 1.000 de consilieri locali, primari, viceprimari aleşi sub culorile UDMR, PCM şi independenţi, au participat ieri, la sala sporturilor din Miercurea Ciuc, la marea adunare a autoguvernărilor din Ţinutul Secuiesc, anunţată de UDMR şi Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT). Cu toate că, tensiunile persistente în săptămânile trecute, precum şi marea adunare a autoguvernărilor convocată de Consiliul Naţional Secuiesc pentru ziua următoare, la Odorheiu Secuiesc, şi-au pus, într-o anumită măsură, amprentele pe evenimentul de la Ciuc, liderii UDMR i-au salutat şi pe reprezentanţii PCM, iar în opinia lui Tokes Laszlo, este un semn bun faptul că manifestările de la Miercurea Ciuc, respectiv Odorheiu Secuiesc, sunt apreciate drept manifestări complementare şi nu contradictorii. La eveniment au fost prezenţi şi copreşedinţii Forumului Maghiar de Mediere din Transilvania (EMEF), Marko Bela şi Tokes Laszlo, liderul Partidului Civic Maghiar (PCM) Szasz Jeno, respectiv preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), Izsak Balazs. În cadrul marii adunări a fost adoptat un memorandum care vizează statutul specific administrativ şi de dezvoltare al Pământului Secuiesc, iar prin documentul intitulat ‘Proclamaţie pentru Pământul Secuiesc’, aleşii locali au revendicat autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. In calitate de gazdă, Raduly Robert, primarul din Miercurea Ciuc, i-a salutat pe participanţi. În alocuţiunea sa, Marko Bela a subliniat: din punctul de vedere al dăinuirii Pământului Secuiesc, singura soluţie durabilă o reprezintă autonomia teritorială, care este mijlocul principal în asigurarea identităţii şi viitorului Pământului Secuiesc. Referindu-se la afirmaţiile făcute de Traian Băsescu, Marko a menţionat: extinderea autonomiei locale nu trebuie confundată cu autonomia teritorială, dat fiind faptul că Pământul Secuiesc dispune de o caracteristică specifică, i se cuvine o autodeterminare specifică, adică mai multă libertate. În opinia lui Marko, autodeterminarea şi fiecare aspiraţie maghiară transilvăneană pot fi sintetizate în concepţia proprietăţii: ‘În România, procentul maghiarimii este de 6,6%. Acest lucru înseamnă că, această comunitate e proprietara acestei ţări într-un procent de aproape 7%, cum e şi proprietara Transilvaniei şi a Pământului Secuiesc, în procent de 25%, respectiv 80%. Acest drept de proprietate trebuie validat la toate nivelurile, în fiecare instituţie, în orice moment’, a precizat Marko Bela.

Europarlamentarul Tokes Laszlo a vorbit despre extinderea solidarităţii, exprimându-şi regretele că marea adunare a autoguvernărilor ‘s-a dublat’, însă a subliniat că trebuie apreciată organizarea marii adunări, iar din punctul de vedere al intenţiei, cele două manifestări se completează în mod reciproc. Tokes a criticat dur doctrina-Marko, conform căreia nu există viaţă în afara UDMR-ului, subliniind că maghiarimea din Transilvania trebuie să-şi soluţioneze problemele sub semnul pluralităţii politice. În spiritualitatea sa, doctrina-Marko seamănă cu cea a lui Csapo, potrivit căreia cauza autonomiei poate fi reprezentată exclusiv de Consiliul Naţional Secuiesc. Tokes a apreciat meritele CNS în aspiraţiile autonomiste, însă a accentuat: autodeterminarea secuiască reprezintă cauza fiecărui maghiar. După căderea zidului de la Berlin trebuie să se dărâme şi zidurile Trianonului – a argumentat europarlamentarul importanţa realizării unui schimb de regim în politica naţională.

‘Ne confruntăm cu o sarcină dificilă, având în vedere că suntem nevoiţi să le explicăm, chiar de o mie de ori, prietenilor noştri români că ceea ce noi o dorim şi o revendicăm, n-o dorim împortiva anumitor persoane, n-o revendicăm împotriva anumitor cetăţeni’ – a precizat Kelemen Hunor, evidenţiind obstacolul cu care se confruntă politica maghiară şi comunitatea maghiară din România în lupta lor dusă pentru înfăptuirea obiectivelor sale. Candidatul UDMR pentru alegerile prezidenţiale a accentuat: autonomia nu poate reprezenta obiectul aşteptării înfăptuirii miracolului, trebuie să muncim pentru ea.

„ Judeţele Mureş, Harghita şi Covasna au demarat deja anumite proiecte comune – reprezentând un pas spre autonomie – a menţionat Lokodi Edit Emoke, preşedintele Consiliului Judeţean Mureş. Noi vrem unitatea teritorială a Pământului Secuiesc în locul actualului spaţiu istoric divizat, acceptarea limbii maghiare ca limbă oficială regională, utilizarea liberă a simbolurilor specifice secuieşti şi ale naţiunii maghiare, utilizarea la nivel local a unui procent mai mare din impozite, pe scurt, vrem o viaţă normală, adică autonomie – a precizat Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna. In opinia lui Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, autodeterminarea presupune reorganizarea, edificarea unor noi asociaţii, respectiv un nou sistem instituţional. Vorbind în numele primarilor aleşi sub culorile UDMR, Antal Arpad a contraargumentat afirmaţiile potrivit cărora Pământul Secuiesc e prea sărac pentru a supravieţui singur. De exemplu, oraşul Sfântu Gheorghe virează trezoreriei sume de zece ori mai mari decât cele care le sunt distribuite – edilul a argumentat importanţa autodeterminării. Participanţii la marea adunare de la Ciuc au adoptat memorandumul care cuprinde inclusiv propunerile de modificare ale CNMT, respectiv proclamaţia prin care se precizează că soluţia acceptabilă din punctul de vedere al maghiarimii din România o reprezintă sistemul instituţional autonom administrativ şi de dezvoltare, adică autonomia teritorială. La final, s-a adoptat hotărârea potrivit căreia următoarea marea adunare va avea loc pe 12 martie 2010, în municipiul Sfântu Gheorghe.” Farcadi Botond, Marea Adunare a Autoguvernărilor la Miercurea Ciuc / Maghiarimea e proprietara unei părţi din România, în „Haromszek”, nr. 5772, 05.09.2009

„Marea Adunare a Autoguvernărilor, organizată la Odorheiu Secuiesc / A sosit vremea faptelor”

„Marea Adunare a Autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc – precursorul viitorului parlament secuiesc – a fost instituţionalizată; stema, drapelul şi imnul Pământului Secuiesc au fost adoptate şi s-a decis în legătură cu susţinerea autonomiei şi organizarea referendumurilor. In pofida absenteismului accentuat, marea adunare de la Odorheiu Secuiesc, convocată de Consiliului Naţional Secuiesc, a insistat asupra proiectului iniţial, îndeplinindu-şi sarcinile fixate. La manifestare au participat 500-600 de persoane, fiind prezenţi de asemenea aproximativ 300 de consilieri aleşi oficial, primari şi viceprimari, edilii aleşi aproape exclusiv în culorile PCM profitând de dreptul lor decizional. Potrivit organizatorilor, la manifestare au apărut incognito şi câţiva reprezententanţi ai UDMR, însă nu am întâlnit nici o persoană cunoscută. În situaţiile în care este nevoie de fapte, cuvintele nu sunt suficiente – a declarat Szasz Jeno, preşedintele Partidului Civic Maghiar, care s-a referit la marea adunare de la Miercurea Ciuc, organizată cu o zi mai devreme, apreciind în primul rând partea culturală a manifestării. ‘Manifestarea nu a reuşit să urmeze conţinutul elaborat în documentele CNS’ – a evidenţiat el. A citat de asemenea din cuvintele unui reprezentant catalan: ‘Veţi avea autonomie, dacă veţi scăpa de trădătorii interni’. Szasz Jeno a declarat: este necesară modificarea Constituţiei României în aşa fel încât principiul subsidiarităţii să poată fi validat în fiecare regiune istorică. El a mai declarat că prin intermediul programului partidului său sunt obligaţi să rămână fideli aspiraţiilor legate de autonomie. Szasz a amintit de regionalismul asimetric care figurează în documentele de bază şi prin care s-ar putea înfăptui autonomia Pământului Secuiesc.

Tokes Laszlo a sosit la Odorheiu Secuiesc în speranţa realizării unei reale solidarităţi viitoare. Deşi mai mulţi au criticat prezenţa sa, sala l-a primit totuşi cu aplauze pe preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania. În introducerea cuvântării sale, el s-a referit la activitatea sa desfăşurată în cadrul Parlamentului European: obiectivul lor este să se obţină ca Parlamentul European să nu se ocupe numai de cazul Tibetului şi al uigurilor, ci şi cazul Pământului Secuiesc să fie inclus pe ordinea de zi. Acest lucru este în momentul de faţă un lucru inimaginabil, însă se speră că se va reuşi obţinerea gestionării problemei autonomiei asemeni unei probleme europene. Tokes a susţinut din nou necesitatea înfăptuirii unei solidarităţi naţionale extinse. A făcut o comparaţie cu fotbalul, afirmând că ‘în echipa de 11 naţionali’ trebuie incluse toate forţele care doresc şi pot lupta sincer pentru autonomie. În ceea ce priveşte aceste eforturi, el are mari speranţe în privinţa apropiatei victorii din Ungaria a FIDESZ. Manifestările de vineri de la Miercurea Ciuc şi cea de sâmbătă de la Odorheiu Secuiesc reprezintă o dovadă în privinţa faptului că direcţia este cea potrivită -a accentuat preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania. El s-a referit la obiectivul iniţial: în cazul în care s-ar înfăptui solidaritatea extinsă a reprezentanţilor maghiari aleşi în mod legitim, declaraţiile de intenţie ale miilor de edili, referitoare la autonomia Pământului Secuiesc, ar deveni imposibil de evitat atât în privinţa Bucureştiului cât şi al Europei. Acesta a fost proiectul, acest lucru a fost formulat de CNS atunci când a propus convocarea marii adunări a autoguvernărilor’ – a declarat Tokes Laszlo. Ar fi necesară o astfel de atitudine comună şi în opinia sa semnele arată că solidaritatea poate fi înfăptuită. Adevărat este faptul că există şi pericole în acest sens. UDMR se pregăteşte din nou de guvernare şi în cazul în care dorinţa lor se va îndeplini, preţul în acest sens va fi atât de mare încât acest lucru va putea însemna sfârşit colaborării.

În opinia lui Izsak Balazs, preşedintele CNS, nu este totuna ce fel de reformă a administraţiei publice va fi înfăptuită în România: una care să fie apropiată obiectivului şi anume de autonomie teritoriale sau o reformă care ne va îndepărta de aceasta. Nu este de asemenea totuna dacă vom fi capabili să adoptăm o atitudine fermă, dacă vom putea transmite României şi Europei: Pământul Secuiesc este indivizibil şi poate fi imaginat doar ca o regiune unitară. Izsak a evidenţiat: nu s-au adunat în vederea reformulării voinţei – formulate deja în cadrul referendumului – ci doresc să participe la crearea viitorului. El a calificat drept un rezultat faptul că UDMR a ajuns la stadiul de a recunoaşte că marea adunare a autoguvernărilor este necesară, dat fiind faptul că la marea adunare din 15 martie 2006, de la Odorheiu Secuiesc, nu a vrut să audă de aşa ceva. Preşedintele CNS şi-a formulat sentimentele lipsă în ceea ce priveşte manifestarea de la Miercurea Ciuc, afirmând că aceasta era asemănătoare mai degrabă cu o adunare populară. El a atras atenţia: consilierii din cadrul autoguvernărilor nu trebuie să ceară, ci să dea, nu trebuie să pretindă ci să acţioneze şi nu să spună unde se află obstacolele, ci să se străduiască să le elimine.

După cuvântările de salut şi după expuneri, participanţii la marea adunare au ales o comisie formată din şapte persoane, care s-a ocupat de prezentarea şi adoptarea celor şapte proiecte de hotărâri. În poziţia lor referitoare la reforma administraţiei publice, se evidenţiază că reorganizarea acesteia trebuie să aibă la bază voinţa comunităţilor locale, Pământul Secuiesc este indivizibil şi nu poate fi asimilat şi acesta poate fi imaginat în viitor ca şi unitate administrativă autonomă – independentă, cu atribuţii în plus – între graniţele sale regionale. S-a hotărât organizarea de referendumuri în localităţile de pe Pământul Secuiesc în vederea modificării graniţelor administrative, urmând ca prin intermediul legii să poată fi înfiinţat Pământul Secuiesc independent, unitatea administrativă autonomă. S-a adoptat o hotărâre şi în legătură cu simbolurile Pământului Secuiesc şi în legătură cu înfiinţarea a opt asociaţii autoguvernamentale secuieşti. A fost de asemenea instituţionalizată marea adunare a autoguvernărilor, care va trebui să se reunească cel puţin anual.

Spectatorii aflaţi în sala decorată cu steaguri secuieşti şi maghiare, precum şi organizatorii au calificat în unanimitate marea adunare drept un succes. La întrebarea noastră în ce măsură se va reuşi impunerea, în privinţa consilierilor din cadrul autoguvernărilor şi a primarilor absenţi, a hotărârilor adoptate şi de ce se speră că cei aproximativ 1.700-1.800 de reprezentanţi maghiari absenţi vor considera deciziile adoptate drept cu valabilitate obligatorie, Izsak Balazs a răspuns ferm: fiecare are obligaţia morală de a accepta şi de a urma hotărârile.” Farkas Reka, Marea Adunare a Autoguvernărilor, organizată la Odorheiu Secuiesc / A sosit vremea faptelor, în „Haromszek”, nr. 5773, 07.09.2009;

„După aproximativ o săptămână de la adoptare, a văzut lumina zilei memorandumul adoptat în cadrul marii adunări a autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc, organizată la Miercurea Ciuc. Primarii şi consilierii prezenţi au acordat încredere anticipată documentului, deoarece după cum a reieşit, UDMR şi CNMT – cele două grupări care au organizat manifestarea – nu au reuşit să ajungă la un consens în legătură cu textul actului. Tokes şi ai lui au considerat că varianta propusă de UDMR nu este corespunzătoare, iar Marko şi ai lui au apreciat că există prea multe propuneri formulate de CNMT. Vineri înainte de masă, înainte de marea adunare, au avut loc dezbateri aprinse în legătură cu problema în cauză. În final au fost distribuite şi propunerile de modificare ale lui Tokes şi ai lui şi s-a părut că voinţa lor va putea căpăta valabilitate. Tokes Laszlo a declarat sâmbătă că luni, înainte de masă, va trebui să se ajungă la un acord în privinţa unui singur punct . Situaţia a fost însă mult mai complicată, dat fiind faptul că textul definitiv a apărut pe site-ul UDMR-ului doar în data de 13 septembrie. Din comparaţie reiese faptul că propunerile CNMT au fost incluse în mare parte în documentul final, în preambulul acestuia fiind inclus şi referendumul privind autonomia din anul 2007, însă în legătură cu acesta nu figurează că a fost iniţiat de către CNS. CNMT consideră că UDMR dă dovadă de prea multă slăbiciune şi astfel în câteva locuri, în cazul enumerării rezultatelor, nu a fost specificată denumirea Uniunii ci doar ‘activitatea parlamentară şi guvernamentală eficientă’.

In introducerea memorandumului – care va fi înaintat zilele viitoare, pentru a fi semnat de către peste 1800 de reprezentanţi ai autoguvernărilor maghiare de pe Pământul Secuiesc, de către primari şi viceprimari – se face o prezentare a regiunii şi a paşilor parcurşi în ultimii 20 de ani şi sunt enumeraţi acei factori care periclitează dezvoltarea Pământului Secuiesc şi identitatea specifică a locuitorilor acestuia. Se aminteşte de asemenea de limitele privind utilizarea oficială a limbii materne, tergiversarea descentralizării, de componenţa etnică disproporţională în privinţa oficiilor centrale ale statului, de discriminarea economică şi cea bugetară, de tergiversarea intenţionată a dezvoltării infrastructurale, de faptul că exploatarea şi valorificarea bogăţiilor subterane se află în continuare sub monopol de stat, de tergiversarea retrocedării imobilelor confiscate în mod nedrept. Se aminteşte de inexistenţa universităţii cu predare în limba maghiară şi de existenţa în continuare a pericolului şi practicii modificării procentelor etnice. Potrivit memorandului, pentru aceste probleme există o singură soluţie juridică şi anume autonomia teritorială a Pământului Secuiesc – o regiune administrativă cu statut juridic specific, o regiune de dezvoltare independentă. Iniţiatorii sunt de părere că în cazul în care memorandumul va fi semnat de către toţi reprezentanţii maghiari aleşi de pe Pământul Secuiesc, acesta va deveni un document important, care va oglindi pe această cale voinţa maghiarilor care trăiesc aici şi care va putea fi invocat atât la Bucureşti cât şi la Bruxelles.” Memorandumul de la Miercurea Ciuc a fost finalizat, în „Haromszek”, nr. 5780 – 15.09.2009

„Ieri s-a desfăşurat la Sfântu Gheorghe a doua ediţie, ‘ciuntită’, a Marii Adunări a Autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc (SZON). Cei care au răspuns invitaţiei au fost în primul rând primarii şi consilierii PCM, dar au fost şi câţiva din partea UDMR şi câţiva reprezentanţi ai independenţilor. Astfel, din cei 2.000 de particpanţi estimaţi, la Sfântu Gheorghe au fost prezenţi doar 332. S-a adoptat hotărârea privind oficializarea limbii maghiare pe Pământul Secuiesc, hotărârea privind declararea zilei de 15 martie zi liberă pe Pământul Secuiesc, hotărârea în baza căreia se vor adresa Parlamentului României şi adunării parlamentare a Consiliului Europei. Totodată a fost validat regulamentul intern al SZON şi a fost ales noul consiliu. Degeaba apăruse în program faptul că vor lua cuvântul Antal Arpad, primarul municipiului Sfântu Gheoghe şi Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, deoarece nici unul dintre aceştia nu a fost prezent la marea adunare a autoguvernărilor. Evenimentul privit oficial ca şedinţă de lucru, a fost de data aceasta mai puţin festiv. După o scurtă rugăciune rostită de preotul unitarian Kovacs Istvan, Ferencz Csaba i-a salutat în numele gazdelor pe cei prezenţi. El a declarat că ‘de idele lui martie, istoria îi obligă pe toţi, deopotrivă’, să îşi asume şi să creeze o imagine a viitorului parlament al autonomiei. Izsak Balazs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, a fost mulţumit de faptul că SZON intenţionează să adopte hotărâri semnificative, dat fiind faptul că oficializarea limbii maghiare este indispensabilă. Farkas Csaba, preşedintele comisiei provizorii, a prezentat activitatea din ultimele luni şi dificultăţile întâmpinate în pregătirea celei de-a doua mari adunări. După această prezentare, organismul a adoptat mai întâi regulamentul intern al SZON, după care a avut loc votarea hotărârilor înaintate. A fost adoptată lista înaintată de comisia provizorie, drept urmare, comisia oficială va avea 9 membri, dintre care doi din Trei Scaune -Balint Jozsef, consilier PCM din Sfântu Gheorghe şi Racz Karoly, primarul localităţii Târgu Secuiesc. Preşedintele comisiei va rămâne Farkas Csaba. Cea de-a doua Mare Adunare a Autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc a durat doar o oră şi jumătate şi s-a încheiat cu intonarea imnului secuiesc şi a celui ungar. Notă: în chenar se menţionează: Antal Arpad şi-a reiterat poziţia exprimată anterior, afirmând că este de acord cu oficializarea limbii maghiare pe Pământul Secuiesc, lucru care funcţionează deja în practică, însă care ar fi bine să capete confirmare. In opinia sa, până să se întâmple acest lucru, ar fi bine să fie fructificate cel puţin posibilităţile existente, ceea ce nu fac toţi primarii membri PCM.” Marea Adunare a Autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc / Cei ce trebuiau să fie de acord au păstrat distanţa, în „Haromszek”, nr. 5928 – 11.03.2010

„Oficializarea Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT) sub denumirea de Mişcarea Naţională Maghiară din Transilvania a fost tergiversată, denumirea CNMT a fost înregistrată de cineva pe trei luni, iar după înlăturarea acestei piedici, parlamentul a înăsprit condiţiile înregistrării, adică pe cele privind folosirea cuvintelor naţional şi consiliu. Ca urmare, organizaţia a fost oficializată ca asociaţie sub denumirea de Mişcarea Naţională Maghiară din Transilvania – a declarat preşedintele executiv Toro T. Tibor. De fapt, cele două organizaţii coincid, consiliul administrativ şi prezidiul sunt aceleaşi, iar în viitorul apropiat se va decide dacă denumirea de CNMT va fi schimbată în MNMT sau vor fi stabilite într-un alt mod relaţiile dintre ele. Toro a precizat că statutul juridic al mişcării este aproape acelaşi ca şi cel al UDMR, ambele au fost înregistrate ca organizaţii de apărare a minorităţilor, însă uniunea, în calitate de partid parlamentar, se bucură de mai multe privilegii. Se discută dacă MNMT va participa sau nu la următoarea competiţie electorală, însă nu a fost adoptată o decizie în acest sens – a menţionat Toro, subliniind: nici UDMR, nici PCM nu funcţionează într-o formă în care să fie mandatate cu sufletul împăcat său reprezinte cauza maghiarimii – a accentuat Toro. Totodată, sunt conştienţi de faptul că e importantă menţinerea unităţii comunităţii maghiare, în special în momentul de faţă, când mulţi urmăresc divizarea ei – a declarat preşedintele executiv. Potrivit legilor în vigoare, MNMT ar urma să participe la alegerile locale şi parlamentare. Pentru acest lucru ar fi nevoie de strângerea a 25.000 de semnături în cel puţin 15 judeţe. Referitor la relaţiile cultivate de UDMR şi CNMT, Toro a precizat: s-au evidenţiat anumite diferenţe în ceea ce priveşte valorile susţinute.” Farkas Reka, CNMT a fost înregistrat, „Haromszek”, nr. 6022 din 02.07.2010

6. Aspecte ale aplicării strategiei de diferenţiere identitară şi de stăpânire simbolică maghiară a „ţinutului secuiesc”

„Consiliile Judeţene din Covasna şi Harghita, în colaborare cu Asociaţia pentru Edificarea Ţării „Kos Karoly”, organizează un concurs de proiecte privind design-ul unor construcţii cu rol de simboluri unice la intrările în judeţe şi diferite localităţi. Trebuie prezentate construcţii cu sistem unitar, la care poate fi identificat sistemul de simboluri al secuimii, adică la care se regăsesc elemente specifice regiunii. Construcţiile care marchează hotarele administrativ teritoriale ale judeţului, oraşului sau satului, trebuie să corespundă unor criterii de ordin funcţional: să conţină mesaje uşor de recepţionat, inscripţiile să fie descifrabile, în diferite limbi. Vor fi favorizate acele proiecte care se delimitează de şabloane, ca de exemplu poarta secuiască, stâlpul funerar. La acest concurs pot participa arhitecţi, artişti plastici şi studenţi. Proiectele pot fi înaintate până la data de 24 noiembrie 2008, la cabinetele preşedinţilor celor două consilii judeţene. Concurs al proiectelor, în “Haromszek”, nr. 5530 – 12.11.2008

“Joia viitoare, PCM va organiza o audiere publică pe tema înregistrării şi încetăţenirii mărcii Produs pe Pământul Secuiesc. Preşedintele executiv al filialei judeţene, Csinta Samu, a salutat iniţiativa liderilor autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc, de a-şi asuma mai multe idei -printre care şi popularizarea produselor de pe Pământul Secuiesc- care să ajute la făurirea autonomiei teritoriale, idei lansate în conştiinţa publică fie de CNS, fie de PCM. PCM a iniţiat audierea publică tocmai pentru a se face, în sfârşit, ceva concret în această problemă. PCM intenţionează să înainteze în consiliul local şi în cel judeţean câte un proiect de hotărâre. Conform acestora, cele două autoguvernări ar urma să aloce un anumit fond şi să se asocieze la finanţarea campaniei de popularizare a produsului Pământului Secuiesc. S-a promis că propunerile care vor fi lansate în cadrul audierii publice vor fi cuprinse în proiectele de hotărâre.” Farkas Reka, Audiere publică în problema mărcii Produs pe Pământul Secuiesc, în “Haromszek” (Covasna), nr. 5579 – 16.01.2009

“CJ Harghita a demarat procedura de înregistrare a denumirii mărcii Produs pe Pământul Secuiesc. Organismul condus de preşedintele Borboly Csaba a început procedurile oficiale încă din decembrie anul trecut, devansând astfel filiala PCM Trei Scaune, care, din lipsă de bani, a rămas doar în faza în care reflectează asupra acestei idei.” Farkas Reka, Autoguvernarea judeţeană Harghita a fost mai rapidă/Au înregistrat denumirea mărcii Produs pe Pământul Secuiesc, în “Haromszek” nr. 5617 – 02.03.2009

„Delegaţii Consiliului Secuiesc din scaunul Sepsi au prezentat prima hartă administrativă a viitoarei Regiuni Autonome Pământul Secuiesc şi, totodată, şi planificatul scenariu al marii adunări a autoguvernărilor, care va avea loc în data de 5 septembrie, la Odorheiu Secuiesc. Harta apărută sub îngrijirea Editurii T3 într-un tiraj iniţial de 1.500 de exemplare, este realizată de cartograful Szalnoki Attila, la solicitarea preşedintelui CNS. Pe hartă figurează hotarele configurate în anexa statutului de autonomie al CNS. Pe acest teritoriu s-a desfăşurat şi referendumul pe tema autonomiei. Harta are un rol de informare şi, în acelaşi timp, de consolidare a conştiinţei identităţii, dat fiind faptul că aspiraţiile autonomiste presupun o conştiinţă puternică a identităţii – au afirmat Tulit Attila, vicepreşedinte CNS şi Ferencz Csaba, vicepreşedinte responsabil cu probleme de comunicare. Harta poate fi cumpărată la un preţ simbolic de 5 lei, urmând ca banii care se vor strânge să fie utilizaţi în scopul susţinerii aspiraţiilor autonomiste. Referindu-se la marea adunare de sâmbătă, de la Odorheiu Secuiesc, iniţiatorii au spus că i-au invitat şi pe reprezentanţii autorităţilor române. Prezenţa lor ar fi una utilă, deoarece şi ei sunt locuitori ai viitoarei regiuni autonome. Autonomia reprezintă autonomia regiunii, nu a maghiarilor. Tulit Attila a subliniat: din punctele aflate pe ordinea de zi a marii adunări de azi, de la Miercurea Ciuc, reiese că cele două manifestări nu sunt contrare ci se completează reciproc. Tocmai din acest motiv, îi îndeamnă în continuare pe toţi reprezentanţii autoguverărilor să participe la ambele evenimente.” Farcadi Botond, A fost prezentată harta Pământului Secuiesc, în „Haromszek”, nr. 5771, 04.09.2009

„La Odorheiu Secuiesc a avut loc şedinţa de constituire şi în acelaşi timp prima şedinţă de lucru a Echipei de Lucru pentru Istoricul Stemelor, Peceţilor şi Drapelelor Secuieşti. Organismul înfiinţat la iniţiativa preşedintelui consiliului judeţean Harghita, Borboly Csaba, are ca sarcină popularizarea simbolurilor secuieşti. In acest sens, va organiza anul viitor la Miercurea Ciuc, la mijlocul lunii martie, o expoziţie de steme şi fotografii cu peceţi administrative secuieşti, vechi şi actuale, iar cu ocazia pelerinajului de Rusalii, de la Şumuleu, va înfiinţa o colecţie de drapele istorice secuieşti. Materialul destinat expoziţiei itinerante va fi expus şi la Sfântu Gheorghe, şi în judeţele ungare înfrăţite. In perioada premergătoare însă, la invitaţia preşedintelui consiliului judeţean din Trei Scaune, Tamas Sandor, va avea loc în noiembrie, la Centrul de Studii Europene de la Arcuş, o conferinţă despre simbolurile secuieşti. In organismul menţionat, Trei Scaune este reprezentat de Szekeres Attila Istvan – specialist în heraldică din Sfântu Gheorghe, colaborator al cotidianului ‘Haromszek’. A luat fiinţă o comisie a simbolurilor secuieşti, în „Haromszek”, nr. 5793 – 30.09.2009;

“Consiliile judeţene Harghita şi Covasna, precum şi primarii ai mai multor localităţi au decis să înfiinţeze agenţia de presă a Ţinutului Secuiesc. Această agenţie ar informa, pe lângă ştirile de limbă maghiară, în limbile română, engleză şi germană. Noua agenţie nu doreşte să intre în competiţia pieţii, situaţie în care nu ar fi concurenta MTI şi nici a agenţiei Agerpres. Scopul ei este prezentarea unei informări corecte despre Ţinutul Secuiesc. ‘Informarea despre Ţinutul Secuiesc nu este pe deplin corectă. În presa centrală apar articole despre judeţele Harghita şi Covasna doar în teme privind problemele, revendicările, problemele etnice şi persecutarea românilor’ – a afirmat preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba. În opinia sa problemele de zi cu zi, proiectele, succesele, bucuriile nu sunt cuprinse în presa naţională şi nici în cea internaţională. Deşi presa maghiară informează continuu, totuşi media internaţională lucrează doar din ştirile ‘filtrate’ ale agenţiilor de presă – a adăugat preşedintele. La agenţia, care va fi înfiinţată pe banii contribuabililor, nu se va lucra cu un aparat numeros. Este posibil ca în acest fel aspiraţiile noastre specifice să primească o altă abordare, poate vom putea rezolva mai uşor problemele noastre, dacă românii aflaţi în majoritate nu vor fi informaţi doar unilateral sau dezinformaţi. Cu puţin efort s-ar putea rezolva multe probleme, iar autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc poate fi instituită dacă nu aşteptăm până va fi stipulată în actul normativ, ci şi până atunci să ne desfăşurăm deja activitatea în mod autonom’ – a precizat preşedintele. În opinia lui Borboly Csaba, agenţia de presă ar fi un centru de imagine, care asigură o promovare a regiunii.’ Daczo Dene , Borboly înfiinţează agenţia de presă secuiască , în “Csiki Hirlap” nr. 12 – 20.01.2009

„Conducătorii judeţelor Harghita şi Covasna au discutat la Mădăraş-Harghita despre continuarea programelor comune şi au trecut în revistă realizările mai importante. La sfârşitul săptămânii, aceştia au decis în privinţa înfiinţării unei agenţii de turism comune a Ţinutului Secuiesc. Conform proiectelor, sarcina principală a biroului va fi aceea de popularizare a Ţinutului Secuiesc, respectiv căutarea de posibilităţi pentru valorificarea atracţiilor turistice ale regiunii. Printre altele, agenţia ar avea ca scop şi cercetarea de surse, oferind celor ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul turismului servicii de coordonare şi consiliere.

În cadrul întâlnirii – la care au participat Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Antal Arpad Andras, primar din Sfântu Gheorghe, Raduly Robert Kalman, primar din Miercurea-Ciuc, respectiv managerii Birtalan Jozsef şi Klarik Laszlo s-a abordat problema extinderii asupra întregului Ţinut Secuiesc a manifestării O Mie de Fete Secuience, care dispune de mari tradiţii în Miercurea-Ciuc. Aceştia au convenit şi în privinţa amplasării unor obiective unitare, care să semnaleze intrarea în Ţinutul Secuiesc, care să reprezinte simbolurile secuieşti şi care să semnaleze, clar, atât turiştilor, cât şi locuitorilor identitatea unitară a regiunii. Participanţii au evaluat rezultatele aspiraţiilor comune efectuate în interesul construirii şi dezvoltării imaginii Ţinutului Secuiesc, ca de exemplu: standul comun al Ţinutului Secuiesc de la Romexpo, Ziua Ţinutul Secuiesc organizată pe Vârful-Nyerges, rezultatele numeroaselor proiecte comune UE, şirul de forumuri Un Ţinut Secuiesc de succes sau evaluarea patrimoniului construit al Ţinutului Secuiesc.” Vor înfiinţa o agenţie de turism a Ţinutului Secuiesc, în „Hargita Nepe”, nr. 6 din 11.01.2010

„Consiliul a adoptat bugetul municipiului Sfântu Gheorghe, astfel că programul porţi secuieşti va putea fi demarat. Iniţial, oraşul dorise să susţină lucrările de amplasare de porţi cu suma de 1.000 de lei / lucrare, însă prin prisma faptului că până în momentul de faţă există 12 persoane care şi-au manifestat intenţia de a participa la program, s-a luat decizia ca în acest an, cheltuieli -apreciate de primarul Antal Arpad ca fiind de aproximativ 3000-4000 de lei- să fie susţinute cu suma de 2.000 de lei. Din bugetul pe acest an pentru porţi secuieşti s-au alocat 30.000 de lei şi astfel vor fi finanţate 15 proiecte.” Magyari Lajos, Incepe programul porţi secuieşti,în „Szekely hirmondo”, nr.13 – 08.03.2010

7. Dezbaterea pe marginea articolului intitulat Ţinutul scaunelor – Ţinutul Secuiesc? De unde şi până unde ţine Ţinutul Secuiesc?, apărut în “Hargita Nepe”, nr. 5 din 08.01.2008, sub semnătura lui Csutak Istvan

“Ţinutul scaunelor – Ţinutul Secuiesc? De unde şi până unde ţine Ţinutul Secuiesc? „ Atunci când era în plină desfăşurare disputa referitoare la panoul de la Chichiş, în judeţul Covasna, mi-am pus mai multe întrebări. Oare doar Chichiş se află la limita Ţinutului Secuiesc? Ce s-ar fi întâmplat dacă scandalul nu ar fi apărut doar în urma amplasării unui singur panou, ci dacă autoguvernările, organizaţiile civice, în general, toată lumea (sau cel puţin aproape toată lumea) ar fi dorit să amplaseze panouri identice pe toate drumurile principale şi secundare care intră şi ies din judeţele Covasna şi Harghita? Ce s-ar fi întâmplat dacă, acum, întreaga regiune ar fi acţionat unitar? Dacă, nu-i aşa, ţinem la simboluri. Reabilitare simbolică.

În 1990, cu un elan uriaş, a început reabilitarea simbolică a maghiarimii din Ardeal. Am avut nevoie de o asemenea reparaţie moral-politică şi, nu în ultimul rând, economică. Apoi, în marea înghesuială de un înalt nivel, s-a reuşit să obţinem şi ceea ce nu am avut niciodată: a început un concurs de muncă de înfiinţare de instituţii. Aşa a fost, de exemplu, febra înfiinţării de teatre. Astăzi, dacă nu greşesc, doar oraşele Bălan, Băile Tuşnad, Baraolt şi Târgu Secuiesc nu se pot mândri cu un teatru propriu, un ansamblu secuiesc de dansuri populare şi universitate proprie. Toate aceste instituţii foarte importante, luate în sine, au fost mijloacele şi victimele luptei amare între diferitele regiuni (Să nu ne ascundem după deget: scaune!). Aceste instituţii nu au fost înfiinţate pentru satisfacerea unor necesităţi şi pentru realizarea unor scopuri, ca elemente ale unei strategii coordonate, sub semnul unei imagini de viitor cuprinzătoare. Da de unde! Motivaţia a fost depăşirea celuilalt.

Astăzi a reieşit: nu există o viaţă teatrală în Ţinutul Secuiesc. Trupele de teatru îşi trimit mesaje unele altora prin intermediul premiilor câştigate, odată pe an, la Kisvarda. În Ţinutul Secuiesc, numărul teatrelor ale autoguvernărilor pe cap de locuitor este mai mare decât în oraşele importante şi din punct de vedere cultural. Teatrele care oglindesc fidel tradiţiile scaunelor secuieşti nu au provocat în regiune o viaţă teatrală efervescentă şi, în acelaşi timp, caracteristică regiunii. Această formă de existenţă cu centrul de greutate pe scaunul secuiesc, nu a stimulat acest lucru.

Un (mic) oraş secuiesc, care se respectă puţin, se mândreşte şi cu o universitate. Până când aceste universităţi vor fi acreditate, va scădea semnificativ şi numărul studenţilor (oare, la început, a luat cineva în calcul acest lucru?). De fapt, chiar şi proaspeţii absolvenţi îşi găsesc cu greu de lucru, deoarece în foarte puţine locuri se pregătesc specialişti apreciaţi şi căutaţi pe piaţa muncii (oare, la început, cineva a luat în calcul cerinţele în schimbare ale pieţei muncii?). Desigur, răspunsul la cele două întrebări de mai sus este: nu. Deoarece, la fel ca şi la înfiinţarea de teatre, punctul de vedere principal a fost depăşirea vecinilor şi nu modernizarea, ridicarea conceptuală a Ţinutului Secuiesc. Numeroasele mici universităţi nu s-au transformat într-o reţea eficientă a atelierelor spirituale. Deşi, în cercurile universitare, acest lucru este o practică. Forma de existenţă cu punctul de greutate pus pe scaunul secuiesc nu a stimulat acest lucru.

Festivalul de muzică veche de la Miercurea Ciuc ar fi putut fi chiar şi din Ardeal, chiar şi din România. Ar fi putut fi. Dar nu a fost acest lucru. Prin forţe comune s-a reuşit decăderea acestui festival într-un anonimat total. Pe de o parte, deoarece cei din Ciuc ar fi dorit să fie ciucan, pe de altă parte, dacă nu este al nostru, atunci să facem galerie în linişte împotriva acestuia, nici măcar această manifestare nu a fost înconjurată de o unitate regională, deşi nimic şi nimeni (aici fiind incluse şi puterea de stat, PCR-ul, securitatea) nu s-ar fi opus şi nu ar fi împiedicat colaborarea.

Dar sentimentul scaunului secuiesc, această opinie (mai pe înţeles: bătutul în piept cu cărămida) nu cunoaşte posibilitatea de a vedea şi dincolo de spătarul scaunului. Cei din Covasna au înfiinţat la Arcuş Centrul de Studii Europene? Ei bine, start, buni militari, şi la Miercurea Ciuc au înfiinţat Agenţia Judeţeană de Dezvoltare Harghita. Prin aceasta, probabil, pe termen lung au asigurat ca ambele instituţii să devină strict instituţii de interes local şi ca, pe termen mediu, să nu existe în Ţinutul Secuiesc o instituţie care să se ocupe cu concepţia de dezvoltare a Ţinutului Secuiesc. Intre timp, nimănui nu i-a sărit în ochi că, în cadrul marelui Ţinut Secuiesc, nu există o imagine unitară a viitorului Ţinutului Secuiesc, o concepţie de dezvoltare unitară şi un plan de acţiune interdependent. Nici măcar în curs de formare. Imaginea de viitor a Ţinutului Secuiesc Dacă nu s-a format deja. Aşa, de la sine. În special în mintea tinerilor.

O întrebare care se pune este ce imagine de viitor pot avea acei reprezentanţi aleşi, ai căror copiii pot fi găsiţi oriunde de la Sydney până la Godollo, nici măcar întâmplător între Chichiş şi Corunca. Este mai bine să nu punem întrebări incomode. Astfel nu trebuie să vorbim despre faptul că, o mare parte a copiilor din Ţinutul Secuiesc, în mod tragic, îşi subevalueazã viitorul. Să nu mai vorbim despre faptul că, cu cunoştinţe ridicole de limba română (ceea ce, în schimb, nu înseamnă că toţi vorbesc minunat limba maghiară literară), tot mai mulţi merg la Bucureşti la facultate. Şi tot mai puţini doresc să se întoarcă în mica lor patrie. Este posibil ca nu doar cu ei să fie problema, ci şi cu elita care stabileşte soarta Ţinutului Secuiesc? Este posibil ca şi Ţinutul Secuiesc să îi respingă? (La elită mă gândesc în cel mai larg sens: factori de decizie politică, actori economici, formatori de opinie, intelectuali.)

In 2003, dupã formularea publică – prin intermediul preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna – a intenţiei de ieşire a Ţinutului Secuiesc din actuala regiune de dezvoltare, ambasadorul UE a efectuat rapid o vizită la faţa locului. A venit cu teamă, a plecat liniştit. In cursul turneului, organizat de altfel cu mare grijă, ambasadorul UE, dincolo de intenţiile politice confuze, nu s-a întâlnit cu o imagine unitară a viitorului, cu o concepţie de dezvoltare cuprinzătoare, cu intenţia de modernizare. Liniştea ambasadorului a fost doar amplificată de întâlnirea cu reprezentanţii opoziţiei interne şi externe radicală din UDMR. Iar aici, trebuie să vorbim despre responsabilitatea elitei din Ţinutul Secuiesc. Este în regulă faptul că intelectualitatea independentă încă mai critică pe cei care exercită puterea. Dar nu ar strica să formuleze, uneori, şi alternative. (Ulterior este întotdeauna mai uşor de stabilit ceea ce trebuia fãcut, decât mai înainte?)

Nu prea ne lăudăm cu acest fapt, dar Ţinutul Secuiesc, nici în perioada paşnicã cezaro-crăiascã, nu a fost motorul progresului. Nici atunci, elita ce ţinea la tradiţiile scaunelor secuieşti nu prea s-a chinuit ca prin dezvoltarea ce a urmat înţelegerii să demoleze structurile tribal-scăunale. Rămânerea în urmă comodă, apărută atunci este păstratã neştirbită de atunci în Ţinutul Secuiesc. Acum a apărut posibilitatea istorică de reducere a acestei rămâneri în urmă.

După aderarea României la UE toată lumea poate spune: ce fel de Ţinut Secuiesc ar dori pe termen mediu şi lung. Oare va fi un Ţinut Secuiesc autonom, cu o dezvoltare economică durabilă (sustenabilă), pentru a fi capabil cel puţin să se întreţină singur? (În sfârşit, să clarificăm: în jargonul UE, sustenabil înseamnă nu doar păgubos din punct de vedere ecologic, ci înseamnă şi auto-întreţinut, deci şi autonom.) Ce structură economico-socială ar trebui să aibă acest ţinut scump pentru ca scopurile propuse să poată fi realizate. Şi care să fie aceste scopuri? In ce ritm? Dar să nu alergăm înainte. Să vedem dezvoltările în paşi mici. Planul de realizarea a unui furnizor de apă potabilă regional, ce urma a fi realizat de cinci autoguvernări orăşeneşti (mai mult secuieşti maghiare) a eşuat în condiţii chinuitoare. Deşi ar fi fost şi fonduri UE. Nu a fost nevoie, deoarece şefii (de trib) locali, nu au putut să se înţeleagă. Concurenţa între regiuni ar putea fi chiar şi sănătoasă. Dacă ar exista o strategie de dezvoltare cuprinzătoare, dacă conducătorii şi liderii de opinie ar avea voinţă şi calitate pentru ca, în locul fricţiunilor neviabile, ar oferi şi ar pune în concurs alternative complementare, generatoare de valoare adăugată. Nici o problemă, vin banii guvernamentali. (Desigur, până când UDMR va fi acolo.) Orăşelele noastre se înfrumuseţează. Separat. Dacă în unul din acestea se amplasează semafoare, în celălalt, doar de ciudă, se vor realiza sensuri giratorii. Fricţiunile dintre scaune se reproduce la nivelul judeţelor. În Regiunea Centru (Braşov, Sibiu, Alba, Mureş, Harghita, Covasna) trei preşedinţi de consilii judeţene sunt maghiari. Şi, s-a întâmplat, ca directorul Agenţiei de Dezvoltare Regională de la Alba Iulia, să aibă succes în a-i pune în conflict pe cei trei preşedinţi de consilii judeţene. Pe rând, fiecare a păţit-o. Singurul câştigător a fost directorul bogat în idei.

Ultimele zile ale scaunelor. Structura administrativă inventată pentru structura socială împărţită în primores, primores nobiles, nobiles potiores (primipili) pedites, pixidarii, este puţin anacronică. De fapt scaunele nu au fost desfiinţate, de fapt, în 1867, de către reforma administrativă atunci încă cezaro-crăiascã din întâmplare. Structura tribal-scăunală, reînfiinţată în aburul pornirilor nostalgice cu 18 ani înainte, în termen de un deceniu şi jumătate a demonstrat cu claritate: în regiunea alipită din punct de vedere politic Europei, acest lucru este total contraproductiv. Din această cauză, este anacronic să se înfiinţeze şi să funcţioneze instituţii pe tradiţia scaunelor. Din această cauză este contradictorie şi structura politico-socială construită pe scaunele secuieşti.

Responsabilitatea elitei. Renunţarea la această structură şi înlocuirea acesteia cu un sistem modern, viabil, este responsabilitatea elitei. Nu a puterii de stat româneşti, nu a partidului, nu a uniunii, nu a asociaţiei. Ci a elitei din Ţinutul Secuiesc. Să formuleze, să supună dezbaterii publice ceea ce doreşte să realizeze în Ţinutul Secuiesc. Este responsabilitatea elitei să clarifice, în sfârşit, care să fie valorile Ţinutului Secuiesc. Nu pot sublinia îndeajuns caracterul distructiv al înfiinţării judeţelor din 1968. Dar să uităm că numele de marcă Harghita a apărut atunci. Elita de atunci a construit conştient acest nume de marcă. Astăzi este imposibil de şters, deoarece chiar şi din lumea kitsch-ului ne salută rândunica din Harghita. Mi-e teamă că toţi membrii elitei, dotaţi cu lopăţele de infanterie, sapă tranşee (de tragere) ce pot fi folosite şi ca şanţuri. Pentru ca apoi, în campaniile electorale ce se succed unele altora, să îi murdărească, după cum doresc, pe ceilalţi. Şi, pentru a rămâne la atmosfera rândunicii din Harghita: clepsidra bate neoprită. Dacă până în 2008 nu va începe modernizarea Ţinutului Secuiesc, atunci această regiune, pe termen scurt, se va rupe definitiv şi, pe termen mediu, pare să se asimileze. Dacă regiunea nu se va folosi de sine stătătoare de posibilităţile alinierii, atunci prăpastia ce ne separă de media UE, doar se va adânci.

Obligaţia modernizării. Există o obligaţie a modernizării, pe care trebuie să o conştientizeze elitele în sine. Ca un prim pas, trebuie să accepte că rezultatul este valoare. După aceasta, trebuie să acceptăm că, Ţinutul Secuiesc trebuie să prezinte o imagine de viitor unitară şi consecventă. (Cum să fie Ţinutul Secuiesc, pe termen scurt, până în 2013 şi, pe termen mediu, până în, să spunem, 2050.) Dacă apare acest consens (şi nu se spune că este bine aşa cum este), atunci trebuie să mai înţelegem doar amănuntul că, în primul rând, noi trebuie să ne luăm în serios pe noi înşine (scopurile noastre) şi să ne respectăm. Cea mai grea sarcină pe care o aşteaptă elita: trebuie să schimbe conştient structura tribal-scăunală (acolo unde valoare decisivă este rudenia, iar apoi tensiunile între scaune) cu parteneriatul şi orientarea către rezultat.

Pe această cale, s-ar oferi o şansă Ţinutului Secuiesc pentru formularea şi realizarea unei politici consecvente şi corelate. Până când cei care vizitează Ţinutul Secuiesc, ca regiune (politicieni, diplomaţi, oameni de afaceri), primesc mesaje diferite (nu odată, contradictorii), până atunci, imaginea generală politico-socială este aceea a unei regiuni dezbinate, ruptă din punct de vedere economic.O asemenea provincie nu este luată în serios de nimeni. Eventual râde de gluma că, aici [în cimitirul din Odorheiu Secuiesc] este mai bine decât la Miercurea Ciuc. Dacă dorim un Ţinut Secuiesc, atunci acesta trebuie făcut. Trebuie găsită acea construcţie politică, care este capabilă să prezinte cel mai eficient acele scopuri cu care regiunea doreşte şi poate, cu adevărat, să se identifice. Iar politicile şi dezvoltările economice, unitare, concurenţionale, sustenabile (autonome), trebuie puse în practică. Interesele caracteristice ale Ţinutului Secuiesc trebuie duse în Uniunea Europeană sub semnul împreună în diferenţă, ca valoare adăugată. Probabil că încă nu este târziu să prindem şansa istorică oferită. Renunţarea la această şansă, la fel ca lipsa de cunoştinţe şi de informare: nu este un păcat, dar este o greşeală fatală.” Csutak Istvan, Ţinutul scaunelor – Ţinutul Secuiesc? De unde şi până unde ţine Ţinutul Secuiesc?, în “Hargita Nepe”, nr. 5 din 08.01.2008

“Este evident că lui Csutak Istvan nu prea îi sunt pe plac scaunele (vezi Pământul Secuiesc-Pământ al scaunelor?, Hargita Nepe, 8 ianuarie 2008), mai ales dacă acestea sunt pe Pământul Secuiesc şi nu sunt un obiect cu patru picioare ci forme de organizare internă. Şi după cum declară, are şi motive, având în vedere că această formă de organizare teritorială, condamnată la uitare până şi de Viena / Budapesta, este nu numai anacronică ci şi un leagăn al mediocrităţii. Cei care trăiesc aici -fie ei chiar şi ‘elitişti- interpretează colaborarea ca pe un cuţit înfipt în spate iar dimensiunea investiţiei spiritualo-materiale planificate cu atâta zel nu depăşeşte limita celei mai mărginaşe cârciumi scăunale (mai nou pensiune de hotar) care, dacă lucrurile vor evolua cu adevărat bine, s-ar putea transforma chiar şi într-un butic vamal scăunal. Chiar dacă la câteva teze aş avea de făcut unele precizări, cu greu aş putea găsi în scrierea lui Csutak Istvan o afirmaţie cu care să nu fiu de acord. Deşi consider că nu ar trebui urmat tonul ironic şi de ultimatum, care caracterizează întreg textul. Fiecare îşi edifică propria microregiune, fiecare vrea să-l întreacă pe celălalt, nu vor să se înţeleagă, să colaboreze – afirmă autorul, iar această afirmaţie poate fi susţinută printr-o serie de exemple. Cred că diagnosticul ar fi mai exact dacă am spune că cei din elita regională ‘nu ştiu’ să se înţeagă între ei. Impedimentul colaborării nu este reprezentat de lipsa voinţei, de modelul perioadelor anterioare sau de rămăşiţele miturilor regionale ci mai degrabă de lipsa unei competiţii. Nici dacă ar vrea nu s-ar putea înţelege şi nu ar putea face să funcţioneze această înţelegere.

Dacă în această regiune am dori să facem paşi în politica de dezvoltare, avem nevoie de proiectare, de edificare a unei strategii, de alcătuire a unor scenarii de viitor. Gândirea în direcţia politicii de dezvoltare poate fi exprimată practic prin necesitatea întocmirii proiectelor de concurs (a se înţelege necesitatea accesării de fonduri). In acest moment intervine o temă despre care nu prea se vorbeşte: responsabilitatea elitei naţionale minoritare social-politico regionale. Nu au fost aclimatizatate în zonă instituţii care prin autoritatea şi pragmatismul lor să învingă ‘paradigma scăunală’ şi aşa anacronică. Nu s-au creat instituţii de prestări servicii, cu caracter regional, care să facă posibilă cultivarea unei legături între specialiştii în domeniul dezvoltării. Nu ştiu pe ce ne bazăm în momentul în care avem pretenţia ca actuala elită şi sistemul instituţional din regiunea Pământul Secuiesc să soluţioneze singure aspectele legate de propria politică de dezvoltare. Este clar că fără un ajutor din afară nu merge iar până acum nu au existat nici măcar încercări în vederea iniţierii, de către protagoniştii vieţii publice maghiare, a acestui ajutor sau -Doamne, fereşte!- de colaborare a acestora cu protagoniştii locali. Elita regională nu va avea nici o iniţiativă, printre altele, pe motiv că lipsesc condiţiile regionale necesare direcţionării regiunii pe făgaşul unei noi politici de dezvoltare. Fără un imbold din afară şi fără susţinerea legitimităţii sociale a procesului politicii de dezvoltare, acest proces nu poate demara.

In final, există o problemă de specialitate în privinţa căreia nu pot fi de acord cu Csutak Istvan. Impărţirea scăunală (regională, microregională) din regiunea Pământul Secuiesc nu este doar un produs istoric retrograd ci şi o premisă geografico-socială. Mentalitatea anacronică o putem arunca pe geam însă bazinele şi regiunile rămân, la fel şi identităţile şi relaţiile acestora. Iar acest lucru nu este o problemă, dimpotrivă. Poate că problema nu este atât cu organizarea scăunală cât cu modalităţile de ieri şi de azi de funcţionare a acesteia. Identitatea legată de microregiuni şi evoluţia vieţii în acest mediu vor constitui una din paradigmele de dezvoltare definitorii ale următoarelor decenii. Iar organizarea scăunală, microregională ar putea fi una din cele mai importante posibilităţi de dezvoltare de pe Pământul Secuiesc. Biro A.Zoltan, profesor universitar. KAM -Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice. Biro A. Zoltan, Pământ Secuiesc? Dezvoltare?, în “Haromszek”, nr.5276 – 15.01.2008

“In sfârşit! – am putea spune citind scrierea lui Csutak Istvan (Pământul Secuiesc-Pământ al scaunelor?). In sfârşit a spus cineva că ‘împăratul este gol’. Că ‘nu există o imagine unitară de viitor în legătură cu Pământul Secuiesc, nu există idei convergente de dezvoltare sau plan de acţiune armonizat’. Studiul aduce în discuţie în primul rând probleme de bază, fiind astfel un extraordinar punct de pornire pentru o polemică. Rămâne însă dator atunci când vine vorba şi de răspunsuri la aceste probleme. Autorul are câteva afirmaţii cu care nu putem fi de acord. Nu putem fi de acord în primul rând cu ‘gogoriţa’ ‘tribalo-scăunală’ de care pomeneşte el, cu afirmaţia că toate problemele Pământului Secuiesc îşi au rădăcinile în politică şi în organizarea de tip scăunal a vieţii publice. Structura scăunală de pe Pământul Secuiesc nu este un produs al ultimilor 18 ani. Această structură trebuie privită, pe de-o parte, într-un context istoric, iar pe de alta, într-unul economic. Structura aşezărilor şi economia de pe Pământul Secuiesc au fost create în decursul secolelor trecute. De aici provine importanţa microregiunilor în structura regională. In acelaşi timp, aceasta poate fi şi o explicaţie a relativei izolări a scaunelor istorice.

In cursul anului trecut am organizat mai multe manifestări pe tema ‘Ce fel de Pământ Secuiesc dorim?’, care s-au dovedit a fi o bună ocazie pentru cunoaşterea ideilor unor oameni proveniţi din diferite medii sociale. Aceştia au vorbit în primul rând despre probleme economice de zi cu zi însă am fost curioşi să aflăm şi ce anume îi preocupă pe locuitorii de pe Pământul Secuiesc în domeniul politicii. La începutul anului am trecut în revistă probleme în domeniu cu ajutorul întreprinzătorilor din domeniul turismului rural din Oituz; în aprilie am discutat împreună cu lideri ai autoguvernării judeţene şi cu întreprinzători pe tema descentralizării; în mai ne-am întâlnit la Olteni cu reprezentanţi ai organizaţiilor civile care activează în domeniul protecţiei mediului iar la Bodoc am discutat cu reprezentanţi ai autoguvernărilor paşii care trebuie întreprinşi pentru protejarea mediului, cea mai mare dintre valorile Pământului Secuiesc; la invitaţia cercului agricultorilor din Lemnia de Jos, am încercat în luna iunie să găsim soluţii la problemele agricultorilor; în septembrie am dezbătut la Sugaş-Băi probleme de ordin economic, împreună cu întreprinzători şi cu specialişti în domeniul financiar din Trei Scaune; în octombrie am organizat întâlniri de specialitate cu proprietari de păduri şi şefi de ocoale silvice private din Trei Scaune şi Scaunul Ciuc; în noiembrie am discutat cu pensionari din Sfântu Gheorghe şi Târgu Secuiesc; în decembrie am discutat la Baraolt probleme ale composesoratelor din Bazinul Baraolt.

Prin cele enumerate mai sus am dori, înainte de toate, să dezminţim teoria lui Csutak Istvan referitoare la izolarea scaunelor. Iată însă că este posibil ca prin intermediul unui program comun, doi politicieni proveniţi din regiuni diferite să se poată alia, pentru că problemele sunt comune. Considerăm că nici soluţiile la acestea nu sunt unice. Făcând abstracţie de premisele regionale şi de specificul microregiunilor, problemele sunt comune, şi nu numai în Trei Scaune de Jos şi de Sus, ci şi în scaunele Ciuc, Odorhei, Gheorgheni sau chiar Mureş. Cu ocazia diferitelor discuţii purtate pe marginea problemelor specifice fiecărui domeniu, a ieşit de fiecare dată la iveală problema de bază: autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Aceasta este o problemă obsedantă a întregii Transilvanii, după 1848, şi nu numai a ultimilor 18 ani sau a Pământului Secuiesc.

Statul român nu este capabil de mai mult de atât. Şi de altfel, dincolo de crearea cadrului legal, nici să nu aibă vreun rol în organizarea societăţii. Considerăm că obiectivul nostru comun, Pământul Secuiesc pe cale să se maturizeze în noi, trebuie înfăptuit în cadrul autoguvernărilor. Insă nu fiecare separat ci, contrar practicii de până acum, împreună. Trebuie conştientizat faptul că problemele pământului nostru natal trebuie rezolvate aici, pe Pământul Secuiesc, şi nu la Bucureşti, la Budapesta sau Bruxelles. Pentru aceasta însă este nevoie de o schimbare a opticii.

Identitatea regională proprie, spiritualitatea proprie constituie o condiţie a creării conceptului de regiune. Aşa cum Kos Karoly şi adepţii săi au spus la 1921 că Transilvania este a transilvănenilor, tot aşa şi noi trebuie să formulăm clar că Pământul Secuiesc este al celor care trăiesc pe Pământul Secuiesc. Aceasta nu este în primul rând o problemă politică. Ideea poate fi definitorie doar dacă este însuşită de fiecare segment al societăţii. Trebuie evidenţiate rezultatele Pământului Secuiesc. Să ne imaginăm ce efect însemnat are asupra edificării comunităţii şi a identităţii intonarea în comun a imnului secuiesc înaintea începerii partidelor de hochei de la Ciuc şi, mai nou, a meciurilor de baschet de la Sfântu Gheorghe. Paleta politică multicoloră care se conturează pe Pământul Secuiesc atrage după sine necesitatea înfiinţării unui organism politic dincolo de organizaţii şi partide. Componenţa acestuia: parlamentarii şi senatorii maghiari aleşi în cele trei judeţe, liderii autoguvernărilor judeţene, primarii oraşelor. Sarcina acestui organism este elaborarea planului de acţiune politică unitară a regiunii, diviziunea eficientă şi logică a muncii. Dacă Trei Scaune de Jos şi de Sus pot colabora în baza unui program bine definit, credem că şi o acţiune unitară pe Pământul Secuiesc are şanse.

In ultimii 5-10 ani, 500.000 ha pădure şi tot atâtea hectare de teren agricol de pe Pământul Secuiesc au ajuns proprietăţi particulare. Valoarea pe piaţă a acestora este de miliarde de lei însă simţim oare forţa acestora, cunoaştem oare efectul lor economic? Considerăm că nu. Pentru că generaţii întregi au crescut în iresponsabilitatea ‘proprietăţii comune’, într-un regim în care era al lor doar ceea ce luau din proprietatea comună şi duceau acasă. Conform unor evaluări, majoritatea locuitorilor din unele aşezări consideră că imobilele în care funcţionează şcolile locale sunt proprietate de stat. Greşit. Şcolile reprezintă proprietatea autoguvernărilor locale sau a bisericilor noastre. Iar autoguvernarea locală este o formă organizată a locuitorilor respectivelor aşezări. Este nevoie de o nouă optică, bazată pe spiritul antreprenorial şi nu pe sprijinul social. Conform unui sondaj de ordin sociologic, 85% din locuitorii de pe Pământul Secuiesc beneficiază de o formă sau alta de ajutor social. Dacă la prima vedere pare incredibil, vă oferim un exemplu. Ajunge să pomenim de subvenţiile la încălzire. Sau programul cornul şi laptele.

Trebuie aşadar sprijinit spiritul antreprenorial. Este nevoie de mult mai mulţi oameni care şi vor să fac ceva pentru ca mâine să trăiască mai bine ca azi. Alături de ei şi împreună cu ei ne putem dezvolta şi noi mult mai repede ca şi comunitate. Din câte am observat, tot mai mulţi tineri se restabilesc în Transilvania, pe Pământul Secuiesc. Avem convingerea că dacă autoguvernările locale le-ar asigura măcar o locuinţă tinerilor specialişti, absolvenţi de facultăţi, aceştia ar reveni într-un număr din ce în ce mai mare acasă.

Problema Pământului Secuiesc unitar este în primul rând o problemă de colaborare şi organizare. ‘Puterea locală’ -care se apreciază din ce în ce mai mult- se află în mâinile autoguvernărilor locale şi judeţene. Nu trebuie să aşteptăm după o decizie a justiţiei române pentru ca membrii consiliilor celor două judeţe să se întrunească din când în când în şedinţă la graniţa de judeţ sau, pe rând, în municipiile reşedinţă de judeţ, pentru a dezbate tematici comune (programe de consolidare a identităţii, mediu, infrastructură, etc.). Nu este nevoie de o asociaţie pentru ca primarii oraşelor din cele două judeţe să se întâlnească şi să discute probleme comune. Considerăm tragicomic faptul că din când în când unii se ceartă dezbătând care oraş să fie considerat capitala Pământului Secuiesc. Pentru noi, important este să existe un Pământ Secuiesc autonom puternic, cu centre capabile să colaboreze şi să se completeze reciproc.

Mulţi sunt de părere ca ‘mai întâi să fim bogaţi, după care poate veni şi autonomia teritorială’. După părerea noastră, nu este permisă confruntarea aspectelor economice, culturale şi sociale cu autonomia teritorială. Inainte de toate trebuie înfiinţat un ‘atelier creator, care să cerceteze’. Iar pentru asta nu trebuie să aşteptăm sprijinul guvernului ungar ci doar să aruncăm o privire asupra instituţiilor existente. Amintim doar câteva: Muzeul Naţional Secuiesc, echipa de cercetare de la KAM, revista ‘Szekelyfold’. Problema nu este că în cele cinci oraşe secuieşti se desfăşoară cinci tipuri de pregătire universitară ci că între aceste ‘centre universitare’ nu există comunicare. Problema nu este că pe Pământul Secuiesc există o multitudine de mijloace media scrisă şi electorică -mijloace care uneori concurează ele între ele- ci că până în 2006, de exemplu, 86% din mijloacele media din Trei Scaune erau dirijate de proprietari români din afara judeţului.

Pe Pământul Secuiesc, turismul pare una din cele mai promiţătoare ramuri. Imaginea Noului Pământ Secuiesc pare mult mai aproape decât ne-am gândi de Elveţia, care dispune de înzestrări naturale şi culturale asemănătare. Elveţia poate fi transpusă în realitate şi la noi. Elveţia noastră se numeşte Pământ Secuiesc. Noul Pământ Secuiesc se află în faţa unor mari provocări. Să ne încurajeze faptul că munca susţinută şi colaborarea vor aduce rezultatele scontate. Imaginea unui Pământ Secuiesc în care muncii bine făcute i se cuvine o remunerare echitabilă, este o imagine viabilă. Este de datoria noastră să acţionăm în acest sens. În felul acesta vom ajunge mai aproape de autonomie, indiferent ce gândeşte Bucureştiul în această problemă. Aceasta este propunerea noastră.” Antal Arpad -parlamentar din Sfântu Gheorghe / Tamas Sandor -parlamentar din Târgu Secuiesc. Ce fel de Pământ Secuiesc dorim?, în “Haromszek”, nr.5277 – 16.01.2008

“Au trecut doar zece zile de la publicarea articolului lui Csutak Istvan despre viitorul, şansele şi posibilităţile Pământului Secuiesc şi deja au văzut lumina zilei o serie de aprecieri pe marginea acestuia. Există însă unii care tac adânc: liderii judeţelor, oraşelor de pe Pământul Secuiesc, cei mai în măsură să fi făcut, să facă ceva pentru viabilitatea colaborării, cei în a căror responsabilitate ar fi intrat elaborarea strategiei comune şi cărora Csutak le reproşează şi el, alături de alţii, că nu relaţionează ca nişte parteneri ci ca nişte adversari. Toate semnele arată că liderii judeţeni, ai autoguvernărilor locale privesc abordarea tematicii Pământului Secuiesc ca pe o acţiune de rezervă. Asociaţia, considerată oricum o cauză pierdută şi etichetată drept inutilă în ochii tuturor, nu poate fi înregistrată, în schimb se fac declaraţii, justiţia română este admonestată . Numărul hotarelor Pământului Secuiesc a crescut deja la opt, preşedintele consiliului judeţean doreşte să achiziţoneze terenuri pe care să amplaseze panouri însă tot nu este dispus să trateze cu omologii săi din Harghita şi Mureş pentru ca panourile să poată fi amplasate în mod unitar, pe marginea tuturor drumurilor care duc pe Pământul Secuiesc. Dacă nici în cazul unei astfel de acţiuni cu caracter simbolic nu se poate ajunge la un acord, cum să ne aşteptăm să fie întreprinse măsuri în probleme esenţiale? Vin alegerile iar majoritatea liderilor autoguvernărilor -şi de la noi dar şi din judeţele vecine- ar dori să-şi păstreze fotoliile. Ştiu să povestească extrem de frumos despre planurile, proiectele lor în curs de realizare, pe care doar ei le pot finaliza. Răsunătoare sunt şi ideile lor despre viitorul Pământului Secuiesc, în schimb nimeni nu este responsabil (sau dacă da, altcineva) pentru ceea ce nu au realizat sau au fost incapabili să realizeze. Marele merit al polemicii generate de Csutak este că a direcţionat atenţia asupra acestui fapt şi asupra lucrurilor care necesită schimbări urgente -dacă nu vrem să pierdem ultimul tren.Se apropie campania, din care nu va lipsi abordarea tematicii Pământului Secuiesc. Ar fi bine să privim în spatele declaraţiilor şi să vedem pentru cine va fi Pământul Secuiesc mijloc şi pentru cine ţintă. “Farkas Reka, Pământul Secuiesc: mijloc sau ţintă?, în “Haromszek”, nr.5278 – 17.01.2008

“Csutak Istvan ridică nişte probleme acute în scrierea sa polemică, intitulată ‘Pământul Secuiesc – Pământ al scaunelor?’ Deşi nu putem fi de acord cu numeroase din afirmaţiile autorului, materialul îşi va atinge scopul. Aş începe cu resemnarea ostentativă a semnatarului în privinţa febrei înfiinţării unor teatre, el lansând ideea că Pământul Secuiesc ar fi poate mic pentru atâtea teatre. Ce nu-mi place este că semnatarul se rezumă la a le prezenta ca pe un mijloc al luptei dintre scaune. Ceea ce nu a formulat destul de tare este imaginea de viitor a Pământului Secuiesc, imagine care s-a format/este în curs de formare în tinerii noştri şi de care, până acum, nimeni nu a fost cu adevărat interesat, mai puţin politica din a cărei sferă de activitate cu caracter sezonier face parte îngrijorarea faţă de tineri, apărarea şcolilor străvechi şi a bisericilor, însă care nu face mai nimic pentru a avea un învăţământ eficient. Csutak enumeră sarcinile dar nu insistă asupra motivelor. Adică de ce nu se implică elita de pe Pământul Secuiesc cel puţin în edificarea minimă de care ar avea nevoie existenţa autonomă. Pentru aceasta este bună această scriere polemică, deoarece, analizându-i câteva pasaje, ne aducem aminte de foarte multe lucruri”. Willmann Walter, Pământul Secuiesc, în “Szekely hirmondo”, nr.2 – 18-24.01.2008

“Părerea pe scurt a redacţiei Europai Ido – la amploarea pe care o merită astfel de capodopere jurnalistice: Articolul lui Csutak Istvan de pe portalul Erdely Ma a fost realizat probabil la comandă -UDMR încercând să găsească căi de scăpare, astfel încât să paseze din nou responsabilitatea poporului secui! Din articolul lui Csutak Istvan izvorăşte dispreţul faţă de tot ceea ce este ‘secui’! Pericolele amintite de el, care pândesc Pământul Secuiesc, sunt într-adevăr reale, doar că motivul acestora trebuie căutat în altă parte: înainte de toate, în conduita UDMR, deoarece fiecare organ decisiv -inclusiv elita- a funcţionat şi funcţionează sub conducerea UDMR pe întreg Pământul Secuiesc! Probabil cele mai important scopuri ale articolului sunt: 1. Distrugerea conştiinţei secuieşti care a mai rămas. 2. Aruncarea păcatelor comise în 17 ani de UDMR asupra elitei spirituale de pe Pământul Secuiesc şi asupra tradiţiilor administrative secuieşti, asupra poporului secui. Toate acestea le spune un ‘specialist’ -apropiat UDMR- ca pe o ‘părere din afară’. Din articol se poate observa clar că: a) actuala conducere politică (UDMR) (din care face parte şi el) este incapabilă să găsească o soluţie, şi b) nici nu o caută. Ajunge, în schimb, până la punctul în care afirmă că este nevoie de o strategie unitară pentru Pământul Secuiesc, dar nu vede că aceasta este imposibil să fie înfiinţată, chiar şi teoretic, cu actuala elită, cu actuala organizare administrativă (deci în lipsa mijloacelor). Acest cadru se poate realiza numai în baza autodeterminării secuieşti, prin înfiinţarea Pământului Secuiesc autonom. Doar că acest lucru nu îi interesează doar pe români ci şi pe acele cercuri reprezentate de UDMR, la noi, şi de Gyurcsany şi ai lui, în Ungaria.” Cinism de tip UDMR: Csutak Istvan: Pământul scaunelor – Pământul Secuiesc?, în “Europai-Ido, nr.2 – ianuarie 2008

“Zilele trecute am citit cu atenţie scrierea lui Csutak Istvan legată de caracterul depăşit şi păgubos al viziunii ‘scăunalo-tribale’ şi am fost de acord cu anumite constatări. Am fost însă mai degrabă indignat când am citit că cele două judeţe locuite în majoritate de secui au fost create forţat şi ‘artificial’ în anul 1968. Dacă memoria nu mă înşeală, aceasta era singura soluţie viabilă. Este adevărat că au existat disensiuni între Odorheiu Secuiesc şi Ciuc, este adevărat că denumirea de judeţ Covasna i-a fost atribuită zonei Trei Scaune fără ca aceasta să ceară acest lucru dar totuşi s-au creat două judeţe secuieşti compacte, cu toate avantajele şi dezavantajele posibile. Acestea ar putea fi enumerate. Pe latura pozitivă se situează dezvoltarea regiunilor şi a oraşelor, iar pe cealaltă latură, aspiraţiile privind asimilarea şi instigarea. Un lucru nu poate fi negat şi anume că s-au creat două sisteme instituţionale judeţene cu caracter maghiar şi deşi în decursul anilor acestea ‘au primit lovituri’ sub semnul marii îngâmfări a statului naţional, au reuşit totuşi să îndeplinească cât de cât o mare parte a menirii lor. S-ar putea vorbi desigur despre compromisurile şi sacrificiile făcute în acest sens. În timp ce citeam scrierea lui Csutak Istvan, mi-a venit o idee: această lucrare poate fi începutul unui proect de mare amploare, ţinând cont de faptul că autorul nu prea vorbeşte despre faptul că una din marile gafe ale perioadei de după ’89 a fost de exemplu ‘scăunizarea’ UDMR. Mai degrabă el aminteşte că ideea aşa-numitei existenţe ‘contraproductive’ anacronistice a scaunelor s-a născut încă perioada dualistă, în locul acestora find create judeţe. Este adevărat că tot pe acele teritorii, scaunele (mai mult decât atât, unităţile geografice mai mici!) au fost redenumite raioane.

Raduly Robert, primarul localităţii Miercurea Ciuc, a declarat că judeţele Harghita şi Covasna trebuie unificate cât mai repede şi astfel ar putea fi înfăptuit sistemul de condiţii teritorial-administrative al autonomiei Pământului Secuiesc. Este vorba despre referendum – afirmă el- iar judeţelor unificate li s-ar alătura mai târziu regiuni cu caracter maghiar şi autoguvernări din judeţul Mureş. Această idee ne pune puţin pe gânduri ţinând cont de faptul că nu prea observ forţa productivă a autoguvernării judeţene unitare şi nu prea cred nici faptul că într-o ţară în care nu poate fi înfiinţată o asociaţie microregională, cele două judeţe ar putea fi unificate, pur şi simplu, prin intermediul unui referendum. Probabil că judeţul ar primi denumirea de Harkov deoarece panoul ‘judeţul Pământul Secuiesc’ ar fi de urgenţă înlăturat de poliţie şi de cei care se ocupă de drumuri. Ar putea fi eventual ‘Pământul Celor două judeţe Unite’, însă nici aceasta nu ar fi o soluţie tocmai potrivită, pentru că ce ar spune atunci cei din judeţul Mureş? Ţinând cont că este vorba despre o problemă prea serioasă, nici nu ar trebui să amintesc că ar trebui desfiinţate aproximativ 25 de instituţii şi oficii cu caracter judeţean şi nu ar trebui să amintesc de asemenea de avantajul întregii probleme. Nu tot ce zboară se mănâncă, deşi această ideea a fost inventată la Tusvanyos”. Magyari Lajos, Pământul Celor două judeţe Unite?în “Haromszek”, nr.5283 – 23.01.2008

“Scrierea lui Csutak Istvan afectează de fapt viaţa comunităţii noastre. Putem fi de acord cu multe din afirmaţiile sale însă chiar şi aşa transpare faptul că rebelul titan de odinioară s-a domesticit şi că scrierea sa referitoare la prezentul şi viitorul Pământului Secuiesc serveşte un scop politic bine definit. Şi nu orice fel de scop, ci interese de moment şi pe termen mediu ale conducerii la vârf a UDMR. Este indubitabil faptul că regiunea nu a reuşit în decurs de 18 ani să înregistreze progrese semnificative în domeniul economic, social şi cultural, neputându-se defini cu adevărat nici ca regiune maghiară caracteristică. Csutak Istvan uită să spună că de aproape două decenii, coordonarea tuturor judeţelor de pe Pământul Secuiesc s-a aflat/se află în mâna UDMR, toate funcţiile importante fiind ocupate de oameni de încrederere din cadrul conducerii de la Bucureşti a Uniunii. Şi de parcă toate acestea nu ar fi de ajuns pentru înnegurarea scopurilor şi proiectelor, s-a reuşit îndepărtarea din cadrul organizaţiei a tuturor ideilor mai noi, mai bune sau mai rele.

Nu afirm că a fost efervescentă viaţa păturii numite de Csutak elită a Pământului Secuiesc, însă au existat încercări. Să ne amintim de încercările lui Birtalan Akos, de articolele şi cuvântările sale, în care formula clar că UDMR este vinovată deoarece nu are proiecte ample legate de viitorul maghiarilor care trăiesc compact. La începutul anilor ’90, tineri politicieni care au făcut planuri legate de viitorul regiunii, au încercat să elaboreze un program mai amplu sub deviza ‘Pământul Secuiesc să devină ţara-mamă interioară’. Să recunoaştem că încercarea nu s-a soldat cu succes şi din cauza atitudinii indiferente a UDMR, duşmănoase ocazional. Intre timp, atmosfera din România s-a degajat atât de mult- cel puţin în plan declarativ- încât am început să vorbim din nou despre autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Orice ar spune UDMR şi oricât ar vrea să creeze impresia că este singura şi legitima promotoare a acestui obiectiv, să ne amintim că în urmă cu cinci-opt ani, începând cu Marko Bela şi terminând cu Frunda Gyorgy , toţi au protestat faţă de acuzaţia lansată de partenerii români de discuţie referitoare la pretenţia la autonomie teritorială, de parcă astfel unii şi-ar fi trădat ţara. Intre timp s-au realizat două proiecte de autonomie, unul aparţinând lui Csapo Jozsef, care a fost criticat şi nu i s-a acordat atenţie, iar celălalt -lui Bakk Miklos.

In ceea ce priveşte scrierea lui Csutak, mi-am amintit de toate acestea deoarece prezentul şi viitorul Pământului Secuiesc depind într-adevăr de reuşita sau eşecul regiunii în problema obţinerii autonomiei teritoriale. Prin intermediul regiunilor economice de dezvoltare s-ar fi putut pregăti pasul -care ar putea fi numit drept unul istoric- dar dacă ne uităm mai cu atenţie, observăm că introducerea în conştiinţa publică maghiară a acestor concepte nu a fost altceva decât o măsură de distragere a atenţiei. Practic abia dacă s-a făcut ceva în interesul politicii economice a paşilor mici. În ceea ce priveşte autonomia teritorială, în cercurile-UDMR nu s-a discutat despre ea zeci de ani. Acum, în pragul scindării, problema a fost reluată şi se încearcă crearea impresiei că Uniunea luptă pentru acest scop de 18 ani, numai că programul în acest sens nu a fost elaborat. Este şocant dar totodată adevărat faptul că după anul 1992, în cadrul UDMR nu a existat un grup de lucru sau un grup de cercetători care să se ocupe de această problemă. Proiectul autonomiei teritoriale ar putea fi un program temeinic, pe termen lung şi ar putea fi un răspuns la întrebarea ce fel de Pământ Secuiesc ne dorim. Nu intenţionez să arunc întreaga responsabilitate pe umerii UDMR, însă ea este cea care deţine banii şi ar putea solidariza forţele în vederea înfăptuirii obiectivului. Pământul Secuiesc este la fel ca şi locuitorii acestuia. Este slăbit din cauza stării sale, este conservator din cauza tradiţiilor şi nesigur în privinţa obiectivelor. Cu toate acestea, puterea sa spirituală şi profesionalismul său ar trebui canalizate spre un singur scop. Atunci ar putea dispărea presupusul anacronism al scaunelor şi concurenţa dintre oraşe şi ar putea dispărea cei care îşi urmăresc propriile interese economice. Alegerile ar fi alegeri şi nu simple numiri. Obiectul este centralizarea puterii politice de pe Pământul Secuiesc.” Simo Erzsebet, Viitorul constă în autonomia teritorială a Pământului Secuiesc în “Haromszek”, nr.5283 – 23.01.2008

“Se vorbeşte tot mai mult despre autoguvernarea secuiască. Atât în rândul politicienilor, cât şi în cel al oamenilor simpli, opiniile diferă în ceea ce priveşte necesitatea, oportunitatea, posibilitatea realizării acesteia. Dar să privim în istorie cu câteva sute de ani în urmă şi să vedem unde şi în cât timp a pierit ceea ce căutăm. Poporul secuiesc dispusese de o autonomie -care decurgea din autonomia sa străveche- care nu a fost contestată niciodată şi pe care nu regii sau principii au stabilit-o. Ca atare, legile referitoare la secuime şi documentele principilor conţin doar constatarea juridică a acestei autonomii. Poporul avea dreptul străvechi să organizeze adunări naţionale în cadrul cărora au fost adoptate legi referitoare la guvernarea internă. Pământul Secuiesc era numit Ţara Secuiască, REGNUM SICULORUM. Nu se compunea din judeţe precum Ungaria, ci era împărţit în şapte scaune. O formă de manifestare a autodeterminării consta în faptul că un comite secuiesc nu era subordonat nici palatinului şi nici voievodului transilvănean, ci era de rang egal cu aceştia.

Puterea centrală în exerciţiu se străduia să uite de toate acestea şi ştirbea pe unde putea aceste drepturi. Intre altele, în felul acesta a apărut hotărârea care prevedea: comite secuiesc nu poate fi decât un ungur. Secuii s-au revoltat din cauza spulberării drepturilor lor. După dualismul din 1867, conducerea ungară a desfiinţat pur şi simplu autonomia secuiască, împreună cu toate drepturile sale. In 1876, a fost desfiinţat Pământul Secuiesc şi introdus sistemul comitatelor. Politicienii nu prea băgau în seamă secuimea frustrată de autodeterminarea, denumirea şi drepturile sale. Secuimea -acaparată, neglijată, frustrată de propria-i structură socio-politică, de conducători şi de sistemul său de validare a intereselor- nu rezistă la sistemul de impozitare şi la presiunea economică. Apare problema secuiască -sărăcia, emigrarea în masă în Vechea Românie, apoi în America.

Aceasta este problema complexă care a fost încet-încet deteriorată şi nesoluţionată nici acum. A trebuit distrusă o structură politică şi economică, cristalizată în decursul secolelor, subordonată intereselor politice. In tot acest timp ne-au consolat cu falsa demagogie patriotică, în conformitate cu care autodeterminarea Pământului Secuiesc a fost desfiinţată în interesul nostru, al tuturor, în numele unităţii care dă putere, pentru ca în felul acesta să fie desfiinţată şi cea a saşilor care au constituit întotdeauna un stat răuvoitor în stat. Marea întrebare este cum poate fi imaginat un pământ secuiesc autonom, bazat pe o realitate socială şi economică funcţionabilă, ignorând luptele politice ale apropiatei campanii. Dacă privim sinceri la posibilităţi economice efective ale comunelor şi oraşelor noastre, 80% din acestea nu-şi pot acoperi din venituri propriile cheltuieli, nici chiar dacă toate veniturile încasate ar rămâne în posesia lor. Şi nu se observă că cineva, poate chiar ţara-mamă, să ofere ajutor pentru restabilirea potenţialului şi echilibrului economic de acum 150 de ani, de pe Pământul Secuiesc distrus şi subordonat altor interese. Cum ar arăta acele grupuri de localităţi, centre economice, care ţin cont de resursele de forţă locale, posibilităţile de transport, infrastructură completă, posibilităţile de perfecţionare care ar realiza regiunea economică ce constituie baza economică a autoguvernării? La fel a funcţionat şi autoguvernarea secuiască la vremea respectivă. Secuimea a realizat şi atunci baza economică şi aceasta este singura cale accesibilă şi acum: o regiune economică dinamică. Nu autoguvernarea secuiască va atrage infuzia de capital, ci profitul pe care îl vede investitorul, în viitorul apropiat şi îndepărtat, pe Pământul Secuiesc. In felul acesta se poate crea în mod inteligent o zonă cu o orientare europeană, în scopul păstrării identităţii naţionale, a creaţiei şi a culturii secuieşti.” Antal, Autoguvernare secuiască, “Erdovidek”, nr.17 – 09-15.05.2008

„Circulă multe iluzii şi confuzii pe marginea dezvoltării regionale. In special în legătură cu Pământul Secuiesc. Unii ar dori izolarea, alţii sunt de partea deschiderii totale şi a infuziei de capital. Pragmaticii se gândesc deja de un timp la dezvoltarea infrastructurală. Toată lumea este de acord cu acest lucru, pentru că în lipsa unor condiţii de trai civilizate, regiunea va rămâne fără locuitori. Toate acestea însă nu sunt suficiente nici de departe. Este nevoie de o schimbare totală a opticii şi practicii politicii de dezvoltare referitoare la Pământul Secuiesc. Dezvoltările vizând infrastructura sunt necesare însă nu şi suficiente. Intr-o regiune slab dezvoltată -iar Pământul Secuiesc se încadrează azi în această categorie-, edificarea infrastructurii şi crearea de locuri de muncă nu duc, în sine, la o dezvoltare regională măsurabilă. In locul dezvoltării, merită să ne acomodăm cu optica şi practica (auto)dezvoltării regionale. Conceptul independenţei regionale acoperă un domeniu socio-economic complex, bazat în mare măsură pe consolidarea conştiinţei proprii regionale. Dacă dorim să derulăm un asemenea proces, trebuie să începem cu aducerea în prim plan a inovaţiei, adaptabilităţii, managementului relaţional, iniţiativelor proprii, identităţii culturale şi a rolului mediului. Este aproape indiscutabil faptul că în privinţa politicii de dezvoltare, cei mai puternici protagonişti ai regiunii sunt azi cele două autoguvernări judeţene. Este foarte important dacă acestea vor rămâne adeptele practicii de până acum, cea a plasării în prim plan a elementelor ‘clasice’, sau vor încerca să elaboreze -pe lângă sarcinile ‘clasice’ de factură infrastructurală sau de altă factură- şi să reprezinte şi programe de accentuare a competitivităţii regiunii. Dezvoltarea regională autonomă este un proces strâns legat de consolidarea identităţii regionale. Strânsa interdependenţă dintre aspectele sociale şi cele economice nu este întâmplătoare. Săptămânile acestea sunt în curs de formare conduceri judeţene şi orăşeneşti noi. Există şansa unei schimbări marcante în politica de dezvoltare a regiunii.” Biro A.Zoltan, Despre dezvoltarea regională -după alegeri, “Haromszek”, nr.5416 – 02.07.2008

„Ieri, sub conducerea preşedinţilor consiliilor judeţene – Tamas Sandor din Covasna şi Borboly Csaba din Harghita – delegaţii celor două judeţe au continuat la Sfântu Gheorghe discuţiile despre problemele care vizează dezvoltarea Pământului Secuiesc. Răspunzând solicitării cotidianului ‘Haromszek’, Tamas Sandor a declarat că, după alegeri, este prima întâlnire când edilii judeţelor, respectiv reprezentanţii structurilor de specialitate se aşează şi analizează sarcinile. S-au înţeles să considere Pământul Secuiesc o regiune europeană unitară şi să-l trateze ca atare din punct de vedere al dezvoltării. In acest scop, în lunile următoare vor umple cu conţinut protocolul de colaborare încheiat între cele două judeţe în urmă cu şase ani, vor iniţia medieri sistematice în probleme precum dezvoltarea turismului şi a infrastructurii, crearea de locuri de muncă, protecţia mediului, realizarea unei imagini unitare a Pământului Secuiesc şi consolidarea identităţii acestuia. In această colaborare va fi angrenat şi judeţul Mureş. Tamas Sandor a spus că un program comun, care va fi demarat în curând, vizează difuzarea unor publicaţii cu o structură unitară care să prezinte şi să popularizeze localităţile Pământului Secuiesc, sens în care se vor pune de acord încă în cursul acestei luni. In cadrul dezbaterii au discutat despre cele două proiecte iniţiate în comun: rampa regională pentru deşeuri şi programul ‘Drumul apelor minerale’ care vizează dezvoltarea turismului. Conform poziţiei comune formulate cu ocazia acestei întâlniri, cele două judeţe vor interveni în comun la ministerul de resort în scopul înlăturării neîntârziate a obstacolelor şi a demarării imediate a proiectelor. Deja în cursul acestei zile vor prezenta poziţia comună secretarului de stat al ministerului dezvoltării, construcţiilor publice şi locuinţelor, Horvath Anna. Conducătorii judeţeleor s-au mai înţeles asupra efectuării în limba maghiară a corespondenţei oficiale dintre ei. La discuţie au mai participat vicepreşedinţii Demeter Janos şi Henning Laszlo din Covasna şi Petres Sandor din Harghita, precum şi mai mulţi conducători şi consilieri ai celor două instituţii.” Farcadi Botond, Incepe colaborarea între judeţele Covasna şi Harghita în „Haromszek, nr.5423 – 10.07.2008

„Specialişti din Miercurea Ciuc şi Sfântu Gheorghe s-au angajat să elaboreze modelul de dezvoltare autonomă a Pământului Secuiesc. In cadrul mesei rotunde desfăşurate săptămâna trecută la Arcuş s-a discutat despre drumul ce trebuie urmat. Sociologul Biro A.Zoltan, directorul tehnic al Institutului de Dezvoltare de pe Pământul Secuiesc, a însumat într-o lucrare amplă concluziile cercetărilor pe care le-a efectuat până acum. Din studiul care va fi publicat zilele acestea în întregime în revista Terseg, a reieşit cum este cu adevărat Pământul Secuiesc şi ce model de dezvoltare consideră sociologul că ar fi cel mai potrivit pentru regiune. In cele ce urmează publicăm un rezumat al expunerii susţinute la Arcuş. Dacă privim cu atenţie caracteristicile, putem afirma că există o cale specifică de dezvoltare a societăţii de pe Pământul Secuiesc. Aceasta este o regiune slab dezvoltată, asupra căreia sunt îndreptate din când în când, din afară, valuri de modernizare. A fost cazul construirii reţelei căilor ferate, la începutul anilor 1900, al apariţiei primelor fabrici de cherestea, al colonizării industriale din perioada 1940-1944 din timpul micii lumi maghiare, după care a urmat colectivizarea şi, de asemenea, cazul industrializării socialiste. In lume există numeroase regiuni slab dezvoltate, însă unele sunt deschise către modernizare. Regiunea noastră este închisă compact. Această structură socială se străduieşte să înfrângă forţa experimentelor de modernizare. Întreaga structură socială se apără. Un mic dar caracteristic exemplu: zeci de mii de oameni stabiliţi la oraş şi ajunşi în postura de muncitori şi-au continuat în viaţa de zi cu zi stilul de viaţă rurală. Apărarea nu este neapărat negativă. Nu înseamnă că nu acceptă nimic din transformările externe. La un moment dat, acceptă un lucru, apoi mult timp nu acceptă nimic.

Caracteristicile regiunilor slab dezvoltate, ca atare şi ale Pământului Secuiesc: progresul economic scade, trendurile demografice sunt nefavorabile, tinerii se străduiesc să plece, populaţia îmbătrâneşte. În regiunile slab dezvoltate, anumite ramuri economice încep să ia avânt. La noi, este vorba despre exploatarea pădurilor sau prelucrarea lemnului. Rupându-se de celelalte ramuri, încep să se dezvolte dinamic iar acest lucru are numeroase consecinţe dăunătoare, acaparează energiile, posibilităţile de ocupare a forţei de muncă pe termen mai lung, ca urmare, structura economică suferă un dezechilibru. Regiunea slab dezvoltată nu poate stăpâni procesele economice care se derulează în interiorul ei iar dependenţa de factorii externi este mare.

De fiecare dată trebuie să se facă ceva cu regiunile slab dezvoltate. O caracteristică a remediului clasic este încercarea atragerii din exterior a cât mai multe resurse. Aşa s-a întâmplat după 1968, când în urma înfiinţării judeţelor au fost dirijate şi în această regiune sume însemnate de bani. În astfel de împrejurări ajunge de obicei în prim plan dezvoltarea nelimitată a infrastructurii, în asemenea momente încep să fie numeroase locuri de muncă, locuinţe, perfecţionarea se face în diferite domenii şi gratuit, transportul pentru pedagogi şi funcţionari este ieftin şi se dezvoltă repede, iar acestea sunt investiţii cu paşi mari, rapide. In astfel de momente, regiunea se schimbă esenţial însă este cu totul altceva dacă o putem numi sau nu dezvoltare. Oamenii nu o duc rău însă este discutabil dacă toate acestea pot fi menţinute pe termen lung din surse proprii sau dacă, în momentul dispariţiei conjuncturii, totul se va dărâma.

Sociologia spune că dezvoltarea infrastructurii şi creşterea numărului locurilor de muncă nu duc în sine la o dezvoltare regională palpabilă. Modelul nou este cel pentru care folosim terminologia de dezvoltare regională autonomă. Edificarea autonomiei regionale depinde în mare măsură de consolidarea conştiinţei regionale. In ziua de azi este greşit înţeleasă problema privind forţa economică a Pământului Secuiesc, mulţi se întreabă dacă regiunea dispune sau nu de suficientă forţă economică. Au apărut numeroase observaţii utile însă ajungem la distorsionare dacă plasăm indicii economici mai presus de orice. Factorii economici reprezintă doar una din laturile problemei, cealaltă fiind reprezentată de factorul social. Autonomia nu este doar o problemă pur juridică, administrativă. Trebuie să fim preocupaţi de aceste lucruri deoarece nu ştim dacă regiunea autonomă de dezvoltare va lua naştere în toamnă, eventual peste cinci sau zece ani, sau dacă va exista o anumită formă de autonomie teritorială mâine sau poimâine. Am sentimentul că azi, cei de pe Pământul Secuiesc sunt mai degrabă adepţii soluţiilor clasice. Ele sunt cunoscute iar majoritatea factorilor decizionali le conferă prioritate. Aşa arată regiunea nedezvoltată: crede în puterea salvatoare a modelului clasic. În cazul impunerii aderării, iar regiunea Pământul Secuiesc se află într-o asemenea situaţie, combinaţia eficientă dintre elementele modelului clasic şi cele ale modelului neclasic poate configura modelul de dezvoltare autonomă. Exemple ale modelelor de politică de dezvoltare neclasică: aducerea în prim plan a resurselor proprii, specifice, forme alternative şi specifice de gospodărire, consolidarea identităţii regionale, microregionale, forme de cooperare (care nu ne prea sunt pe plac, cooperativele), crearea de reţele, programe de inovaţii, idei turistice foarte creative -şi descentralizare, pe care o tot accentuăm în faţa Bucureştiului însă potrivit numeroaselor idei venite din interior, Pământul Secuiesc trebuie centralizat. De ce merită să fie elaborat modelul dezvoltării regionale autonome? În lipsa unei viziuni asupra regiunii, actuala dezvoltare disparată va deveni ireversibilă. În ziua de azi, pe Pământul Secuiesc există o dezvoltare disparată teritorială şi una socială, toate regiunile s-ar putea destrăma iar cea care nu dispune de o viziune, se va şi destrăma.” Farkas Reka, Idei privind dezvoltarea Pământului Secuiesc

“În interesul consolidării economiei din regiune este nevoie de strategie de dezvoltare cuprinzătoare, colaborarea judeţelor Harghita şi Covasna – a reieşit în cadrul conferinţei de presă a conferinţei de dezvoltare regională, ce a avut loc ieri (19.09.2008) la Miercurea Ciuc. Prin asocierea judeţelor Harghita şi Covasna politica de dezvoltare a regiunii a intrat într-o nouă epocă – a declarat Biro A. Zoltan, conducătorul Centrului de Cercetări Regionale şi Antropologice – KAM, organizatorul principal al conferinţei. El a indicat faptul că, de la aderarea la UE a reieşit că, dezvoltarea regională nu se referă doar la concursuri, ci este indispensabilă şi elaborarea unei strategii cuprinzătoare – însă realizarea acestui lucru poate dura şi un an de zile. A adăugat că, scopul conferinţei este creşterea cunoştinţelor politice de dezvoltare şi punerea în situaţie a specialiştilor în domeniul politicii dezvoltării. Conform opiniei lui Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, cele două judeţe nu se află în situaţia de a trata dezvoltarea regională în paralel, independent una de cealaltă. Deoarece trebuie să rezolve probleme de mare importanţă, cum ar fi de exemplu problema dezvoltării infrastructurale sau a industrializării. Turismul, deşi în ultima perioadă pare să prospere în cele două judeţe, nu rezolvă problemele economice ale locuitorilor de aici – a accentuat preşedintele consiliului. Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita a atras atenţia asupra importanţei schimbării profilului. Conform opiniei sale, trebuie constituită o imagine pozitivă despre zona noastră, care să facă mai atractivă regiunea pentru investitori. Conform opiniei dr. Kovach Imre din Ungaria, specialist pe probleme de dezvoltare regională, consolidarea economiei regiunii ar fi accesibilă prin constituirea într-o singură regiune de dezvoltare a celor două judeţe. Iar datorită acestui fapt cei din Ţinutul Secuiesc ar ajunge mai aproape şi de autonomie.” Muszka Sandor, Dezvoltare regională şi autonomie, în “Hargita Nepe”, nr. 219 – 20.09.2008

Sf. Gheorghe, decembrie 2010

Dr. Ioan LĂCĂTUŞU

Centrul European de Studii Covasna – Harghita

Relaţiile cu românii în dezbaterile congreselor secuieşti. O paralelă istorică: 1902-2010

Sinteză documentară redactată în vederea pregătirii materialelor prezentate în cadrul Colocviului cu tema „Relaţiile cu românii în dezbaterile congreselor secuieşti. O paralelă istorică: 1902-2010”, organizat de către Centrul European de Studii Covasna-Harghita şi Asociaţia Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaş”, Bacău, 18 noiembrie 2010

1. Articole apărute în presa maghiară postdecembristă: despre contextul istoric, problemle dezbătute, semnificaţia acestora şi finalitatea dezbaterilor care au avut loc în cadrul Congresului Secuiesc de la Tuşnad, din anul 1902.

“In anul 1902 a avut loc la Băile Tuşnad Congresul Secuiesc. După cum se ştie, în urmă cu doi ani tot la Băile Tuşnad a avut loc Prima Conferinţă Ştiinţifică de pe Pământul Secuiesc. La iniţiativa Grupului de lucru Pământul Secuiesc – 2000, în acest an, vor fi organizate mai multe manifestări care vor reprezenta continuarea iniţiativei de acum 100 de ani. Ieri (14.06.2002), Grupul de lucru a ţinut o conferinţă de presă în incinta Universităţii Maghiare de Ştiinţe din Ardeal (EMTE) – Sapientia. Kolumban Gabor a afirmat că: în această temă vor avea loc numeroase manifestări la organizarea cărora poate participa oricine. In opinia rectorului EMTE-Sapientia, dr. Tonk Sandor, a sosit timpul pentru restabilirea unităţii vieţii spirituale maghiare, pentru legarea firelor rupte la Trianon. Nu trebuie să se vorbească despre învăţământul superior de dincolo şi dincoace de graniţe, ci despre un învăţământ superior unitar, în care fiecare regiune participă cu particularităţile sale proprii. Dr. Egyed Akos a susţinut o expunere interesantă despre Congresul Secuiesc din anul 1902, trăgând concluzia că: majoritatea problemelor de acum 100 de ani coincid cu cele din ziua de azi. Referindu-se la cea de-a III-a ediţie a Conferinţei Ştiinţifice de pe Pământul Secuiesc care va avea loc în luna octombrie, Kolumban Gabor a afirmat: la fel ca în urmă cu 100 de ani, şi acum, trebuie prezentate alternative, respectiv posibilităţi. Ferenczes Istvan a propus ca un grup separat de lucru să se ocupe de ceangăi. Dr. Garda Dezso prezentând cazuri concrete, a afirmat că trebuie analizat procesul de privatizare care s-a desfăşurat pe Pământul Secuiesc, având în vedere că -în detrimentul comunităţii noastre- a rămas nefolosită o mare posibilitate”. Szondy Zoltan, Manifestare centenară, în “Hargita Nepe”, nr. 135 din 15.06.2002,

“Se desfăşoară o muncă serioasă pentru pregătirea celei de-a III-a ediţii a Conferinţei Pământului Secuiesc, care este programată pentru toamnă. Şirul de manifestări ştiinţifice are un caracter aparte şi datorită faptului că, în urmă cu 100 de ani a avut loc Congresul Secuiesc, după a cărui spiritualitate a fost organizată în luna aprilie a anului 2000 prima conferinţă. Prima conferinţă de acest gen a avut loc în urmă cu doi ani, la Băile Tuşnad, iar cea de-a doua în clădirea Universităţii Maghiare de Ştiinţe din Ardeal (EMTE) din Miercurea-Ciuc. Lucrările pentru pregătirea celei de-a III-a ediţii a Conferinţei Pământului Secuiesc au început încă din luna mai. Grupul de lucru al Pământului Secuiesc format din doctoranzi şi profesori universitari, care păstrând spiritualitatea Congresului Secuiesc din 1902 organizează anual această conferinţă, a decis să sărbătorească în mod demn această manifestare centenară. De aceea, în acest an, în organizarea conferinţei au fost angrenate numeroase instituţii partenere din fiecare colţ al regiunii şi din fiecare domeniu de activitate – au informat membrii grupului de lucru. Organizatorii au solicitat sprijinul a 19 instituţii partenere, printre care, Centrul Cercetărilor Regionale a MTA (n.n. Academia Ungară de Ştiinţe) din Pecs – Ungaria, Asociaţia Muzeului Ardelean din Cluj şi Biblioteca Naţională Szechenyi din Budapesta. Coorganizatori vor mai fi: secţia din M-Ciuc a EMTE, Fundaţia Civitas din Odorheiu-Secuiesc, Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Harghita, Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe şi instituţiile asociate ale acestuia din M-Ciuc şi Târgu Secuiesc, respectiv Teleki Teka din Târgu Mureş şi Liga Pro Europa. Conferinţa din toamnă va fi precedată de numeroase dezbateri-atelier. O astfel de dezbatere va avea loc mâine (08.06.2002), în Muzeul de Istorie a Breslelor din Târgu Secuiesc, cu tema Oraşe de câmpie şi împrejurimile acestora. In perioada 21-22 iunie va avea loc consfătuirea organizată de Asociaţia Persoanelor din Domeniul Dezvoltării Comunităţii de pe Pământul Secuiesc, cu sediul în Odorheiu-Secuiesc, cu tema Societatea civilă de pe Pământul Secuiesc. La data de 6 iulie, la Tălişoara va avea loc o altă manifestare de acest gen organizată de Asociaţia Persoanelor din Domeniul Dezvoltării Comunităţii din Baraolt. La data de 26 iulie, în studioul regional din Odorheiu-Secuiesc va fi organizată o dezbatere despre identitatea secuiască a mass-media, iar la data de 12 august, Casa de Studii Jakab Antal din Şumuleu va fi gazda consfătuirii cu tema Provocări sociale şi răspunsul bisericii. Cea de-a III-a ediţie a Conferinţei Pământului Secuiesc a fost programată pentru prima săptămână a lunii octombrie, fiind convocată în incinta clădirii Secţiei din Miercurea-Ciuc a EMTE”. Redai Attila, Cea de-a III-a ediţie a Conferinţei Pământului Secuiesc – Manifestare centenară, în “Kronika”, nr. 127 din 07.06.2002

“Vineri şi sâmbătă (24-25.05.2002), a avut loc cea de-a 8-a ediţie a Conferinţei istoricilor, organizată de Societatea Şcolii Superioare din Gheorgheni în cinstea aniversării a 100 de ani de la Congresul Secuiesc de la Tuşnad-Ciuc. Pe parcursul manifestării, s-a constituit şi filiala din Gheorgheni a Asociaţiei Muzeului Ardelean. Expunerea de încheiere a fost susţinută de organizatorul principal dr. Garda Dezso, profesor la secţia din Gheorgheni a Universităţii Babeş-Bolyai, care a prezentat apropoul conferinţei. Garda a afirmat: Pământul Secuiesc se află în aceeaşi situaţie ca în urmă cu 100 de ani. In opinia istoricului, pe de o parte acest lucru este demonstrat de datele ultimului recensământ, iar pe de altă parte şi situaţia economică a regiunii dă motive de gândit. La Congresul Secuiesc din Tuşnad-Ciuc a fost elaborată o strategie atotcuprinzătoare, care avea ca scop dăinuirea secuimii – a subliniat Garda, adăugând faptul că, acest scop încearcă să-l slujească şi Grupul de Lucru de pe Pământul Secuiesc constituit sub preşedinţia lui Egyed Akos”. Gergely Edit, Actualitatea principiilor de la Tuşnad-Ciuc – Este pentru a 8-a oară când Asociaţia Şcolii Superioare din Gheorgheni organizează Conferinţa istoricilor , în “Kronika”, nr. 117 din 27.05.2002

“Conferinţa tradiţională a istoricilor de la Gheorghieni a fost organizată în acest an de către Garda Dezso sub semnul aniversării a 100 de ani de la Congresul Secuiesc de la Tuşnad. In cinstea acestui Congres la iniţiativa Grupului de Lucru Pământul Secuiesc vor fi organizate 17 manifestări. Gazda uneia dintre acestea – Analize istorice ale aşezărilor de pe Pământul Secuiesc, din 6 septembrie a.c. – va fi oraşul Gheorgheni.

In cele ce urmează am realizat un interviu cu Garda Dezso: – Ce înseamnă Congresul Secuiesc de la Tuşnad, care este mesajul acestuia pentru prezent şi viitor? – Este oportun să vorbim la Gheorgheni despre Congresul Secuiesc, deoarece în toamna anului 1902, clerul catolic din Gheorgheni a înaintat o petiţie Congresului Secuiesc din Ciuc, Parlamentului maghiar, în care revendica diferite reforme, în această petiţie fiind formulate pentru prima oară acelei idei, care au fost dezbătute mai târziu şi în cadrul Congresului.

Şi în istoria secuimii acest congres constituie o piatră de hotar, având în vedere că în cea de-a doua jumătate a secolului XIX, secuimea nu a putut corespunde cerinţelor pieţei libere. Există doi factori care au dus la decăderea economică a Pământului Secuiesc, şi anume un factor obiectiv şi unul subiectiv. Unul dintre aceştia, este faptul că Pământul Secuiesc nu avea atâtea bogăţii subterane ca partea de sud a Ardealului, respectiv aşezările locuite de saşi, unde ţărănimea română era sprijinită de Guvernul român în funcţie prin Banca Albina.

Factorul subiectiv a fost acela că, Guvernul maghiar nu a avut în atenţie condiţiile naturale neprielnice, în care trăia secuimea, şi cu toate că Tisza Kalman şi-a câştigat funcţia de prim-ministru la Trei Scaune nu s-a prea ocupat de problemele, greutăţile secuimii. Aceasta a fost cauza pentru care secuimea a decis să organizeze un congres, unde să poată fi găsite modalităţile de dezvoltare a regiunii, pentru ca dezvoltarea economică să împiedice emigrarea, respectiv pentru ca Pământul Secuiesc să se ridice la nivelul economic al părţii centrale a Ardealului.

– Care au fost rezultatele congresului?- Bineînţeles au fost rezultate, având în vedere că şi Guvernul ungar a fost silit să-şi asume ideile prezentate aici, proiectele de perspectivă elaborate.

– In calitate de cercetător, politician care consideraţi că este mesajul Congresului de la Tuşnad? – Şi în prezent ar fi necesară elaborarea unei astfel de strategii, având în vedere că Primul Război Mondial a stopat dezvoltarea promiţătoare, fiind nevoie de sprijinirea dezvoltării unui Pământ Secuiesc distrus din punct de vedere material. Asemănarea este înspăimântătoare: şi astăzi, la fel ca în secolul XX, emigrarea se află printre problemele noastre grave. Şi în prezent ar trebui să creăm un cămin pentru o viaţă raţională. Kozma Ferenc, Hanko Vilmos, T. Nagy Imre, Bedo Albert şi mulţi alţii au fost acele personalităţi contemporane care au oferit soluţii pentru ridicarea Pământului Secuiesc la nivelul celorlalte regiuni din Ardeal, nu este vina lor că numai pentru puţin timp”. Bajna Gyorgy , Conferinţa Istoricilor la Gheorgheni, “Hargita Nepe”, nr. 139 din 20.06.2002

“Pe Pământul Secuiesc există acea cunoaştere şi voinţă care să facă legătura între regiune şi mediul său înconjurător -a declarat principalul organizator al celei de-a III-a Conferinţe –Szekelyfold, desfăşurate la sfârşitul săptămânii trecute, la centrul de învăţământ din Miercurea Ciuc al Universităţii Ştiinţifice Maghiare Transilvănene Sapientia (EMTE). Potrivit lui Kolumban Gabor, principalul aport al conferinţei este acela că participanţii au putut vorbi liber despre probleme privind modernizarea zonei. Multe din ideile formulate în urmă cu 100 de ani, la Congresul Secuiesc desfăşurat la Tuşnad, sunt şi azi de actualitate -a afirmat el, adăugând: de aici rezultă că modalităţile alese în vederea soluţionării respectivelor probleme nu au fost bune. A amintit ca exemplu faptul că din cauza structurii proprietăţii şi a calităţii terenurilor, pe Pământul Secuiesc nu sunt viabile, la fel ca în alte locuri, fermele. Organizatorii intenţionează ca de acum înainte, conferinţa ştiinţifică să fie organizată de EMTE, o dată la doi ani. Elaborarea strategiei şi a programului vizând modernizarea zonei va intra în sarcina unui forum de dezvoltare de pe Pământul Secuiesc”. Conferinţa-Szekelyfold, în „ Haromszek”, nr. 3682 din 08.10.2002

“Timp de două zile, la Miercurea Ciuc are loc Conferinţa Ţinutul Secuiesc 2002, care reuneşte elita ştiinţifică şi academică maghiară din România şi Ungaria. Lucrările sunt patronate de Universitatea Sapientia, iar participanţii au în vedere rolul ariilor culturale şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare a Ţinutului Secuiesc în contextul integrării României în Uniunea Europeană. Conferinţa Ţinutul Secuiesc de la Miercurea Ciuc are ca scop marcarea împlinirii unui secol de la Congresul Secuilor din 1902, identificarea dificultăţilor cu care se confruntă minoritatea maghiară şi a unor strategii de dezvoltare. In urmă cu o sută de ani această manifestare a fost iniţiată de aristocraţia din zonă şi a avut ca scop revigorarea socială, economică şi culturală, însă obiectivele stabilite nu au fost niciodată puse în practică din pricina primului război mondial.(…) Cei peste 200 de maghiari: academicieni, oameni de ştiinţă, politicieni sau reprezentanţi ai administraţiei publice din România şi Ungaria consideră că integrarea europeană este obligatorie pentru depăşirea dificultăţilor economice. La conferinţă vor fi prezentate câteva sute de lucrări care vor fi susţinute de lectori din Ungaria şi din centrele universitare cu predare în limba maghiară din România care vor fi stocate într-o bază de date.”, Corina Ionuţ, Jurnalul Regional, postul de televiziune TVR 2 din 04.10.2002

“Identitatea secuiască este pentru întreaga maghiarime un capital care trebuie fructificat – a declarat Egyed Akos, academician din Cluj-Napoca în cadrul consfătuirii ştiinţifice Ardealul de o sută de ani, care a fost organizată sâmbătă, la Debrecen în cinstea aniversării a 100 de ani de la Congresul Secuiesc de la Tuşnad din anul 1902. Bodo Barna, profesor universitar din Timişoara a vorbit despre necesitatea dezvoltării economice şi importanţa sferei regionale de activitate, după care a declarat că, deocamdată, în Ungaria nu există un sistem de sprijin unitar, bine coordonat şi chibzuit, care să sprijine maghiarii din afara graniţelor. Szekelyhidi Agoston, preşedintele onorific al Asociaţiei din Ardeal care a organizat această conferinţă a declarat faptul că, scopul consfătuirii este acela de a audia diferite propuneri în ceea ce priveşte eficientizarea activităţii Guvernului ungar în interesul dezvoltării maghiarimii din Ardeal. L.J., Ardealul de o sută de ani – Consfătuire la Debrecen, în „Kronika”, nr. 249 din 28.10.2002

“Este cunoscut faptul că încă de pe vremea Monarhiei Austro-Ungare, guvernul român i-a sprijinit pe ţăranii români din Transilvania de sud să-şi cumpere pământuri, prin intermediul Băncii Albina…..Secuimea a rămas în urmă în privinţa dezvoltării societăţii civile iar acest lucru a generat nemulţumiri uriaşe. Din acest motiv, elita secuiască a convocat în 1902, la Tuşnad, Congresul Secuiesc, pentru a elabora strategia de dezvoltare a zonei. Participanţii au afirmat că se aşteaptă ca şi guvernul ungar să sprijine această zonă. Iniţiativa nu a avut ecoul scontat, motiv pentru care, în 1906 a convocată din nou adunarea naţională secuiască, organizată sub îndrumarea mişcării lui Nagy Gyorgy, ziarist din Trei Scaune”. Andras B. Kovacs, Mesajul vechii libertăţi, “Haromszek”, nr. 3719 din 20.11.2002

“ L-am rugat pe cunoscutul istoric şi parlamentar UDMR din Gheorgheni, dr. Garda Dezso, să le prezinte pe scurt cititorilor noştri rezultatele cercetărilor efectuate de el până acum, care vizează instituţiile tradiţionale ale autonomiei secuieşti. … „Trebuie să spunem că secuimea nu a fost pregătită în mod corespunzător pentru libera vânzare-cumpărare a terenurilor, motiv pentru care şi-a pierdut o parte din moşii. A apărut aşa-numita proporţionare. Având însă în vedere că până în momentul respectiv, mulţi vânduseră deja din terenurile pe care le deţineau, nu au mai putut beneficia de suprafeţele care li s-ar fi cuvenit. Drept urmare, reprezentanţii acestei pături au sărăcit deoarece nu au putut corespunde cerinţelor gândirii şi spiritului competitiv din secolul XIX. Pe de altă parte, Pământul Secuiesc a rămas în urmă şi în domeniul industrializării. Este cunoscut faptul că încă de pe vremea Monarhiei Austro-Ungare, guvernul român i-a sprijinit pe ţăranii români din Transilvania de sud să-şi cumpere pământuri, prin intermediul Băncii Albina. In mod interesant, şi guvernul ungar a investit în dezvoltarea industrială a acestor zone locuite de saşi şi de români. Adevărul este că zona era mai bogată în zăcăminte subterane. Pământul Secuiesc a ieşit din nou în pierdere. Secuimea a rămas în urmă în privinţa dezvoltării societăţii civile iar acest lucru a generat nemulţumiri uriaşe. Din acest motiv, elita secuiască a convocat în 1902, la Tuşnad, Congresul Secuiesc, pentru a elabora strategia de dezvoltare a zonei. Participanţii au afirmat că se aşteaptă ca şi guvernul ungar să sprijine această zonă. Iniţiativa nu a avut ecoul scontat, motiv pentru care, în 1906 a convocată din nou adunarea naţională secuiască, organizată sub îndrumarea mişcării lui Nagy Gyorgy, ziarist din Trei Scaune. El a fost cel care a formulat ideea necesităţii înfiinţării ocoalelor silvice particulare. Tradiţia congreselor secuieşti a fost reînviată anul trecut şi anul acesta. Unele dintre problemele noastre se aseamănă cu cele de acum 100 de ani. Dorinţa de autonomie civilă este şi azi vie în rândul secuilor deoarece aceasta poate fi una dintre metodele creării, pe lângă egalitatea în drepturi, şi a bunăstării sociale.” Andras B. Kovacs, Mesajul vechii libertăţi, “Haromszek”, nr. 3719 din 20.11.2002

“In urmă cu 100 de ani, în 1902, personalităţi ale vieţii publice, cetăţeni, politicieni – îngrijoraţi şi dornici să facă ceva pentru viitorul, dezvoltarea şi progresul societăţii secuieşti – au organizat Congresul Secuiesc, în cadrul căruia au schiţat o imagine de viitor şi au elaborat un program concret de dezvoltare economică şi de acţiune. Din cauza celor două războaie mondiale şi a comunismului -care a făcut poate cele mai mari distrugeri- dezvoltarea economică nu a luat amploare iar visatul Pământ Secuiesc prosper a rămas doar un vis. Recent, politicieni, conducători ai autoguvernărilor şi experţi din cadrul unor echipe de lucru s-au întrunit pentru a dezbate viitorul Pământului Secuiesc, cum s-a întâmplat şi în urmă cu 100 de ani. In finalul dezbaterii intitulate Cultura politică şi viaţa publică pe Pământul Secuiesc s-au formulat câteva concluzii ferme, care trebuie să ne pună pe gânduri. In zona noastră lipseşte cultura politică, îndeosebi în provincie, unde singurul canal de informaţii îl constituie cotidianele locale care, în opinia conferenţiarilor, nu sunt obiective. A fost dur criticată organizaţia care ne reprezintă interesele deoarece elimină spiritul de competiţie, esenţa progresului şi -după cum s-a arătat- are o denumire falsă pentru că nu este nici democratică şi nici uniune. Un lucru este cert: toată lumea a fost de acord cu faptul că organizarea alegerilor interne a devenit o problemă arzătoare pentru maghiarime. S-a afirmat ferm că la împărţirea regională a ţării, cele trei judeţe secuieşti trebuie să constituie o regiune de sine stătătoare, ele fiind predestinate la aşa ceva. Deşi organizatorii au distribuit 140 de invitaţii, au participat doar 30 de persoane”.Gazda Zoltan, Planificarea viitorului se făcea şi în urmă cu 100 de ani , în “Szekely hirmondo”, nr. 43 din 01.11.2002

“Cotrobăind prin arhiva personală, am dat de un fragment de studiu publicat în 1982 în Astra, semnat de scriitorul braşovean Adrian Hamzea: Gesta sicolorum. E vorba de Congresul secuiesc de la 1902, ţinut la Băile Tuşnad. Deşi acest aşa zis congres s-a ţinut dintr-o sperietură, din îngrijorarea demnitarilor de la Budapesta şi din dorinţa de a se lua măsuri urgente, radicale împotriva secuilor, se pot reţine date şi fapte despre starea de spirit a secuilor, starea lor materială şi raportul cu stăpânirea maghiară. Acum, când secuilor li se prepară iniţiativa udemeristă, li se stârneşte dorul de identitate naţională, e potrivit să reţinem fizionomia adevărată de după fardul gros pe care fraţii îl aplică secuilor. Mai întâi, remarcă A. Hamzea, secuii niciodată n-au îngăduit să fie confundaţi cu ungurii. Cu atât mai vârtos în anii absolutismului habsburgic şi apoi ai monarhiei dualiste. Până în 1902 se întâmplă un fenomen care nelinişteşte până la frisoane autorităţile de la Budapesta: emigrarea secuilor din ţinuturile băştinaşe. Încotro? Spre proaspătul Regat al României. Intre 1888 – 1890 s-au eliberat aproape 30.000 de paşapoarte secuilor care se strămută în România. Mii şi mii de alţi secui trec graniţa clandestin (prin vama cucului). Mor anual de tuberculoză câte 5000 de secui. In 1902, s-au sustras de la încorporare (trecând munţii) 12.500 de tineri secui. Căutaţi, nu erau de găsit, dispăruseră. Mii de meseriaşi legaţi de industria pielii trec frontiera, pentru a se strămuta la sud şi est de Carpaţi. Jumătate din dogarii secui iau acelaşi drum. Una din bogăţiile secuieşti -apele minerale- apreciată marfă de import, din pricina creşterii impuse a preţului sunt înlocuite cu bere şi sifon de către cei din Regat. Cornel Cotuţiu, Secuii şi adevărul, în “Răsunetul”, nr. 3623 din 05.03.2004

“Molnar Jozsias, deputatul parlamentar din Târgu Secuiesc, a adresat cuvintele de mai sus participanţilor la Congresul Secuiesc, organizat în 1902. Oare s-a gândit că şi peste 100 de ani cuvintele lui vor fi actuale? Păstrarea pământului, a pădurii secuilor este o datorie primordială şi în acest moment. Colonizatorii cu intenţii bine ascunse, speculează sărăcia secuilor ajunşi în situaţia de cetăţeni de rangul al doilea, se folosesc de nenorocirea acestor nevoiaşi. Urmăresc să-i convingă pe proprietarii de păduri comunitare, să renunţe, în favoarea binefăcătorilor vicleni, la viitorul lor, la păduri. Considerăm astfel că nimeni n-are dreptul să ne taie pădurile recuperate cu mare greutate, să le lase pe mâna străinilor, să achiziţioneze la preţuri mici terenurile situate la hotarele satelor, căci, în acest caz, Pământul Secuiesc ar câştiga în zadar, dreptul la autodeterminare în cadrul statului român, un viitor care să garanteze dăinuirea secuilor, autoguvernarea, autonomia. Dacă pământul, pădurea, nu vor aparţine secuilor, atunci şi secuii vor fi străini pe propriul pământ natal! Sunt de înţeles obiectivele colonizării şi dorinţa de bani manifestată de elementele străine, dar faptul că persoane alese chiar din rândul nostru ajută la jefuirea poporului, este echivalent cu trădarea naţiunii. Pământurile, pădurile comunitare, care au ajuns iarăşi în mâinile secuilor, nu sunt numai ale lor, ci ale întregului popor secuiesc, căci strămoşii noştri le-au apărat de-a lungul unui mileniu chiar şi cu armele dacă aşa a vrut destinul! In întregul Bazin-Carpatic, secuii dispuneau de acel drept potrivit căruia, îşi puteau pierde capul dar nu şi posesiunile”. Kadar Gyula, Să nu permitem să i se ia pământul care este al nostru! , “Tortenelmi magazine”, nr. 11 din 01.11.2004

“Problema emigrării a fost dezbătută la Congresul Secuiesc din 1902. Conferenţiarul Laszlo Gyula a permis aruncarea unei priviri în culisele mişcării emigrării. Merită să fim atenţi în principal la aspectele care vizează România. In evoluţia pieţei forţei de muncă interne autohtone (din România), situaţia secuilor s-a deteriorat, în România, maghiarul nu mai era apreciat, indiferent ce post ocupa. La deteriorarea situaţiei a contribuit şi aşa-numitul război vamal dintre Monarhia Austro-Ungară şi România (1886-1891) şi, cu siguranţă, şi naţionalismul în creştere. Conform analizei Congresului, în jurul anilor 1900, dincolo de Carpaţi trăiau aproximativ 200.000 maghiari: jumătate din ei erau ceangăi din Moldova iar restul erau maghiari indigeni, majoritatea lor secui, cu paşaport interimar (sau fără). In România trăiau numeroşi etnici maghiari, Congresul ocupându-se şi de situaţia acestor maghiari. Conform conferenţiarului Barabas Endre, se distingeau două categorii: una a veneticilor şi una a populaţiei stabilite acolo cu caracter permanent. Ei nu prea aveau însă în România şansa de a-şi păstra identitatea, deoarece legile româneşti nu le recunoşteau nici naţionalitatea, nici limba maternă. Analistul le-a reproşat guvernelor ungare că nu au făcut nimic pentru îmbunătăţirea situaţiei maghiarimii din România. In cadrul dezbaterilor s-a luat decizia ca în interesul reaclimatizării maghiarilor rupţi pe teritoriul României, guvernul şi legislativul să întreprindă fără întârziere paşii necesari. Pe lângă acest lucru, participanţii au considerat necesar ca Ambasada Austro-Ungară să-i ocrotească pe maghiarii care trăiau în România. In cadrul congresului a reieşit din nou că Pământul Secuiesc este alcătuit din mici regiuni iar relaţiile dintre unele foste scaune, în cadrul acestora dintre zonele mai mici, nu erau de multe ori identice, ca urmare nici soluţiile la unele probleme nu puteau fi luate după un tipar. Cu toate acestea însă, colaborarea dintre diferitele unităţi teritoriale era indispensabilă. Acesta este un mesaj pentru azi al Congresului.” Egyed Akos, Despre originea şi stabilirea secuilor, în “ Haromszek”, nr. 5292 din 02.02.2008

“ In sensul politicii de actualitate, statutul administrativ al regiunii, care poate fi numit şi unul special, reprezintă o pregătire a noastră pentru autonomie ce persistă şi are influenţe asupra opiniei publice maghiare din România de aproape douăzeci de ani, pentru care am putea, mai mult, trebuie să depunem un jurământ, după care vom mai vedea, or problemele dezvoltărilor infrastructurale, economice şi culturale au fost puse deja şi pe ordinea de zi a unei întruniri organizate la Băile Tuşnad – la Congresul Secuiesc de Băile Tuşnad, desfăşurat la sfârşitul lunii august din 1902 – şi nu mai trebuia analizată nici în Miercurea Ciuc şi nici în Odorheiu Secuiesc. Toate acestea le ştiu dintr-un studiu întocmit de către istoricul odorheian Gido Csaba, în care se mai spune că tema principală a întrunirii era emigrarea, respectiv îmbunătăţirea situaţiei economice şi sociale a secuimii. La vremea respectivă nu avea niciun sens să inventeze autonomia, cel puţin pentru Ţinutul Secuiesc. Este vorba despre ceea ce astăzi mulţimea îşi dă acordul prin aclamaţii şi pentru care se strâng în două locuri diferite la o diferenţă de o singură zi. Pe de altă parte (bi)garngurismul avea antecedente şi la Băile Tuşnad: OMGE ar fi vrut să se impună cu orice preţ în problemele secuimii, deşi cei din Budapesta abia cunoşteau adevărul din Ardeal. Mintea limpede a dictat ca organizatorul manifestării de la Tuşnad să fie EKE, motiv pentru care aproape că s-a ajuns în situaţia în care se află acum şi disputele de competenţă dintre UDMR – CNMA – CNS, însă se pare că strămoşii noştri erau mai înţelepţi, decât politicienii noştri contemporani.” Olah Istvan, Contradicţii paralele, în “Udvarhelyi Hirado”, nr. 172 din 04.09.2009

Consideraţii referitoare la istoricul convieţuirii româno –maghiare în Transilvania în general, şi în „ţinutul secuiesc” în special

„Istoria trecutului apropiat – şi în cadrul acesteia: istoria politică, istoria economică, istoria socială – în mare parte este nedescoperită. Despre procesele de migraţie de pe Pământul Secuiesc, despre schimbările legăturilor interetnice din deceniile trecute, despre strategia de construcţie a societăţii de elită, respectiv despre creşterea şi apoi scăderea procesului de urbanizare din anii 70-80, despre strategiile destabilizare experimentate imediat după industrializare, s-au ocupat, după 1989, Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice. In ultimul timp pe lângă studiul proceselor sociale ce se desfăşoară în prezent, s-a început şi dezvăluirea primei perioade a socialismului, până în 1962, la încheierea procesului de colectivizare. Prima carte ce se ocupă cu studiul perioadei (Olah Sandor: Câmp de luptă liniştit, Colectivizare şi strategii de supravieţuire pe valea Homorod) a apărut anul trecut. Impreună cu istorici din Ungaria şi de acasă se desfăşoară dezvăluirea schimbărilor sociale, economice, a instituţiilor de pe Pământul Secuiesc istoric, ce cuprinde în mare parte în sine Regiunea Autonomă Maghiară, respectiv unitatea economică-socială-administrativă caracteristică anilor 50. Aceasta se desfăşoară în primul rând prin studiul documentelor ce pot fi accesate în arhive, dar se fac şi interviuri cu martorii perioadei. O temă importantă a cercetărilor este înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare, apoi motivele pentru desfiinţarea acesteia (politica maghiarimii conduse de români): schimbarea elitelor şi recrutarea acestora; procesul de colectivizare; instutuţiile cultural-didactice; opoziţia socială ce putea fi resimţită în anii 50 în Regiunea Autonomă Maghiară (opoziţie ascunsă; banditism social); procesele de naţionalizare; fenomenele modernizării ce începe. Participanţii la studii plănuiesc editarea colecţiei de studii.

Cum s-a înfiinţat Regiunea Autonomă Maghiară? In septembrie 1950 s-au înfiinţat în România regiunile şi raioanele. Pe fostul Pământ Secuiesc s-au înfiinţat raioanele, cu o majoritate maghiară importantă, Mureş, Sângiorgiu de Pădure, Odorhei, Gheorgheni, Ciuc, Sfântu Gheorghe şi Târgu Secuiesc, respectiv ce cuprind un număr mare de maghiari, Racu şi Reghin. De Regiunea Mureş atunci înfiinţată aparţineau raioanele Mureş, Sângeorgiu de Pădure, Reghin, Gheorgheni, în timp ce de Regiunea Stalin aparţineau raioanele Ciuc, Odorhei, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc şi Racu. Pe 18 iulie 1952 se supune dezbaterii publice proiectul noii Constituţii a Republicii Populare Române. In capitolul ce vorbeşte despre Organizarea de stat pot fi citite următoarele: Art. 19 – Regiunea Autonomă Maghiară din cadrul Republicii Populare Române este formată din suprafeţele locuite de populaţia compactă maghiară secuiască şi această Regiune Autonomă are conducere aleasă de locuitorii acesteia. Raioanele Regiunii Autonome Maghiare sunt: Gheorgheni, Odorhei, Reghin, Sângiorgiu de Pădure, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Târgu Mureş, Topliţa. centru administrativ al Regiunii Autonome Maghiare este oraşul Târgu Mureş. Art. 20 – Legile Republicii Populare Române sunt obligatorii în Regiunea Autonomă Maghiară. Art. 21 – Statutul Regiunii Autonome Maghiare este elaborat de către Regiunea Autonomă Maghiară şi se prezintă spre aprobare Marii Adunări Naţionale a Republici Populare Române. In zilele următoare, fără a se aştepta până se votează noua constituţie, se formează noile structuri de partid şi de stat. Pe 23 iulie se instalează noua conducere de partid a regiunii (prim-secretar, secretar, membrii ai biroului) respectiv membrii Colegiului Regional de Partid. In ziua următoare se face planul de muncă şi pe baza acestuia în frunte cu organizaţiile de partid şi instituţiile de stat, între 24 şi 30 iulie, se trece la preluarea raioanelor ce aparţin de regiune şi se predau cele ce trec la alte regiuni. Pe 29 iulie Comisia Executivă temporară a Regiunii Autonome Maghiare îşi ţine prima şedinţă.

De ce s-a înfiinţat Regiunea Autonomă Maghiară? In legătură cu evenimentele cercetătorii, azi, pot doar să formuleze întrebări. Nu se ştie de când a plănuit şi de ce a hotărât conducerea română de partid şi de stat ca să se înfiinţeze o regiune autonomă; de ce au decis aşa în 1952 şi nu în 1950, la prima reorganizare administrativ-teritorială. Au cedat la presiunile conducerii sovietice, sau a fost o concepţie proprie? Au pus în practică teoria dezbină şi stăpâneşte, înfiinţând o zonă cu majoritate maghiară, unde s-au înfiinţat şi au funcţionat instituţii etnice diferite de cele din celelalte regiuni locuite de maghiari din Ardeal, iar această funcţionare a fost întăritoare pentru identitatea maghiară, sau au căutat din primul moment o tactică şi au găsit cel mai înalt scop, pe teritoriul ţării ce construia socialismul, respectiv solidificarea unităţii naţionale? Sau a fost prea mare opoziţia, pe Pământul Secuiesc, faţă de construcţia comunismului, mai exact faţă de caracterul distrugător al comunităţii locale, faţă de colectivizare, şi au considerat că era mai bine să se ocolească eventualele conflicte etnice, legate de aceasta?

Ce a spus Stalin despre autonomie? Din materialele rezultate în cursul cercetărilor din arhive: ceea ce rezultă pe urma indicaţiilor lui Stalin, este doar o autonomie temporară; nu este autonomie ci subordonare. Conform lui Stalin autonomia regională nu este altceva decât cea mai concretă uniune a centrului şi a regiunilor, a căror componenţă etnică diferă, şi această unitate serveşte la întărirea puterii statale centrale. Şi în situaţia noastră se întâmplă aceasta, noua constituţie spune: Legile Republicii Populare Române sunt obligatorii pe teritoriul Regiunii Autonome Maghiare… Nu vor exista şi nu pot exista nici un fel de bariere despărţitoare sau alte măsuri administrative care să izoleze această regiune de restul ţării… Sarcina organelor puterii de stat este aceea ca armele dictaturii proletare să fie împotriva jefuitorilor, respectiv a tuturor aţâţătorilor şovini. Se complace în iluzii cel care nu citeşte din aceste rânduri ceea ce cuprind cu adevărat: înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare nu produce o separare autonomă, ci – indiferent de nume – o uniformizare, o integrare. Motivul înfiinţării regiunii, pe lângă eventualele motive macropolitice, poate fi şi aservirea tuturor cetăţenilor, indiferent de naţionalitate în slujba construirii statului, a dictaturii staliniste.

Expropierea sistematică a proprietăţii funciare. In Regiunea Autonomă Maghiară s-au desfăşurat aceleaşi procese ca şi în celelalte regiuni – cu diferenţa că, în cazul expropierilor, oficiali maghiari, instituţii maghiare au dus la sfârşit sarcinile trasate. Pe lângă formele de expropiere a terenurilor şi a imobilelor cunoscute în anii 50 (colectivizare, naţionalizare), puterea politică s-a străduit continuu să mărească proprietatea socialistă şi pe calea decretelor. Decretul cu putere de lege nr. 111/1951 stabilea luarea în proprietatea statului a proprietăţilor fără moştenitori sau fără proprietari. După naţionalizarea marilor proprietăţi şi a întreprinderilor industriale, prin decretele şi hotărârile Consiliului de Miniştri numărul 92/1950, 142/1952, 308/1953, 524/1955 s-a stabilit expropierea, de bunurile mai importante, ale categoriilor sociale mai sărace, de pământuri şi de clădiri. Dintre acestea cea mai cunoscută a fost hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 308 din februarie 1953, ce a fost în vigoare până la sfârşitul anilor 50. Intr-un raport regional, se poate citi că decretul 308 dă posibilitatea ca angajaţii intreprinderilor şi uzinelor să îşi ofere pământurile statului, respectiv şi acelor chiaburi, care datorită bătrâneţii sau bolii nu pot să îşi lucreze imobilele agricole.

Pe 9 februarie 1952 se înfiinţează comisia pentru punerea în aplicare a hotărârii 308: se convoacă preşedinţii consiliilor populare, se formează comisii raionale şi comunale, în acestea din urmă trebuiau aleşi ţărani săraci. Scenariul oferirii pământurilor către stat este documentul cinismului puterii: proprietarii trebuiau să ceară ca consiliile populare locale să preia o parte a proprietăţii. Comisiile comunale sau orăşeneşti judecau cererea de ofertă – erau de acord cu aceea ca proprietatea oferită să treacă în proprietatea statului – la comisiile raionale, de aici, datele centralizate erau trimise spre aprobare la Consiliul Popular Regional. După intrarea în vigoare a Hotărârii Consiliului de Miniştri, în Regiunea Autonomă Maghiară 2595 de persoane şi instituţii au predat pământul către stat. Proprietarii pot fi enumeraţi în următoarele categorii sociale: 467 muncitori, 1150 funcţionari, 150 pensionari, 444 chiaburi, 227 de instituţii (parohii), 289 de liber profesionişti, 92 de ţărani muncitori. In mai 1953 au fost preluate 14.874 ha. In raioanele de pe suprafaţa actualului judeţ Harghita s-au predat următoarele suprafeţe: Ciuc 990 ha, Gheorgheni 1047 ha, Topliţa 158 ha, Odorhei 2031 ha. Suprafeţele agricole astfel obţinute erau folosite pentru întărirea organizaţiilor de producţie socialiste. In raionul Ciuc în vara anului 1950 s-au înfiinţat 8 gospodării colective, în care au intrat 368 de ţărani săraci şi mijlocaşi… Suprafaţa totală adusă de către membrii a fost de 554,39 ha. Statul a acordat un sprijin mare gospodăriilor colective prin acordarea în folosinţă veşnică din rezervele statului 478,47 ha. Astfel suprafaţa celor 8 gospodării colective din raion este de 1052,86 ha.

Din suprafeţele cedate pe baza unor contracte pe o perioadă de 4-5 ani s-au dat în folosinţă terenuri producătorilor individuali ce deţineau suprafeţe mici. Tot în proprietatea statului au fost preluate şi parcelele considerate ca părăsite. In raionul Odorhei în 1953 s-a făcut o evidenţă a suprafeţelor de acest tip, între cei 59 de proprietari care şi-au părăsit terenurile au fost nu doar funcţionari, chiaburi, mici cetăţeni, ci şi ţărani săraci şi mijlocii. In Regiunea Autonomă Maghiară, în primăvara anului 1953, 242 de persoane au declarat ca părăsite 1412 ha (1524 parcele). Presiunea generală asupra societăţii este ilustrată de faptul că printre cei care au părăsit suprafeţele, ce mai mulţi (110 persoane) au fost ţăranii muncitori. O parte din suprafeţele trecute în administrarea statului au rămas în continuare nelucrate: în raionul Ciuc conform raportului comisiei din 28 august 1953 pe suprafaţa oraşului, din terenurile predate statului, conform decretului 308, multe au rămas neînsămânţate în cursul primăverii, ceea ce dă o imagine rea pentru atragerea de noi membri. In raionul Odorhei tot în acest an din suprafeţele preluate ca părăsite, jumătate au rămas nelucrate. Din suprafeţele ce au format rezerva statului prin aplicarea HCM (n.n Hotărârea Consiliului de Miniştri) 308/1953 au fost despăgubiţi acei proprietari ai căror terenuri au fost preluate pentru construcţii industriale, drumuri, căi ferate,înfiinţarea de halde de steril pentru mine. Decretul cu putere de lege nr. 478/1954 reglementa de asemenea modul de dăruire către stat. Cinismul puterii a fost preluat şi de către delegaţii locali. Consiliul Popular din Corund raporta următoarele cu privire la preluarea unei suprafeţe din intravilan: proprietarul a cuprins într-un act public propunerea de dăruire către Consiliul Popular Corund, conform decretului cu putere de lege nr. 478/1954, intravilanul gol, aflat în comuna Corund… a propus cu plăcere statului, respectiv Consiliului Popular propunerea de dăriure a imobilului de mai sus, conform decretului cu valoare de lege.

A fost solidaritate locală (sau unitate maghiară)? Una dintre întrebările fără răspuns ale studiilor cu privire la Regiunea Autonomă Maghiară este dacă conducătorii sistemului administrativ înfiinţat în 1952 au avut un rol în apărarea intereselor, a identităţii etnice a societăţii locuitorilor maghiari. Până acum nu am găsit nici o contribuţie cu privire la exercitarea acestui rol. Uneori s-a întâmplat ca un om micuţ înrăit să se opună puterii şi sunt mai multe sute de exemple că, cu sprijinul conducerii locale, s-au rezolvat cu succes acţiunile. Dar în aceste cazuri legăturile dintre conducătorii locali şi persoanele ce îşi căutau dreptatea explică coaliţia de moment. Aceste situaţii reprezintă un procent neînsemnat în materialele de arhivă: conducătorii comunali, raionali şi regionali se străduiau să ducă la îndeplinire ordinele”. Gagyi Jozsef, Olah Sandor, Autonomie sau integrare dictată? – Studiul proceselor sociale, politice, economice din anii 50, în „Hargita Nepe”, nr. 257 din 05.11.2002

“In Transilvania, timp de secole, secuii, maghiarii şi saşii şi-au organizat şi trăit viaţa în unităţi autoadministrative separate. Nu au obstrucţionat nici conducerea, organizarea locală a românilor care s-au colonizat/stabilit relativ târziu. La Trianon însă nu s-a cerut opinia secuimii privind autodeterminarea, nu li s-a dat posibilitatea să decidă prin referendum despre apartenenţa sa politică. A fost obstrucţionat dreptul exprimării libere a voinţei. In anii care au trecut, în zadar a existat o voinţă de exprimare a pretenţiei autonomiste a secuimii, referendum intern, parlamentul român nu a permis nici măcar să constituie obiectul dezbaterii parlamentare, la fel ca şi Băsescu, preşedintele populist al tuturor românilor, care în timpul turneelor sale efectuate pe Pământul Secuiesc a şters autonomia de pe lista problemelor de dezbătut, ca şi cum nu ar exista. De ce l-ar fi interesat pe el un lucru mărunt, şi anume că acest grup etnic avea propria sa autoguvernare, chiar şi înaintea să adere la maghiarime.

Cu prostie împotriva autonomiei. Naţionaliştii români ştiu bine că în cazul în care secuimea va câştiga autonomia, îi va fi asigurată dăinuirea. Mai mult chiar, acordarea statutului de om liber ar putea elibera energii prin care ar putea deveni exemplară şi dezvoltarea economică a acestor teritorii. Ar înceta sentimentul de inferioritate inoculat în suflete, radiaţia negativă a gândirii cosmopolite a maghiarimii din ţara-mamă. S-ar putea forma o intelectualitate maghiară care edifică o conştiinţă naţională sănătoasă. Ştiu bine că, în prezent, lenea spirituală a ajuns la un nivel atât de ridicat încât o parte dintre intelectualii noştri care vorbesc ungureşte contribuie la deznaţionalizare, renunţarea la sine conform ritmului prevăzut în programa şcolară chiar şi în şcolile declarate maghiare. In cazul acordării autonomiei, se crează condiţii corespunzătoare cunoaşterii istoriei şi culturii maghiare, într-un sistem şcolar maghiar, propriu, de sine stătător. Autorul acestor rânduri îşi poate imagina şi faptul că pe Pământul Secuiesc mulţi profesori de istorie, pedagogi ar putea fi concediaţi din învăţământ, deoarece au ajuns acolo pe bază de contraselecţie, fără conştiinţă profesională. Este de înţeles puternica rezistenţă, pasivitatea în acel grup al intelectualităţii noastre care nu mai poate, poate nici nu mai vrea să iasă din lenea spirituală, din mocirla adâncă a indiferenţei, deoarece le este greu să recupereze lipsa cunoştinţelor din domeniul istoriei maghiare. De aceea, o parte din intelectualitatea noastră nu consideră o menire formarea unui tineret cu o puternică conştiinţă maghiară, contribuind, vrând-nevrând, prin lipsa conştiinţei, la obstrucţionarea luptei pentru autonomie.

Cu sărăcie împotriva autonomiei. Cine s-ar putea gândi la faptul că şi sărăcirea conştientă poate fi utilizată în lupta împotriva autonomiei. In lunile de după lovitura de stat din 1990, reprezentanţii românilor naţionalişti au constatat uluiţi că maghiarii – despre care credeau că i-au lichidat – îşi revendică drepturile, demonstrând în mase de sute de mii de oameni. Nu este întâmplător deci, că la idele lui martie 1990, s-a organizat pogromul de la Târgu Mureş, iar apoi s-a încercat intimidarea întregii maghiarimi din Transilvania, prin campania psihologică numită Raportul Har-Cov. Intre timp, şi-au dat seama că în procesul de demaghiarizare, decapitarea, ciomagul şi măcelul armat – caracteristice lui Horea în 1784, Avram Iancu în 1848 şi Garda Maniu în toamna 1944 – constituie deja metode demodate. La fel, nu se mai poate continua industrializarea grandomană aplicată de Ceauşescu, iar maghiarii nu pot fi vânduţi după modelul saşilor. In felul acesta s-a născut ideea genială, conform căreia teritoriile locuite majoritar de maghiari trebuie sărăcite, infrastructura trebuie distrusă, trebuie creată o existenţă nesigură. S-au gândit că, în asemenea condiţii tinerii maghiari vor părăsi în masă pământurile strămoşilor. Sărăcia va fi cea mai bună armă şi pentru împiedicarea autonomiei secuieşti, deoarece dacă nu vor exista secui, nu va fi nevoie nici de autoguvernare. Rezultatul este spectaculos. Prin luarea unor decizii, prin împărţirea fondurilor -la Bucureşti, şi în oraşele îndepărtate, Alba Iulia, Braşov, Ploieşti etc.- s-a realizat cu succes degradarea Pământului Secuiesc, iar reţeaua de drumuri precară îi sperie pe investitorii străini. Se ştie şi faptul că Pământul Secuiesc nu-şi poate recăpăta dreptul la autodeterminare, autonomia, deoarece acest lucru ar împiedica românizarea rapidă a judeţelor Harghita, Mureş şi Covasna. Dar nu se ştie de ce slujesc puterea română naţionalistă, de ce sabotează validarea sistemului real de valori unii politicieni maghiari cu funcţii locale şi centrale, sau unii întreprinzători. Se pare că în lupta împotriva sugrumării sărăciei, se pierde ideea autonomiei.

In concluzie. După prezentarea fundalului istoric, se poate constata că este justă revendicarea autoguvernării interne -în cadrul României- a Pământului Secuiesc, care este maghiar şi astăzi într-un procent de 80%. Politicul românesc nu vrea să audă de acordarea autoguvernării teritoriale, deoarece cunoaşte foarte bine că acest teritoriu a ajuns sub dominaţia sa în mod ilegal, nu prin referendum şi printr-o înţelegere paşnică. Totodată, ştie şi faptul că nu trebuie să se teamă că îl va pierde, deoarece este arhicunoscută gândirea antinaţională a majorităţii maghiarimii şi a politicului din ţara-mamă. Este clar şi faptul că, în pofida tuturor alarmărilor, părţile locuite de secui în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, situate la sute de km distanţă de graniţa ungară, nu vor putea deveni un stat independent în scurt timp, deoarece ar fi nevoie de mulţi ani ca să se formeze conştiinţa naţională proprie a poporului, în baza căreia, conform dreptului internaţional, i s-ar cuveni dreptul înfiinţării statului de sine stătător. S-ar putea întâmpla însă, ca tocmai obstrucţionarea din partea puterii naţionaliste române, respingerea revendicării autonomiei teritoriale, să urgenteze trezirea conştiinţei secuimii, iar aceasta, ca popor, nu se va mai mulţumi doar cu autonomie, ci îşi va revendica dreptul la propria-i statalitate. Este clar şi faptul că este necesară creare unei elite politice care să-şi asume lupta, deoarece majoritatea elitei politice maghiare formate în ultimii 20 de ani în Transilvania -care are parte de putere şi este legată (şi) din punct de vedere economic de structurile puterii- foloseşte problema autonomiei doar ca slogan, ca mijloc. In astfel de condiţii, obţinerea autoguvernării pe bază etnică este grea dar nu irealizabilă. Este vorba de faptul că, după românizarea reuşită a Transilvaniei, elita politică românească consideră că se apropie de marele ideal românesc, crearea statului naţional unitar, omogen. Să avem încredere în faptul că secuimea se va regăsi, nu va permite ca sărăcia, prostia şi egoismul să învingă autonomia, deoarece de aceasta depinde viitorul său, dăinuirea sa!” Kadar Gyula, Tradiţia transilvăneană a autodeterminării”, în “Haromszek”, nr.5494 – 01.10.2008

„Marile adunări de la Miercurea Ciuc şi de la Odorheiu Secuiesc reprezintă evenimente marcante în lupta pentru autonomia secuiască. In cadrul celei din urmă adunări a avut loc prezentarea hărţii teritoriului autonom secuiesc, a drapelului şi hărţii acestuia. Studiind harta, putem constata următoarele: Pământul Secuiesc autonom prezintă graniţele teritoriilor locuite în procent de 80% de secui-maghiar şi regiunile sale administrative, care în linii mari sunt identice cu cele ale Pământului Secuiesc istoric, însă intensitatea sa este puţin mai mică. Diferenţa constă din faptul că lipseşte cea de-a cincea parte a Pământului Secuiesc istoric şi anume Scaunul Arieş. In cazul în care aruncăm o privire asupra hărţii Pământului Secuiesc, atunci în zona limitrofă nord-vestică găsim o regiune cum ar fi de exemplu zona Topliţa, care aparţinând de Pământul Secuiesc, va face parte din Scaunul-Gheorgheni. Am putut observa cu bucurie faptul că centrul de odinioară al Scaunului Mureş, Târgu Mureş este de asemenea parte a Pământului Secuiesc, ceea ce este firesc. In baza documentelor se poate dovedi faptul că în timpul sistemului totalitarist încetăţenit de către Ceauşescu, la indicaţia partidului, anual trebuiau colonizaţi un anumit număr de români. Obiectivul a fost unanim: trebuie schimbat caracterul maghiar al oraşului. In pofida faptului că aceşti colonişti au sosit ca şi colonizatori şi au beneficiat de avantaje, sunt locuitori ai acestui oraş doar de câteva generaţii încoace. Cei care au elaborat autonomia teritorială secuiască au ţinut cont de componenţa etnică. S-ar dori anexarea acestui oraş de teritoriul autonom secuiesc, aşa cum s-a procedat cu Bolzano, care, ca şi oraş locuit în majoritate de italieni, a aderat la regiunea autonomă germană câştigând în cadrul acesteia un statut juridic separat. In sinteză, studiind harta, putem observa faptul că graniţele exterioare ale Pământului Secuiesc, precum şi cele opt unităţi administrative interne diferă într-o măsură mică de Pământul Secuiesc creat din punct de vedere istoric, schimbările obligatorii oglindind însă raporturile modificate.” Kadar Gyula, Harta teritoriului autonom secuiesc, „Szekely hirmondo”, nr. 38 – 25.09-01.10.2009

„Autonomia Pământului Secuiesc este legitimă? Căutăm răspuns şi la această întrebare atunci când ne referim la harta teritoriului secuiesc, prezentată în data de 5 septembrie, la Odorheiu Secuiesc. Această hartă descrie o regiune în care, potrivit datelor recensământului oficial, numărul locuitorilor este de 809.000, din care 613.000, adică 75%, sunt secui. Această hartă prevede graniţele regiunii autonome şi opt unităţi administrative interne, scaune. Aceste scaune sunt următoarele: Mureş, Odorhei, Gheorgheni, Ciuc, Brăduţ-Micloşoara, Kezdi, Orbai şi Sepsi. Graniţele lor urmează graniţele secuieşti tradiţionale, la care se mai adaugă câteva localităţi cu locuitori secui din judeţele Alba de Sus, anexate în anul 1876 de judeţele secuieşti, precum şi câteva localităţi situate de-a lungul frontierei. Cu ocazia organizării administrative din anul 1968, suprafeţele forestiere imense din zona de frontieră au fost anexate de Moldova. Scaunul Caşin, care are aproximativ 3000 de locuitori, a devenit din punct de vedere administrativ parte a Scaunului Ciuc. Micloşoara din Scaunul Sepsi şi Brăduţ din Scaunul Odorhei au fost unificate, creându-se astfel Bazinul Baraolt, o unitate care să cuprindă întregul Bazin al Baraoltului, scaunul unificat Brăduţ-Micloşoara. Suprafaţa Pământului Secuiesc autonom este puţin mai mică decât a Pământului Secuiesc istoric, însă graniţele sale urmează, cu modificări mai mici sau mai mari, graniţele istorice. In ceea ce priveşte suprafaţa Pământului Secuiesc, opiniile specialiştilor diferă. Gyorffy Gyorgy consideră că teritoriul Pământului Secuiesc este de 13.500 kmp. Orban Balazs a estimat această suprafaţă ca fiind de 12.800 de kmp, în timp ce Vokfori Laszlo a afirmat că este de 10.880 de kmp. Suprafaţa teritoriului autonom este de 9980 de kmp. Diferenţa amintită poate fi explicată prin faptul că din teritoriul Pământului Secuiesc autonom lipseşte Scaunul Arieş, precum şi regiunea sudică a Scaunului Sepsi şi a Scaunului Orbai.

Oricine poate decide cât de motivată este autonomia teritorială a Pământului Secuiesc, comparând datele demografice şi suprafaţa Pământului Secuiesc cu cele ale regiunii autonome germane din Tirolul de Sud, care se situează în zona de nord a Italiei. In anul 1960, când ONU i-a solicitat Italiei să soluţioneze în comun cu Austria problema autonomiei grupului etnic german, procentul germanilor tirolezi era de 62,2%, iar suprafaţa regiunii autonome de 7400 de kmp. Este firească întrebarea de ce este necesară autonomia. Răspunsul este următorul: doar astfel îşi poate păstra poporul secuiesc identitatea şi doar astfel poate participa la soluţionarea propriului său destin. Bilingvismul poate fi realizat în baza intereselor reciproce. Un model de urmat pare a fi soluţia Tirolului de Sud. Acest lucru înseamnă că în cazul în care cineva se implică în învăţarea unei alte limbi, are dreptul de a beneficia de o indemnizaţie de zece la sută la salariu.

Pământul Secuiesc autonom. Regiunile sudice ale Scaunului Sepsi şi Orbai, localităţile româneşti ale aşa-numitei regiuni a Buzaielor, s-au creat în urma colonizărilor din secolele XVIII-XIX. Suprafeţele forestiere imense s-au aflat sute de ani în proprietatea familiilor Beldi şi Mikes şi a unor localităţi învecinate. Din punct de vedere administrativ, această zonă a aparţinut localităţilor Zagon şi Zăbala din Scaunul Sepsi.

Scaunul Arieş. Până la reorganizarea administrativă din anul 1876, acesta a făcut parte din cele cinci scaune secuieşti. Scaunul Arieş a fost creat de secuii din Transilvania de Nord în jurul anului 1270. Intre timp s-au înfiinţat noi localităţi, cele vechi au fost desfiinţate, respectiv multe dintre ele şi-au pierdut statului juridic secuiesc.Din punct de vedere etnic, scaunul secuiesc reprezintă o unitate maghiară închisă, însă distrugerile din jurul anului 1600, evenimentele însângerate din anii 1784 şi 1848 au decimat locuitorii şi, ca urmare, şi aici a început colonizarea românilor. In a doua parte a secolului XX, din ce în ce mai multe localităţi au devenit mixte. Românizarea satelor s-a amplificat în perioada colectivizării, deoarece secuii privaţi de pământurile lor au plecat în masă la oraşe. In anul 1966, procentul maghiarilor este doar de 43,4%, iar procesul se accentuează în următorii 11 ani. In anul 1977, procentul lor este doar de 32,7%. In anul 2002 -potrivit datelor consiliului local- numărul românilor a atins un procent de 74,2%, 3.254 de persoane, în timp ce numărul maghiarilor este în scădere continuă, de numai 1.100 de persoane, adică 25,1%.

După cum dovedesc datele, colonizarea românilor, introducerea dominaţiei româneşti se accentuează după anul 1918, şi, într-o perioadă relativ scurtă, se schimbă caracterul etnic al localităţilor locuite timp de 700 de ani în majoritate de maghiari. In baza acestor lucruri putem constata că pentru salvarea grupului etnic din Scaunul Arieş a rămas o singură posibilitate: anexarea Scaunului Arieş la Pământul Secuiesc autonom. Baza juridică a acestei idei constă în faptul că originea acestor localităţi este secuiască. Timp de secole, ele au fost sate secuieşti şi tocmai din această cauză poporul băştinaş are dreptul de a dispune de ele. Considerăm desigur că trebuie să se ţină cont de noile procente etnice iar Scaunului Arieş trebuie să i se asigure un statut aparte în cadrul Pământului Secuiesc autonom, la care ar urma să adere satele locuite în majoritate de maghiari şi satele mixte.

Topliţa şi împrejurimile. Studiind harta, în zona periferică nord-vestică a Pământului Secuiesc regăsim localitatea Topliţa şi împrejurimile ei. Apartenenţa acestora de Pământul Secuiesc este motivată nu numai de numărul mare de maghiari ci şi de faptul că această regiune este, din punct de vedere geografic şi administrativ, parte a Scaunului Gheorgheni. Locuitorii ei au aparţinut de judeţul Harghita încă de pe vremea organizării administrative din anul 1968. In acest caz este important de evidenţiat faptul că la planificatul Pământ Secuiesc autonom poate adera orice localitate. Există exemple internaţionale în acest sens: trei sferturi din localităţile ladine au decis cu ocazia înfiinţării teritoriului autonom Tirolul de Sud, că doresc să facă parte din acesta. Centrul de odinioară al Scaunul Mureş, Târgu Mureş, este de asemenea parte a Pământului Secuiesc autonom. Forum Siculorum a preluat numele de Târgu Mureş în anul 1616. Dat fiind faptul că o parte din locuitori sunt de naţionalitate română, Târgu Mureş va adera la teritoriul autonom, asemeni oraşului Bolzano din Tirolul de Sud, locuit în majoritate de italieni, care dispune de un stat special”. Kadar Gyula, Harta teritoriului autonom secuiesc, în „Haromszek”, nr. 5790 – 28.09.2009

„Ca rezultat al luptelor drepte de eliberare naţională din 1918 şi ca urmare a tratatelor de pace glorioase din 1920, în Europa s-au creat state naţionale precum, de pildă, Cehia, Iugoslavia şi România. Alipirea Transilvaniei la România boierească, prin ruinarea ei la nivelul acesteia, i-au condamnat pe locuitorii români şi maghiari ai Transilvaniei la un nivel de trai mai scăzut. Locuitorii saşi care timp de 800 de ani au realizat un progres economic, au fost vânduţi precum animalele. In cei 90 de ani care au trecut, cel puţin 400.000 de maghiari transilvăneni au devenit apatrizi, fiind nevoiţi să-şi părăsească pământul natal.

Oraşele maghiare şi germane ale Transilvaniei au fost românizate. Procentele etnice seculare ale oraşelor Braşov, Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Cluj şi ale altora mai mari, locuite de maghiari şi germani, au fost modificate cu forţa. Colonizarea planificată nu a cruţat nici Pământul Secuiesc. Colonizarea, supunerea unei conduceri româneşti a celui mai mare oraş secuiesc, Szekelyvasarhely, numit mai nou Târgu Mureş, s-a încheiat după pogromul sângeros din 1990, când mii de maghiari s-au refugiat din oraş. Acum, forţele româneşti naţionaliste, extremiste au ochit lichidarea terenului maghiar rămas, a Pământului Secuiesc.

Pământul Secuiesc istoric se întinde pe teritoriul a două judeţe. Cele 500 de aşezări, locuite de maghiari în procent de 80%, şi dreptul la autonomie al poporului secuiesc ce numără 700.000 de persoane, sunt numite inacceptabile în situaţia în care în cei 1.114 de ani care au trecut de la descălecarea maghiarilor, doar 117 ani nu au dispus de autoguvernare. Deci, contrar opiniei publice, autonomia secuimii nu are un trecut de doar câteva secole, ci unul de o mie de ani. Cert este că secuimea avea încă din clipa aderării la maghiarime o autoguvernare totală, un legislativ propriu.

Pământul Secuiesc istoric reprezintă doar 4,5% din teritoriul României şi este situat la 400 km distanţă de Ungaria, atât cât a mai rămas din ea, deci nu periclitează unitatea statului român. Intimidarea prin utilizarea fantomei ruperii Pământului Secuiesc este în realitate un pretext josnic şi fals pentru frustrarea secuimii de drepturi colective. In spatele acordării autonomiei se ascunde intenţia răuvoitoare ca în lipsa autonomiei, în câţiva ani, regiunea sărăcită în mod conştient, să devină una achiziţionabilă, ceea ce va permite slăbirea etnică mai rapidă a blocului maghiar şi atunci se va putea împlini marele vis românesc, înfiinţarea statului naţional omogen amintit ca fapt în constituţiile româneşti. Nu este, deci, întâmplătoare strădania elitei româneşti naţionaliste aflate la putere de a menţine discriminarea dezavantajoasă. Nu este întâmplător nici faptul că puterea tratează cu îngâmfare şi cinism dreptul la autonomie al secuimii. Dat fiind faptul că deciziile nu se iau pe plan local, pe Pământul Secuiesc, sărăcirea regiunii continuă. Scopul este determinarea locuitorilor indigeni ai regiunii ruinate, lipsite de infrastructură să aleagă benevol calea pribegiei. Rezultatul concret al sărăcirii artificiale: în decembrie 2008, venitul brut al locuitorilor judeţului Covasna era cu 36,5% mai mic decât media pe ţară. Desigur, disproporţionalitatea este uriaşă chiar şi printre cei care trăiesc în mijlocul judeţului, deoarece locurile de muncă bine plătite li se cuvin -în mod tradiţional- românilor. ….Cei care consideră că în 1918 a fost legală ruperea de Ungaria a Transilvaniei locuite şi de români în procent de 53%, de ce nu consideră justă autonomia Pământului Secuiesc locuit de maghiari în procent de 80%? Am convingerea că dacă secuiul s-ar simţi ca acasă pe pământul său natal, acest lucru nu le-ar dăuna nici celorlalte grupuri etnice. Fireşte că elita română aflată la putere, care se bucură de privilegii şi poziţii, este interesată să-i manipuleze, prin temeri nefondate, pe locuitorii români simpli, tocmai de aceea este important să se accentueze tot timpul că în autoguvernarea secuiască înfiinţată în cadrul României, limba română va rămâne şi în continuare oficială pe lângă cea maghiară şi că, în conformitate cu proporţia numerică, toată lumea participă la guvernare, deciziile însă se iau aici, pe loc, în comun de către cei care trăiesc aici, pentru obiective comune!” Kadar Gyula, Decizii de pace drepte şi autonomia secuiască, „ Haromszek”, nr. 5613 – 25.02.2009

“Peste un sfert (27,5%) din populaţia secuiască de pe Pământul Secuiesc trăieşte în bloc în scaunul Mureş, unde alcătuieşte o majoritate. Esenţa aşa-numitei reforme administrative de la 1968 a constat tocmai în asimilarea forţată, în românizarea localităţii Târgu Mureş, în slăbirea şi asimilarea maghiarimii în bloc. Localnicii de acolo nu au fost niciodată de acord, însă nu le-a fost cerută opinia. In procesul de proiectare a noilor regiuni trebuie avut în vedere acest lucru şi nu este permisă omiterea scaunului Mureş din Pământul Secuiesc autonom -arată, între altele, Izsak Balazs, preşedintele CNS, în scrisoarea deschisă adresată deputatului Korodi Attila şi preşedinţilor CJ Harghita, Covasna şi Mureş. Izsak Balazs atenţionează că deputatul le-a cerut doar consiliilor judeţene Covasna şi Mureş să înceapă pregătirea profesională care să facă ulterior posibilă participarea lor la retrasarea regiunilor, timp în care referendumurile legate de autonomia Pământului Secuiesc sunt obstrucţionate conştient în istoricul scaun Mureş. Infiinţarea Pământului Secuiesc autonom este un interes comun, peste 200.000 de oameni au votat până acum în favoarea acestuia -reaminteşte Izsak, exprimându-şi în acelaşi timp speranţa că nu va exista nici un politician maghiar care, de-a lungul reformei administrative iminente, să devină un susţinător voluntar al politicii de asimilare.” Fără scaunul Mureş, nu există Pământ Secuiesc, în “Haromszek”, nr. 5632 – 19.03.2009

„Dat fiind faptul că principalul obiectiv al politicii româneşti este unitatea amintită în constituţie, crearea unui stat naţional omogen, românizarea teritoriilor locuite de maghiari şi, în cadrul acestora, a Pământului Secuiesc – locuit în bloc de maghiari – continuă şi în zilele noastre. Scopul nu derivă din dezvoltarea caracteristică a Ţării Transilvaniei, deoarece istoria, cultura şi diversitatea acesteia dovedesc tocmai faptul că toleranţa şi autodeterminarea au rădăcini adânci aici în zonă. Noi transilvănenii, maghiari şi români, putem fi corecţi doar cunoscând istoria apolitică a Transilvaniei. Studierea istoriei Transilvaniei ne ajută să înţelegem: Transilvania este patria comună a românilor şi maghiarilor care trăiesc aici, este comoara lor. Ea le aparţine maghiarilor, în baza dreptului istoric al acestora, iar demografic vorbind, le aparţine şi românilor. Dacă românul transilvănean ar cunoaşte istoria reală a Transilvaniei, ar şti că maghiarul transilvănean este de acelaşi rang cu el, iar drepturile lui nu pot fi măsurate şi asemănate cu cele ale senegalezilor veniţi în Europa, aşa cum procedează conducătorii statului român. Trecutul Transilvaniei este cel al autonomiilor, al toleranţei confesionale şi îi încurajează pe cei care trăiesc aici să continue tradiţiile de acest gen ale regiunii. Un exemplu în acest sens sunt secuii, popor înrudit cu maghiarii. Începând din perioada descălecării şi până la sfârşitul primului război mondial, timp de aproape o mie de ani, el a dispus de autoguvernare, asemeni saşilor care au sosit la mijlocul secolului al XII-lea. Convingerea mea este că în cazul în care românul din Transilvania ar recunoaşte trecutul real al Transilvaniei, ar şti şi faptul că nu este corect ca o altă comunitate naţională să fie asuprită şi desfiinţată, doar pentru faptul că într-o situaţie istorică fericită, prin intermediul dictatului, cineva, undeva, a decis în vara anului 1920, ca Ţara Transilvaniei, Partium şi o parte a Banatului să îi fie oferite cadou României, fără chestionarea locuitorilor de acolo. Se ştie că o decizie internaţională care nu s-a născut în baza unei înţelegeri, este injustă. Nu ar fi permis ca românii din Transilvania să fie educaţi în spiritul potrivit căruia ei, în calitate de membri ai naţiunii dominatoare, beneficiază în mod just de privilegii şi în cazul ocupării unor funcţii mai importante în localităţile locuite în majoritate de maghiari.

Mesajul istoriei Transilvaniei este următorul: să învăţăm să ne respectăm reciproc. Baza solidă a acestui fapt va putea fi creată doar dacă elita politică a României va accepta lucrul evident potrivit căruia Transilvania este patria a două popoare, iar aceasta va garanta folosirea simbolurilor şi libera utilizare a limbii materne, o anumită autonomie a regiunilor istorice. Ar fi timpul să se înţeleagă şi faptul că insistarea asupra unui trecut istoric inventat, prezentarea Transilvaniei ca pământ strămoşesc românesc provoacă mari daune în privinţa respectului reciproc dintre cele două popoare. Istoria reală a Transilvaniei sugerează că problema maghiară transilvăneană poate fi soluţionată, cu o singură condiţie: asigurarea, pentru maghiarii din Translvania, a statutului de conaţiune, cu drepturi identice cu cele ale românilor.” Kadar Gyula, Mesajul istoriei Transilvaniei, „Szekely hirmondo”, numărul 29/24-30.07.2009

2. Autonomie şi convieţuire interetnică în „ţinutul secuiesc”.Abordări jurnalistice

“UDMR a înaintat în Senat propunerea de modificare şi completare a legii privind dezvoltarea regională, nr. 315/2004. Norma juridică ar urma să împartă România la 16 regiuni de dezvoltare în locul celor opt actuale şi în general se străduieşte să reînfiinţeze fostele regiuni istorice. In proiectul elaborat de UDMR, judeţele Covasna, Harghita şi Mureş ar urma să aparţină de o singură regiune şi dat fiind faptul că printre obiectivele Uniunii figurează transformarea noilor regiuni în unităţi administrative, vom putea ajunge, în opinia ei, mai aproape de dezideratul autonomiei Pământului Secuiesc.” Ferencz Csaba , Au înaintat legea privind reorganizarea regional, “Haromszek” -nr. 5507 – 16.10.2008

“…Răbdarea oamenilor nu este infinită asemeni răbdării lui Marko Bela. Oamenii, cetăţenii maghiari de pe Pământul Secuiesc nu se vor chinui la infinit pentru salarii de mizerie. Din cauza sărăciei, autoconştiinţa naţională este supusă unei grele încercări. In locul problemelor naţionale încep să primeze cele materiale, din cauza cărora (… ) din ce în ce mai multe persoane îşi vând pământurile, pădurile, autoturismele, sau chiar casele. Acestea nu sunt cumpărate de secui fiindcă aceştia nu au bani. Toate aceste lucruri sunt amplificate de recenta criza mondială. Secuii nu vor tolera prea mult timp faptul că majoritatea funcţiilor de conducere şi a slujbelor bine plătite de pe propriul lor pământ natal sunt ocupate de persoane de naţionalitate română, acest lucru neexistând potrivit legii. Poporul nu va tolera mult timp nici faptul că ignorând drepturile colective, Constituţia într-o frază interzice şi într-o altă fază admite discriminarea etnică. Experienţa potrivit căreia subiecţii asimilării forţate -care abia se stabilesc la noi- încearcă deja să ne conducă sau să ne deposedeze, generează de asemenea o situaţie intolerabilă. Extinderea cu repeziciune a ortodoxiei atinge de asemenea limita răbdării. După Trianon, poporul de pe Pământului Secuiesc este incapabil să nu se simtă cotropit, acest sentiment fiind amplificat de experienţa invadării ce pare a fi de nestăvilit. Dacă pământeanul observă că ţara sa nu mai este secuiască, ce altceva poate să facă decât să se gândească să se mute în zone locuite de mai mulţi maghiari sau să se mute în străinătate? In prezent prin lipsa autonomiei se crează cele mai mari posibilităţi în privinţa dispariţiei maghiarilor care trăiesc compact sau disparat. Autonomia poate oferi un mediu de viaţă mai sigur şi mai dorit pentru cetăţenii de pe Pământul Secuiesc şi poate de asemenea influenţa solidaritatea naţională în direcţia stopării distrugerii zonei în care maghiarii locuiesc disparat. Mai simplu: dăinuirea zonei în care maghiarii trăiesc disparat depinde de autonomia Pământului Secuiesc. Putem vedea deci că cel care se pronunţă împotriva referendumului privind autonomia, insistă asupra desfiinţării cât mai urgente a maghiarimii transilvănene. Este contradictoriu sentimentul generat de inexistenţa autonomiei: eşti acasă şi totuşi te copleşeşte sentimentul dorului de casă! In opinia mea, în prezent cel mai important lucru -care contează- este ca acasă pe pământul nostru natal să ne putem simţi acasă, cât mai repede şi cu adevărat. Pentru acest lucru este necesară obţinerea neîntârziată a autonomiei!!!” Pildner Jozsef, Cum văd ‘dezvoltarea’ Pământului meu natal?, în „Haromszek” nr. 5544 – 28.11.2008

“CNS a luat fiinţă pentru a reprezenta -ceea ce a şi făcut cu consecvenţă- pretenţia poporului secuiesc la autonomie. Prin intermediul unui referendum de exprimare a voinţei, poporul secuiesc a arătat că doreşte în mod unitar înfăptuirea autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc. In momentul înfiinţării CNS, în anul 2003, existau toate condiţiile pentru ca negocierile demarate să aibă succes, dat fiind faptul că România se afla la mijlocul procesului de integrare. Existau condiţiile necesare pentru ca revendicările interne să fie accentuate prin presiune externă şi să oblige puterea română să facă anumite concesii. In 26 septembrie 2005, prin ratificarea de către parlamentul budapestan, fără condiţii, a aderării României la UE, a dispărut şi ultima posibilitate de exercitare a vreunei presiuni externe. Elita politică ungară a trădat cauza autonomiei. Azi, România este membră UE şi NATO cu drepturi depline. Am chemat guvernul român, parlamentul român şi partidele politice la dialog, la negocieri, cerând autonomie teritorială pentru poporul secuiesc. Tăcerea şi ignorarea au fost însă răpsunsul. Ne-am adresat şi clasei politice ungare. Respingerea fără echivoc, ipocrizia au fost răspunsul. Ne-am adresat forurilor UE. Am fost întâmpinaţi cu o nedumerire prefăcută. După 2003, s-au schimbat aşadar radical atât condiţiile interne, cât şi cele externe. Azi, în contextul independenţei Kosovo, recunoscute deja şi de Macedonia, conceptul de autonomie este impus de istorie. Noua situaţie impune o nouă strategie! Progresul este posibil într-un singur mod: trebuie să transformăm cauza autodeterminării poporului secuiesc într-o problemă internaţională. Ciumani, 21.10.2008. Consiliul Secuiesc al scaunului Gheorgheni” Motivaţia hotărârii privind autodeterminarea poporului secuiesc / Proiect, în “Europa Ido”, nr. 25 –decembrie 2008

“Constatând cu indignare faptul că după alegerile parlamentare, manifestările antimaghiare ale guvernului român şi ale preşedintelui s-au accentuat, conştienţi de faptul că autonomia Pământului Secuiesc are un trecut secular, amintindu-ne de faptul că şi în documentul fundamental al naşterii statului român modern era garantată autonomia teritorială a Pământului Secuiesc, care existase – cu drepturi ştirbite, ce-i drept- chiar şi în cele mai întunecate vremuri comuniste, ţinând cont de formele de autonomie asigurate în ţările Uniunii Europene şi de recunoaşterea drepturilor minoritare colective, care garantează convieţuirea paşnică dintre comunităţile etnice, noi, participanţii la marea adunare de la Sfântu Gheorghe (organizată de bisericile istorice maghiare), revendicăm: 1. asigurarea unei reprezentanţe etnic proporţionale în instituţiile de stat centrale şi locale; 2. stoparea colonizărilor dirijate, făţişe sau mascate, prin care se urmăreşte modificarea procentelor etnice; 3. stoparea atrofierii intenţionate a economiei Pământului Secuiesc şi o dezvoltare echitabilă a infrastructurii; 4. retrocedarea accelerată a bunurilor bisericeşti şi comunitare confiscate; 5. stoparea extinderii unităţilor militarizate şi, la fel cum se întâmplă în alte regiuni ale ţării, transferarea imobilelor unităţilor militare în administrarea autoguvernărilor locale; 6. înfiinţarea universităţii maghiare autonome sprijinte de stat; 7. recunoaşterea, pe lângă limba română, a limbii maghiare ca limbă oficială regională; 8. recunoaşterea şi extinderea drepturilor colective; 9. autonomia teritorială a Pământului Secuiesc; 10. retragerea, de către preşedintele Traian Băsescu, a afirmaţiilor sale jignitoare la adresa poporului secuiesc” Petiţie Adresată Preşedinţiei României, guvernului României şi Parlamentului European, în “Haromszek”, nr. 5599 – 09.02.2009

“Domnule Preşedinte! In calitate de cel mai important demnitar de stat al României, reprezentând poziţia oficială a României, aţi declarat la Budapesta, în prezenţa preşedintelui Republicii Ungare, că Pământul Secuiesc nu va avea niciodată autonomie, la care aţi mai adăugat că România este stat naţional unitar şi nu va recunoaşte niciodată drepturile colective. Afirmaţiile dumneavoastră contravin dreptului internaţional, sunt în contradicţie cu obligaţiile internaţionale asumate de România, lezează respectul de sine al poporului secuiesc, al comunităţii naţionale maghiare şi încearcă că creeze o situaţie de forţă majoră care periclitează stabilitatea europeană. Domnule Preşedinte! In felul acesta, dumneavoastră şi, prin intermediul dumneavoastră, politica română încercaţi astfel să negaţi o realitate existentă de peste o mie de ani, şi anume existenţa -organizată în formă statală- a poporului secuiesc pe pământul Transilvaniei. România încearcă să ne dezmintă existenţa prin intermediul constituţiei sale născute în urmă cu 18 ani. … In loc de autodeterminare, îi oferiţi drepturi minoritare individuale poporului nostru ai cărui membri nu au sosit în Transilvania furişându-se unul câte unul, ci trăiesc pe Pământul Secuiesc ca întemeietori indigeni de stat.

Popoarele Europei ştiu că poporul secuiesc este indigen pe Pământul Secuiesc. Dispunând de o cultură străveche creată de el însuşi, de un statut juridic propriu , acesta şi-a apărat decenii de-a rândul -la nevoie, cu arme şi cu preţul vărsării de sânge- pământul natal, dăinuirea sa comunitară, respectând drepturile altor popoare. Vă aducem la cunoştinţă că poporul secuiesc trăieşte şi azi pe Pământul Secuiesc, formând 80% din numărul locuitorilor. Se consideră parte a naţiunii maghiare şi popor indigen al acestui teritoriu! ….Prin referendumul de exprimare a voinţei, poporul secuiesc a declarat în anul 2007, că doreşte să beneficieze de dreptul său la autodeterminare şi, potrivit acestuia, solicită înfiinţarea prin lege a Regiunii Administrative Autonome a Pământului Secuiesc, care nu lezează integritatea teritorială a României, însă asigură dăinuirea comunitară a poporului secuiesc pe pământul său strămoşesc. Dumneavoastră aţi declara această soluţie imposibilă pentru totdeauna.

Domnule preşedinte! Prin declaraţia dumneavoastră categorică ne-aţi adus la cunoştinţă că poporul secuiesc, ca şi comunitate, nu are un viitor în România! Incercaţi să ne aduceţi la cunoştinţă că în România, între poporul secuiesc şi puterea română nu se va ajunge niciodată la o înţelegere, potrivit regulilor democraţiei. Dumneavoastră, dispunând de putere, intenţionaţi să obstrucţionaţi prin instrumentele puterii dăinuirea şi propăşirea comunitară a unui popor, acea soluţie democratică, corespunzătoare ambelor părţi, care respectă integritatea teritorială a României şi dreptul la autodeterminare al poporului secuiesc. Dumneavoastră creaţi o situaţie de forţă majoră în privinţa comunităţii noastre secuieşti. Poporul secuiesc nu va renunţa, deoarece nu poate renunţa la validarea dreptului său la autodeterminare, la apărarea valorilor sale comunitare, la acel drept al său şi la acea obligaţie a sa, de a crea, pe propriul său pământ natal, un viitor comunitar pentru el însuşi şi pentru copiii săi. Pământul Secuiesc este veşnic! Participanţii la forumul de autodeterminare Pământ Secuiesc veşnic” Scrisoare deschisă adresată Preşedintelui României, Domnului Traian Băsescu! / Pământ Secuiesc există, a fost şi va fi!, în “Europai-Ido”, nr. 4 – februarie 2009

„Autonomia teritorială este posibilă şi autonomia teritorială va exista -a accentuat Marko Bela, preşedintele UDMR, în cadrul informării sale politice susţinute în cadrul şedinţei Consiliului Reprezentanţilor Uniunii (CRU) de la Târgu Mureş. El a criticat dur guvernul pentru lipsa măsurilor de reformă împotriva crizei şi pe preşedintele Traian Băsescu pentru declaraţiile sale. El a evidenţiat că UDMR trebuie să se angajeze să îşi asume un rol dur, clar dar totodată constructiv în opoziţie şi să adopte o poziţie fermă împotriva tuturor măsurilor care lezează interesele maghiarilor”. Farkas Reka, Va fi autonomie teritorială, în „Haromszek”, nr. 5605 – 16.02.2009

„La o zi după plecarea preşedintelui Traian Băsescu, consilierul prezidenţial pe probleme privind minorităţile, Eckstein Kovacs Peter, a sosit în cele două judeţe locuite preponderent de maghiari în scopul întocmirii unei documentaţii ample, referitoare la Pământul Secuiesc. Luni şi marţi înainte de masă s-a aflat într-o vizită de informare în Trei Scaune şi a purtat discuţii cu prefectul, cu câţiva primari, cu preşedintele consiliului judeţean, cu reprezentanţii sferei civile maghiare, cu conducători de instituţii, iar ieri înainte de masă s-a întâlnit cu delegaţii organizaţiilor civile româneşti şi cu delegaţii PCM şi ai CNS. La prânz a plecat la Miercurea Ciuc. Partenerii de discuţie maghiari şi români au o opinie asemănătoare în legătură cu problemele economice şi de dezvoltare- a declarat Eckstein. Este nevoie de fonduri pentru reabilitarea drumurilor, pentru finalizarea investiţiilor începute, iar în localităţile mai mici, o problemă mare o reprezintă asigurarea cotei-parte pentru proiectele UE, fiind necesar ajutor de la centru. S-a pus problema cazărmilor neutilizate. In alte judeţe, acestea au ajuns în proprietatea autoguvernărilor, însă pe Pământul Secuiesc în zadar s-a cerut acest lucru. Opiniile au fost diferite în ceea ce priveşte raportul etnic la nivelul funcţiilor de conducere din cadrul administraţiei publice locale şi al instituţiilor deconcentrate şi s-au formulat obiecţii în legătură cu distribuirea fondurilor destinate culturii. Reprezentanţii comunităţilor maghiară şi română au formulat poziţii contradictorii în legătură cu autonomia teritorială– astfel a sintetizat consilierul prezidenţial consfătuirile avute.” Farkas Reka, Consilierul pe probleme de minorităţi se informează, în „ Haromszek” , nr. 5507 – 18.02.2009

“In cuvântarea susţinută la al IX-lea congres al UDMR, preşedintele Traian Băsescu a insistat asupra adoptării cât mai urgente, în parlament, a legii privind minorităţile, care include şi autonomia culturală. Preşedintele statului a declarat că susţine fără rezerve descentralizarea, amplificarea autonomiei locale, ilustrând acest lucru prin mai multe exemple din domeniul învăţământului, sănătăţii şi agriculturii. El şi-a exprimat speranţa că acest lucru poate fi realizat încă în cursul acestui an. România nu a devenit un stat modern, iar amplificarea autonomiei locale i-ar putea veni în ajutor în această problemă. Băsescu s-a pronunţat pentru drepturile privind minorităţile. El a arătat că toate minorităţile trebuie să aibă dreptul la păstrarea identităţii culturale şi istorice. Minorităţile naţionale adaugă valoare ţării, o fac mai frumoasă şi reprezintă punţi către alte state. El a accentuat: speră ca legea privind minorităţile – care include şi autonomia culturală -, care s-a împotmolit în ciclul trecut, să fie adoptată cât mai curând în Parlament. Preşedintele a amintit separat în cuvântarea sa de judeţele Covasna şi Harghita. El a accentuat: cunoaşte relativ bine cele două judeţe, unde copiilor din familiile maghiare le lipsesc posibilităţile. In aceste familii se vorbeşte doar în limba maghiară. Copiii care încep şcoala nu pot începe învăţarea limbii române asemeni copiilor care provin din familii româneşti. Ministerul educaţiei trebuie să acorde o atenţie specială acestui fapt, pentru ca elevii din cele două judeţe să poată învăţa bine limba română, deoarece fără acest lucru vor fi incapabili să se afirme – a declarat Băsescu. El a atras totodată atenţia asupra faptului că volumul investiţiilor este deosebit de scăzut în cele două judeţe. Trebuie găsită o posibilitate pentru ca nu numai firmele din Ungaria să investească în cele două judeţe. Acest teritoriu dispune de un bun potenţial şi de posibilităţi deosebite- a adăugat el.” Sycul Press, Şi preşedintele statului a participat la congresul UDMR/ Băsescu promite autonomie culturală, în “Szekely hirmondo”, nr. 17 – 01-07.05.2009

„Populaţia Transilvaniei de azi – împreună cu Banat, Partium, Maramureş, regiunile din Caraş Severin şi zona de câmpie – are un efectiv de 7,5 milioane de locuitori, teritoriul având o suprafaţă totală de 57.000 kilometri pătraţi. Din această suprafaţă, Pământul Secuiesc ocupă – fără Scaunul Arieş românizat – 10.876 kilometri pătraţi, numărând 888.827 de locuitori, din care 655.422 (81%) sunt de etnie maghiară şi 153.405 (19%) de naţionalitate română. Dacă ţările membre ale UE sunt analizate în contextul acestor cifre, poate fi remarcat foarte simplu faptul că Irlanda, Cehia, Austria, Letonia, Slovacia nu întrec cu prea mult Transilvania, nici din punctul de vedere al teritoriului şi nici al populaţiei. Dacă continuăm cu analiza statelor, obţinem rezultate şi mai elocvente: există cinci ţări independente care sunt mai mici decât Pământul Secuiesc, atât din punctul de vedere al teritoriului cât şi al populaţiei. Malta are o suprafaţă totală de 325 de kilometri pătraţi şi un număr de 350.000 de locuitori. Andora se situează pe un teritoriu de 468 kilometri pătraţi şi numără 71.000 de cetăţeni. Liechtenstein are un teritoriu de 160 de kilometri pătraţi, numărul locuitorilor este 28.000. Suprafaţa statului San Marino este de 61 kilometri pătraţi, având 23.000 de locuitori. Teritoriul Luxemburg-ului este de 2.586 kilometri pătraţi şi dispune de un efectiv de 364.000 de locuitori. Teritoriul Sloveniei este de 20.253 kilometri pătraţi, numărul cetăţenilor ajunge la 1.989.000, în acest caz putem face comparaţii mai degrabă cu Pământul Secuiesc şi nu cu Transilvania. Se pune pe drept întrebarea: dacă lor li s-a cuvenit dreptul de a întemeia un stat, de ce nu ni se cuvine şi nouă măcar dreptul de a trăi într-un stat federal, adică autonomia teritorială. Având în vedere exemplele internaţionale, răspunsul nu poate fi decât unul singur: ni se cuvine. Politica UE ne dă de înţeles că nici Bruxelles, nici ONU şi nici NATO nu-i vor impune României să accepte vreun statut de autonomie sau federaţie de orice nivel. România a cuprins deja în legile sale reglementarea minimală a drepturilor minoritare propusă de Consiliul Europei. Pentru orice ce este peste aceasta, noi trebuie să luptăm, aici, acasă. Dacă ne întoarcem puţin în timp, în secolul al XX-lea, putem remarca faptul că naţiunile nu au realizat nimic fără luptă perseverentă. Autonomiile, condiţiile pentru menţinerea identităţii nu li s-au dat pe gratis. Au fost derulate mereu lupte complexe, în unele cazuri apelându-se inclusiv la arme în interesul îndeplinirii scopului urmărit.” Redai Attila, State mai mici decât Pământul Secuiesc, în „Csiki Hirlap”, nr. 212 din 30.10.2009

„In opinia deputatului UDMR din Trei Scaune, Marton Arpad, în următorii ani s-ar putea obţine progrese în problema autonomiei, chiar şi din două motive: multe elemente ale autonomiei se regăsesc în programul guvernamental comun, iar la nivel declarativ şi în programul PD-L. El a amintit în acest sens descentralizarea şi subsidiaritatea. Descentralizarea ar însemna extinderea autonomiilor autoguvernărilor locale, iar subsidiaritatea apropierea de cetăţeni a actului decizional. Aceste două aspecte reprezintă principii de bază şi la nivelul Uniunii Europene – a declarat deputatul. El a evidenţiat faptul că Uniunea Europeană va adopta probabil în viitorul apropiat un document care va reglementa sistemul de relaţii între naţiunile majoritare şi minorităţile istorice, oferind soluţii pentru problemele controversate. In opinia lui Marton Arpad, toate aceste condiţii politice interne şi externe fac posibil şi facilitează adoptarea unor paşi importanţi în interesul autonomiei.” Farkas Reka, Marton Arpad: este posibil să urmeze o perioadă favorabilă/ Paşi pentru autonomie, în „Haromszek”, nr. 5882 – 16.01.2010

„Mass-media din România au abordat cu sentimente diferite ştirea că cele trei judeţe secuieşti s-au prezentat cu un stand separat la târgul internaţional de turism organizat la Budapesta. S-au exprimat opinii prin care prezenţa este considerată una firească, însă au existat şi opinii prin care se consideră că aceasta reprezintă o trădare periculoasă la adresa ţării. Gemul de la Odorheiu Secuiesc, palinca de prune, ciupercile murate de la Comandău nu reprezintă o trădare de patrie şi cert este că prin intermediul acestora nu se doreşte generarea unui scandal diplomatic. Să revenim la expoziţia de la Budapesta. Este cel mai firesc lucru din lume ca această regiune şi valorile ei să fie prezentate separat, puţin mai amănunţit, cel puţin în capitala ţării-mamă, cunoscut fiind faptul că cei care întreţin în principal turismul rural de pe Pământul Secuiesc sunt oaspeţii din ţara-mamă. Ne aflăm totuşi foarte departe de fructificarea reală a posibilităţilor, pentru care este nevoie de o solidaritate comunitară mai puternică. Pământul Secuiesc dispune de cel mai mare şi cel mai divers zăcământ de apă minerală din Europa. Care este folosul de pe urma lui? Aproape nici unul.”, A ne arăta pe noi înşine

„ Luni şi marţi, în cadrul consfătuirii ONU privind eliminarea rasismului, organizată la Geneva, a avut loc prezentarea raportului din umbră referitor la situaţia minorităţilor din România. Preşedintele executiv al Asociaţiei Pro Regio Siculorum, Cunnold Benko Erika, politolog, a participat la elaborarea capitolului referitor la Pământul Secuiesc şi la prezentarea acestuia în faţa comisiei. Ea ne-a împărtăşit experienţele de la Geneva după reîntoarcerea sa la Sfântu Gheorghe.

– Cum a ajuns Fundaţia Pro Regio Siculorum printre autorii raportului din umbră?- Preşedintelui Comitetului de Iniţiativă Bolyai, Hantz Peter, i s-a oferit posibilitatea de a prezenta în faţa ONU situaţia învăţământului superior maghiar. El a considerat că ar fi bine ca aceasta să fie legată de autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Li s-a adresat mai multor organizaţii şi, în final, ne-a ales pe noi. Au existat criterii de care a trebuit să se ţină cont. Am încercat să prezentăm cât mai real problemele şi situaţia maghiarilor.

Acuzaţii maghiare. – Ulterior tocmai reprezentanţii maghiari ai guvernului au lansat atacuri, în sensul că acest text a fost mai degrabă unul politic decât profesional. Care este părere ta despre acest lucru? – Bineînţeles că are şi o parte politică deoarece nu se poate vorbi despre autonomia Pământului Secuiesc fără ca aceasta să nu aibă şi o latură politică, însă accentul s-a pus în primul rând pe latura profesională. Scopul nostru a fost să prezentăm problemele existente.

– O altă acuzaţie s-a referit la faptul că aţi vorbit în primul rând despre drepturile colective şi nu despre cele individuale. – Formularea aceasta nu este corectă. Am prezentat situaţii date, de exemplu imposibilitatea de a apăra în justiţie, în limba maternă, dreptul individual. Dreptul individual este lezat în cazul în care poliţistul mă opreşte şi nu pot discuta cu el în limba maghiară. Am afirmat de asemenea şi faptul că deşi legile garantează anumite drepturi, în realitate acestea nu sunt aplicate.

– Cum s-a desfăşurat practic audierea? – Printre membrii comisiei s-au aflat africani şi asiatici. I-aş evidenţia pe reprezentanţii irlandez, englez şi rus care îl susţinuseră pe Hantz Peter pentru ca acest caz să fie audiat. Prezentarea raportului din umbră a durat o oră şi jumătate şi a fost însoţită de proiecţii. Raportorul a fost francez, însă a fost foarte corect. După prezentare s-au formulat întrebări şi am observat ce teme le-a stârnit interesul. Au declarat că observă că există discriminare, însă ne-au întrebat cum putem explica faptul că UDMR îndeplineşte un foarte important rol politic în cadrul guvernului român. Ne-au întrebat de ce avem nevoie de autonomie. Doar ca să dispunem de drepturi lingvistice mai extinse? Noi am afirmat că autonomia nu se limitează doar la drepturile lingvistice, ci obstrucţionează încercările de schimbare a componenţei etnice a regiunii, procesul de militarizare şi numeroase alte probleme care nu pot fi soluţionate strict prin intermediul drepturilor lingvistice.

Întrebări adresate reprezentanţilor guvernului român. – Aţi putut fi prezenţi la audierea reprezentanţilor guvernului român? – La audiere a fost prezentă o delegaţie românească foarte numeroasă. Chiar şi comisia ONU a fost surprinsă de acest lucru. Conducătorul delegaţiei (n.t. – Asztalos Csaba, preşedintele CNCD) a făcut cunoscut raportul oficial al României, în care s-a vorbit la modul foarte general despre toate minorităţile din România, cu accent aparte pe rromi. Aproape că nu au existat aspecte concrete, iar din punct de vedere politic, raportul a cuprins texte corecte. Era evident că delegaţia reprezintă interesele guvernului român. Membrii comisiei au fost foarte interesaţi să afle cât de independent este Consiliul pentru Combaterea Discriminării şi Oficiul pentru Relaţii Interetnice, dacă acestea pot adopta decizii autonome. Au formulat întrebări în legătură cu dreptul utilizării limbii materne, cu discriminarea economică, deoarece am vorbit foarte în amănunt despre faptul că investiţiile infrastructurale şi fondurile pentru proiectele de dezvoltare ocolesc Pământul Secuiesc. In final s-au referit şi la cerinţa autonomiei. In acest moment, membrii delegaţiei române au început să se ia cu mâinile de cap şi să îşi ia notiţe. Au urmat întrebările personale ale membrilor comisiei. Pe noi ne-a ajutat foarte mult delegatul rus, care a văzut situaţii de discriminare chiar şi în cazurile în care noi nici nu ne gândeam la aşa ceva. El a fost deosebit de revoltat de faptul că în raportul românesc, ucrainenii, ruşii şi rutenii au fost incluşi în aceeaşi categorie şi a declarat că îşi imaginează cum arată situaţia reală dacă România abordează cu atâta lejeritate o astfel de problemă. El a declarat că România îi include în aceeaşi categorie pe apatrizi şi pe străini. Reprezentantul irlandez a întrebat dacă în justiţie i se asigură sau nu documentaţie maghiară acuzatului maghiar.

In dezavantaj.- Aţi vorbit cu reprezentanţii maghiari ai delegaţiei române? – Eu nu, fiindcă am considerat că nu am ce discuta cu ei. Hantz Peter a vorbit cu ei.

– Care ar putea fi rezultatele acestei audieri? – Este deosebit de important că există o dovadă scrisă, că o organizaţie internaţională serioasă a acordat atenţie problemelor Pământului Secuiesc. Consider că în cazul în care în documentul ONU se va include faptul că există totuşi anumite probleme cu maghiarii din Transilvania şi că acestea trebuie remediate, este deja un pas important. Deşi nu este obligatoriu, se cuvine ca recomandările ONU să fie respectate. Este important că am putut duce acest caz în faţa unui for internaţional. Nu putem obţine susţinere pentru aceste probleme dacă ele nu sunt cunoscute.” Farkas Reka, Pământul Secuiesc în faţa ONU, „Haromszek”, nr. 6057 din 12.08.2010

„A ajuns la un punct de răscruce lupta pentru dăinuire, purtată de maghiarimea transilvăneană,. In cadrul şedinţei sale din 9-10 august 2010 de la Geneva, Comitetul ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale a fost nevoit să dezbată, în oglinda privărilor de drepturi de care are parte şi azi maghiarimea din Transilvania, situaţia drepturilor omului şi ale minorităţilor în România. Acest lucru se datorează muncii consecvente desfăşurate de trei organizaţii civile -CNMT, Asociaţia Pro Regio Siculorum şi Comitetul de Iniţiativă Bolyai -, care au cartografiat, documentat şi sintetizat lezările la adresa noastră şi au încercat să găsească soluţii pentru eliminarea situaţiei noastre dezavantajate pe care o generează aceste lezări. Este un eveniment îmbucurător şi de mult aşteptat, care va influenţa îndreptarea viitorului nostru într-o direcţie bună şi avem convingerea că în curând ne vom atinge cele mai importante obiective. Acestea nu sunt altceva decât autonomia culturală şi teritorială, deoarece de înfăptuirea lor depinde soluţionarea problemelor noastre. Mai explicit, propăşirea noastră economică este posibilă doar dacă vom putea dispune noi înşine de bunurile noastre spirituale şi materiale. Faptul că sunt prudent în privinţa rezultatului se datorează divizării noastre, sesizabile şi la Geneva, care pentru un outsider duce la crearea unei situaţii de neînţeles. Cu alte cuvinte, cum este posibil ca cineva să fie şi acuzator şi apărător în acelaşi timp? Asta s-a întâmplat în Elveţia, deoarece problemele ridicate de delegaţii maghiarimii transilvănene au trebuit să fie neutralizate de reprezentanţii organizaţiei care şi ea tot pe noi ne-a reprezentat. Nu ei ar trebui blamaţi, pentru că nu au putut proceda altfel din postura lor de membri ai delegaţiei guvernului român. Şi nici politica română – care şi-a demonstrat din nou genialitatea – ci pe noi înşine, pentru că noi am fost cei care am intrat din nou în capcana ce ne-a fost întinsă. Nu este prima oară, însă ar trebui să fie ultima dacă vrem să profităm de drepturile noastre. Şi pentru a nu se mai putea întâmpla niciodată aşa ceva, ar trebui să cântărim ce am primit şi ce primim în schimbul loialităţii noastre. Dacă vom face acest lucru, poate că cei în măsură îşi vor da seama că au greşit. Poate îşi vor da seama că nu poţi fi simultan decât de o singură parte a baricadei.” Bedo Zoltan, Asupritori şi asupriţi, în „Szekely hirmondo”, nr. 126 din 16.08.2010

„Sunt unele lucruri pentru care nu ne putem ridica suficient de repede glasul pentru a evita greşelile comunitare fatale. Un exemplu este cel al autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc. Toţi maghiarii cu bun simţ de pe Pământul Secuiesc consimt că acestui teritoriu unitar din punct de vedere istoric şi geografic, respectiv al intereselor economice, tradiţiilor şi componenţei etnice, i se cuvine, aproape legitim, autodeterminarea, deoarece numai astfel va putea dăinui, numai astfel va putea evita pericolul continuării erodării şi fărâmiţării, care a ameninţat după Trianon şi ameninţă încontinuu – cu excepţia unei perioade de patru ani. Iar dacă există ameninţare, trebuie mobilizate şi sentimentele şi conştiinţa comunitare, iar una din metode constă în utilizarea conştientă şi consecventă a simbolurilor comunităţii. Utilizarea drapelelor, stemelor tradiţionale de pe Pământul Secuiesc, ridicarea de porţi secuieşti, păstrarea şi menţinerea în viaţă a arhitecturii tradiţionale. In primul rând limba, limba noastră maternă maghiară trebuie să ne-o apărăm, ocrotim şi păzim, pentru că în lipsa unei limbi, greu poţi vorbi despre o comunitate naţională. Păstrarea dialectului maghiar de pe Pământul Secuiesc este cea mai mare responsabilitate. Vedem ce se întâmplă cu maghiarii ceangăi din Moldova, care şi-au pierdut limba, vedem cum s-au topit -se topesc- în marea înconjurătoare. Istorici mai serioşi -de la Dimitrie Cantemir până în zilele noastre- recunosc că aceşti catolici din Moldova sunt de origine şi etnie maghiară. Nicolae Iorga şi adepţii săi (şi vreo unul, doi maghiari trădători de neam) au încercat să-i facă pe secui să creadă că ar fi de fapt nişte români maghiarizaţi. Secuii au dat însă lehamite din mână şi la fel trebuie să procedeze şi atunci când li se spune că ar trebui să se definească drept o naţiune separată. Adică nu maghiari, ci secui, şi aşa să se declare şi la următorul referendum. Se spune că în felul acesta ar putea fi obţinută mai uşor autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Unii dintre cei care spun acest lucru sunt netoţi şi neinformaţi, însă printre ei s-ar putea număra uşor şi câţiva cu intenţii trădătoare, care urmăresc să slăbească în felul acesta maghiarimea transilvăneană.” Magyari Lajos, Noi, maghiarii de pe Pământul Secuiesc, în „Szekely hirmondo” nr. 148 – 15.09.2010

„In urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi a înfiinţării noii Comisii Europene se pare că politica de la Bruxelles se va schimba, inclusiv în relaţia cu minorităţile. I-am adresat europarlamentarului Sogor Csaba câteva întrebări pe această temă şi în legătură cu iniţiativele lor, care ar putea fi lansate în viitorul apropiat. – Ce fel de schimbări ar putea fi întreprinse la Bruxelles după instalarea noului guvern, a noii Comisii Europene? Aţi sesizat o altă atitudine faţă de minorităţi?- De urmărirea cu atenţie a problemei minorităţilor se ocupă nu numai Viviane Reding, comisar cu probleme privind libertăţile civile, justiţie şi probleme interne, ci şi Androulla Vassiliou, comisar din Cipru, care răspunde şi de problema multilingvismului. In privinţa doamnei Reding, este încurajator că s-a angajat să se ocupe de soarta minorităţilor naţionale tradiţionale. Bucureşti şi Bruxelles reprezintă parlamentul paşilor mici, însă numai dictatura şi războiul se desfăşoară într-un ritm alert.

-Atmosfera de la Bruxelles s-a schimbat în privinţa autonomiei? -Ceea ce s-a schimbat se datorează intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Problema autonomiei sau cea a legii privind minorităţile nu ţine de atribuţiile Uniunii Europene, ci de cele ale parlamentului naţional, însă discriminarea în problema autonomiilor, ignorarea legilor limbii şi a drepturilor privind minorităţile, decretele-Benes sunt deja probleme ale Uniunii Europene. Noi avem sarcina de a încuraja parlamentele naţionale în legătură cu soluţionarea problemei privind minorităţile. Soluţionarea relaţiei majoritate-minoritate prin intermediul autonomiei, al legii privind minorităţile sunt probleme ce ţin de politica de securitate şi de politica economică. A se vedea exemplul Tirolul de Sud, unde italienii care domiciliază acolo nu vor să renunţe la autonomia existentă. Sperăm că toate acele ţări care sunt împotriva acestui lucru şi neagă existenţa minorităţilor pe teritoriul lor, vor învăţa din exemplele pozitive. Pentru ca relaţia dintre minoritate şi majoritate să fie în regulă, destinul minorităţilor trebuie soluţionat aşa cum trebuie. Pentru a putea apăra corespunzător dreptatea minorităţilor, trebuie să ştim să spunem minciunile majorităţii. Chiar dacă doare şi chiar dacă se manifestă temeri faţă de acest lucru. Pe teritoriul Uniunii Europene există un genocid lingvistic, acest lucru întâmplându-se nu numai în Slovacia, Franţa ci şi în România, în cazul în care mă gândesc la ceangăi, deoarece această problemă nu a fost soluţionată în mod liniştitor. Poate că la Bucureşti atmosfera a fost cât de cât schimbată, însă nu acelaşi lucru se poate spune şi în cazul reprezentanţilor şi preoţilor din judeţele Bacău şi Neamţ.

-Care sunt acţiunile mai importante planificate pentru acest an? -In cazul în care vom avea la dispoziţie o sală, vom organiza încă în acest an o conferinţă de specialitate, în cadrul căreia -prin abordarea legii limbii şi a autonomiilor- situaţiile din Slovacia, România, Franţa sau Grecia ar putea fi confruntate cu exemplele bune. A fost înfiinţat un grup de lucru privind minorităţile. Preşedintele grupului este un reprezentant liberal suedez din Finlanda. Am dori să elaborăm o lege-cadru care să apere drepturile minorităţilor naţionale tradiţionale, ale drepturilor minorităţilor fără cetăţenie, o lege-cadru unitară, valabilă pentru întreaga Europă.” Lobby pentru minorităţi, în „Haromszek”, nr. 5891 din 27.01.2010 Farkas Reka

3.  Secvenţe din mass –media privind sprijinul primit din partea Ungariei

“In premieră în ultimii 20 de ani, preşedintele Republicii Ungaria, Solyom Laszlo a invitat la Palatul Sandor din Budapesta liderii unor autoguvernări din Ţinutul Secuiesc. Solyom Laszlo i-a primit săptămâna trecută la Palatul Sandor pe preşedinţii Consiliilor judeţene Harghita şi Covasna, respectiv primarii unor oraşe din Ţinutul Secuiesc, între care pe cel din Sfântu Gheorghe, Odorheiu Secuiesc, Târgu Secuiesc, Sovata şi Gheorgheni – mai puţin pe cel din Miercurea Ciuc. Din delegaţie a făcut parte Racz Karoly şi Mezei Janos, primarii Partidului Civic Maghiar (PCM) din Târgu Secuiesc, respectiv din Gheorgheni.” Balazs Arpad, Liderii Ţinutului Secuiesc la Palatul Sandor, în “Polgari Elet”, nr. 14 – 10-16.04.2009

“In poziţia adoptată, ieri, în cadrul şedinţei de la Budapesta a Comisiei Permanente a Forumului Reprezentanţilor Maghiari din Bazinul Carpatic (KMKF) se propune elaborarea unei strategii maghiare de politică privind folosirea limbii. KMKF, instituţia consultativă a Parlamentului ungar formulează propuneri, care pot însemna soluţii la problemele de politică privind minorităţile, prin respectarea suveranităţii statale şi a normelor juridice internaţionale, în cadrul actualelor graniţe de stat. In cadrul unei conferinţe de presă, Nemeth Zsolt – Fidesz –, preşedintele comisiei cu probleme externe din cadrul Parlamentului, a anunţat că KMKF intenţionează să-şi deschidă, la Bruxelles, un birou de reprezentare a intereselor maghiarilor de peste hotare.

Despre şedinţa KMKF, Kovacs Tibor, preşedintele comisiei permanente, a declarat că scopul lor primordial este pregătirea şedinţei plenare planificate pentru 11-12 septembrie. In acest scop, au fost dezbătute materialele strategice pregătite de comisiile de specialitate din cadrul KMKE în problemele de colaborare peste hotare în domeniile: economie, dezvoltarea transporturilor, agricultură şi concepţia privind politica externă. In afară de acestea, vor mai discuta şi despre situaţia din învăţământ a maghiarilor de peste hotare. Kovacs Tibor a mai adăugat că, în cadrul şedinţei, reprezentantul Ministerului de externe i-a informat în legătură cu faptul că va avea loc o întâlnire oficială cu partea română legată de faptul că, de la formarea, în luna decembrie, a guvernului român, sunt destituiţi, pe rând, conducătorii de naţionalitate maghiară din fruntea instituţiilor de stat din România.” Este necesară elaborarea unei strategii maghiare de politică privind folosirea limbii “ Haromszek”, numărul 5705/18.06.2009

„Accesibilizarea dublei cetăţenii pentru toţi maghiarii este o uriaşă faptă de arme în domeniul politicii naţionale, la fel şi declararea zilei Trianonului drept Zi a Solidarităţii Naţionale. Acum se poate renunţa cu adevărat la moştenirea comunistă, poate fi întemeiat statul ungar centrat pe naţiune. Mai mult decât atât, Sfânta Coroană poate fi repusă în drepturi, iar forma de stat – transformată în monarhie constituţională. În istoria de peste o mie de ani a statalităţii ungare, epoca Horthy a fost, de la Mohacs încoace, singura care a corespuns atât cerinţelor epocii, cât şi intereselor naţionale şi tradiţiilor juridice milenare. Dacă Fidesz va avea voinţa şi angajamentul necesare pentru revenirea la sistemul constituţional amintit, viitorii cronicari vor pomeni numele lui Orban Viktor printre cele mai mari nume.” Kadar Gyula, O nouă epocă, în „Haromszek”, nr. 5988 din 22.05.2010

„Ziua semnării tratatului de pace de la Trianon a fost declarată de Parlament Ziua Solidarităţii Naţionale. Jobbik speră că includerea în lege a zilei comemorative nu va avea doar un caracter simbolic şi că guvernul va face tot posibilul pentru ca legea să capete conţinut în anii următori.” Ziua Solidarităţii Naţionale, în „Haromszek” , nr.5995 – 01.06.2010

„Încep să fiu oarecum încrezător. Nu am crezut că voi trăi ziua în care parlamentarii ungari vor vota în procent de 97,7% reacordarea cetăţeniei ungare luate maghiarilor din Bazinul Carpatic în anul 1920. Câţiva maghiari de nimic, care nu ne fac cinste, au votat împotrivă. Esenţa constă însă în unitate, un lucru fără precedent în această ţară, de la Horthy Miklos încoace. Reacţia mamei mele la marele eveniment a fost următoarea: se simte în sfârşit acasă în această ţară. Sunt mulţi în această situaţie. Atitudinea antimaghiară, calificarea naţiunii ungare drept naţiune fascistă şi denigrarea în străinătate a naţiunii ungare au ajuns în momentul de faţă, după o perioadă de 65 de ani, în groapa de gunoi a istoriei. Mă bucur de această lege însă am serioase dubii juridice şi administrative, dat fiind faptul că legea prezintă un risc de securitate naţională izvorât din lipsa din chibzuinţă.

Problema primordială constă în faptul că legea nu stabileşte anumite lucruri pe care ar fi trebuit să le stabilească. 1. Acordarea cetăţeniei este permisă doar maghiarilor care trăiesc şi în momentul de faţă în cadrul graniţelor existente înainte de Trianon. 2. In cadrul parlamentului ungar, trebuie să i se asigure reprezentanţă maghiarilor care trăiesc în interiorul Bazinului Carpatic, pentru ca parlamentul ungar să nu decidă în lipsa lor în probleme care îi vizează. 3. Alături de cetăţenie, maghiarilor din Bazinul Carpatic să li se cuvină şi drept de vot asemeni celorlalţi cetăţeni din ţara-mamă. Până când aceste legi complementare nu vor fi elaborate, legea privind cetăţenia reprezintă un risc serios la adresa Republicii Ungare şi a maghiarilor din Bazinul Carpatic. In ceea ce priveşte cetăţenia ungară, aceasta nu ar trebui cerută, ci doar anunţată, din cauză că le-a fost luată cetăţenilor maghiari în mod ilegitim. Sperăm că decizia de acum este doar începutul şi că se va realiza adevăratul obiectiv al naţiunii. Să nu se creadă că sunt împotriva acordării cetăţeniei ungare, numai că în cazul în care legea va rămâne aşa, pe lângă cele 15 milioane de maghiari din Bazinul Carpatic vor mai exista cinci milioane de ‘maghiari’ israeliano-americani. Aceştia au primit deja despăgubiri” Stoffan Gyorgy, Legea privind cetăţenia, în Europai-Ido , nr.12 – iunie 2010

“În data de 19 noiembrie va avea loc şedinţă de lucru a Consiliului Naţional Secuiesc în sala de şedinţe a Parlamentului ungar. Această hotărâre a fost adoptată sâmbătă, la Sfântu Gheorghe, în cadrul şedinţei Comisiei Permanente. Este planificat ca la evenimentul de la Budapesta se fie invitaţi premierul Orban Viktor, conducătorii guvernului ungar, Schmitt Pal, preşedintele republicii, conducătorii fracţiunilor parlamentare ungare şi alţi oaspeţi de rang înalt. CNS se pregăteşte să îşi înainteze cu această ocazie cerinţele faţă de ţara-mamă privind lupta pentru autonomia Pământului Secuiesc.” Csinta Samu, Şedinţa Consiliului Naţional Secuiesc în Parlament, în “Haromszek”, nr. 6096 din 27.09.2010

„Prima ediţie a Întâlnirii Mondiale Maghiaro-Secuieşti, organizate de Uniunea Orăşenească Independentă – Asociaţia Ungară (FVSZME), va avea loc în perioada 13-15 august, în localitatea ungară Szeged, pe dealul de lângă lacul Verto. Pe costişa ce duce spre Monumentul Imnului Secuiesc, amplasat anul trecut, fiecare scaun secuiesc va amplasa câte o poartă secuiască. Festivitatea de inaugurare a porţilor va avea loc în 14 august. La 1 august 2009, pe dealul de lângă lacul Verto din Szeged, a fost dezvelit Monumentul Imnului Secuiesc, amplasat de o organizaţie civilă din oraşul ungar, Uniunea Orăşenească Independentă – Asociaţia Ungară.

La inaugurarea monumentului, poporul secuiesc a fost reprezentat de Mozes Gyula, preşedintele Consiliului Secuiesc din Odorheiu Secuiesc. Cuvântarea festivă a fost rostită de Patrubany Miklos, preşedintele Uniunii Mondiale a Maghiarilor. Apro Juhasz Janos, consilier din cadrul autoguvernării din Szeged, preşedintele FVSZME, un adept însufleţit al solidarizării maghiare, a dedicat monumentul edificării naţiunii. Din 15 octombrie 2009 încoace, pe dealul din apropierea Verto, lângă Arborele Maghiarilor, alături de drapelul naţional, flutură în vânt şi drapelul naţional secuiesc, respectiv cel al Uniunii Mondiale a Maghiarilor. Prima ediţie a manifestărilor intitulate Intâlnirea Mondială Maghiaro-Secuiască se va derula sub patronajul Uniunii Mondiale a Maghiarilor. Solicitarea venită din partea Uniunii Mondiale a Maghiarilor cu privire la amplasarea porţilor secuieşti a fost acceptată de fiecare primar contactat de pe Pământul Secuiesc.” Prima ediţie a Intâlnirii Mondiale Maghiaro-Secuieşti

4. Câteva exemple  din presa locală,  privind poziţia unor intelectuali maghiari faţă de românii din Arcul intracarpatic

“Zilele acestea a apărut ştirea că înalţi demnitari de stat români judeţeni solicită înaintarea în parlament a unei modificări legislative care le oferă românilor de pe Pământul Secuiesc -majoritatea colonizaţi aici în ultimii 30 de ani- locuri de deputaţi, pe motiv că sunt îndreptăţiţi să le primească. Aceasta nu este o cerere de factură nouă şi se încadrează organic în cavalcada ideilor aberante şi naţionalist-şovine cu care amintitele personalităţi marcante şochează secuimea. Nici nu merită să ne irosim timpul cu cei al căror unic atu politic este acela că sunt nevoiţi să trăiască pe Pământul Secuiesc, în schimb merită să fim atenţi la consecinţele ideilor pe care le lansează. Politica bucureşteană este foarte sensibilă la cererile de acest gen şi s-ar putea întâmpla foarte uşor ca românii de pe Pământul Secuiesc să ajungă să reprezinte o parte atât de valoroasă a naţiunii române încât va trebui apărată cu orice preţ. Dacă acest ideal va deveni unul general valabil în societatea din ţară, va prinde rădăcini situaţia acceptată de altfel şi în momentul de faţă, şi anume că românul este cetăţeanul de prim rang al ţării, iar toţi ceilalţi sunt doar toleraţi. Acest lucru a fost de altfel formulat clar de Băsescu în recentul său discurs, în care a făcut referire la faptul că naţiunea minoritară are obligaţia să se ploconească şi, în plus, ar trebui să fie veşnic recunoscătoare. Această încercare absurdă trebuie înăbuşită încă din faşă. UDMR trebuie să îmbrăţişeze ideea, însă cu o modificare, şi anume că nu numai românilor de pe Pământul Secuiesc ci şi maghiarilor din Bistriţa li se cuvine acelaşi drept, în caz contrar fiind vorba despre o discriminare. Parlamentul nu ar vota niciodată o asemenea lege însă în felul acesta s-ar termina odată pentru totdeauna şi cu încercările inacceptabile de acest gen.” Blenessy Botond, Dacă atacă, “Haromszek” -nr. 5518 – 29.10.2008

„Românii colonizaţi pe Pământul Secuiesc prin stimulări de stat, planifică organizarea unei mari adunări antiautonomiste. Ei doresc să se reunească împotriva autonomiei cu ocazia împlinirii a 15 ani (!) de la înfiinţarea episcopiei ortodoxe a judeţelor Covasna şi Harghita, înfiinţate în anul 1994 (!) Ultima lor manifestare antimaghiară a avut loc în anul 2006, la Izvorul Mureşului (în mănăstirea lor ortodoxă, nou-nouţă), unde au făcut tărăboi împotriva acţiunilor maghiare ‘iredentiste, revizioniste şi şovine’ şi au adoptat un memorandum prin care i-au cerut statului român elaborarea unei strategii ‘în interesul păstrării şi dezvoltării identităţii naţionale a minorităţii române care trăieşte în inima ţării’. Românii colonişti de pe Pământul Secuiesc au fost dotaţi ‘în democraţia’ de după 1989, din trezoreria statului, cu o episcopie ortodoxă, cu foarte multe biserici ortodoxe, cu multe mânăstiri ortodoxe şi nu cu puţine cazărmi de jandarmi, pentru a putea fabrica din Pământul Secuiesc, cât mai repede, ‘un pământ românesc strămoşesc’. Toducz Endre/ Călugăreni, Transformă Pământul Secuiesc într-o fâşie Gaza, în „Szekely hirmondo”, nr. 31 – 07-13.08.2009

“Szanto Melinda, 34 ani, asistentă: – Românizarea are o istorie lungă aici, este suficient să privim la ce s-a întâmplat în Transilvania. Din câte ştiu, la Târgu Mureş au ajuns să fie mai mulţi români decât maghiari, la fel ca şi la Cluj, unde maghiarii au fost cândva majoritari. Românizarea este făcută în mod conştient, priviţi doar la cazărmile de la marginea oraşului! Şi noi suntem vinovaţi, dacă se poate spune aşa ceva, pentru că nu ne gândim la asta atunci când ne vindem, de exemplu, apartamentele. In acelaşi timp însă, şi căsătoriile mixte duc la românizare. Mako Linda, 22 ani, studentă: – De 20 de ani ne temem de această problemă, iar ea continuă şi acum. Românii din Moldova vin în Transilvania pentru că posibilităţile de aici sunt mult mai bune: universităţi, cultură, curăţenie, etc. Am văzut multe astfel de exemple, pentru că majoritatea colegilor mei sunt ‘imigranţi’ şi aici vor şi rămâne, deoarece se simt mult mai bine aici. Aceşti români îi vor oprima pe maghiari, nu cei care locuiesc aici de când s-au născut. Unii mă iau la întrebări dacă vorbesc limba maghiară pe stradă. Se simt acasă. Tolvaj Peter, 46 ani, şomer: – Cred că numărul românilor din judeţ creşte continuu. Este greu să spui dacă trebuie sau nu să te temi de acest lucru. Bineînţeles că unui maghiar îi este mult mai bine dacă trăieşte într-un mediu pur sau majoritar maghiar, pentru că cel mai bine ne este în leagănul propriei noastre culturi, iar acesta există aici de 1.000 de ani. Românii nu înţeleg acest lucru, pentru că lor le-a fost predată o altă istorie. Din acest motiv mă privesc nedumeriţi atunci când declar că acesta este căminul meu strămoşesc. Cred că ideal ar fi ca actualul procent să nu se deterioreze în dauna noastră, pentru că atunci ne-am putea bucura şi de avantajele convieţuirii şi nu ne-am pierde nici caracterul maghiar ci l-am putea reprezenta cu fruntea sus, în mijlocul României. Kerekes Sandor, 21 ani, student: – Cât timp UDMR s-a aflat la guvernare, nimeni nu s-a temut de românizare. Din acest punct de vedere, schimbarea guvernului reprezintă o problemă destul de mare pentru noi. Cred că numărul locuitorilor de etnie română din judeţul nostru va creşte. Să privim cu atenţie la destituirea conducătorilor diferitelor instituţii, în locul cărora vor ajunge români. Ar fi foarte important ca tot mai mulţi să încercăm să rămânem aici şi să păstrăm astfel caracterul maghiar al judeţului Trei Scaune. Tinerii, organizaţiile de tineret acţionează deja în acest sens.” Kustan M. Attila, Vă temeţi de românizarea judeţului Trei Scaune?, în “Szekely hirmondo”, nr. 19 – 15-21.05.2009

“Revesz Peter, 21 de ani, student: – Această vizibilă obrăznicie generează în rândul maghiarilor din Trei Scaune sentimente neplăcute. Nu aş putea accepta acest lucru nici dacă aş fi sigur că ai noştri conducători ar proceda la fel în cazul în care s-ar afla la putere. Românii trebuie să înţeleagă că zadarnic sunt majoritari în ţară atâta timp cât în judeţ trăiesc în minoritate. In această situaţie, maghiarii sunt cei care trebuie să conducă instituţiile judeţului. Este important ca aici directorul să fie cunoscător şi de limbă maghiară, să cunoască problemele de zi cu zi ale celor care trăiesc aici, în majoritate, şi ale celor care se vor afla încă un timp în minoritate. Suto Rozalia, 67 de ani, pensionară: – Nu vreau ca cineva să creadă că nutresc sentimente antiromâneşti, însă sunt de acord cu conducătorii noştri: acestui lucru trebuie să i se pună capăt cât mai repede. Poate că aceasta depinde şi de întreprinzătorii privaţi, în sensul alegerii muncitorilor. Ei ar trebui să acorde atenţie acestui fapt şi ar trebui să fie atenţi şi cei care îşi vând locuinţele braşovenilor, în loc să le vândă celor din Sfântu Gheorghe. Şi în zonele rurale există cazuri în care casele de vânzare nu sunt cumpărate de maghiari. Finalul va fi românizarea satelor. Serestely Marton, 78 de ani, agronom pensionar: – Nu există un pericol aşa de mare. Eu am trăit vremuri şi mai grele. Eu aş sfătui pe toată lumea să renunţăm la disensiuni şi să ne solidarizăm noi, maghiarii. În Europa trebuie să creăm o reprezentanţă puternică, însă pentru acest lucru trebuie depăşită tentaţia obţinerii funcţiilor bănoase. Bokos Laszlo, 19 de ani, elev: – Ar trebui să ne susţinem cu mai multă fermitate adevărul. Este nevoie de acţiuni ferme şi în acest caz nu mă gândesc la violenţă, deoarece ea nu aduce nimic bun. Dacă ar depinde de mine, fiecare maghiar din România şi-ar suspenda activitatea timp de două zile, pentru ca acest lucru să se resimtă şi la Bucureşti, nu doar să se râdă pe seama maghiarilor care nu fac altceva decât să organizeze mari adunări.” Kustan M. Attila/ Tinca Teddy, Cum poate fi stopată colonizarea românească?, în Szekely hirmondo”, nr. 22 – 05-11.06.2009

„Se doreşte crearea unui stat în stat, secuii cer o ţară nouă – astfel de titluri au fost vehiculate, la sfârşitul săptămânii trecute, în cadrul posturilor de televiziune din România, în legătură cu marea adunare a autoguvernărilor de la Miercurea Ciuc şi în special de la Odorheiu Secuiesc. Se putea observa amplificarea naţionalismului extremist. Analiştii şi politicienii s-au temut pentru integritatea teritorială a ţării, maghiarii care au cerut autonomia fiind acuzaţi de aspiraţii separatiste. Corneliu Vadim Tudor care până nu demult a fost uitat, s-a putut agita din nou în faţa micilor ecrane, Adrian Păunescu a putut dovedi inviolabilitatea statului român, iar reprezentanţii autodesemnaţi ai comunităţii au putut enumera plângerile românilor asupriţi din judeţele de pe Pământul Secuiesc. In ceea ce priveşte partidele româneşti, mai moderate în privinţa problemelor legate de minorităţi, mass-media şi analiştii politici, din partea acestora se putea observa un refuz instinctiv, drept răspuns la exprimarea aspiraţiilor legate de autonomie. In loc să manifestăm o indignare profundă şi să acuzăm naţionalismul român de toate aceste lucruri, ar trebui să analizăm înainte de toate dacă am încercat să explicăm elitei intelectualilor români, conducătorilor politici şi reprezentanţilor organizaţiilor civile ce anume dorim de fapt. Să le explicăm că autonomia nu înseamnă paşaport şi graniţe, nu reprezintă un atentat la adresa integrităţii teritoriale a statului. De ce acest lucru este necesar în privinţa noastră şi de ce acest lucru ar fi benefic şi în privinţa lor. Că nu dorim crearea unui stat în stat şi că nu vrem să îi izgonim de pe Pământul Secuiesc. Mai mult decât atât, noi ştim oare în ce constă autonomia teritorială, de ce avem nevoie de aceasta sau autodeterminarea reprezintă în privinţa maghiarilor un concept cu un conţinut neclar, cu o oarecare încărcătură sentimentală?

Nu trebuie să ne gândim prea mult în legătură cu acest lucru, deoarece răspunsul este unanim: nu. Din cauza obiectivelor politice actuale, a sarcinilor ce derivă din guvernare, a disputelor cu organizaţiile maghiare – dispute care au devenit permanente – a intereselor elitei politice maghiare din România şi din cauza intereselor pe termen scurt ale partidelor româneşti de pe Pământul Secuiesc, am uitat să iniţiem un dialog cu românii de pe Pământul Secuiesc, cu conducătorii societăţii româneşti din Transilvania, cu formatorii de opinie din Bucureşti, cu factorii de decizie şi am uitat să clarificăm chiar şi în privinţa noastră obiectivele noastre. Ştim cu toţii foarte bine faptul că solidaritatea maghiarilor este necesară în vederea obţinerii autonomiei, însă nu este o condiţie suficientă în acest sens. Nu vom ajunge nicăieri fără câştigarea societăţii româneşti. Nu vom putea face altceva decât să amplificăm şi noi focul naţionalismului. Demararea dialogului cu românii reprezintă un fel de imperativ naţional şi tergiversarea acestui lucru poate genera acel pericol potrivit căruia autonomia va rămâne o tema de discuţii politice, generatoare de reacţii sentimentale intensive, utilizate atât de elita politică maghiară cât şi de elita politică românească în vederea obţinerii de voturi.” Farcadi Botond, Dialog cu românii, „Haromszek”, nr. 5773, 07.09.2009

„La sfârşitul săptămânii trecute, politicienii români naţionalişti au vrut să ne dea o lecţie, nouă maghiarilor, şi au reuşit să producă dezbateri atât de isterice încât maghiarii cu un sistem nervos mai slab au început să se gândească care propunere să o accepte: să dispară dracului cu obrăznicia lor care pare a fi nemărginită în opinia românilor, adică să se ducă în Ungaria sau să se stabilească în Tirolul de Sud, în Catalonia, în acele autonomii despre care -graţie cursurilor noastre de informare de mai mulţi ani- au cunoştinţă chiar şi luptătorii îndârjiţi ai sufletelor româneşti. Maghiarii au fost tocaţi şi umiliţi, mai ales liderii lor politici, aceia care nu permit acestui mic popor să se preocupe de sărăcia economică de dimensiuni îngrijorătoare, împuindu-i capul cu visuri nechibzuite, cum ar fi de exemplu autonomia teritorială, parlament, drapel, stemă secuieşti, politică cu baze naţionale, universitate maghiară reînfiinţată etc. După o frază-două a reieşit ce anume se ştie, începând de la Vadim Tudor şi până la Crin Antonescu despre existenţa minoritară, despre Transilvania anexată de România de aproape 90 de ani şi în cadrul acesteia despre Pământul Secuiesc. Nu se ştie nimic. Aceştia sunt însă atât de orbiţi de visurile lor legate de înfăptuirea României mari încât şi în momentul de faţă consideră că noi trebuie să ne mulţumim cu ceea ce ne oferă ei în mod binevoitor. Noi am învăţat de-a lungul deceniilor că trebuie să luptăm pentru orice lucru: pentru utilizarea limbii noastre materne, pentru crearea egalităţii noastre în şanse în domeniul economic, pentru reprezentanţa noastră publică şi mai nou şi pentru a nu ne irosi forţele. Orice s-ar întâmpla, obligaţia noastră este crearea unităţii, în baza unui consens minim naţional. In ceea ce priveşte problemele precum autonomia, autodeterminarea, utilizarea limbii, reţeaua şcolară, reforma în domeniul administraţiei publice, Marko Bela trebuie să afirme şi să-şi asume acele lucruri pe care şi le asumă Tokes Laszlo, Szasz Jeno sau Izsak Balazs. Nu aşa s-a întâmplat până acum şi există pericolul ca acest lucru să nu se întâmple nici în viitor. UDMR ar dori să ajungă din nou la guvernare şi deşi în momentul de faţă spune mai multe lucruri, în comparaţie cu ziua de ieri, oportunismul -deoarece are foarte mare nevoie de putere- i-a intrat în sânge. Anii care au trecut au dovedit faptul că ceea ce este în avantajul unei formaţiuni retrânse, care ocupă scaunele de catifea, este în dezavantajul comunităţii, a problemei autonomiei şi a autodeterminării.” Simo Erzsebet, Şi totuşi autonomie, în „Haromszek”, nr. 5774, 08.09.2009;

„Trebuie să se facă o diferenţă între marea adunare de la Miercurea Ciuc şi de la Odorheiu Secuiesc – a declarat ieri, în cadrul conferinţei sale de presă, Marko Bela. Potrivit acestuia, la manifestarea de la Miercurea Ciuc au participat conducătorii responsabili ai Pământului Secuiesc, aceştia au adoptat o petiţie şi un memorandum, care se referă la crearea unei autonomii cât mai extinse. In opinia lui Marko, autonomia este importantă pentru toată ţara şi aceasta poate fi înfăptuită prin intermediul unei colaborări cu partidele româneşti şi prin modificarea legilor şi a constituţiei. Manifestarea de la Odorheiu Secuiesc a fost şedinţa unei organizaţii civile, fără răspundere politică. In opinia sa, ceea ce s-a întâmplat în Slovacia, se poate întâmpla şi în România. In momentul de faţă, în România este greu de găsit un politician responsabil care să se confrunte cu opinia publică. In cazul în care un preşedinte al partidului liberal ar trebui să aleagă între pierderea popularităţii şi antimaghiarism, atunci şi acesta ar alege antimaghiarismul. Este indiscutabil faptul că în cercul forţelor politice româneşti, autonomia teritorială nu beneficiază de sprijin – a constatat preşedintele UDMR.” Autonomia este importantă pentru toată lumea în „ Haromszek”, nr. 5775, 09.09.2009

„Sâmbătă seară, Antal Arpad Andras a fost invitatul emisiunii ‘Zona de impact’ transmisă de postul de televiziune Realitatea. Moderatoarea Corina Dragotescu a adresat primarului oraşului Sfântu Gheorghe întrebări legate de politica actuală, la discuţii participând şi senatorul social-democrat Adrian Păunescu şi Mihai Voicu, reprezentantul partidului naţional liberal. ‘Autonomia vine încet, însă va sosi, cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu’ -a declarat edilul municipiului reşedinţă de judeţ, care a mai subliniat: nu dorim autonomia pentru generarea unor situaţii conflictuale cu românii, ci pentru faptul ca noi să putem îndeplini mai bine sarcinile care vizează comunitatea noastră. Aspiraţiile legate de autonomie, care există de 20 de ani, nu reprezintă numai obiectul campaniilor electorale şi totuşi politicienii români le folosesc în vederea distragerii atenţiei locuitorilor de la problemele mai grave care ne afectează de altfel pe noi toţi- a declarat edilul nostru. Nu mai vrem români aduşi din Bucureşti pe Pământul Secuiesc, avem dreptul – în baza procentului nostru – de a face parte din instituţiile poliţiei, jandarmeriei, armatei şi justiţiei’ – a declarat el adevărul care în general este ascuns, generând astfel reacţii vehemente din partea oaspeţilor studioului. Fac o mare greşeală cei care doresc înfăptuirea descentralizării în România doar pentru faptul că acest lucru ar putea însemna un teren fertil în privinţa autonomiei Pământului Secuiesc – a mai adăugat el. In ‘România trăiesc 4 milioane de oameni de altă cetăţenie decât cea română şi în baza acestui fapt statul poate fi doar unul multinaţional, iar constituţia trebuie modificată în spiritul acestui fapt – el l-a provocat prin aceste cuvinte pe fostul poet al lui Ceauşescu, Adrian Păunescu, care a avut un schimb dur de replici cu primarul oraşului Sfântu Gheorghe. In emisiune a intervenit telefonic şi Szasz Jeno, care a evidenţiat că ‘maghiarii nu doresc să ajungă la soarta saşilor sau a evreilor, care au fost vânduţi de către statul român’. Potrivit preşedintelui Partidului Civic Maghiar, maghiarimea din Transilvania nu cere federalizarea ţării, deşi ar putea face acest lucru liniştit. In timpul emisiunii, telespectatorii au fost încurajaţi să-şi exprime opinia cu inscripţii precum ‘Maghiarii doresc o altă ţară’ şi astfel nu este de mirare că au fost trimise cel puţin 150 de sms-uri, în mare parte cu un caracter ostil. Preşedintele consiliului judeţean, Tamas Sandor, a participat telefonic la o dezbatere a postului de televiziune Antena 3, unde a polemizat cu Corneliu Vadim Tudor, enervându-l la culme pe liderul Partidului România Mare.” Autonomia vine încet, dar va sosi mai devreme sau mai târziu, în „ Szekely hirmondo”, nr. 36, 11-17.09.2009

„In România este necesară încheierea unui pact etnic, ceea ce ar garanta pe termen lung drepturile maghiarilor în România – a declarat, ieri, primarul oraşului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad. In opinia sa, documentul care vizează o mai bună convieţuire între comunităţile maghiară şi română ar trebui elaborat de UDMR în comun cu partidele româneşti democratice. Pactul ar cuprinde în mod concret care sunt acele drepturi ale comunităţii maghiare care ar trebui asigurate de către guvernul român în exerciţiu şi care sunt acele drepturi pe care le-ar putea primi în următorii ani. In opinia lui Antal Arpad, pentru realizarea unui dialog maghiaro-român reuşit este nevoie de un schimb de generaţii în cadrul partidelor româneşti.” Farcadi Botond, Antal Arpad propune încheierea unui pact etnic, în „Haromszek”, nr.5777, 11.09.2009

„Trianonul a căzut ca o pecete peste ceea ce se întâmplase deja cu ajutor extern şi intern. A venit pentru a consfinţi „situaţia” creată. Care nu putea fi una pe deplin liniştitoare pentru noii stăpâni. Aici, în sudul Carpaţilor Răsăriteni, pe acest teritoriu pe care noi, maghiarii, îl numim în mod tradiţional Pământ Secuiesc. Ei nu i-au spus niciodată aşa, sau dacă da, doar verbal, „între ei”, însă pe hărţile româneşti nu a apărut niciodată scris, pentru că este, nu-i aşa, „străvechi pământ românesc”. Aşa spuneau şi aşa spun şi azi. Aşadar, în cea mai estică parte a Ungariei de odinioară, pe teritoriul denumit de strămoşii noştri Pământ Secuiesc, Trianonul a găsit un teritoriu locuit de o populaţie maghiară în procent de 90%, de 500.000 maghiari. Românii au migrat peste hotar. Din Întorsura Buzăului (localitate complet românească) şi Zagon s-au stabilit în zonele de munte, în satele situate de-a lungul vechiului hotar. Au venit pe păşunile montane grase cu oile lor, oieritul le-a devenit ocupaţie, au devenit baci pe întreg Pământul Secuiesc, paznici ai oilor secuilor dar şi ale lor şi extraordinari prelucrători ai laptelui de oaie. In această calitate au migrat şi pe teritoriile mai din interiorul Pământului Secuiesc, acolo unde era mare nevoie de oieri, s-au stabilit şi s-au înmulţit acolo. Au înfiinţat sate întregi, în special acolo unde erau moşii ale nobililor, grofilor, baronilor. „Naţiune liberă” fiind, secuimea nu putea fi iobăgită. Dacă ar fi ieşit învingătoare ideea ‘păcii echitabile’, acest teritoriu nu ar fi putut aparţine niciodată României. Numai că într-un final, marile puteri au ales dictatul. Au pedepsit Ungaria în interesul unui Scop clar pentru ele. Şi au ridicat acest scop la rang de motiv. Intenţia este clară şi indubitabilă. Asimilarea nu doar a teritoriilor propriu-zise ci şi etnică a „teritoriilor anexate”, adică Transilvania, Partium şi, să adăugăm aici, Dobrogea şi Basarabia. ‘Sarcina’ i-a fost clară puterii române şi atunci, şi după aceea. Românizarea şi, în felul acesta, posedarea definitivă a teritoriilor primite.

Marele plan strategic s-a născut foarte repede. Pe scurt: desfiinţarea cât mai urgentă a naţionalităţilor, a părţii de naţiune maghiară. Transformarea României într-o „ţară uninaţională”. Aceasta nu putea fi o sarcină uşoară în ţara pe atunci puternic multinaţională. .Maghiarii care sosiseră în valuri în vechea Românie nu aveau deloc sau au putut avea într-o măsură foarte mică o cultură, nu au primit niciodată şcoli, iar biserica a fost şi ea un important mijloc de românizare. Dacă cei de la conducerea României Mari erau, aşadar, convinşi de succesul asimilării, aveau pe ce să se bazeze. S-au putut contura şi paşii tactici. Colonizări şi deportări, slăbirea blocurilor prin asimilarea populaţiei, asimilarea definitivă a teritoriilor diasporizate. Pe Pământul Secuiesc – teritoriu compact -, munca a trebuit începută aproape de la zero.” Gazda Jozsef, A anexa definitiv… (Încercarea de românizare a Pământului Secuiesc), în „Haromszek”, nr.5999 – 05.06.2010

„ Există şi alte metode prin care să-şi facă simţită apatridia tolerată. Şefii au devenit peste tot – de la cel mai înalt nivel până la cel mai de jos – români. Majoritatea au fost aduşi. Şi le-a fost încredinţată o sarcină: să evite până şi aparenţele tratării egale a cetăţenilor! Un timp, prefecţii nu au fost schimbaţi – prefectul judeţului Trei Scaune era Keresztes Karoly. În 22 a ajuns prefect Păltineanu. Până atunci fusese notar într-un sat din Trei Scaune. Fratele său era primar, iar el a ajuns prefect. L-a urmat apoi Rauca Răuceanu, pentru ca în final să vină Bidu Valer. In 1925 a venit Legea administrativă. Iar din acel moment, totul a început să funcţioneze în limba română. Rapoartele erau cerute în limba română…. O altă metodă de colonizare era înfiinţarea de locuri de muncă şi umplerea lor cu forţă de muncă românească importată. La început s-au ivit greutăţi pe Pământul Secuiesc, deoarece puterea de ocupaţie nu a avut niciodată un sentiment de siguranţă pe teritoriul care nu i se cuvenea, temându-se, ca atare, să investească acolo bani. Din acest motiv, aici, sărăcia a fost mereu mai mare, drumurile mai proaste, salariile mai mici – şi în ziua de azi suntem la 65% din media pe ţară – rata şomajului mai mare. Obstrucţionau voit propăşirea acestei zone, iar în felul acesta împiedicau – fără să vrea – afluxul de români, ritmul doritei asimilări. Poate că primele mari investiţii s-au făcut pe vremea lui Ceauşescu, atunci când – menţinând ideologia, metoda sărăcirii – puterea a făcut totuşi unele sacrificii, apreciind că sosise timpul încorporării totale. Din acest motiv s-au născut planuri concrete de colonizare, au fost construite noi cartiere pentru forţa de muncă adusă aici, Târgu Mureş a fost declarat oraş închis, pentru ca maghiarii să nu se poată stabili acolo însă în acelaşi timp a fost colonizată în masă forţă de muncă românească. La fel s-a procedat cu Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc şi Gheorgheni. Locuitorii de aici nu au putut demonstra niciodată că cei stabiliţi aici primeau sprijin pentru acest lucru, salarii mai mari. Oricum situaţia lor era diferită, deoarece ca români, se bucurau aici de toate avantajele. Ei au ajuns şefi, directori, conducători mai mici sau mai mari. Ei au dreptate în toate, pentru ei înfloreau şi înfloresc copacii, ei sunt poporul ales al acestei regiuni.” Gazda Jozsef, Încercarea de românizare a Pământului Secuiesc, în „Haromszek”, nr. 6011 – 19.06.2010

„ Citesc cu interes disputele legate de acordarea unor denumiri de străzi şi constat cu bucurie că în Sfântu Gheorghe mai există oameni curajoşi care îndrăznesc să propună redenumirea străzii Andrei Şaguna, deşi numele există în continuare ca denumire a pieţei din faţa bisericii româneşti situate în strada Varadi. La vremea respectivă, când numele lui Andrei Şaguna a fost propus ca denumire de stradă, am fost consternat de ştire. Opinia mea este în continuare aceea că nu este permis ca Andrei Şaguna să fie glorificat în oraşul Sfântu Gheorghe, nu este permis ca străzile şi pieţele publice să-i poarte numele, deoarece în perioada luptei maghiare pentru libertate de la 1848-1849, acesta şi-a asumat un rol care aproape că atinge graniţa unei provocări deschise şi nu serveşte la convieţuirea româno-maghiară. Când secuiul care îşi cunoaşte propria istorie şi cultură – vede denumirea de stradă Andrei Şaguna, când vede statuia acestuia, se gândeşte: încă mai suntem cetăţeni de rangul al doilea? Încă mai putem fi umiliţi? Nu a fost suficient? Văzând acest lucru, secuiului i se amplifică sentimentul că trebuie să lupte pentru autonomia teritorială, pentru obţinerea autoguvernării locale, deoarece nu se ţine cont de sentimentele sale naţionale. Această idee este generală, deoarece deşi maghiarii de aici au fost privaţi, în urmă cu 90 de ani, de patria lor milenară, de cunoştinţele despre adevărata lor istorie, fiecare secui ştie că lupta maghiară pentru libertate a fost una din luptele superioare din Europa. Pentru înăbuşirea acestei lupte s-au aliat două imperii, cel austriac şi cel rus. Şi poporul din Trei Scaune a participat la luptă, derulând o luptă de autoapărare fără precedent.

Aici intervine Andrei Şaguna, din cauza căruia secuii din Scaunul Sepsi, printre care şi cei din Sfântu Gheorghe, au trebuit să lupte – la 3 februarie 1849 – cu cazacii. Oare cui ar trebui să i se mulţumească pentru acest lucru? Cititorul poate presupune cui. Lui Andrei Şaguna, episcopului ortodox, care s-a ocupat de organizarea şi desfăşurarea intervenţiei militare a ruşilor! Iniţial, conducătorii români au respins intervenţia militară rusă, însă Şaguna a reuşit să-i inducă în eroare. Nu este întâmplător nici faptul că atunci când în aprilie 1849, guvernul ungar i-a amnistiat pe toţi, Şaguna nu a beneficiat de acest lucru. Răspunsul este unanim: în primăvara anului 1849 guvernul ungar nu a putut ierta trădarea de patrie, chemarea trupelor străine în Transilvania. Cunoscând cele de mai sus, merită formulată întrebarea: cum au ajuns în ultimii 15 ani maghiarii să aprobe la Sfântu Gheorghe – locuit în procent de 76,5% de maghiari – amplasarea unei statui dedicate lui Saguna? Iar totul a culminat şi cu o denumire de stradă. Această statuie se află la câteva sute de metri de locul proclamării autoapărării zonei Trei Scaune. Semnatarul acestor rânduri este de părere că amplasarea la Sfântu Gheorghe a statuii lui Şaguna putea fi obstrucţionată la mijlocul anilor 90. Cel care afirmă contrariul, nu spune adevărul. Denumirea străzilor şi instituţiilor oraşului cu nume ale unor personalităţi cu manifestări antimaghiare şi amplasarea de statui în memoria acestora nu depinde întotdeauna de naţionaliştii români (extremişti), ci depinde deseori de iresponsabilitatea maghiarilor, de lipsa lor de pregătire şi de cunoştinţele istorice deficitare.

Să nu se înţeleagă greşit: nu mă deranjează faptul că străzi din Sfântu Gheorghe primesc numele unor personalităţi româneşti sau că acestora le sunt dedicate statui. Îmi scot pălăria în faţa statuii lui Nicolae Bălcescu şi am un respect faţă de acesta, deoarece ştiu că a fost un intelectual cu o gândire democratică. De ce nu ar avea o statuie un om care în anul 1849 a văzut consternat cum românii din Transilvania au fost implicaţi în sistemul reacţionarilor austrieci şi a încercat să-i convingă pe conducătorii români din Transilvania să colaboreze cu maghiarii în faţa invaziei ruşilor?

Conducătorii minorităţii române locale trebuie să înţeleagă faptul că noi respectăm sentimentele românilor care s-au stabilit în Sfântu Gheorghe, însă nu acceptăm ca străzile să primească numele unor persoane care au adus jigniri la adresa locuitorilor secui indigeni. Fiecărui om lucid – indiferent de naţionalitate – trebuie să-i fie clar că într-un oraş secuiesc, o piaţă publică nu primeşte denumirea de Şaguna, iar acestuia nu i se dedică statui. Nu putem face altceva decât să sperăm că membrii maghiari ai consiliului nu vor vota ca nişte mici pionieri, ci se vor gândi de zece ori înainte să autorizeze amplasarea unei statui sau acordarea unei denumiri de străzi.” Farkas Reka, De ce nu ne place de Şaguna?, în „Haromszek”, nr. 5930 – 13.03.2010

“Presa din Transilvania şi din ţara-mamă, deopotrivă, a publicat ştirea că la Gyula se doreşte ridicarea unei statui în memoria fostului episcop ortodox de la Sibiu, Andrei Şaguna, care, după cum se ştie, a fost un personaj public antimaghiar: în timpul revoluţiei din 1848, a îndemnat la luptă armată împotriva maghiarilor care au luptat împotriva puterii austriece asupritoare, intervenind şi pentru un amestec al ruşilor.” Borbely Zsolt Attila, Atac împotriva maghiarimii, în “Szekely hirmondo” -nr. 43 – 31.10-06.11.2008

„ Citesc stupefiat că într-o şedinţă, consilierul local Rodica Pârvan a apreciat că revenirea la vechea denumire a străzii care poartă numele celor trei persoane pomenite în titlu ar fi o provocare. La fel apreciază şi Ioan Lăcătuşu, care consideră că nu este un lucru bun ca atunci când vine vorba de acordarea de denumiri de străzi, să fie ignorate numele unor personalităţi importante pentru comunitatea românească. Este interesant să urmărim cum nici prin gând nu le trece că există nu doar sensibilitate românească ci şi sensibilitate maghiară. Semnatarul acestor rânduri nu crede că denumirea unei străzi cu numele conducătorilor ţărani de mai sus ar servi la convieţuirea paşnică, mai ales când această denumire ar înlocui-o pe cea care poartă numele regelui Attila. Orice român şi secui cinstit, care cunoaşte istoria Ţării Transilvaniei, ştie că hoardele de ţărani conduse de cei sus-numiţi au ucis cu o cruzime de nedescris mii de maghiari transilvăneni fără apărare. Cunoscând toate acestea, pot afirma liniştit următoarele: conflictele interetnice nu sunt generate de cei care propun schimbarea denumirii străzii, ci de cei care, în scopul umilirii maghiarimii, susţin cauza unor astfel de denumiri. Poate fi o bucurie să vezi în Sfântu Gheorghe numele unor oameni pe a căror activitate s-a uscat sângele unor maghiari nevinovaţi? Sunt sigur că nici românii nu s-ar bucura dacă ar cunoaşte adevăratul trecut.” Kadar Gyula, Ce înseamnă numele lui Horea, Cloşca şi Crişan?, în „Haromszek”, ediţia 5984 din 18.05.2010,

„…Semnatarul acestor rânduri se ocupă şi de rememorarea evenimentelor de acum 20 de ani şi retrăieşte cu stupoare acele întâmplări sinistre şi vede că simularea alungării unora de pe Pământul Secuiesc a fost o făţărnicie, o minciună sfruntată. In realitate, unii au ales pur şi simplu căldura oraşului natal, însă au fost şi netrebnici care, îmbinând utilul cu plăcutul, au dorit să urce pe scara socio-profesională, să aibă o locuinţă şi un salariu mai bune, iar pentru asta au fost în stare să scornească tot felul de poveşti despre alungare, cu care să fundamenteze sindromul Har-Cov. Au fost şi dintre aceia care ulterior şi-au cerut scuze prin scrisori personale prietenilor lor maghiari de aici, pentru josnicia de care dăduseră dovadă. In final, acesta este spiritul care elimină acele idei nebune cum că regiunea Pământul Secuiesc ar trebui măritată cu regiunea Braşov-Ploieşti sau cu regiunea Bacău-Neamţ . De altfel, au mai fost astfel de exemple, când fraţii din Ploieşti i-au donat şcolii din Dalnic un mic clopot pe care scria – în traducere liberă – ‘fraţilor noştri români din Dalnic, maghiarizaţi’. Cam atât despre toate acestea. In acest context însă, să ne privim şi noi în ochi. A sosit vremea ca în locul luptelor între fraţi, al luptelor între partide, să ne concentrăm pe autoapărarea spirituală şi culturală, care ne oferă posibilitatea să le ţinem piept acestor pericole şi ispite. Populaţia maghiară trebuie să fie pregătită pentru a putea face diferenţa dintre esenţă – solidaritatea Pământului Secuiesc – şi exagerare. Trebuie revitalizată forţa motrice comunitară care a decis, la 1968, soarta înfiinţării judeţelor şi care a ţinut la un loc mare parte din Pământul Secuiesc. Dacă este necesar, trebuie subliniat: programul ciopârţirii Pământului Secuiesc este mai periculos decât renumita distrugere a satelor. La vremea respectivă, antipatia ţărilor civilizate a ajutat să se pună capăt acestui lucru. Pricepem cu toţii din cuvinte, nu-i aşa?” Sylvester Lajos, Atac împotriva Pământului Secuiesc, în „Haromszek”, nr.5908 – 16.02.2010

5. Concluziile unor cercetări şi dezbateri pe teme privind istoria, cultura, identitatea maghirilor din Arcul intracarpatic şi obţinerea autonomiei pe criterii entice a aşa zisului “ţinut secuiesc” ;

5.A Manifestări organizate de Universitatea Sapienţia şi Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM)

„Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice, care funcţionează la MIERCUREA CIUC, a iniţiat un nou program, diferit de activitatea de până acum, având ca scop sprijinirea tinerilor absolvenţi de facultate. De oferta acestei instituţii pot beneficia tinerii care au obţinut diplome în ştiinţele sociale, cum ar fi: sociologia, psihologia, etnografia sau alte discipline înrudite cu acestea.Tinerii care au obţinut o astfel de diplomă îşi găsesc foarte greu un loc de muncă potrivit pregătirii lor, fiind nevoiţi să recurgă la soluţii provizorii. Programul nostru doreşte să sprijine pe cei care, pe lângă locul de muncă tranzitoriu, vor să desfăşoare şi o activitate de specialitate mai serioasă. Se pot prezenta şi cursanţii din ultimul an ai programelor din învăţământ prin corespondenţă deoarece ai au un loc de muncă şi au posibilitatea de a proiecta programe locale de specialitate. In câţiva ani, va fi mai mare nevoie de aceşti specialişti tineri… Programul nostru asigură sprijin pe trei niveluri. Pe timpul desfăşurării activităţii, institutul nostru asigură, în mod permanent, consultaţii şi sprijin de specialitate. La anumite intervale de timp, acest sprijin va fi completat cu acţiuni de perfecţionare, sub formă de seminarii, la care vom invita şi specialişti renumiţi din străinătate. In al doilea rând, acest sprijin se concretizează şi sub forma unei completări a veniturilor. In al treilea rând, acordarea acestui sprijin înseamnă şi asumarea de către noi a cheltuielilor necesare desfăşurării activităţilor respective. Vom sprijini concepţiile promiţătoare şi întemeiate din punct de vedere profesional. Aşteptăm propuneri în mai multe domenii de specialitate, cum ar fi: dezvoltarea localităţilor sau a regiunilor, organizarea vieţii culturale, organizarea activităţii desfăşurate în sfera non-profit, organizarea sau desfăşurarea activităţilor sociale, conducerea instituţiilor de învăţământ etc. In primul rând, sprijinim programe bine delimitate în timp şi spaţiu. Cei interesaţi ne pot contacta personal la sediul nostru situat în localul Primăriei Municipiului MIERCUREA CIUC, camera 40, zilnic între orele 9-15, sau în scris pe adresa KAM-CENTRUL DE CERCETARI REGIONALE ŞI ANTROPOLOGICE, MIERCUREA CIUC, C.P. 81. In vederea obţinerii sprijinului acordat de institutul nostru va avea loc un concurs, organizat pe parcursul lunii septembrie. Preconizăm că, începând din toamna acestui an, de sprijinul nostru să poată beneficia în jur de 30 de specialişti tineri.” Biro A. Zoltan, UN PROGRAM PENTRU SPRIJINIREA TINERILOR SPECIALIŞTI, în „Romaniai Magyar Szo”, nr. 2120 din 04.09.1996

„ In urma civilizată – deci, în EUROPA -, dezvoltarea şi democraţia nu pot fi consolidate fără respectarea drepturilor minorităţilor – a precizat premierul HORN GYULA, miercuri, cu prilejul decernării premiilor PRO-MINORITATEA, constând în diplomă, medalie şi 2000 forinţi. HORN GYULA a precizat că UNGARIA recunoaşte, în mod exemplar, prin Constituţie calitatea de factori întemeietori de stat a minorităţilor, iar data de 18 decembrie este ziua minorităţilor. Pentru ca societatea ungară să cunoască mai bine minorităţile, cultura, tradiţiile şi valorile acestora, guvernul a dorit să facă din acest moment, un moment festiv. Acest premiu este oferit ca semn al recunoaşterii activităţii depuse în interesul minorităţilor şi drepturilor acestora. Primul ministru şi-a exprimat convingerea că cei premiaţi sunt reprezentanţi demni ai minorităţilor. Totodată a precizat că guvernul ungar este dispus să colaboreze cu orice guvern, organizaţie şi persoană particulară pentru asigurarea drepturilor minorităţilor. Guvernul şi parlamentul au demonstrat practic faptul că nu este vorba doar de o intenţie de principiu, ci de o politică reală. UNGARIA trăieşte în relaţii de pace şi bună-vecinătate cu ţările vecine. Mai există anumite probleme dar acestea se pot rezolva prin tratative. Au fost distinse următoarele organizaţii şi persoane: Conferinţa pentru limba maternă, reţinându-se meritele preşedintelui POMOGATS BELA; BODOR PAL – scriitor, traducător, publicist; BOJTE CSABA – călugăr al Ordinului Franciscan din DEVA, preşedinte al Fundaţiei Sf. Francisc; RUDOLF CHMEL, profesor, istoric literar, fostul ambasador al CEHOSLOVACIEI la BUDAPESTA; CSEPELI GYORGY, profesor universitar la Institutul de Sociologie la Institutul de Sociologie al Universităţii EOTVOS LORANT din BUDAPESTA; DOMOVITS ISTVAN – preot romano-catolic în localitatea HORVATZSIDANY din UNGARIA pentru activitatea desfăşurată în favoarea minorităţii croate; Asociaţia Culturală a Maghiarilor Ardeleni (EMKE); Corporaţia FORUM HOLDING, pentru popularizarea literaturii maghiare din VOIVODINA; OTTO-RABAN HEINICHEN, ambasadorul RFG la BUDAPESTA; HELTAI PETER, consilier la Televiziunea Ungară, şeful Studioului Emisiunilor pentru Minorităţi; JAKAB SINGELY MARIA, parlamentar, fosta preşedintă a Uniunii Democratice a Slovacilor din UNGARIA; Ansamblul Cultural KALYI JAG ROMA pentru popularizarea folclorului ţigănesc din UNGARIA; Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice – KAM – din MIERCUREA CIUC; Teatrul THALIA din KOSICE (SLOVACIA); Localitatea MEHKEREK, singura localitate din UNGARIA cu populaţie 100% românească; SCHOPFLIN GYORGY istoric, politolog, profesor universitar în LONDRA; SZENDE BELA, profesor pensionar al Universităţii JANUS PANNONICUS din PECS”, PREMIUL PRO-MINORITATEA, în „Romaniai Magyar Szo”, nr. 2226 din 20.12.1996.

„ Cu prilejul Zilei minorităţilor, miercuri, 18 decembrie a.c., premierul HORN GYULA a înmânat în mod festiv premiile PRO-MINORITATEA, acordate pentru activitatea depusă în favoarea minorităţilor naţionale şi a drepturilor acestora. Printre personalităţile şi organizaţiile premiate se număra şi BOJTE CSABA, călugăr al Ordinului Franciscan din DEVA, Asociaţia Culturală a Maghiarilor Ardeleni (EMKE) şi Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM) din MIERCUREA CIUC.” PREMIUL PRO-MINORITATEA, în „ Romaniai Magyar Szo”, din 21.12.1996.

„Intre 23-30 septembrie, municipiul MIERCUREA CIUC va fi locul de desfăşurare al seminarului de o săptămână, pe teme de ştiinţe sociale. Manifestarea este organizată din însărcinarea Consiliului Municipal din MIERCUREA CIUC, de Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice KAM, de Institutul de Ştiinţe Politice din cadrul Academiei Ungare de Ştiinţe şi de Centrul de Invăţământ din MIERCUREA CIUC al fundaţiei SOROS. Tema din acest an a seminarului organizat anual este următoarea: Instituirea formelor autoriter (atitudini, modele, instituţii), după 1989, în EUROPA CENTRALĂ – RASARITEANĂ , respectiv rolul social al acesteia. Pe lângă elaborarea în comun a unor materiale de profil, după amiaza vor mai avea loc expuneri publice, dezbateri în cadrul unor mese rotunde, convorbiri pe teme de specialitate şi câteva prezentări de cărţi. Organizatorii oferă un program de 3-4 ore zilnic. Seminariile, respectiv expunerile publice vor fi ţinute de invitaţi renumiţi. Organizatorii mizează pe participarea lui KENDE PETER (PARIS), SCHOPFLIN GYORGY (LONDRA), KERI LASZLO, PETSCHING MARIA ZITA şi TAMAS PAL (BUDAPESTA). Inscrierile, pentru cei care doresc să participe, se pot face la următoarea adresă: Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice – KAM, BERENY HAJNAL , însărcinat cu afaceri, 4100 MIERCUREA CIUC, C.P.BOX 81, tel/fax: 066/ 121 929. Un seminar de o săptămână pe teme de ştiinţe sociale, în „Romaniai Magyar Szo”, nr. 2479 din 15.09.1997

„Problema naţionalităţilor şi minorităţilor, prin ponderea sa politico-socială, constituie o problemă gravă şi tradiţională în patria noastră, în Depresiunea Carpatică şi în regiunea cetro-est-europeană. La începutul schimbării regimului, părea că dezvoltările democratice vor contribui la rezolvarea ei şi că se vor diminua la diferite state. Aşteptările nu s-au confirmat. Mai mult, faptul că problema este evitată de politica curentă partinică rezidă din reflectarea trunchiată a realităţilor. In consecinţă, în abordarea acestei probleme persistă tergiversările istorice, mai mult chiar, rezultă noi distorsiuni. Din punctul de vedere al Ungariei, amintim trei direcţii principale: problema prezentului şi viitorului maghiarimii de peste hotare, grijile mai strânse ale minorităţilor sale naţionale, precum şi problema ţiganilor ce devine tot mai gravă din punct de vedere social. Intelectualitatea maghiară de peste hotare şi elita minorităţilor din Ungaria pretind, de multă vreme, efectuarea unor cercetări ştiinţifice în această problemă. Din această cauză, Academia Ungară de Stiinţe a înfiinţat, zilele trecute, un atelier de cercetare a minorităţilor, care s-a şi întrunit deja pentru prima oară. Principalul scop al acestui atelier îl constituie coroborarea analizelor interdisciplinare, efectuate în ţările învecinate şi în Ungaria. Pe lângă instituţiile academice cu profil istoric, geografic, lingvistic, de ştiinţe politice, sociologice, etnografice, regionale şi de cercetare a conflictelor, în activitatea acestui atelier se vor înscrie Fundaţia Teleki Laszlo, Institutul Central European, Centrul de cercetări regionale şi antropologice din Miercurea Ciuc, Centrul de cercetări sociologice Mercurius din Bratislava şi Centrul de etnologie al Institutului Forum din Komarno (Slovacia). In final, vom înşira câteva programe sprijinite de acest atelier. Anul viitor, vor fi analizate, în secuime şi în Zitny Ostrov (Slovacia), situaţia comunităţii maghiare după 1989, folosirea limbii materne şi bilingvismul, asimilarea lingvistică şi pierderea identităţii naţionale din aceste zone. Rezultatele cercetărilor vor fi publicate în periodicele instituţiilor angrenate şi în cele 3-4 cărţi pe care le va publica anual acest atelier.” Botlik Jozsef, In cadrul Academiei ungare de Ştiinţe a fost înfiinţat un atelier de cercetare a minorităţilor , în „Magyar nemzet”, nr. 115 din 18.05.1998

„Curatoriul Fundaţiei Kriterion a decis, în cadrul recentei sale şedinţe desfăşurate la Miercurea Ciuc, ca renumitului muzicolog şi profesor universitar din Cluj, Laszlo Ferenc, să-i fie conferit premiul Cununa Kriterion pe anul 1998. Conform argumentelor aduse, activitatea desfăşurată timp de decenii de Laszlo Ferenc în domeniul muzical a creat valori culturale din Ardeal. El a publicat numeroase cărţi, despre marii compozitori maghiari şi, totodată, foarte semnificative au fost şi dizertaţiile scrise despre Kodaly, Liszt Ferenc şi despre Enescu. Premiul Cununa Kriterion va fi înmânat în data de 8 ianuarie 1999, la Miercurea Ciuc împreună cu 5 milioane de lei. Premiul Cununa Kriterion va fi conferit pentru a patra oară; până în prezent au primit acest premiu (drept recunoaştere a activităţii desfăşurate) istoricul Jako Zsigmond, regizorul Tompa Gabor şi grupul de sociologi KAM – Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice din Miercurea Ciuc.” Premiul Cununa Kriterion, în „ Romaniai Magyar Szo”, nr. 2893 – 17.11.1998.

„Probabil că mulţi îşi amintesc de trecutele întâlniri la vârf ungaro-maghiare, la nivel politic. Nu ni le reamintim cu plăcere deoarece nu ne-au adus prea multe bucurii. Invăţământul pe care l-am desprins e că e mai bună diplomaţia populară decât cea politică. Iar de diplomaţia populară ţin şi întâlnirile şi relaţiile ştiinţifice. In ultimele luni, au avut loc o seamă de astfel de întâlniri care ne denotă cum trebuie organizate relaţiile ţării mame cu maghiarii din cele şapte ţări învecinate cu noi. Marţi, Institutul de Ştiinţe Politice de pe lângă Academia Ungară de Ştiinţe (M.T.A.), Atelierul de Cercetare a Minorităţilor al M.T.A. şi Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (K.A.M.) din Miercurea Ciuc au organizat o masă rotundă pe probleme minoritare, sub deviza Egyutt de hogyan? (n.n. – Impreună, dar cum anume?), menită să dezbată relaţiile dintre diferitele comunităţi maghiare ce trăiesc în alte ţări. Potrivit opiniei cercetătorului Tamas Pal, ne confruntăm cu trei perioade distincte: prima – dintre 1989-1991 – este cea utopică, iar cea de-a doua – dintre 1992-1996 – de reacţie a maghiarimii la naţionalismele majoritare din ţările învecinate, în care problemele maghiarilor au fost subordonate şi de politica internă ungară. Intre 1996-1998, se schimbă din nou situaţia, în România şi Slovacia reprezentanţii maghiarilor fiind incluşi la guvernare… Concluzia a fost trasă de Kende Peter, care a asigurat preşedinţia acestei întâlniri: noi, maghiarii din Bazinul Carpatic, ne iubim mult unii pe alţii, dar până când vom ajunge să ne şi cunoaştem cu adevărat, mai avem multe de făcut.” Hovanyecz Laszlo, Maghiarul şi ungurul – doi buni prieteni?, în „Nepszabadsag”, nr. 289 din 10.12.1998

„Intr-o declaraţie făcută la un forum desfăşurat la Budapesta, Biro A.Zoltan, cercetător social maghiar din Ardeal, a spus că trebuie să fie privită cu mai multă atenţie colaborarea dintre cercetătorii din Ungaria şi cei din afara graniţelor Ungariei. Forumul în care s-a făcut auzită această declaraţie, a fost organizat de Institutul de Ştiinţe Politice din cadrul Academiei Ungare de Ştiinţe, de Atelierul de Cercetări a Minorităţilor şi de Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice din Miercurea Ciuc (KAM). Biro A.Zoltan a declarat că există o veche tradiţie în cooperarea dintre cercetătorii din Ungaria şi cei din afara ei, şi că în virtutea similitudinii de limbă, Ungaria poate să ofere un manageriat al fondului de bază al acestui domeniu. Legăturile ştiinţifice dintre cei ce sunt angrenaţi în această activitate nu trebuie să fie ocazionale, ci trebuie să creeze un cadru regulat al acestor întâlniri . Un alt participant la acest forum, istoricul Szarka Laszlo, a subliniat faptul că, în cadrul cercetărilor la nivel internaţional, cercetările în domeniul minorităţilor nu ocupă un loc prea important, la fel fiind şi în problema maghiarilor. El a cerut ca activitatea de cercetare să fie îndreptată spre cercetarea culturii limbii materne, mai ales că acest domeniu se află în stadiul de pioneriat. Colaborarea între cercetători nu trebuie să se manifeste doar la nivelul gândirii ştiinţifice, ci trebuie să se concretizeze şi la nivelul organizării unor consfătuiri ştiinţifice, practice. In cadrul acestei manifestări ştiinţifice a fost prezentat un nou material tipărit al KAM, care este de fapt, un studiu intitulat Strategii sau manifestări forţate, care surprinde aspecte ale societăţii maghiare din România.” Forum ungaro-maghiar despre cercetare – Este nevoie de examinări ştiinţifice regulate, în „Nepujsag” , nr. 252 din 11.12.1998.

„Cercetătorii din Ungaria şi cercetătorii maghiari de dincolo de graniţă ar trebui să analizeze mai în profunzime posibilităţile de colaborare a comunicat Biro A. Zoltan, sociolog maghiar din Transilvania, în cadrul unui forum organizat la Budapesta, în data de 08.12.1998. Masa rotundă a cărei tematică au fost posibilităţile de colaborare ungaro-maghiare în domeniul cercetării a fost organizată de Institutul de Ştiinţe Politice din cadrul Academiei Ungare de Ştiinţe, Atelierul de Cercetare a Minorităţilor, respectiv de Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM) din Miercurea Ciuc. Biro A. Zoltan a declarat: In perioada care a trecut, maghiarimea din Transilvania a manifestat o atenţie deosebită pentru crearea relaţiilor cu Ungaria. In privinţa identităţii lingvistice, Ungaria acordă maghiarilor din România o <bază managerială>. Biro A. Zoltan a declarat că este important ca, în studiile de cercetare legate de maghiarii de dincolo de graniţă, cei în cauză să fie incluşi nu numai ocazional, deoarece acest lucru ar conduce la rezultate neverificabile. Istoricul Szarka Laszlo, în cuvântarea sa, s-a referit la faptul că, în studiile internaţionale întreprinse despre minorităţi, nu prea figurează situaţia minorităţii maghiare. Acesta a fost părere că cercetătorii abordează această temă mai mult din punct de vedere lingvistic, iar cercetarea culturii în limba maternă abia se află la început. De asemenea, acesta a adăugat că: comunităţile maghiare de dincolo de graniţă sunt bilingve fără excepţie, dar totuşi domină limba lor maternă. Istoricul a subliniat că, în Ungaria, atât ura, cât şi solidaritatea sunt prezente în cadrul concepţiilor comune şi în organizarea cercetării minorităţilor. In cadrul manifestării, a fost prezentat volumul apărut sub îngrijirea Centrului KAM; lucrarea intitulată Strategii sau cariere formate? cuprinde studii referitoare la Societatea maghiarilor din România. Al doilea volum apărut sub îngrijirea acestui centru analizează procesele de pauperizare din Ţinutul Secuiesc.” Forum despre cercetările maghiaro-ungare, „ Romaniai Magyar Szo” , nr. 2914 din 10.12.1998.

„Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice KAM din Miercurea-Ciuc organizează mâine, 9 septembrie, la sediu, o întâlnire cu participarea presei locale şi a instituţiilor de profil din oraş. La întâlnire vor fi prezentate programe finalizate precum şi programe în derulare de interes public. Academia de Ştiinţe din Ungaria va fi reprezentată de Loki Laszlo, colaborator principal Institutului Politic al Academiei de Ştiinţe.” Iulia Catană, la postul de radio XXI, din 08.09.1999

„ În perioada 19-24 septembrie, la Miercurea Ciuc, va fi organizată cea de-a III-a ediţie a Seminarului de Ştiinţe Sociale, intitulat Regiune în lume -Lume în regiune. Organizatori: Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM), Centrul de Pregătire Regională şi Consiliul Judeţean Harghita. Cu aceeaşi ocazie, va fi sărbătorită şi împlinirea a 10 de ani de la înfiinţarea KAM, principalul organizator. În cadrul seminarului vor avea loc expuneri, mese rotunde, dezbateri de specialitate, interviuri, prezentare de carte. Tematici mai importante: cercetarea societăţii maghiare din Transilvania, strategia familiei, şomaj, relaţii interetnice, identitate locală. In cadrul seminarului va avea loc şi o conferinţă cu durata de două zile, pe tema Dezvoltare regională pe Pământul Secuiesc. Această conferinţă oferă posibilitatea prezentării unor programe concrete, a instituţiilor a căror activitate este legată direct sau indirect de dezvoltarea regională. Pagina web a Centrului de Pregătire Regională -http://www.topnet.ro/cs-rkk- oferă permanent informaţii legate de seria de manifestări.” Seminar de Ştiinţe Sociale, în „Haromszek”, nr. 3053 din 07.09.2000.

„ Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice KAM din Miercurea-Ciuc organizează mâine, 9 septembrie, la sediu, o întâlnire cu participarea presei locale şi a instituţiilor de profil din oraş. La întâlnire vor vi prezentate programe finalizate precum şi programe în derulare de interes public. Academia de Ştiinţe din Ungaria va fi reprezentată de Loki Laszlo, colaborator principal Institutului Politic al Academiei de Stiinţe.” Iulia Catană, la postul de radio XXI, din 08.09.1999

„Cel de-al III-lea Seminar de Ştiinţe Sociale va avea loc în perioada 19-24 septembrie, la Miercurea Ciuc. Tema seminarului: Regiunile în lume – Lumea în regiuni – Raportul dintre regiuni şi globalizare la începutul celui de-al treilea mileniu. Organizatorul seminarului este Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM), iar coorganizatori sunt Centrul de Dezvoltare Regională şi Consiliul Judeţean Harghita. In cadrul seminarului, cele mai importante teme dezbătute se vor referi la stadiul cercetării societăţii maghiare, la şomaj şi la relaţiile interetnice. In zilele de 22 şi 23 septembrie, se va desfăşura o conferinţă pe teme de dezvoltare regională, la care vor participa renumiţi conferenţiari din ţară şi din străinătate. Alte informaţii le puteţi obţine de pe pagina Internet a Centrului de Pregătire Regională la adresa web-lapja, http: //www. topnet / cs-rkk.” La Miercurea Ciuc, va avea loc cel de-al III-lea Seminar de Stiinţe Sociale, în „Romaniai Magyar Szo”, din 13.09.2000

„In aceste zile, Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice din Miercurea Ciuc (judeţul Harghita) sărbătoreşte a XX-a aniversare de la înfiinţare, respectiv a X-a aniversare de la reorganizare. Iniţial, un grup de filologi şi-a început activitatea în anul 1980, simţind dorinţa să acţioneze şi în afara procesului de învăţământ. In anul 1990, şi-au reorganizat activitatea. Marţi, la amiază, în cadrul unei conferinţe de presă, au prezentat expoziţia organizată cu acest prilej, făcând cunoscut şi programul aniversar. KAM – Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice organizează în perioada 19-24 septembrie Seminarul de Ştiinţe Sociale, intitulat Regiunea în lume – Lumea în regiune. La dezbaterile desfăşurate în cadrul unei mese rotunde, sunt invitaţi mai mulţi specialişti din ţară şi străinătate. Vineri şi sâmbătă, are loc conferinţa intitulată Dezvoltarea regională în Secuime. In data de 21 septembrie, la Casa Cărţii Corvina din Miercurea Ciuc, va fi prezentat cel de-al zecelea volum al seriei Cărţilor destinate situaţiei, care este intitulat A noastră-i piaţa?, referitor la folosirea simbolică a pieţelor din regiunea secuilor. Volumul este scris de Bodo Julianna. (N.N. Totodată, titlul respectiv aparţine unei melodii compuse de formaţia Lokomotiv GT, care a fost interzisă în anii 70 de către guvernul ungar din cauza textului său neorevizionist.)” Daczo Denes, Zi aniversară şi seminar , „Romaniai Magyar Szo”, nr. 3545 din 22.09.2000

„Se află în plină desfăşurare acea acţiune de cercetare reprezentativă, ce se realizează cu concursul a numeroase organizaţii maghiare din România şi din Ungaria, sub egida Institutului Naţional de Cercetare a Tineretului. Schimbările social-economice ale ultimului deceniu au influenţat în mod simţitor viaţa şi posibilităţile tinerilor. Pentru evidenţierea acestor influenţe, în Ungaria s-a demarat o cercetarea ştiinţifică. Pornind de la aceasta, în baza experienţelor ungare, a apărut nevoia realizării unui program de cercetare comparată, care ar urma să compenseze absenţa unor informaţii comparative despre situaţia şi valorile tinerilor maghiari din întregul bazin-Carpatic – se precizează în informarea dată publicităţii de către organizatori. În acţiunea aceasta, desfăşurată pe bază de chestionar, în afară de Ardeal, au fost atrase şi regiunile locuite de maghiari din Slovacia, Iugoslavia, Ucraina, intenţionându-se extinderea acţiunii pe bază de interviuri directe în Austria, Croaţia şi Slovenia. In regiunea noastră -astfel şi în Bihor- se află deja în curs de derulare acţiunea, efectuată de studenţi, cu antrenarea tuturor subiecţilor dispuşi să răspundă la întrebările din cele câteva zeci de pagini ale chestionarelor.

Chestionarul vizează mai multe domenii: evoluţia şcolară; situaţia existenţială, piaţa muncii; condiţii familiale; viaţa socială; sănătate, stil de viaţă; confesiune; identitate, relaţii de grup; consumul de produse culturale şi media; interpretarea legii statutului etc. Prelucrarea datelor este realizată de Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice KAM -pentru Ţara Secuilor-, iar pentru restul Ardealului şi Partium de către colaboratorii catedrei de Sociologie a universităţii clujene, cu concursul Fundaţiei de Studii Sociale Max Weber. Incepută în luna august, acţiunea este preconizat a se încheia în luna martie a anului viitor. Organizatorii apelează la înţelegerea oamenilor, solicitându-le întregul concurs, ţinând cont de faptul că această cercetare constituie o bază pentru noi analize şi evaluări în această temă, putând constitui un punct de pornire pentru realizarea unor imagini comune a condiţiei tineretului maghiar şi nemaghiar din bazinul-Carpatic. Informaţii suplimentare legate de această acţiune pot fi găsite la adresa de pe Interne, www.ifjusag.kutato.hu. Szeghalmi Ors, Activitate de cercetare internaţională privind situaţia tinerilor maghiari , în „Bihari Naplo”, nr. 261 din 07.11.2001

„ Luni, 2 decembrie a. c., începând cu ora 11, la Miercurea Ciuc, în Marea Aulă a Facultăţii Tehnice din cadrul Universităţii Sapientia se va desfăşura o conferinţă organizată de Institutul Naţional de Cercetare a Problemelor Tineretului din Budapesta, de KAM- Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice din Miercurea Ciuc, precum şi de Universitatea Sapientia. Tema comună a prelegerilor şi a conferinţelor de specialitate ce vor fi dezbătute în cadrul meselor rotunde, este Mediul familial, cariera şi oportunităţile. Participanţii din România, Ungaria, Slovacia, Serbia şi Ucraina vor avea posibilitatea să cunoască rezultatele programului de cercetare MOZAIK 2002 -Tineri maghiari din Bazinul Carpatic, precum şi sugestiile rezultate din activitatea de specialitate.” Conferinţa Naţională de Cercetare a Problemelor Tineretului în „Romaniai Magyar Szo”, nr. 4319 din 27.11.2002.

„Rezultatul cercetării poate fi considerat ca fiind o bază strategică în elaborarea strategiei cu privire la copiii şi tinerii naţiunii maghiare – a afirmat Ocsovai Tamas. In cadrul conferinţei de presă pe care a susţinut-o ieri (02.12.2002), la Miercurea Ciuc, secretarul de stat adjunct pe probleme de politică pentru tineret din cadrul Ministerului Copilului, Tineretului şi Sportului din Ungaria a afirmat faptul că, şi tinerii maghiari din afara graniţelor Ungariei sunt parte a acestei strategii. Secretarul de stat adjunct a participat la conferinţa despre cercetarea tineretului intitulată Mediul familial, calea vieţii, şansă, care s-a desfăşurat în incinta Secţiei din Miercurea Ciuc a Universităţii Maghiare de Ştiinţe din Ardeal (EMTE) – Sapienta. Forumul ştiinţific a fost organizat de Institutul Naţional de Cercetare a Tineretului (NII) din Budapesta, Secţia din Miercurea Ciuc a EMTE şi Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM) din Miercurea Ciuc. La conferinţa de presă, care a precedat această consfătuire, Ocsovai Tamas a prezentat programul internaţional de cercetare a tineretului intitulat MOZAIK 2001 – Tineri maghiari în Bazinul-Carpatic. Programul finanţat cu 77 milioane de forinţi de către Ministerul Copilului, Tineretului şi Sportului din Ungaria şi Oficiul Premierului a adus multe rezultate importante – a afirmat secretarul de stat adjunct, amintind ca exemplu faptul că, majoritatea tinerilor de pe Pământul Secuiesc nu doresc să-şi continue studiile. Kelemen Hunor, depuat-UDMR, preşedintele Consiliului Consultativ al Uniunii a subliniat importanţa startegiei pentru tineret, având în vedere că: maghiarimea din România se află în plină scădere. Printre altele, acesta afirma că, strategia poate fi construită numai pe baza unor analize de specialitate. Bauer Bela, din partea NII a elogiat instituţiile care contribuie la activitatea de cercetare, respectiv atelierele ştiinţifice maghiare din afara graniţelor. În acelaşi timp, acesta a subliniat că, s-a finalizat înregistrarea de date, dar prelucrarea, evaluarea rezultatelor se află în curs de desfăşurare. KAM-ul a fost reprezentat de Bodo Julianna. Lanyi Szabolcs, decanul Secţiei din Miercurea Ciuc a EMTE a considerat importantă cunoaşterea situaţiei, ordinii valorice a tineretului maghiar din România, de pe Pământul Secuiesc pentru ca instituţia nou înfiinţată să se poată adapta la cerinţele viitoare, respectiv să poată avea un efect asupra societăţii. Şirul de expuneri din cadrul conferinţei a fost deschis de Ocsovai Tamas şi Kelemen Hunor. Au fost prezentate câteva din rezultatele programului de cercetare. Expunerile au avut ca temă: familiile cu mai mulţi copii; proiectele de continuare a studiilor sau de încadrare în muncă a absolvenţilor din afara graniţelor; particularităţile regionale ale situaţiei şi imaginii de perspectivă a pieţii forţei de muncă a tineretului maghiar din Ardeal; problemele conştiinţei naţionale; valorile asumate de tineret. Expunerile au fost urmate de o masă rotundă tematică. Sarany Istvan, Conferinţă despre cercetarea tineretului , în „Hargita Nepe”, nr. 281 din 03.12.2002

„Astăzi, înainte de masă, începând cu orele 11:00, în sala de consiliu a Prefecturii Harghita va avea loc o consfătuire profesională pe tema Regiuni rurale în procesul de preaderare. La manifestarea organizată în cadrul programului de colaborare dintre Institutul de Ştiinţe Politice al Academiei Ungare de Ştiinţe (MTA – PTI) şi Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM) vor fi susţinute expuneri de dr. Kovach Imre, şeful secţiei ştiinţifice MTI-PTI, Mediul rural şi integrarea-UE, respectiv Tall Eva, colaborator-şef în domeniul ştiinţific al MTI-PTI, Autoguvernări şi primari. La consfătuirea de specialitate organizată de KAM, Consiliul Judeţean Harghita şi Secţia din Miercurea Ciuc a Universităţii Maghiare de Ştiinţe (EMTE) – Sapientia vor mai fi prezenţi Laki Laszlo, colaborator-şef în domeniul ştiinţific al MTI-PTI; Bodi Ferenc, colaborator al MTI-PTI; Bekes Zoltan, cercetător, precum şi specialiştii instituţiilor organizatoare, manageri microregionali şi conducători ai autoguvernărilor.” Consfătuire de specialitate, în „Hargita Nepe”, nr. 135 din 16.06.2003.

„ Farkas Boglarka: Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice cu sediul în Ardeal, publică o nouă serie de cărţi cu titlul Teritoriu, care speră că va putea acorda minorităţii maghiare din România studii caz bazate pe elemente ştiinţifice şi sfaturi în probleme de învăţământ şi preocupare. Vincze Viktor Attila: Rezultatele celor mai noi cercetări sunt publicate continuu şi în forma unor cărţi, un exemplu în acest sens fiind publicaţia Mozaic din Ţinutul Secuiesc, care schiţează emigrarea, preocuparea şi schimbările în plan demografic ale maghiarimii, prezentând de asemenea şi exemple alarmante, respectiv altele demne de urmat. Biro A. Zoltan, directorul Centrului de Cercetări Regionale şi Antropologice: Aceste întâmplări fericite sau mai puţin fericite nu se limitează la anumite zone. Acesta se pot observa la nivelul familiilor, şcolilor şi al instituţiilor. Evenimente pozitive există atât în diaspora, cât şi în zonele unde maghiarimea trăieşte în bloc, dar la fel există şi evenimente neplăcute.Vincze Viktor Attila: Potrivit cercetătorilor, activitatea lor ajunge şi la conducătorii vieţii politice a maghiarilor din Ardeal, ca material necesar înaintea adoptării unor decizii importante.” Farkas Boglarka, Vincze Viktor Attila, la postul de televiziune Duna TV, din 18.03.2004

„Ieri, Universitatea Sapientia – EMTE din Miercurea Ciuc a fost locul de desfăşurare a unor consfătuiri internaţionale. Conferinţa internaţională s-a intitulat Sarcini privind îndeplinirea planurilor pe 2005. In aula mică a fost prezentată o expunere cu privire la utilizarea eficientă a microorganismelor, iar în sala de consiliu a KAM, Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice a avut loc o consfătuire pe marginea problemelor de dezvoltare rurală. Organizatorul conferinţei internaţionale pe tema Sarcini privind îndeplinirea planurilor pe 2005 a fost Catedra de Matematică – Informatică a Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Umane din cadrul Sapientia – EMTE. Scopul expunerilor prezentate în limba engleză a fost analizarea celor mai noi modele de optimizare ce se pot realiza cu mijloacele matematicii şi informaticii şi prezentarea rezultatelor obţinute. Potrivit profesorului Gyorfi Jeno, folosirea economică a materiei prime în cele mai diferite ramuri ale industriei, de exemplu a mobilei, sticlăriei, tehnologiei constructoare de maşini, industriei uşoare sau în cea electrotehnică, conduce la probleme de ajustare. Potrivit acestuia, la fel trebuie să se întâmple şi în alte domenii de activitate, asemenea colecţiilor de cărţi dintr-o bibliotecă, şi programele de calculator, respectiv sarcinile de proiectare trebuie să ocupe un spaţiu cât mai mic în memorie. Seminar în limba engleză a organizat şi Catedra de Ştiinţe Sociale. Ca o continuare a programului Autumn School of Rural Sociology organizat anul trecut în septembrie, în această săptămână, în Miercurea Ciuc s-au aflat specialişti în dezvoltarea rurală. Kovach Imre, preşedintele Societăţii Internaţionale de Sociologie Rurală (MTA PTI), Hilary Tovey, profesor al Colegiului Trinity din Dublin şi Eva Kucerova, profesor la Universitatea Agricolă Cehă, au vorbit despre problemele dezvoltării rurale din Cehia şi Irlanda. Locul de desfăşurare al seminarului a fost sala de conferinţe a KAM. Fundaţia pentru Parteneriat, în cadrul programului Eco-Bussines, Asociaţia Agremeco din Târgu Mureş şi Facultatea de Ştiinţe Umane şi Economice din cadrul EMTE au organizat ieri în aula mică a universităţii seminarul intitulat Folosirea eficientă a microorganismelor (EM) în agricultură, protecţia mediului şi epurarea apei. Scopul manifestării a fost prezentarea procedurii, respectiv realizarea colaborării active cu agricultori, persoane private, întreprinzători, asociaţii, organizaţii şi instituţii pregătite pentru aplicarea practică şi extinderea a tehnologiilor EM. Conferenţiar pe această temă a fost Boroczki Gergely, reprezentantul EM Technology Hungary Kft din Ungaria.” Conferinţe internaţionale, în „Hargita Nepe”, nr. 218 din 17.09.2005

„La sfârşitul săptămânii trecute, la Miercurea Ciuc, a avut loc un forum de o zi organizat sub titlul Integrare – spaţiu – colaborare de Oficiul Maghiarilor de Peste Hotare (HTMH), Academia Ungară de Ştiinţe (MTA), Universitatea Sapientia din Miercurea Ciuc, Consiliul Judeţean Harghita, Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM). In cadrul forumului, organizat în Aula Mare a Universităţii Sapientia, participanţii au încercat să scoată în evidenţă posibilităţile de colaborare în noua situaţie creată în urma şedinţei comune de guvern româno-ungare. Tarnoczy Mariann, reprezentantul MTA, a menţionat în prelegerea sa că trebuie să se stabilească care sunt priorităţile în acest spaţiu. Acest lucru este necesar şi pentru curatoriile din Ungaria care pot sprijini iniţiativele celor de peste graniţe. In pauza forumului a avut loc o conferinţă de presă în cadrul căreia Borbely Laszlo, ministrul pentru lucrări publice şi amenajarea teritoriului, a declarat că doar atunci vor putea fi conferinţe bune când conferenţiarii vor merge pe drumuri bune. Referindu-se la construirea autostrăzilor, Borbely Laszlo a declarat că problema autostrăzilor nu trebuie să creeze rivalitate. Szabo Bela, preşedintele HTMH, s-a referit la rezultatele concrete ale şedinţei comune de guvern româno-ungare. In opinia acestuia, până la obţinerea acreditării Universităţii Sapientia, trebuie să se stabilească cum va putea statul român să sprijine această instituţie. In cadrul forumului nu s-au făcut declaraţii sau referiri la consulul ungar de la Miercurea Ciuc. Conform unor cercuri bine informate, această funcţie va fi ocupată de Szabo Bela, preşedintele HTMH.” , Daczo Denes, în „Uj Magyar Szo” din 05.12.2005

„ La 18 februarie 2006, sâmbătă la Universitatea Sapientia a avut loc conferinţa intitulată Identificarea şi valorificarea valorilor culturale regionale, organizată de Centrul Cultural Judeţean Harghita, Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice KAM şi Universitatea Sapientia EMTE Miercurea Ciuc, Catedra de Ştiinţe Sociale. Manifestarea s-a axat pe tema dezvoltărilor locale bazate pe valorile culturale. In cadrul conferinţei au fost înmânate diplomele pentru prima promoţie de absolvenţi ai cursului de specializare de conducători de instituţii culturale, curs organizat de Centrul Cultural Judeţean Harghita. In cadrul programului de dimineaţă au fost prezentate următoarele prelegeri: Managementul culturii în regiunea noastră – prezentat de Szep Gyula, vicepreşedintele UDMR în problemele culturale şi de cult; Politica de promovare a culturii a Ministerului Patrimoniului Cultural Naţional din Ungaria – prezentat de Lakatos Mihaly, şef de direcţiune din cadrul NKOM; Viitorul culturii populare în bazinul carpatin – prezentat de Egyed Albert, Institutul Culturii Maghiare, Budapesta; Managementul cultural – exemple de urmat – prezentat de Toth Istvan, Institutul Culturii Maghiare, Bucureşti; Dezvoltarea regională şi cultura: posibilităţi de formare de specialitate – prezentat de Biro A. Zoltan, KAM. Prezentările de specialitate de după masă au fost urmate de o masă rotundă, discuţiile axându-se pe tema Economia culturii – valorificarea economică a valorilor culturale regionale. După încheierea dezbaterilor au fost prezentate două apariţii editoriale recente ale Centrului Cultural Judeţean Harghita.” Cultură – Regiune – Economie , în „Comitatus” , nr. 2 din 01.02.2006.

„Mâine (18.02.2006) în sediul din Miercurea Ciuc al EMTE – Sapientia se desfăşoară lucrările conferinţei organizată de Centrul Cultural Judeţean Harghita, Catedra de Ştiinţe Sociale a EMTE – Sapientia şi Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM). Tema conferinţei este identificarea şi valorificarea valorilor culturale din zonă, dezvoltarea locală bazată pe condiţiile culturale. In cadrul consfătuirii de specialitate vor fi prezentate prelegeri de către experţi ai instituţiilor culturale şi de specialitate din ţară şi din Ungaria. Totodată vor fi înmânate diplomele absolvenţilor primului curs de şefi ai instituţiilor culturale, organizat de Centrul Cultural Judeţean Harghita.” Conferinţă cu privire la dezvoltarea locală, în „Hargita Nepe”, nr. 39 din 17.02.2006.

„Imaginea de viitor a Ardealului nu trebuie stabilită în Budapesta – a afirmat, sâmbătă la Miercurea Ciuc, şeful biroului Institutului Cultural Ungar din Budapesta, Egyed Albert. In expunerea prezentată în cadrul conferinţei, organizată de Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice (KAM), Universitatea Maghiară de Ştiinţe din Ardeal – Sapientia şi de Centrul Cultural Judeţean Harghita (HMKK), Egyed Albert a subliniat că imaginea de viitor trebuie decisă la faţa locului, deoarece informaţiile pe care se bazează se află aici. In cadrul manifestării au fost prezentate prelegeri cu tema descoperirea şi valorificarea valorilor culturale din zonă. Cu ocazia expunerilor plenare de dinainte de masă Egyed Albert a prezentat o dare de seamă cu privire la imaginea de viitor a Bazinului Carpatic, în care a subliniat că expresia de ţara mamă internă impune Ţinutului Secuiesc responsabilitatea comunitară. Şeful departamentului, Lakatos Mihaly, a prezentat politica de sprijin din acest an a Ministerului Patrimoniului Naţional Cultural din Ungaria. In expunerea sa a subliniat cum ar trebui regândită politica de sprijin, afirmând că în ultimii 15 ani s-au schimbat multe în acest domeniu. Conform lui Lakatos, cerinţa privind libera afluenţă a forţei de muncă şi prosperarea pe pământul natal trebuie aduse la un numitor comun. După cum a afirmat, obiectivul trebuie să îl constituie îmbunătăţirea calităţii vieţii comunităţilor maghiare, respectiv prosperarea demografică bazată pe aceasta. In calitate de mijloc a desemnat dobândirea cunoştinţelor care pot fi utilizate. Colaboratorul Institutului Cultural Maghiar din Bucureşti, Toth Istvan, a prezentat auditoriului exemple demne de urmat în ce priveşte domeniul managementului cultural. Şeful departamentului culturii şi cultelor al UDMR, Szep Gyula, a vorbit despre importanţa persoanelor care au un rol important în viaţa culturală locală şi care activează pentru progresul comunităţilor. Sociologul, respectiv profesorul universitar, Biro A. Zoltan, a prezentat posibilităţile instruirii de specialitate, după care directorul HMKK, Karda Emese şi Lakatos Mihaly au conferit diplomele primilor absolvenţi ai cursului de şefi ai instituţiilor culturale, care atestă absolvirea acestuia. După amiaza lucrările conferinţei au continuat cu expuneri şi masă rotundă – discuţii, iar seara au fost lansate cele două noi publicaţii ale HMKK, respectiv manualul Cultura – regiune – cunoştinţe de specialitate, precum şi volumul intitulat Regiune – cultură scris de Olah Sandor.” Sarany Istvan, Cultura şi responsabilitatea comunitară, „Hargita Nepe” , nr. 41 din 20.02.2006

„Universitatea Sapientia, Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice, Consiliile Judeţene Harghita şi Covasna organizează conferinţa intitulată Regiune şi cunoştinţă. Astăzi, în sala de şedinţe de la etajul I a Consiliului Judeţean Harghita va avea loc conferinţa Imagine rurală, imagine de aşezământ, urmată de o dezbatere profesională. Mâine, începând cu ora 11:00, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, va rosti discursul de deschidere a conferinţei, după care urmează intervenţiile domnilor Kelemen Hunor, preşedintele executiv al UDMR, Kovacs Imre, Korodi Attila, ministrul Mediului, Borboly Csaba, preşedinte CJH, Tamas Sandor, Megyesi Boldizsar, Csurgo Bernadett, Bodi Ferenc, Biro A. Zoltan etc.” Conferinţa Regiune şi cunoştinţă în „Informaţia Harghitei”, nr. 4549 din 18.09.2008

„Şirul de manifestări de două zile, care debutează azi în Universitatea Sapientia din Miercurea Ciuc, are ca obiectiv consolidarea în regiune a cunoaşterii de specialitate privind politica de dezvoltare, respectiv sprijinirea în acest sens a specialiştilor tineri. Azi, începând cu ora 17:00, ca parte a conferinţei intitulată Regiune şi cunoaştere, se desfăşoară masa rotundă – discuţii şi dezbateri de specialitate, cu privire la expunerea intitulată Imagine rurală, imagine de aşezământ prezentată de reprezentanta Institutului Ştiinţelor Politice (MTA), Csurgo Bernadett. Mâine, între orele 11:00 şi 16:00, specialişti din Ungaria şi din ţară vor susţine expuneri în tema amintită. Organizatorii sunt: Sapientia – EMTE, Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice, autoguvernările judeţelor Harghita şi Covasna, precum şi Institutul de Dezvoltare a Ţinutului Secuiesc.” Se desfăşoară conferinţa Regiune şi cunoaştere, în „Csiki Hirlap”, nr. 183 din 18.09.2008

“Vineri după-amiază s-a desfăşurat la Miercurea Ciuc conferinţa internaţională pe tema autonomiei, în cadrul căreia au fost prezentate exemple elocvente de autonomii europene funcţionale, după care a avut loc un schimb de idei despre aspiraţiile autonomiste maghiare transilvănene. Pe lângă politicieni maghiari transilvăneni şi din Ungaria, au luat cuvântul şi reprezentanţi basci şi flamanzi. In discursul său de deschidere, Raduly Robert – primarul din Miercurea Ciuc – a îndemnat la susţinerea autonomiei teritoriale, deoarece aceasta ar trebui să fie pentru noi precum credinţa în Dumnezeu, indiferent de religie. Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a subliniat că în probleme mai importante este nevoie de solidarizare. A dat ca exemplu Asociaţia Judeţelor şi Oraşelor de pe Pământul Secuiesc: în momentul înfiinţării ei, nu a fost uşor să fie depăşite gândirea de tip scăunal, graniţele de judeţ şi convingerile politice, însă în final, s-a reuşit configurarea unitară a Pământului Secuiesc, iar acest lucru este o adevărată piatră de hotar în solidarizarea minoritară naţională maghiară. Europarlamentarul FIDESZ, Becsey Zsolt, a abordat problema autonomiei în contextul diferitelor principii de bază ale UE, semnalând în final că înainte de aderarea la eurozonă, statele occidentale nu vor interveni în fapt în interesul soluţionării numeroaselor probleme din Bazinul Carpatic, în schimb ele se aşteaptă ca statele postcomuniste să soluţioneze aceste probleme. Din cauza acestui deficit de civilizaţie, România ar putea avea de-a face cu un dezavantaj în UE, motiv pentru care, în pofida tuturor prejudecăţilor majoritare, autonomia teritorială secuiască nu că ar fi în contradicţie cu sistemul constituţional românesc, ci dimpotrivă, mai degrabă îl consolidează. Episcopul şi europarlamentarul Tokes Laszlo a demonstrat printr-o serie de date demografice erodarea maghiarimii transilvănene. El a adeverit prin date statistice că în ultimii 90 de ani se derulează un “genocid etnic paşnic, fără vărsare de sânge”, în urma căruia au fost modificate ‘cu succes’ procentele etnice din Transilvania. Este nevoie de o schimbare a opiniei şi a metodelor -a declarat reprezentantul european al maghiarilor transilvăneni. Acum, în anul 2009, avem şansa istorică de a realiza o solidarizare în politica maghiarimii, care să poată transpune în fapt ideea unificării naţiunii dincolo de graniţe. Pentru acest lucru însă, este nevoie de o acţiune unitară, acesta fiind şi motivul pentru care a luat naştere solidarizarea maghiară transilvăneană la alegerile europarlamentare. Szilagyi Zsolt a analizat autonomia la nivelul politicii externe, declarând: dreptul la autonomie nu este doar rezultatul maturizării politice, ci şi al maturizării juridice. Uniunea a încercat să escaladeze această lipsă şi a înfiinţat Agenţia Europeană a Drepturilor Fundamentale, care însă în privinţa cauzei autonomiei nu s-a dovedit a fi, deocamdată, o instituţie foarte eficientă. Problema privind autonomia are şi un factor de stabilitate, a subliniat politicianul: criza din Iugoslavia a determinat uniunea să realizeze că tratarea problemelor etnice nu poate fi soluţionată în lipsa cauzei autonomiei, pentru că practic, întregul proiect de soluţionare porneşte de la premisa autodeterminării. Ar fi păcat să se aştepte până în momentul în care vor răsuna armele – şi-a încheiat Szilagyi Zsolt discursul-, mult mai eficient ar fi ca lupta să fie purtată prin mijloace paşnice, în cadrul statului de drept. Fără soluţionarea problemelor privind minorităţile, nu este însă posibilă obţinerea stabilităţii într-un stat, ca atare putem spune şi că autonomia preîntâmpină conflictul. Au luat apoi cuvântul invitaţii din străinătate. Iria Bernadette de Epalza a prezentat istoria şi situaţia actuală ale minorităţii basce, iar Gunther Dauwen a trasat o paralelă între prezentul şi trecutul unor regiuni flamande, respectiv situaţia actuală a Transilvaniei. El a subliniat că în spatele deciziei referitoare la nivelul autonomiei trebuie să existe în primul rând o puternică voinţă naţională; această decizie nu o pot lua nici uniunea, nici guvernele centrale. Nemeth Zsolt – preşedintele Comisiei cu Probleme Externe şi de Peste Hotare din cadrul Parlamentului Ungar – consideră un rezultat aparte deschiderea manifestată de preşedintele Băsescu în direcţia autonomiei. Cel mai înalt demnitar vorbeşte, în sfârşit, despre acest lucru, iar acesta este un rezultat – a spus el -, comparativ cu Slovacia, de exemplu, unde nici nu vor să audă de autonomie. Vicepreşedintele FIDESZ-MPSZ a amintit de cele 210.000 voturi pentru autonomia teritorială a Pământului Secuiesc, strânse de CNS, lucru care – în opinia sa – reprezintă un semnal al pretenţiei la autonomie, căruia trebuie să i se acorde atenţie chiar şi la nivel internaţional. Autonomie pentru Pământul Secuiesc, în “Haromszek”, nr. 5667 – 04.05.2009

„Raţionalizarea predării limbii române a fost calificată de profesorul universitar Balazs Lajos drept o luptă cu morile de vânt, purtată de decenii întregi, în cadrul conferinţei de la Miercurea Ciuc, dedicate situaţiei lingvistice a minorităţilor din ţară şi din Bazinul Carpatic. Această calificare este argumentată oarecum prin faptul că în cadrul Universităţii Maghiare de Ştiinţe din Transilvania Sapienta (EMTE), a fost elaborată, cu doi ani în urmă, o programă specială pentru predarea limbii române în clasele cu predare în limba maghiară. Programa i-a fost înaintată ministerului, acesta nu i-a acordat atenţie, şi de ani de zile, manualele existente nu primesc altceva în afară de critici. In cadrul Senatului, dezbaterea pe marginea noului proiect de lege a învăţământului pare să se lungească până la infinit şi, căzând pradă conflictelor politice, nu face decât să sporească numeroasele probleme cu care se confruntă profesorii şi elevii. Soluţionarea problemelor deosebit de importante nu reprezintă o sarcină primordială nici în aprecierea apărării intereselor maghiare – au obiectat mulţi participanţi la conferinţă. La a treia ediţie a consfătuirii de la Ciuc – organizată de Sapienta în colaborare cu Institutul de Cercetare a Minorităţilor din Cluj au participat numeroşi cercetători din ţară şi de peste hotare. Au fost abordate problemele educaţionale ale romilor precum şi problemele privind utilizarea limbii materne de către comunităţile minoritare mai mici din ţară. In cadrul unei expuneri s-a reflectat asupra situaţiei lingvistice speciale a românilor din Basarabia. Majoritatea lucrărilor prezentate au vizat situaţia lingvistică a maghiarilor transilvăneni şi moldoveni. Directorul institutului, Horvath Istvan, a obiectat faptul că propunerea lor privind punerea la dispoziţia legiuitorilor a lucrărilor întocmite de cercetători, pentru ca acestea să constituie nişte puncte de referinţă în cadrul dezbaterii pe marginea legii învăţământului, nu a primit un răspuns de fond din partea parlamentului. Planul celei mai complexe lucrări de metodică a fost prezentat de Pentek Janos. Profesorul din Cluj a precizat, printre altele, că din punctul de vedere al tipologiei există diferenţe între minorităţile din ţară, ca urmare revendicările lor nu pot fi puse în aceeaşi oală, educaţia lor trebuie să urmeze căi diferite. In ceea ce priveşte predarea limbii române, Pentek Janos a susţinut importanţa utilizării unor manuale speciale şi a reflectat asupra paradoxului de a fi bilingve doar comunităţile minoritare, deşi, în Transilvania, de exemplu, în mai multe regiuni, şi maghiara este o limbă de mediu. Profesorul ne-a atenţionat că scopul urmărit de noi nu poate fi altul decât susţinerea bilingvismului cu dominaţia limbii materne, altfel acesta duce la asimilare. B. Kovacs Andras, Minorităţile pentru limba maternă – Consfătuire la Sapienta, în „Haromszek”, nr. 6021 din 01.07.2010

5.B Manifestări organizate de Centrul de Studii Europene de la Arcuş

„Szava Eniko: Centrul de Studii Europene şi Dezvoltare înfiinţat la Arcuş (CV), doreşte să fie una dintre cele mai importante instituţii pentru construirea viitorului Ţinutului Secuiesc. La festivitatea de inaugurare, mai mulţi participanţi au subliniat că în competiţia creată în pragul integrării europene, regiunea noastră poate avea de câştigat numai dacă intelectualitatea, întreprinzătorii, agricultorii şi funcţionarii publici sunt pregătiţi şi competitivi în noua situaţie pe care o va reprezenta Uniunea Europeană. Erdely Andras: Deşi, pe termen lung, toată lumea va avea de câştigat pe urma integrării europene, pe termen scurt şi mediu vor exista şi pierderi – a subliniat vicepremierul României. Marko Bela: Nu cred că în această clipă autoguvernările noastre sunt pregătite. Se pregătesc, acest lucru este indiscutabil, există diferenţe între ele, există primari foarte bine pregătiţi, dar în general, cred că nu ne putem considera pregătiţi. Nu, mai ales că şi în interiorul ţării există o competiţie la care se poate rămâne în urmă. Erdely Andras: In interiorul ţării, Ţinutul Secuiesc este defavorizat, deoarece o distrugere conştientă care a durat 80 de ani, abia a putut fi atenuată de politica minoritară din ultimii 15 ani. Demeter Janos, preşedintele Consiliul Judeţean Covasna: Acest dezavantaj nu poate fi recuperat doar cu bani. E sigur că vom avea nevoie de bani şi în continuare, dar azi, avem nevoie mai ales de materie cenuşie, de oameni care ştiu ce posibilităţi au, ce mijloace au pentru a-şi realiza ideile. Erdely Andras: Rămânerea în urmă, poate fi recuperată doar prin ştiinţă. Pentru asta este un bun exemplu judeţul înfrăţit cu zona Trei Scaune. Varga Zoltan, preşedintele Adunării Generale din judeţul Bekes, Ungaria: Judeţul Bekes s-a confruntat cu rămâneri în urmă în Ungaria, asemenea Ţinutului Secuiesc în interiorul României. Erdely Andras: Zona Trei Scaune se străduieşte să preia experienţele şi de la judeţul înfrăţit din Suedia. Sture Hermansson, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Varmland, Suedia: România mai are de învăţat cel puţin 10 ani în domeniul reformei administraţiei, deoarece eradicarea corupţiei nu se poate realiza de pe o zi pe alta. Dar noi pentru asta suntem aici, acesta este unul dintre principiile de bază ale Uniunii Europene, ca ştiinţa să fie folosită în scopul dezvoltării. Nu trebuie să învăţăm doar din cărţi, ci şi din experienţa altora, ca să nu comitem aceleaşi greşeli. Erdely Andras: Sala de conferinţe cu 70 de locuri, din imobilul cu 3 etaje şi cele 37 de încăperi, va găzdui cursuri care se adresează în primul rând intelectualităţii. Demeter Janos: Este foarte important ca intelectualitatea, conducătorii comunităţilor să înveţe ce trebuie să facă în perioada următoare, cel rol trebuie să îndeplinească în cadrul localităţilor în Uniunea Europeană. Erdely Andras: Infiinţarea centrului pentru formarea adulţilor reprezintă doar o posibilitate, care aduce rezultate doar dacă este folosită corect. Dr. Szabo Bela, consulul Ungariei la Miercurea Ciuc: Importanţa unui astfel de centru se află mai târziu, dacă este capabil să servească cerinţelor sau oamenii continuă să nu poată obţine informaţiile de care ar avea nevoie. Acesta este pericolul, ca viaţa să meargă mai departe ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Erdely Andras: Instituţia s-a înfiinţat cu sprijinului guvernelor român şi ungar, precum şi al judeţelor înfrăţite, din peste 400.000 euro. Funcţionarea îi va fi asigurată de o organizaţie civilă care va fi aleasă în viitor.” Szava Eniko şi Erdely Andras, Lumea noastră, postul de televiziune Duna TV, din 19.06.2006

„ In data de 7 decembrie a.c., la Sf. Gheorghe, edilii aşezărilor din judeţele Braşov, Covasna, Harghita şi Mureş vor semna documentul de constituire a Asociaţiei pentru Ţinutul Secuiesc – a informat ieri (28 noiembrie) Albert Almos, preşedintele filialei teritoriale a UDMR din Sf. Gheorghe. Demeter Janos, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a declarat că în cadrul unei întâlniri, care va avea loc în data de 1 decembrie, se vor lua decizii în legătură cu sediul asociaţiei şi cu suma pentru cotizaţia de membru, respectiv vor fi aleşi membrii conducerii. In vederea consolidării încrederii, judeţele menţionate vor avea reprezentanţi în asociaţie, iar conducerea şi sediul asociaţiei se vor schimba anual. Şcoala politicienilor din zona Trei Scaune: pregătirea forţelor noi. Filiala teritorială a UDMR din Sf. Gheorghe doreşte să-i pregătească pe tinerii care vor face parte din următorul ciclu al administraţiei publice de stat. Conform celor declarate de preşedintele Albert Almos, în urma unor propuneri, cel mult 35 de tineri vor putea participa la cursurile de pregătire organizate la Centrul de Studii Europene de la Arcuş, în colaborare cu deputaţii şi reprezentanţii UDMR din cadrul unor ministere şi administraţii locale.” Infiinţarea Asociaţiei pentru Ţinutul Secuiesc, în „Uj Magyar Szo”, din 29.11.2006.

„Infiinţarea, înainte de 2013, a regiunii de dezvoltare Pământul Secuiesc, este imposibilă – a reieşit la consfătuirea ştiinţifică desfăşurată ieri, la Centrul de Studii Europene Arcuş, în organizarea Asociaţiei Orizont şi a Consiliului Judeţean, sub titlul Regiuni mici – proiecte mari. Reorganizarea unor astfel de regiuni economice în perioada de planificare a UE -2007-2013- este imposibilă. Acest lucru trebuie demarat cu doi ani înainte de această perioadă, la Bruxelles – au arătat specialiştii din Ungaria. Consfătuirea moderată de Benedek Huzsar Janos, primarul localităţii Ilieni, (…) s-a desfăşurat cu implicarea specialiştilor în sistematizare teritorială din cadrul celor două judeţe înfrăţite cu judeţul nostru, Heves din Ungaria şi Varmland din Suedia. După cuvântarea de salut a lui Vajda Lajos, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Benkar Jozsef, secretarul general al judeţului Heves, a vorbit despre asociaţiile microregionale şi colaborarea cu autoguvernarea judeţeană. Szucsik Istvan, preşedintele executiv al Agenţiei Judeţene de Dezvoltare teritorială Heves, a amintit de rolul consiliilor de dezvoltare teritorială. Anders Olsson şi Bengt Dahlgeren au prezentat situaţia sistematizării teritoriale din Suedia (…). Din partea gazdelor, arhitectul judeţean Stela Florea şi Hoffmann Csaba, reprezentantul în Trei Scaune al Agenţiei Regiunea de Dezvoltare Centru, au vorbit despre strategiile de dezvoltare la nivel regional. Cel din urmă nu a spus nici o noutate, afirmând că actualul sistem regional din România este în totalitate nefuncţional.” Szekeres Attila, Pământul Secuiesc ca regiune/Am pierdut acest tren, în „ Haromszek”, nr. 4923 din 10.11.2006

„ Incepând de azi şi până duminică (n.n. -9-11 martie), la Centrul de Studii Europene din Arcuş se va desfăşura întâlnirea specialiştilor din domeniul culturii din judeţele Covasna şi Harghita. Din program: azi, ora 16:00, discursuri de deschidere prezentate de Imreh-Marton Istvan -directorul Centrului Cultural Judeţean Covasna şi de Balla Zoltan -preşedintele Asociaţiei Organizatorilor din Domeniul Cultural de pe Pământul Secuiesc (SZEME); ora 18:00 Vinde-te într-o clipă!; ora 19;00 business cultural (cereri-oferte). Sâmbătă, ora 9:00, propuneri privind proiecte interjudeţene; ora 15:00, prezentarea proiectul intitulat Intâlnirea Mondială a Maghiarilor din Trei Scaune (www.vilagtalalkozo.ro), ora 15:10, prezentarea SZEME; ora 18:10, activităţi pe ateliere. Duminică, ora 9:00, prezentarea lucrărilor realizate în ateliere, bilanţul manifestării. Jozsa Zsuzsanna”, Intâlnirea specialiştilor din domeniul culturii, în „Haromszek”, nr. 5019 din 09.03.2007

„Cursurile de pregătire academică pentru politicieni şi funcţionari publici regionali au fost deschise de expunerea susţinută de Klauss Klipp, secretar general al Adunării Regiunilor Europene. Programul organizat la Centrul de Studii Europene din Arcuş este derulat de Adunarea Regiunilor Europene în colaborare cu autoguvernarea judeţului Covasna. Obiectivul urmărit îl reprezintă întărirea identităţii regionale, adică predarea cunoştinţelor şi a experienţelor. Seria cursurilor de pregătire este unul din cele trei principale domenii de activitate ale Adunării Regiunilor Europene formate din 260 de regiuni membre din ţările din cadrul Uniunii Europene. Celelalte două domenii vizează schimbul de experienţă şi lobby-ul. E foarte important ca regiunile să dispună de lideri cât mai bine pregătiţi, care să informeze, la locul potrivit, organele decizionale despre necesităţile regiunii respective. Acest lucru e indispensabil şi din cauza faptului că peste 70% din deciziile adoptate la Bruxelles sunt implementate în cadrul regiunilor. Uniunea Regiunilor Europene acordă sprijin în vederea impunerii eficiente a intereselor -a precizat Klipp.”Farcadi Botond,” La Arcuş are loc perfecţionarea conducătorilor de regiuni, „Haromszek”, nr. 5246 din 04.12.2007

„La sfârşitul săptămânii trecute, la Centrul de Studii Europene din Arcuş s-a desfăşurat prima manifestare comună a Consfătuirii Maghiare de Tineret (Miert) şi a Consiliului de Tineret din Trei Scaune (Harit). Tema centrală a conferinţei de pe Pământul Secuiesc au constituit-o alocarea şi utilizarea fondurilor pentru tineret. Gruman Robert -vicepreşedinte Miert, a declarat: manifestarea a fost organizată după modelul academiei Miert. Gaj Nandor -preşedinte Harit, a subliniat: am dori ca organizarea, în Trei Scaune, a conferinţei de pe Pământul Secuiesc, să devină o tradiţie. In deschidere a vorbit primarul Albert Almos, care a apreciat drept îmbucurător faptul că tinerii nu refuză să-şi asume un rol în viaţa publică. Toth Birtan Csaba, preşedintele organziaţiei orăşeneşti a UDMR, a subliniat importanţa activităţii de tineret în cadru organizat. Au susţinut expuneri directori ai direcţiilor judeţene de tineret de pe Pământul Secuiesc, preşedintele Miert -Borboly Csaba şi ministrul mediului -Korodi Attila.” Farcadi Botond, Conferinţă a tineretului la Arcuş / Obiectivul este crearea unei tradiţii, în „Haromszek”, nr. 5363 din 29.04.2008

„ Vineri, la Centrul de Studii Europene de la Arcuş s-a desfăşurat o conferinţă pe tema reorganizării regionale a României. Demeter Janos, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a declarat că obiectivul primordial al manifestării este informarea reprezentanţilor presei centrale de limbă română în legătură cu importanţa reorganizării regiunilor. Fără o atitudine pozitivă a presei, niciun partid românesc nu va sprijini propunerea UDMR privind reorganizarea regională -este de părere Demeter. Ziariştii români prezenţi la evenimentul de la Arcuş au declarat că sunt suspicioşi faţă de aspiraţiile UDMR privind reorganizarea regională deoarece presupun că acestea ascund înfăptuirea autonomiei teritoriale. Marko Bela, preşedintele UDMR, a accentuat că actuala organizare regională nu este viabilă şi este convins că în curând, şi politicienii români vor conştientiza acest lucru. Marko Bela: In legătură cu propunerea noastră au fost exprimate opinii potrivnice, care au avut la bază porniri naţionaliste, cum ar fi că aici vor fi impuse puncte de vedere etnice. Şi acestea trebuie să fie impuse. (…) Au fost exprimate opinii potrivnice şi faţă de şcolile maghiare. Nici în prezent nu sunt agreate de toată lumea. Insă în prezent în România există peste 50 de licee maghiare, în timp ce în 1989 nu aveam nici unul. Multe probleme care în prezent par fireşti sau sunt insignifiante, în urmă cu 10-15 ani nu existau. Consider că şi în cazul regiunilor de dezvoltare economică sau a organizării administrative va fi la fel. Crainic: In cadrul conferinţei de la Arcuş, Csutak Istvan, specialist UDMR în domeniul politicii regionale, a prezentat noua organizare regională elaborată în baza normelor europene, indicilor economici şi demografici, a poziţiei geografice şi a asemănărilor de ordin cultural.”, Postul de radio „Slager Radio”, din 16.05.2008.

„ Presa centrală din Bucureşti a mediatizat conferinţa organizată la sfârşitul săptămânii trecute de Centrul de Studii Europene din Arcuş şi de cotidianul „Uj Magyar Szo” (UMSz) pe tema regiunilor de dezvoltare economică. Chiar dacă nu au fost înregistrate progrese, se poate afirma, totuşi, că a fost fructuoasă consfătuirea privind regionalismul organizată de UDMR şi UMSz. Presei române i-a fost făcut cunoscut proiectul elaborat de UDMR cu privire la reorganizarea regiunilor, pentru a nu fi abordată în mod ostil şi ca pe un subiect tabu problema ridicată, după cum s-a subliniat în cadrul conferinţei, ci pe baza unor argumente raţionale. Presa română a mediatizat evenimentul. Agenţia de ştiri NewsIn şi publicaţia Cotidianul au realizat un material preliminar despre eveniment. Printre altele, în articolul agenţiei de ştiri se arată că liderii UDMR au ridicat de mai multe ori problema reorganizării regiunilor de dezvoltare, dar şi problema reorganizării administrative. Iar autorul articolului apărut în Cotidianul scrie despre faptul că gazda manifestării, Demeter Janos, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a reproşat de mai multe ori faptul că actuala împărţire administrativ-teritorială dezavantajează judeţul Covasna, deoarece fondurile alocate sunt absorbite de judeţele Braşov şi Sibiu, din cauza nivelului lor de dezvoltare economică. Cotidianul economic Ziarul financiar a evocat argumentele eurodeputatului Winkler Iuliu, în opinia căruia, abordată din punct de vedere economic, actuala structură a regiunilor de dezvoltare nu este corespunzătoare pentru absorbirea fondurilor UE alocate pentru dezvoltarea regiunilor. Cotidianul Ziua şi-a informat cititorii că Marko Bela, preşedintele UDMR, a încercat, la Centrul de Studii Europene din Arcuş, să convingă reprezentanţii presei române despre necesitatea împărţirii regiunilor şi despre justeţea proiectului elaborat de UDMR în acest sens. In corespondenţa sa transmisă de la faţa locului, cotidianul Gardianul a relatat că scopul conferinţei a fost acela de a diminua antipatia creată faţă de proiectul de regionalizare al UDMR, precum şi de a convinge presa română să susţină proiectul de reorganizare a regiunilor de dezvoltare economică. In opinia autorului articolului, dialogul nu a fost complet sincer, deoarece politicienii maghiari nu au fost dispuşi să răspundă la întrebarea: In ce măsură este demnă de încredere iniţiativa lor, în condiţiile în care românii din Ţinutul Secuiesc simt pe pielea lor discriminarea etnică?” Isan Istvan Csongor, Conferinţa pe tema regiunilor de dezvoltare economică a fost mediatizată de presa română în „Uj Magyar Szo”, din 20.05.2008

„Ţinutul Secuiesc văzut altfel este tema unui seminar care va avea loc miercuri (19.11.2008), la Centrul de Studii Europene de la Arcuş, organizat de autorităţile judeţelor Covasna şi Harghita, cu sprijinul Institutului Naţional pentru Cercetarea Minorităţilor din Cluj. Potrivit organizatorilor, scopul seminarului este de a aborda aspectele vieţii minorităţii maghiare în ansamblu, dar şi din punct de vedere pragmatic, în vederea definirii stării actuale şi a perspectivelor acesteia. Pe ordinea de zi a conferinţei se vor regăsi teme precum tendinţele în dezvoltarea culturii şi învăţământului din Ţinutul Secuiesc, starea de sănătate a populaţiei din zonă, locul aşa-zisului Ţinut Secuiesc în structura socială a Transilvaniei, folosirea limbii maghiare în administraţie, problema rromilor şi integrarea lor în societate. La întâlnire vor participa reprezentanţi ai administraţiei locale din cele două judeţe, directori ai unor instituţii deconcentrate care vor prezenta rapoarte şi date statistice, iar la deschiderea lucrărilor va fi prezent şi preşedintele UDMR, Marko Bela.” Oana Mălina Negrea, Covasna: Ţinutul Secuiesc văzut altfel, Agenţia de ştiri Agerpres, din 19.11.2008

„Intelectuali şi grupuri de specialişti au lucrat ieri pentru elaborarea unor politici de specialitate de către judeţele Covasna şi Harghita privind renaşterea Ţinutului Secuiesc. Conferinţa care a avut loc ieri, la Centrul de Studii Europene din Arcuş (Covasna), a avut drept temă Ţinutul Secuiesc. Conferinţa a fost deschisă de Marko Bela, preşedintele UDMR, Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, şi Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita. In programul conferinţei, au fost incluse teme precum potenţialele tendinţe de dezvoltare a domeniului cultural în Ţinutul Secuiesc, învăţământul, starea de sănătate a populaţiei din zonă, locul Ţinutului Secuiesc în structura socială a Ardealului, folosirea limbii maghiare în administraţia publică, Ţinutul Secuiesc ca marcă turistică, probleme ale rromilor din zonă şi tendinţe de integrare în societate. In anii trecuţi se spunea că Ţinutul Secuiesc există doar ca noţiune, dar în realitate nu este aşa – a declarat Marko Bela la deschiderea conferinţei. Conform lui Marko Bela, după alegerile locale a avut loc o schimbare: colaborarea preşedinţilor celor două consilii judeţene dovedeşte faptul că Ţinutul Secuiesc poate exista şi azi înainte să se înfiinţeze autonomia administrativă şi teritorială. Marko Bela a declarat că în zilele trecute a vizitat -în calitate de candidat pentru funcţia de senator- peste 90 de localităţi care aparţin Ţinutului Secuiesc, prilej cu care a constatat că această regiune există în mentalitatea oamenilor, ceea ce ne determină să fim uniţi. Conform lui Marko Bela, obiectivele UDMR sunt modernizarea şi autonomia. Nu este voie ca aceste două obiective să fie despărţite: modernizarea nu poate lua locul autonomiei şi pentru autonomie nu este voie să se amâne modernizarea – a declarat Marko Bela, adăugând că trebuie construit Ţinutul Secuiesc. Această conferinţă este altfel decât altele pentru că de data aceasta printre conferenţiari nu există politicieni, ci doar intelectuali şi specialişti care elaborează strategii de dezvoltare pe care politicienii le pun apoi în practică – a declarat la deschiderea conferinţei Tamas Sandor. Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna a adăugat că Punctul de plecare al conferinţei se află la nivelul infrastructurii Ţinutului Secuiesc. Aici se poate crea noul Ţinut Secuiesc, viitoarea imagine pozitivă a regiunii. O părere asemănătoare a avut-o şi Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, în opinia căruia procesul de colaborare a început deja, deoarece, după alegerile locale, cele două judeţe au participat la concursuri pentru realizarea unor proiecte în valoare de 10 milioane de euro. In anii trecuţi, sarcina principală a fost dăinuirea maghiarimii din Ţinutul Secuiesc, dar azi a început deja renaşterea şi oamenii aspiră la o viaţă mult mai bună, a declarat Borboly. Acesta a menţionat că există o relaţie bună între edilii celor două administraţii judeţene, între primarii oraşelor din cele două judeţe, aceştia colaborând perfect independent de culoarea politică. În următoarea perioadă trebuie înfiinţat Institutul de Dezvoltare a Ţinutului Secuiesc, trebuie elaborate strategii comune de dezvoltare, instituţii comune, trebuie realizate proiecte, trebuie să existe un marketing al produselor tradiţionale, o imagine a Ţinutului Secuiesc – a declarat Borboly Csaba.” Kovacs Zsolt, Se lucrează pentru renaşterea Ţinutului Secuiesc, în „Uj Magyar Szo”, din 20.11.2008

“Fundaţia Jakabffy Elemer, Consiliul Judeţean Covasna, Facultatea de Filosofie-Istorie a Universităţii de Ştiinţe Babeş-Bolyai şi Institutul de Cercetare a Minorităţilor din cadrul Academiei Ungare de Ştiinţă organizează, în perioada 15-18 aprilie, la Centrul de Studii Europene din Arcuş, o conferinţă care are ca scop prezentarea rezultatelor cercetărilor referitoare la istoria minorităţii maghiare din România. Programele de seară ale conferinţei se desfăşoară la Muzeul Naţional Secuiesc. In prima zi a conferinţei, au susţinut expuneri următoarele persoane: Herman Gusztav: Problemele istoriei virtuale a secuilor; Pal Judit: Uniunea din anul 1867 şi greutăţile privind integrarea Transilvaniei; Bardi Nandor: Puncte şi linii refrectare în istoria minorităţii maghiare din România (1918-1989). Seara a avut loc prezentarea filmelor documentare Golgota Stemelor, Cu cărţile deschise – portretul lui Kiraly Karoly. Programul de astăzi include expuneri susţinute de Hunyadi Attila (Aspiraţii de organizare a economiei maghiare în primul deceniu al secolului XX); Egry Gabor ( Economia saşilor şi edificarea naţională în Transilvania, în prima parte a secolului XX), Gido Attila (Căutarea drumului de către evreii din Transilvania, în prima parte a secolului XX): Bardi Nandor (Partidul Naţional Maghiar şi Comunitatea Populară maghiară). La ora 15:35 va avea loc o masă rotundă despre cercetările legate de istoria locală (Laszlo Marton, Nagy Botond, Demeter Laszlo). De la ora 19:00 va putea fi vizionat filmul documentar intitulat Revoluţia imaginată. Vineri, de la ora 9,00, Egry Gabor şi Olah Sandor vor ţine expunerea intitulată Transilvania între anii 1940-1944. De la ora 10,10, Lonhart Tamas va ţine expunerea intitulată Uniunea Populară Maghiară. De la ora 11:30, Gagyi Jozsef şi Novak Zoltan vor vorbi despre Regiunea Autonomă Maghiară. De la ora 14:00, Vincze Gabor va susţine dezbaterea intitulată Relaţiile româno-ungare după cel de-al doilea război mondial. De la ora 18:00, expunerea lui Ablonczy Balazs, intitulată Idei greşite, mituri şi legende despre Trianon va avea loc la Muzeul Naţional Secuiesc. Sâmbătă, de la ora 9:00, Novak Zoltan va vorbi despre Politica epocii-Ceauşescu privind maghiarii. De la ora 10:10, Bardi Nandor va vorbi despre Politica privind Transilvania, promovată de guvernele de la Budapesta. După expuneri vor urma dezbateri. Vor avea loc de asemenea şi prezentări de cărţi (Egry Gabor: Sistemul financiar al saşilor din Transilvania şi mişcarea naţională săsească. Lonhart Tamas: Uniunea Populară Maghiară în perioada instaurării regimului comunist în România; Nagy Mihaly Zoltan – Olti Agoston: Uniunea Populară Maghiară. Oricine poate participa la expuneri şi la dezbateri.” Sylvester Lajos, Conferinţă la Arcuş, privind istoria minorităţilor, în “ Haromszek”, nr. 5654 – 16.04.2009

“Aud faptul că la mijlocul lunii, Fundaţia Jakabffy, autoguvernarea judeţeană, Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii de Ştiinţe Babeş-Bolyai şi Institutul de Cercetare a Minorităţilor din cadrul Academiei Ungare de Ştiinţă, vor organiza la Arcuş şi la Sfântu Gheorghe, un curs privind istoria minorităţilor. Banii sunt irosiţi în zadar, dat fiind faptul că acolo se pot însuşi cunoştinţe despre problemele istoriei virtuale ale secuilor, despre aristocraţia transilvăneană, despre Regiunea Autonomă Ungară, despre saşii transilvăneni, despre politica – Transilvania a guvernelor din Budapesta, iar maghiarul transilvănean nu poate învăţa despre istoria sa. Mai bine dacă nu se aminteşte de greşelile comise de aristocraţia transilvăneană, de exemplul saşilor, de politica privind Transilvania a guvernelor de la Budapesta. Pentru tot acest lucru, vopseaua de tipar nu este suficient de consistentă. Dacă aceasta ar fi fost capabilă să acorde atenţie anumitor lucruri, nu ne-am afla la stadiul de pe vremea lui Kos Karoly. Am avea o strategie naţională, am avea învăţământ în limba maternă, începând de la grădiniţă şi până la facultate, deoarece suntem contribuabili cu drepturi egale. Am avea de asemenea organizaţii civile, însă nu avem aşa ceva. Am reuşit să formăm de-a lungul generaţiilor o serie de politicieni impotenţi şi neputincioşi, care nu au făcut nimic în viaţă, nu au făcut nimic cu viaţa noastră, din prisma neatenţiei şi slăbiciunii lor. Responsabilitatea noastră în acest sens este comună. Este comună deoarece şi în momentul de faţă funcţionează organizaţia de reprezentare a intereselor, care teoretic face politică, însă practic, prin intermediul acestor căi ajunge la putere, dar care nu este capabilă să apere interesele. Vezi învăţământul în limba maternă, infrastructura de pe Pământul Secuiesc, masa miliţienilor şi jandarmilor români şi deficienţa instituţiilor conduse de maghiari.” Wilmann Walter, Pe nori roz, mâncăm îngheţata cu briceagul, în “ Szekely hirmondo”, nr. 15 – 17-23.04.2009

„ Studiile realizate în numeroasele domenii de cercetare de dr. Bardi Nandor -angajat al Institutului pentru Cercetarea Minorităţilor din cadrul Academiei Ungare de Ştiinţe-, publicaţiile şi volumele editate de el sunt inevitabile în privinţa studierii şi predării în şcoală a istoriei maghiarimii transilvănene şi, în general, a celei de peste hotare. El a fost principalul organizator al cursului de pregătire în domeniul istoriei minorităţii, desfăşurat în intervalul 15-18 aprilie 2009, la Arcuş şi Sfântu Gheorghe. Interviul nostru a fost realizat la Centrul de Studii Europene din Arcuş. -De ce această conferinţă s-a desfăşurat la Arcuş şi la Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe?

-Nu este o conferinţă, ci strict un curs de pregătire în domeniul istoriei minorităţii, respectiv un curs de perfecţionare adresat nu profesorilor, ci acelora cu preocupări în domeniu. Este vorba despre tineri cercetători. Principalii noştri susţinători sunt Fondul Pământ Natal şi Consiliul Judeţean Covasna. De aceea ne aflăm aici. Dispunem de un program gândit în urmă cu un an, care vizează modalitatea în care ar putea fi studiată istoria minorităţii maghiare din România. O parte a acestui program o reprezintă înfiinţarea Băncii de Date Transilvănene şi activităţile adiacente. O altă parte o reprezintă două serii de publicaţii: Izvoare ale istoriei minorităţii maghiare din România, respectiv Trecutul nostru. In plus, la Târgu Mureş a luat fiinţă Asociaţia Borsos Tamas, care îi înglobează pe tinerii cercetători. În noiembrie anul trecut, la Sfântu Gheorghe a avut loc, în cadrul unui turneu transilvănean, o prezentare de carte. Atunci ne-am pus întrebarea, împreună cu cei cu care am călătorit dintr-un oraş într-altul, cui se adresează aceste lucrări despre istoria minorităţii. M-am gândit atunci să vorbim nu în general despre maghiarimea din România, ci să găsim grupurile-ţintă. In Transilvania sunt cam 120 de licee care acordă şi diplome de bacalaureat. Să vedem cine sunt cei care predau în aceste licee. Când am întocmit lista profesorilor de istorie care predau în aceste licee, am trimis invitaţii pentru cursul de la Arcuş unui număr de 120-130 persoane. S-au prezentat 25-30, cărora li s-a alăturat grupul vizitatorilor de la Sfântu Gheorghe. Ieri am vorbit despre Banca de Date Transilvăneană. Am încercat să concretizăm ce înseamnă societate maghiară transilvăneană, să aflăm care sunt acele 150 de localităţi cu populaţie majoritar maghiară. In banca de date sunt incluse aceste 150 de aşezări, cu toate instituţiile lor. Prin cursul de perfecţionare pentru profesori încercăm să găsim grupul-ţintă al celor care predau istoria în şcoli. In cadrul cursului vom trece în revistă istoria diferitelor instituţii, pentru ca cei prezenţi să cunoască şi instituţiile reprezentative ale minorităţii maghiare din România. Au fost prezentate şi expuneri despre sinagogile din Transilvania, despre obiceiurile transilvănene. Am încercat să prezentăm în paralel destine minoritare. Anul trecut şi-a făcut apariţia volumul intitulat Comunităţi maghiare minoritare în secolul al XX-lea, pe care l-am prezentat şi la Sfântu Gheorghe. Adusesem cu noi 60 de exemplare care să fie vândute prin reţeaua de librării Corvina. Le lăsasem la Miercurea Ciuc. Corvina nici nu s-a dus să le ridice. I-am sunat pentru a le răspândi măcar în reprezentanţele de pe Pământul Secuiesc. Nu au făcut-o. 100 de exemplare ale acestui volum au ajuns în licee transilvănene şi la profesori universitari. Volumul va apărea acum şi în limba engleză. Prin intermediul inspectorului şcolar din Trei Scaune, cel puţin 15 exemplare au ajuns în posesia profesorilor. Am distribuit exemplare şi muzeelor, altor instituţii. Aici au primit exemplare muzeul şi biblioteca.

-Printre susţinătorii manifestării de la Arcuş se numără o serie de instituţii. De la Academia Ungară de Ştiinţe (MTA) până la Consiliul Judeţean Covasna. Cine sunt principalii susţinători?

-Prin intermediul Fundaţiei Jakabffy este asigurată mâncarea. Transportul a fost soluţionat de consiliul judeţean. Institutul pentru Cercetarea Minorităţilor din cadrul MTA i-a angrenat şi pe cercetătorii Institutului de Istorie de la Cluj -Hunyadi Attila şi Lonhart Tamas. Intenţionăm să oferim deschidere şi înspre univeristăţi, acesta fiind motivul pentru care este implicată şi Universitatea de Ştiinţe Babeş-Bolyai. Program l-am întocmit împreună cu Hunyadi Attila.

-Ce manifestări de genul celei de acum aveţi în comun cu transilvănenii?

-In fiecare an, în vară, la Băile Selters (n.t. -jud. Harghita) are loc o tabără de ştiinţe sociale. Aceiaşi conferenţiari de acum sunt prezenţi şi acolo, alături de etnologi, etnografi, cercetători în domeniul literaturii. In urmă cu câţiva ani, când împreună cu Institutul Teleki am studiat Regiunea Autonomă Maghiară şi a apărut volumul Maghiari Autonomi, Stefano Bottoni îşi scria lucrarea la Bologna, pe o altă temă. Ne-a sunat să ne spună că i-a fost propusă ca temă Regiunea Autonomă Maghiară. Aşa s-a născut istoria RAM. Novak Zoltan scrie acum un studiu asemănător: politica privind maghiarimea, în epoca ceauşistă, din 1965 până în 1972.” Sylvester Lajos, Pregătire pe tema istoriei minorităţilor, la Arcuş, „Haromszek”, nr. 5661 din 25.04.2009

„ La sfârşitul săptămânii trecute, la Centrul de Studii Europene din Arcuş a avut loc a II-a ediţie a conferinţei MIERT de pe Pământul Secuiesc, la care au participat peste 40 de organizaţii de tineret sosite de pe întreg Pământul Secuiesc şi care a avut ca temă principală Pământul Secuiesc ca marcă. In cadrul conferinţei s-a amintit de strategia regională privind politica de tineret, de asumarea de către tineri a unui rol în viaţa publică, însă au fost amintite şi probleme politice de actualitate, cum ar fi descentralizarea şi destituirea conducătorilor maghiari de instituţii. In cadrul festivităţii de deschidere a manifestării organizate de Consiliul de Tineret din Trei Scaune şi de Clubul de Tineret din Sfântu Gheorghe, Korodi Attila, copreşedinte MIERT, a ilustrat prin exemplul de la Siculeni cum se poate ajunge la derularea unui proiect de 6 milioane de euro, referitor la dezvoltarea localităţii. El a amintit de asemenea de seria acţiunilor de protest organizate de tineret, faţă de destituirea directorului Tischler Ferenc. Albert Almos, preşedintele organizaţiei teritoriale a UDMR Trei Scaune de Jos, a vorbit despre asumarea, de către tineri, a unui rol în cadrul autoguvernărilor. Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a accentuat că sprijină orice iniţiativă venită din partea tineretului. Gruman Robert, organizator, a amintit de prima conferinţă organizată în urmă cu un an, accentuând că în momentul de faţă, manifestarea începe să devină una importantă, deoarece sosesc participanţi din toate colţurile Pământului Secuiesc.” Farcadi Botond, A II-a ediţie a Conferinţei MIERT de pe Pământul Secuiesc, în „Haromszek”, nr. 5680 din 19.05.2009

„ Trebuie să li se asigure sau nu minorităţilor naţionale drepturi -iar dacă da, care ar fi acelea- care să le ofere şansa să contribuie într-o măsură egală cu majoritatea la dezvoltarea ţării -sunt problemele abordate în cadrul dezbaterilor care se derulează timp de o săptămână la Centrul de Studii Europene din Arcuş. De data aceasta, cei care intră în dispută nu sunt reprezentanţi ai vieţii politice, nu sunt duşmani înverşunaţi, ci nişte liceeni care învaţă în cercurile de debate -extracurriculare- cum trebuie argumentată sau respinsă o afirmaţie. Tema principală a ediţiei a XV-a a concursului naţional de debate o reprezintă minorităţile naţionale. Pe site-ul Asociaţiei de Dispută din Transilvania: www.ede.ngo.ro putem accesa un scurt istoric al cercurilor de debate şi informaţii referitoare la nivelul la care se derulează concursurile din România. In urmă cu 15 ani, antrenori americani au făcut prima demonstraţie în ţara noastră. In 1998, a fost înfiinţată Asociaţia Română de Dezbateri, Oratorie şi Retorică (ARDOR). In 2000, au apărut un manual de debate de limba română şi o culegere de jocuri în limba maghiară. Tot în acest an a fost înregistrată Asociaţia de Dispută din Transilvania (EDE). La Sfântu Gheorghe, primul cerc de debate a fost înfiinţat de Bako Rozalia, profesoară de la Colegiul Mikes Kelemen (în prezent, profesor universitar la Miercurea Ciuc). () La faza naţională a ediţiei din acest an a concursului, singura echipă maghiară este cea a colegiului.

La concursul naţional de debate de la Arcuş, care se va încheia la sfârşitul acestei săptămâni, participă peste 100 de tineri din 15 judeţe din ţară. L-am rugat pe directorul din Cluj al concursului, Emil Mesaroş, să ne spună de ce a fost aleasă ca temă principală a concursului problema privind minorităţile naţionale, dacă pot exista locuri în parlamentul român destinate în mod special minorităţilor naţionale, dacă se justifică includerea în programa şcolară a unei materii care vizează istoria şi cultura minorităţilor sau dacă trebuie să li se asigure minorităţilor dreptul de a avea reprezentanţă în organele locale cu putere decizională. Directorul concursului a precizat că principalul lor obiectiv este ca elevii să reflecteze asupra acestor probleme şi să-şi susţină argumentele sau contraargumentele. Emil Mesaroş a subliniat că trăim vremuri în care accentul ar trebui pus pe dezvoltarea regională şi, în general, pe dezvoltarea ţării, în care minorităţilor naţionale le-ar reveni un rol important, iar pentru a îndeplini acest rol le-ar trebui asigurată posibilitatea de a-şi exercita drepturile. Minorităţilor naţionale trebuie să li se asigure un învăţământ eficient, care să corespundă necesităţilor lor, însă trebuie să recunoaştem că, în prezent, situaţia este alta -a precizat Mesaroş , care consideră că educaţia minorităţilor naţionale, progresul acestei comunităţi ar trebui să prezinte importanţă pentru orice cetăţean de etnie română. Mădălin Guruianu, liderul cercului de debate din cadrul Colegiului Naţional Mihai Viteazul, a menţionat: în cazul în care tinerii nu vor înţelege probleme delicate ale societăţii, nu vor reuşi nici să le rezolve.” Fekete Reka, Debate despre drepturile minorităţilor, „Haromszek”, nr. 5770 din 03.09.2009

„21 de reprezentanţi din şapte ţări – România, Ungaria, Malta, Finlanda, Portugalia, Italia şi Turcia – participă la cursul internaţional organizat la Centrul de Studii Europene din Arcuş de către Clubul de Tineret din Sfântu Gheorghe. Cursul intitulat Cultura, comunicarea, colaborarea va avea loc datorită unui proiect eligibil al organizaţiei de tineret din Sfântu Gheorghe, derulat prin programul UE Tinerii în acţiune (Youth in action). Tema cursului, dedicat liderilor de tineret, specialiştilor care se ocupă cu problemele tineretului, o constituie diversitatea culturală, dialogul dintre culturi, convieţuirea şi colaborarea dintre comunităţi, discriminarea şi relaţia dintre majoritate şi minoritate – a precizat Arvai Mara, unul din coordonatorii cursului.” Farcadi Botond, Curs internaţional la Arcuş, în „Haromszek”, nr. 5775 din 09.09.2009

” La sfârşitul săptămânii trecute, la Centrul de Studii Europene de la Arcuş a avut loc o întâlnire cu tinerii pedagogi, organizată de Consiliul de Tineret din Trei Scaune (HARIT). Scopul manifestării a fost atragerea atenţiei tinerelor cadre asupra rolului important pe care îl îndeplinesc în rândul comunităţii şi în viaţa publică.(…) Au fost prezenţi 25 de tineri pedagogi din Trei Scaune. Au luat cuvântul Keresztely Irma, inspector şcolar general, Sztakics Eva, viceprimarul din Sfântu Gheorghe -responsabilă cu probleme privind învăţământul, Botos Erika, directoarea Casei Pedagogilor.” Fekete Reka, Este nevoie de tineri, în „Haromszek”, nr. 5803 din 12.10.2009

„ In perioada 29-30 noiembrie, delegaţia Asociaţiei ALUTUS REGIO a fost într-o vizită în judeţul Heves din Ungaria -unul din judeţele noastre înfrăţite-, unde s-a informat în legătură cu funcţionarea şi realizările de succes ale celor cinci microregiuni LEADER din Ungaria, două din Austria şi una din Suedia. După călătoria de studiu în judeţul Heves, membrii Asociaţiei ALUTUS REGIO participă la un alt schimb de experienţă, care se desfăşoară în 12 decembrie 2009, la Centrul de Studii Europene din Arcuş, în organizarea Consiliului Judeţean Covasna. Invitatul manifestării este Thomas Muller, specialist din regiunea SAUWALD din Austria. Temele care vor fi abordate în cadrul întâlnirii: implementarea şi dezvoltarea serviciilor turistice ale microregiunilor, valorificarea produselor locale tradiţionale.” Demeter Zoltan, Intâlnire internaţională LEADER în judeţul Heves, în „Erdovidek” nr. 48 – 12.12.2009

„Conferinţa de Tineret din Trei Scaune, organizată la Centrul de Studii Europene din Arcuş, a început vinerea trecută (n.t. -05.03) şi s-a încheiat duminică. Dezbaterile de sâmbătă, în cadrul cărora au luat cuvântul, alături de gazdele evenimentului, şi Szell Lorincz, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale de Tineret şi Sport, Marko Attila, preşedintele oficiului pentru minorităţi şi europarlamentarul Sogor Csaba, au fost urmate de bilanţul de activitate pe anul trecut al Consiliului de Tineret din Trei Scaune (HARIT), organizatorul manifestărilor. Pe parcursul anului precedent, au fost organizate mai multe întâlniri, prima ediţie a universităţii libere din Trei Scaune, numeroase conferinţe . S-a pomenit şi de sprijinul acordat directorului direcţiei de tineret, Tischler Ferenc. Principalul obiectiv urmărit de reprezentanţii HARIT îl reprezintă înfiinţarea, în următorii doi ani, în toate aşezările din judeţ, a unor organizaţii de tineret. Sâmbătă seara (n.t. -06.03) a avut loc şedinţa de alegeri la nivelul conducerii organizaţiei. Noua listă e următoarea: Gruman Robert – preşedinte, Orban Miklos – preşedinte executiv, Kerekes Sandor – secretar şef, Demeter Ferenc – vicepreşedinte autoguvernamental, Ajgel Agnes – vicepreşedinte responsabil cu probleme de comunicare, Szocs Endre – vicepreşedinte responsabil cu probleme externe, Szekely Robert – vicepreşedinte de organizaţie membră, Nagy Balazs – vicepreşedinte responsabil cu probleme privind ocrotirea tradiţiilor, Kerestely Csaba – vicepreşedinte cultural, Oltean Csongor – vicepreşedinte responsabil cu probleme de organizare, Gaj Nandor – vicepreşedinte responsabil cu probleme educaţionale.” Centrul de Studii Europene Arcuş. Mai multe organizaţii de tineret! , în „Szekely hirmondo”, nr. 13 din 08.03.2010.

„Aplicarea măsurilor de stimulare a economiei, adoptarea legii învăţământului, respectiv a legii minorităţii şi anularea birocraţiei sunt priorităţile legislative ale UDMR pentru sesiunea parlamentară ce se deschide azi. Despre acestea, precum şi despre activitatea guvernamentală s-au purtat discuţii în cadrul şedinţei de ieri a grupurilor parlamentare ale UDMR, desfăşurate la Centrul de Studii Europene de la Arcuş. Conform informaţiilor scurse de la şedinţa cu uşile închise, discuţiile nu au fost lipsite de tensiuni, având în vedere că mai mulţi parlamentari s-au declarat sceptici cu privire la eficienţa activităţii guvernamentale, obiectând lipsa măsurilor de stimulare a economiei ce ar fi trebuit să urmeze după adoptarea măsurilor de austeritate. Senatorii şi deputaţii din cadrul uniunii au vorbit şi despre legea învăţământului, legea minorităţilor şi norma juridică vizând reorganizarea regională, care încă nu au fost adoptate. In cadrul conferinţei de presă de ieri, susţinute la Arcuş de Marko Bela, liderii grupurilor parlamentare ale UDMR -Fekete Szabo Andras şi Olosz Gergely- şi ministrul mediului, Borbely Laszlo, preşedintele UDMR a precizat: uniunea nu mai acceptă alte măsuri de austeritate, întreprinderea măsurilor de stimulare a economiei reprezintă una din priorităţile cele mai însemnate ale sesiunii din toamnă. Vicepremierul a menţionat că au lăsat în urmă o perioadă destul de dificilă, au fost nevoiţi să adopte măsuri dureroase, însă, în pofida acestora, au reuşit să realizeze reforma. Un exemplu invocat de Marko Bela este cel al descentralizării din domeniul sănătăţii, respectiv transferarea spitalelor în administrarea autorităţilor locale. Liderul UDMR a adăugat: acest lucru ar trebui realizat şi în sistemul educaţional, motiv pentru care legea învăţământului reprezintă o prioritate. De asemenea, uniunea doreşte să înregistreze progrese şi în cazul normei juridice privind reorganizarea regională. Mai mulţi dintre parlamentari au atenţionat: lupta împotriva birocraţiei trebuie continuată, descentralizarea şi restructurarea instituţiilor de stat constituie un mijloc potrivit în acest sens. Ministrul Mediului, Borbely Laszlo a prezentat programul de relansare a economiei. In cadrul coaliţiei au fost adoptate trei propuneri lansate de UDMR. De la 1 octombrie, impozitul forfetar va dispărea, iar pentru întreprinzătorii mici şi mijlocii vor fi eliberate carduri preferenţiale pentru accesarea unor credite garantate de stat. Pachetul vizând stimularea economiei va include, pe lângă acestea, şi propunerea referitoare la sumele rambursabile după bonurile fiscale adunate. In ceea ce priveşte noul sistem de plată a contribuţiilor impuse pe contractele de drepturi de autor, Borbely Laszlo a precizat că UDMR a solicitat ca aceste contribuţii – de asigurări sociale şi asigurări de sănătate – să fie plătite de către angajatori, angajaţii să nu fie nevoiţi să stea la rând. Ministerul Muncii va modifica în acest sens modul de aplicare a normei juridice respective.

Preşedintele UDMR s-a arătat mulţumit de activităţile desfăşurate de miniştrii din cadrul uniunii: Cseke Attila a fost apreciat pentru realizarea descentralizării şi au fost lăudaţi şi Borbely Laszlo şi Kelemen Hunor. Fiind întrebat dacă UDMR va ieşi de la guvernare în cazul în care legile importante din punctul de vedere al uniunii nu vor fi adoptate, Marko a precizat: nu-i place să le fixeze condiţii partenerilor de coaliţie. UDMR se află la guvernare deoarece crede în şansa realizării reformelor.” Farcadi Botond, UDMR vrea stimularea economiei şi legea minorităţilor, în „Haromszek”, nr. 6074 din 01.09.2010

5.C Cercetări efectuate de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, din Cluj – Napoca

“Din punctul de vedere al sărăciei, între Pământul Secuiesc şi celelalte regiuni din Transilvania nu există deosebiri esenţiale, însă judeţele Harghita, Covasna şi acea parte din judeţul Mureş care aparţine în mod tradiţional de Pământul Secuiesc, sunt considerate o regiune periferică -sunt concluziile unei evaluări sociologice, prezentate de Kiss Tamas, angajat al Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, din Cluj. In cadrul expunerii susţinute la conferinţa intitulată Pământ Secuiesc, altfel, desfăşurată la Arcuş, sociologul a apreciat locul ocupat de Pământul Secuiesc în structura socială a Transilvaniei, prezentând date de interes despre această regiune. Kiss Tamas a remarcat faptul că numărul cetăţenilor de etnie maghiară care au şi studii superioare este considerabil mai mic decât cel al românilor cu aceleaşi studii. La nivel naţional, procentul absolvenţilor de facultate este de 6,7%. Românii frecventează instituţiile de învăţământ superior în procent de 7%, în schimb maghiarii, doar într-un procent de 4,4%. In judeţele Harghita şi Covasna, situaţia este şi mai gravă: doar 3,6-3,7% din numărul locuitorilor au studii superioare. Sociologul a precizat că absolvenţii de facultate de etnie maghiară sunt într-un număr mai mic şi în celelalte judeţe. Trebuie menţionat însă faptul că această situaţie nu are efecte asupra indicelui gradului de ocupaţie: procentul şomerilor maghiari nu este mai mare decât cel al celor de etnie română. Conform unei evaluări iniţiate şi efectuate de institutul de cercetare a minorităţilor, venitul mediu de care au beneficiat familiile de pe Pământul Secuiesc în perioada noiembrie 2006 – februarie 2007, a fost în valoare de 1.123 de lei, deci venitul realizat pe cap de locuitor însuma 430 de lei. Dacă cei cu venituri sub 215 lei sunt consideraţi săraci, peste un sfert din locuitorii maghiari -27,3%- intră în această categorie. Procentul de pe Pământul Secuiesc este şi mai ridicat, de 33%, adică fiecare al treilea locuitor este considerat sărac. Situaţia este asemănătoare şi în celelalte regiuni ale Transilvaniei, de exemplu în Partium. De-a lungul evaluării, a fost analizat şi pericolul sărăcirii, în funcţie de mediul de trai moştenit, apartenenţa etnică, studii absolvite, starea civilă sau religie . Conform evaluării, o cincime din numărul locuitorilor satelor din Trei Scaune, vorbitori de limbă maghiară, sunt rromi, un procent mult mai ridicat decât cel indicat de datele oficiale ale recensământului.” Farcadi Botond, Sunt săraci locuitorii de pe Pământul Secuiesc?, în „Haromszek” nr. 5538 – 21.11.2008

“Din punctul de vedere al nivelului de sărăcie nu există o deosebire semnificativă între Ţinutul Secuiesc şi celelalte localităţi din Transilvania, dar cu toate acestea, judeţele Harghita, Covasna şi Mureş constituie regiuni periferice. La această concluzie a ajuns nu demult un sondaj sociologic, care a fost prezentat în cotidianul ‘Haromszek’ din Sfântu Gheorghe de către Kiss Tamas, colaboratorul Institutului de Cercetare a Minorităţilor Naţionale din Cluj-Napoca. Conform sondajului, aproape o treime din locuitorii maghiari din România – 27,3% – sunt săraci. Realizatorii studiului au inclus în această categorie persoanele care au un venit lunar de sub 215 lei. Comparativ cu aceasta, proporţia din Ţinutul Secuiesc este mai mare, respectiv de 33%, fiecare a 3-a persoană fiind considerată săracă. Un alt aspect interesant este acela că, conform evaluării, 1/5 din cei care vorbesc limba maghiară din cei care locuiesc în satele din Trei Scaune sunt de naţionalitate rromă – acest procent este cu mult mai mare decât cel indicat de datele recensământului oficial.” Este mai mare sărăcia, decât media din România, în „Hargita Nepe”, nr. 273 – 22.11.2008

“Cunoaşterea limbilor străine prezintă o tendinţă ascendentă pe Pământul Secuiesc, iar Transilvania se situează în această privinţă la un nivel mediu- a declarat în expunerea sa Horvath Istvan, directorul Institutului pentru Cercetarea Minorităţilor Naţionale din Cluj, în cadrul conferinţei intitulate Pământul Secuiesc altfel, organizate la Arcuş. El s-a referit şi la problema cunoaşterii şi predării limbii române şi a accentuat necesitatea elaborării unei altfel de politici lingvistice pentru cei care trăiesc în regiune. Maghiarii trăiesc cel mai compact pe Pământul Secuiesc, ceea ce are efect şi asupra utilizării limbii, limba română fiind folosită mai mult în contact cu poliţia. Mai mult decât atât, o parte semnificativă a locuitorilor din judeţele Harghita şi Covasna, a căror limbă maternă nu este cea maghiară, vorbesc limba maghiară – aşa cum reiese din sondajul realizat de instituţie. Horvath Istvan a accentuat: există cadrul juridic ca în judeţele secuieşti problemele din cadrul instituţiilor să poată fi soluţionate în limba maghiară -conform legii administraţiei publice – însă în multe cazuri acest lucru este dificil. Tocmai din această cauză, instituţia în colaborare cu institutul lingvistic “Szabo T Attila” a realizat o traducere în limba maghiară a formularelor- tip utilizate în cadrul instituţiilor şi acestea au fost trimise autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc. Formularele în limba maghiară, verificate de către lingvişti, pot fi descărcate de pe adresa: ispmn.gov.ro. Formularele acoperă 13 teme şi aici se regăsesc documente legate de domeniul agriculturii, documente privind registrul stării civile, documente legate de autorizaţii de funcţionare şi documente utilizate în cadrul oficiilor de taxe şi impozite şi în cadrul serviciilor de evidenţă a populaţiei. Horvath Istvan a formulat în final şi câteva propuneri: predarea scrierii runice secuieşti, care ar servi la păstrarea identităţii regionale, fiind necesare şi cursuri de perfecţionare susţinute în limba maghiară destinate funcţionarilor. In opinia sa, drepturile lingvistice ar trebui validate neîntârziat în cadrul filialelor locale ale instituţiilor şi ar trebui să se asigure texte cu valoare de referinţă în domeniile juridic, administrativ şi economic. In legătură cu predarea limbii române, el a declarat: ar trebui elaborată o nouă politică, dat fiind faptul că obiectivele actuale sunt ireale şi ar fi mult mai eficient dacă s-ar viza acumularea unor cunoştinţe de nivel mediu. El a mai adăugat că în momentul de faţă progrese în acest sens nu pot fi obţinute din cauza disputelor ideologice. In opinia lui Horvath, predarea limbilor străine pe Pământul Secuiesc ar trebui armonizată cu obiectivele turistice, iar pe lângă limba engleză ar trebui predate limbile utilizate de turiştii care vin aici.” Farcadi Botond, Utilizarea limbii materne în cadrul instituţiilor este dificilă, în „Haromszek” nr. 5541 – 25.11.2008

5.D  Institutul de Dezvoltare a Pământului Secuiesc

„Participanţii la reuniunea de ieri de la Sfântu Gheorghe, referitoare pe problema învăţământului, organizată – de către Institutul de Dezvoltare a Pământului Secuiesc – în cadrul seriei de conferinţe intitulate Pământ Secuiesc de succes, au vorbit despre posibilităţile de descentralizare oferite de proiectul de lege a învăţământului, despre şansele oferite de autonomia şcolară, despre pericolele şi dilemele care derivă din eventuala nepregătire şi lipsa de experienţă. Vicepremierul Marko Bela şi-a început cuvântarea referindu-se la măsurile drastice comunicate de preşedintele statului, amintind de faptul că trăim într-un stat centralizat şi birocratic. Exemplul altor ţări ne indică faptul că în astfel de situaţii este necesară dezvoltarea învăţământului, noua normă juridică creează o descentralizare reală, care poate schimba imaginea Pământului Secuiesc. Keresztely Irma, inspector general şcolar judeţean, a analizat în expunerea sa posibilităţile ce derivă din autonomia şcolară, amintind cu această ocazie de faptul că în pofida tendinţei naţionale, în Trei Scaune nu a scăzut numărul şcolilor. In pofida acestui fapt, din cauza scăderii numărului elevilor şi din cauza supradimensionării sistemului liceal trebuie decis de ce fel de sistem şcolar este nevoie în viitor în Trei Scaune, pe Pământul Secuiesc. Birtalan Jozsef, managerul judeţului Harghita a vorbit despre colaborarea dintre judeţele de pe Pământul Secuiesc, iar Sztakics Eva, viceprimarul oraşului Sfântu Gheorghe, le-a prezentat participanţilor la conferinţă dilemele sale legate de norma juridică. Ea a întrebat: ce se va întâmpla cu proiectele-UE depuse sau câştigate, dacă şcolile vor ajunge din subordinea autoguvernărilor orăşeneşti în cea a autoguvernării judeţene? Senatorul Bokor Tibor s-a referit la aplicarea practică a normei juridice. In ceea ce priveşte posibilităţile de colaborare dintre cele două judeţe, el a declarat că una dintre acestea ar fi armonizarea învăţământului în cadrul şcolilor profesionale. In opinia sa, regiunea nu are nevoie de 2-3 licee agricole prost dotate, când ar putea funcţiona o singură instituţie modernă şi care să servească întreaga regiune. In cadrul discuţiilor s-a pus de asemenea problema situaţiei perfecţionării pedagogilor. Henning Laszlo, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna a vorbit despre stimularea financiară a pedagogilor, subliniind faptul că descentralizarea învăţământului reprezintă unul din punctele aspiraţiilor legate de autonomie”. Farcadi Botond, Conferinţa – Pământ Secuiesc de succes, în „Haromszek”, nr. 5976 din 08.05.2010

5. E Din manifestările organizate în Ungaria

“La sfârşitul săptămânii a avut loc la Budapesta a V-a şedinţă a Consiliului Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic (KMAT), înfiinţat în urmă cu 5 ani . Până în prezent, lupta pentru autonomie a comunităţii maghiare din Transilvania şi din sânul altor state naţionale nu a fost încununată de succes, liderii politici ai statelor succesoare opunându-se ferm oricăror astfel de strădanii, iar partidele care au funcţionat câţiva ani ca factori de guvernare (în Slovacia, România şi Voivodina) au tot amânat , în schimbul puterii, asumarea făţişă a acestui obiectiv. După ce i-a alunecat de sub ea perna de mătase a puterii, UDMR se prezintă ca şi când ar fi cea mai fidelă adeptă a luptei pentru autonomie. Este adevărat că lasă deschise şi câteva portiţe pentru a se putea retrage din dans. Un astfel de exemplu îl constituie unul din motivele invocate de UDMR pentru amânarea întrunirii de la Odorheiu Secuiesc a liderilor autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc: nu ar fi bine ca partea română să privească această întrunire ca pe o mişcare electorală. “Simo Erzsebet, Lupta pentru autonomie este lupta pentru libertate a minorităţilor, în “ Haromszek”, nr. 5679 – 18.05.2009

5.F Cercetări întreprinse de alte institute şi ONG-uri

“Am citit cu stupefacţie datele despre Trei Scaune, oferite de firma de sondare a opiniei publice ‘Kvantum Research’. Cu ocazia enumerării celor mai importante sarcini ale UDMR, problema autonomiei a ajuns pe locul al patrulea, în urma unor probleme precum crearea de locuri de muncă, extinderea învăţământului în limba maternă şi reabilitarea drumurilor – cel puţin în baza centralizării opiniilor celor chestionaţi. Rezultatul dovedeşte lipsa de informare, o stare care, din punctul nostru de vedere, al maghiarilor transilvăneni, ar putea avea consecinţe tragice, dat fiind faptul că doar un popor conştient îşi poate păstra identitatea. Lipsa de cultură politică poate duce la pieirea noastră. Pentru a putea evita acest lucru, ar fi timpul să analizăm cum am ajuns în acest stadiu. Ce am stricat şi unde? Trebuie să recunoaştem că toţi, noi cei care ne considerăm intelectuali maghiari, suntem vinovaţi de situaţia creată. Suntem vinovaţi deoarece nu ne-am îndeplinit obligaţiile caracteristice, care derivă din destinul nostru. Care sunt aceste obligaţii? Să îi educăm pe conaţionalii noştri să rămână în continuare secui cu coloană vertebrală. Care în calitate de urmaşi ai strămoşilor, pot face faţă furtunilor istoriei şi nu permit ca pământul natal să piară. Să îi învăţăm să devină adulţi care, prin pregătirea lor profesională şi teoretică, să poată contribui la dezvoltarea regiunii, la crearea bunăstării noastre. Să îi înzestrăm pentru călătoria morală pe care trebuie să o întreprindă în lumea plină de minciuni. Să îi informăm şi să îi lămurim pentru ca nici unul dintre ei să nu poate fi pus în slujba unor interese străine. Să nu poată fi indus în eroare, să nu poată fi folosit şi înşelat. 18,5% dintre cei chestionaţi au considerat importantă înfăptuirea autonomiei. Necomentarea unui astfel de rezultat echivalează, în zilele noastre, cu o acţiune de trădare. Puterea română, bine mascată, acţionează eficient pentru desfiinţarea noastră definitivă. In baza unui plan elaborat în mod diabolic. Unele elemente ale acestui plan au fost deja puse în aplicare, iar aplicarea celorlalte se află în curs de desfăşurare. Vom putea împiedica înfăptuirea acestui lucru dacă ne vom lua în propriile noastre mâini coordonarea vieţii noastre comunitare. Formarea destinului nostru. In acest sens există în momentul de faţă o singură posibilitate: crearea autonomiei, care asigură un cadru juridic în vederea adoptării, de către noi, a deciziilor care ne vizează, fără periclitarea unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării, oferind o soluţie acceptabilă pentru toată lumea. In ceea ce îi priveşte pe conaţionalii noştri, trebuie să le fie clar că fără autonomie nu este posibilă crearea de locuri de muncă, extinderea învăţământului în limba maghiară sau reabilitarea drumurilor. Posesorii de la Bucureşti ai puterii gestionează Pământul Secuiesc ca pe o colonie, iar în ceea ce îi priveşte pe locuitorii de aici, se raportează la ei precum nişte cuceritori, după ce ne-au distrus întreprinderile profitabile şi ne exclud din instituţiile de stat bine plătite. Vor să ne distrugă împingându-ne în sărăcie, vor să ne oblige să renunţăm la identitatea noastră. Nu se dau înapoi de la nimic pentru a-şi atinge scopurile. Această afirmaţie este dovedită de trecut şi de cele întâmplate acum. Intenţiile lor maliţioase sunt validate prin intermediul ordonanţelor guvernamentale şi al normelor juridice cărora le lipsesc regulile elementare ale democraţiei. Ca prim pas, au fost destituiţi prefecţii maghiari, iar acum este rândul conducătorilor de instituţii. Potrivit argumentelor lor, toate acestea servesc la punerea în aplicare a programului guvernamental. Pentru noi, acest lucru este inacceptabil. In timp ce la Ploieşti sau Craiova, românul este schimbat cu un român, la noi, maghiarii sunt schimbaţi cu români, care la rândul lor procedează la fel cu angajaţii. Tocmai din această cauză trebuie spus: pe Pământul Secuiesc are loc o purificare etnică, în detrimentul maghiarilor. Şi nu numai aici. În momentul de faţă încep să apară consecinţele grave ale politice greşite promovate de UDMR. S-a dovedit că suntem aserviţi puterii române în exerciţiu, lucru care ne poate fi fatal. Tocmai din această cauză nu este permis ca destinul unei părţi de naţiune să fie condiţionat de participarea la putere. Drepturile care ne garantează identitatea, care ni se cuvin, trebuie incluse în legi, într-un mod în care să nu poată fi schimbate fără contribuţia noastră. Nu putem fi aliaţii unor partide sau politicieni care nu ne susţin aceste aspiraţii. Ar fi timpul să analizăm cum am ajuns aici. Unde am greşit? Ce anume a condus la estomparea conştiinţei naţionale? In Trei Scaune, pe pământul natal al lui Dozsa Gyorgy, Mikes Kelemen şi Gabor Aron. In ceea ce ne priveşte, rezultatele sondajului de opinie demonstrează stări care prefigurează consecinţe tragice. Fără o voinţă unitară nu poate fi înfăptuit nici cel mai nobil obiectiv, nici autonomia, care reprezintă zălogul dăinuirii noastre. Tocmai din această cauză, redobândirea susţinerii trebuie să devină sarcina primordială a politicienilor noştri.” Bedo Zoltan, Zălogul dăinuirii noastre: autonomia, în “Haromszek”, nr. 5669 – 06.05.2009

“Exact în urmă cu o săptămână am publicat prognoza Oficiului Naţional de Prognoze Economice, din care rezultă că ne aflăm şi din păcate vom fi şi în următorii zece ani într-o regiune săracă a ţării. Impreună cu cei din judeţul Covasna suntem cei mai săraci din Regiunea Centru. Potenţialul de valoare al judeţului Braşov este aproape triplu faţă de cel al nostru, iar al judeţului Mureş, aproape dublu. Bineînţeles şi salariile se dau ca atare. In acest an, venitul mediu brut pe ţară este de 1820 de lei, în vreme ce în judeţul Harghita este de 893 de lei. Cum vom putea trăi din aceşti bani – cine ştie? Este mai mult ca sigur că răspunsul nu vom afla nici la marea adunare secuiască şi nici la marea adunare a autoguvernărilor”. Olah Istvan, Contradicţii paralele, în “Udvarhelyi Hirado”, nr. 172 din 04.09.2009

5. G.Manifestări organizate de Consiliile Judeţene Harghita şi Covasna

“In cadrul seriei de manifestări intitulate Cultura Maghiară Ardeleană – 2000, Consiliul Judeţean Harghita îşi propune organizarea unei serii de conferinţe pe teme de dezvoltare regională şi de integrare europeană. Dezvoltarea ţinutului secuiesc va necesita concertarea eforturilor forţelor politice şi ale organizaţilor civice. Un început în acest sens îl constituie Conferinţa Ţinutul Secuiesc – 2000, care va deveni cu caracter permanent. Scopurile acestei conferinţe sunt următoarele: 1. Delimitarea regiunii. 2. Stabilirea căilor de dezvoltare. Va trebui elaborată o strategie care să facă din periferie centru şi să exploateze toate caracteristicile favorabile locale pe baza concursurilor şi iniţiativelor. Conferinţa va avea loc la Bãile Tuşnad, între 13 – 15 aprilie 2000.” Olah – Gal Elvira, Conferinţa Ţinutul Secuiesc – 2000, în “Romaniai Magyar Szo”, nr. 3368 – 3369 din 25.03.2000

“În cadrul seriei de manifestări intitulate Cultura Maghiară Ardeleană – 2000, CJ Harghita plănuieşte derularea unor manifestări a căror temă de dezbateri va fi legată de dezvoltarea regională, regionalismul şi integrarea europeană a Ţinutului Secuiesc după Conferinţa de la Helsinki. In cadrul acestei manifestări, în perioada 13-15.04.2000, vor avea loc consfătiuri ştiinţifice la Hotelul Olt din Băile Tuşnad.” Conferinţa Ţinutul Secuiesc – 2000, în “Nepujsag”, nr. 85 din 11.04.2000

“Ţinutul Secuiesc – Imaginea nostră a viitorului în pragul Europei. Comunicat al preşedintelui Consiliului judeţean, Bunta Levente În data de 13 mai 2005, în organizarea Consiliului judeţean Harghita, a avut loc conferinţa intitulată Ţinutul Secuiesc – Imaginea noastră despre viitor în pragul Europei. La lucrările pe secţiuni, respectiv lucrările plenare ale conferinţei organizată în cadrul manifestărilor zilelor judeţului, au participat aproximativ 200 de participanţi înregistraţi, respectiv specialişti interesaţi. La cele 5 secţiuni tematice au sosit aproximativ 50 de prelegeri. Aş dori ca şi pe această cale să mulţumesc pentru participare tuturor participanţilor la conferinţă, partenerilor profesionali din străinătate şi invitaţilor, conferenţiarilor din ţară şi celor interesaţi, pentru colaborarea asumată în interesul desfăşurării în bune condiţii a manifestării. Clarul succes profesional este meritul comun al tuturor participanţilor. Am convingerea că, activitatea ce ne aşteaptă în continuare se poate baza pe un număr mare de participanţi, pe colaborare. Privim conferinţa profesională drept un prim pas făcut cu o pregătire corespunzătoare. Scopul nostru este creare unei imagini a viitorului regiunii, cu care populaţia regiunii, numeroşii actori instituţionali să se poată identifica şi care ne oferă posibilitatea ca pe lângă păstrarea şi întărirea identităţii regiunii, să devenim competitivi cu adevărat. Europa nu doreşte să ne stabilească sau să ne descopere cu orice preţ. Avem şansa să ne stabilim identitatea pe care ne-o putem asuma şi să o formăm, să o întărim. Este indiscutabil faptul că dorim să trăim în această regiune, casa noastră, nu doar ne vom apăra, ci ne vom întări identitatea proprie. Dar este indiscutabil şi faptul că trebuie să devenim competitivi, atât noi cât şi regiunea. Sarcina este atingerea ambelor scopuri. Cunoscând rezultatele de până acum ale conferinţelor regionale, este indiscutabil faptul că avem valori şi condiţii pe care ne putem baza atât în întărirea identităţii proprii, cât şi pentru atingerea competitivităţii. Sarcina noastră a tuturor este crearea unei imagini a viitorului care poate fi urmată, realizarea alegerii fundamentată dintre diferitele scenarii de dezvoltare regională şi posibile căi de urmat, mobilizarea resurselor umane şi a altor resurse necesare acestei activităţi, iniţierea unei activităţi care să urmeze scopurile.

Pe de o parte, la aceasta ne obligă situaţia. Pe de altă parte, este momentul favorabil începerii unei activităţi, cu ajutorul căreia să putem ieşi din starea de stagnare de peste un deceniu şi jumătate. Aşa cum a spus în cadrul conferinţei un specialist cunoscut, în Europa Centrală şi de Est de astăzi, atenţia societăţii se desprinde încet de trecut, de ieri, iar în prim plan apare ziua de mâine, viitorul. Trebuie să încercăm să utilizăm această situaţie şi în regiunea noastră, deoarece pentru realizarea unor programe de succes este nevoie de parteneri şi, în primul rând, de parteneri care au încredere că în interesul valorificării propriilor noastre şanse, trebuie să ne ocupăm cu ziua de mâine. In baza concluziilor şi a evaluărilor profesionale enunţate în cadrul conferinţei Ţinutul Secuiesc – Imaginea viitorului nostru în pragul Europei, Consiliul judeţean Harghita va iniţia un program complex, deschis tuturor partenerilor profesionali, în interesul dezvoltării regionale a Ţinutului Secuiesc. Scopul nostru este funcţionarea acelui cadru uman – logistic – organizaţional, care poate iniţia, prin atragerea a noi parteneri, activitatea îndreptată spre crearea unei imagini a viitorului regiunii, respectiv sarcinile practice legate de această sarcină.

Primele module ale acestui cadru uman – logistic – organizaţional le vom organiza şi iniţia până la sfârşitul lunii iunie 2005. Ne străduim ca această activitate să fie publică, rezultatele practice să devină accesibile permanent, totodată să dea încredere şi posibilitatea de colaborare tuturor actorilor regionali, care sunt obligaţi faţă de dezvoltarea regională. Dorim să susţinem funcţionarea unor platforme de dezvoltare, care apar atât în spaţiul fizic şi virtual, care funcţionează în domeniile de acţiune, care să ofere posibilitatea unor rezultate utile şi separate tuturor potenţialilor parteneri profesionali. Printre altele, proiectatele platforme şi care vor fi pornite în curând, care doresc să ofere spaţiu unor domenii precum funcţionarea şi extinderea unor servicii de sprijin al dezvoltării regionale, activitatea de evaluare a situaţiei reale care sprijină activitatea de formare a imaginii viitorului regiunii, prezentarea iniţiativelor de succes, sprijinirea organizării unei reţele profesionale a actorilor regionali interesaţi în dezvoltare, realizarea activităţii de creare a imaginii viitorului regiunii şi altele. Vă mulţumesc încă odată pentru atenţia acordată conferinţei. Am încredere în faptul că activitatea noastră va fi şi în continuare obiectul interesului vieţii publice şi profesionale, deoarece sarcinile asumate pot avea succes doar cu o participare socială largă, cu sprijinul eficient al vieţii publice şi a mass-media.” . Ţinutul Secuiesc – Imaginea noastră a viitorului în pragul Europei. Comunicat al preşedintelui Consiliului judeţean, Bunta Levente, în “Hargita Nepe”, nr. 124 din 31.05.2005

“La chemarea lui Antal Arpad, primarul din Sfântu Gheorghe, în 10 şi 11.01.2009, la Oituz, s-au întrunit reprezentanţii conducerii oraşelor şi autoguvernărilor judeţelor Harghita şi Covasna. Mezei Janos, primarul Gheorgheniului, nu a participat la această întâlnire, spunând că a fost invitat însă nu a putut merge, dar asta nu înseamnă că Gheorgheniul nu va participa la vreun program. La întâlnire au participat Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Antal Arpad primarul din Sfântu Gheorghe, Raduly Robert Kalman, primarul din Miercurea Ciuc, Bunta Levente, primarul din Odorheiul Secuiesc, Racz Karoly, primarul din Târgu Secuiesc şi Lorincz Zsigmond, primarul din Covasna. Reprezentanţii conducerii celor două judeţe au decis că vor dezvolta Ţinutul Secuiesc în sistem de reţea. Totodată a fost analizată situaţia de după formarea noului guvern şi au întocmit acea listă de activităţi şi evenimente pe care, în perioada următoare, le vor rezolva împreună. Astfel, au decis următoarele: în vederea realizării autonomiei teritoriale vor pregăti materiale de fundal şi sondaje care vor identifica primele sarcini concrete iar acestea vor fi cuprinse sub forma unui memorandum; va fi înfiinţată o subdirecţiune a agenţiei de dezvoltare în Ţinutul Secuiesc; înfiinţarea, pe Ţinutul Secuiesc, a unui fond financiar comun pe nume Fondul de Studiu; intervenţie comună în domeniul aprovizionării energetice şi a achiziţionărilor; publicarea unei monografii a Ţinutului Secuiesc, pentru ca pe baza acesteia să poată fi întocmit manualul de cunoaşterea a patriei Ţinutului Secuiesc, care nu va prezenta regiunea doar din punct de vedere istoric şi etnografic, ci va prezenta şi aranjarea socială din prezent; evaluarea proiectului anunţat cu privire la indicatoarele de la intrările din aşezări va fi făcută în luna februarie; apariţia unor informatoare cu privire la regiunea Ţinutul Secuiesc care să fie răspândite atât în interiorul regiunii cât şi în exteriorul acesteia. Insistarea în vederea scoaterii unei edituri care să ajungă, periodic şi gratuit, în fiecare gospodărie şi care să servească la întărirea identităţii comunităţii prin prezentarea unor valori şi exemple pozitive. înfiinţarea unei pagini web a Ţinutului Secuiesc de pe care să poată fi accesate toate paginile web a aşezărilor, respectiv ştirile actuale. In acest scop se propune înfiinţarea unei agenţii de ştiri a Ţinutului Secuiesc, care să colecteze zilnic ştirile şi să le dea mai departe în limba engleză şi franceză. Dialoguri cu formatorii de opinie din Ţinutul Secuiesc în vederea pornirii unei consultări cu privire la cele mai importante chestiuni de dezvoltare; unificarea şi simplificarea planurilor agricole şi de dezvoltare regională. Spre exemplu, funcţionarea, în Ţinutul Secuiesc, a unui parc comun de industrie agrară în cadrul căruia să fie valorificate produsele (la iniţiativa celor de la Trei Scaune s-ar alătura şi judeţul Harghita). popularizarea comună a produselor din Ţinutul Secuiesc pe pagina szekeltermek.ro. Publicarea valorilor din Ţinutul Secuiesc şi alcătuirea unui sistem de premiere în acest sens; susţinerea folosirii simbolurilor secuieşti, înţelegeri cu privire la folosirea steagului secuilor; organizarea, în comun, a unor evenimente, spre exemplu concurs de ciclism prin Ţinutul Secuiesc, premiul pentru concursul de atelaj în Ţinutul Secuiesc; colaborarea instituţiilor: schimburi de experienţă periodic în vederea răspândirii folosirii formularelor în limba maghiară şi bilingve în cadrul Primăriilor; întocmirea unei ‘liste negre’ comune cu firme care au efectuat lucrări de calitate slabă la comenzile făcute de autoguvernări, în vederea ocolirii acestora. Cei şapte reprezentanţi ai conducerii autoguvernărilor din Ţinutul Secuiesc ar dori să extindă sfera tratativelor şi în acest sens la următoarea întâlnire vor fi invitaţi şi alţi reprezentanţii ai unor autoguvernări şi din judeţul Mureş”. Rancz Eniko, Au discutat despre dezvoltarea Ţinutului Secuiesc, în “Gyergyoi Kisujsag”, nr.784 – 15-21.01.2009

“Liderii autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc au cuprins în 14 puncte sarcinile pe care ar dori să le îndeplinească în viitorul apropiat. Lista de sarcini întocmită la întâlnirea de la Oituz se referă la multe probleme, cuprinde numeroase soluţii practice şi formulează, în acelaşi timp, şi câteva obiective de perspectivă. De exemplu, edilii intenţionează să acţioneze împreună în probleme vizând aprovizionarea energetică şi serviciile prin licitaţie publică, să înfiinţeze Fondul de Studii de pe Pământul Secuiesc, să popularizeze produsele din regiune, să înfiinţeze un parc agroindustrial comun, să organizeze împreună diferite manifestări, să editeze materiale publicitare despre regiune, să realizeze un manual al Pământului Secuiesc, de cunoaştere a patriei, să răspândească în instituţii formulare-tip bilingve. Poate că nu sarcinile sunt neapărat cele care conferă importanţă listei de la Oituz. Mult mai importantă ar putea fi sugerarea unei gândiri comune, a intenţiei de a acţiona împreună. A unei atitudini, aşadar, necesare în cazul în care -aşa cum se arată şi în document- liderii noştri aleşi şi-au propus într-adevăr ca obiectiv înfăptuirea autonomiei teritoriale. Deocamdată nu se ştie câte puncte de pe această listă vor reuşi să îndeplinească liderii autoguvernărilor, însă iniţiativa este una bună. Cu atât mai mult cu cât conducerea la vârf a UDMR nu este dispusă, după cum s-ar părea, să iniţieze discuţii cu cei din afara uniunii. Lista de la Oituz ar putea avea, aşadar, şi rolul unui semnal: edilii de pe Pământul Secuiesc sunt dispuşi să colaboreze în vederea îndeplinirii obiectivelor comune. Este adevărat că greul -munca concretă- abia acum începe, însă poate că ne-am aşteapta la o atitudine asemănătoare şi din partea liderilor UDMR şi PCM.” Farcadi Botond, Lista de la Oituz, în “Haromszek” (Covasna), nr.5576 – 13.01.2009

“Conducătorii autoguvernărilor judeţene Covasna şi Harghita au decis la sfârşitul săptămânii trecute în legătură cu dezvoltarea Pământului Secuiesc în sistem de reţea. Cei doi preşedinţi de consilii judeţene şi liderii oraşelor, au discutat, la invitaţia primarului municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, la Oituz, despre soluţionarea problemelor comune. Aceştia au hotărât elaborarea, în interesul înfăptuirii autonomiei teritoriale, a unor materiale de fond şi a unor sondaje, care să identifice primele sarcini concrete, urmând ca acestea să fie adunate sub forma unui memorandum. Se va interveni pentru înfiinţarea pe Pământul Secuiesc a unei subdirecţii a Agenţiei Regionale de Dezvoltare şi se intenţionează adoptarea unei poziţii comune în privinţa aprovizionării energetice şi a serviciilor prin licitaţie publică. Se va înfiinţa un fond material comun sub denumirea de Fond de Studii de pe Pământul Secuiesc, iar printre proiecte figurează şi editarea unei Monografii Secuieşti, pe baza căreia să poată fi realizat un manual de cunoaştere a patriei, al Pământului Secuiesc, care să prezinte regiunea nu numai din punct de vedere istoric şi etnografic, ci şi din cel al organizării sociale din perioada actuală. Participanţii consideră necesară publicarea unor materiale publicitare despre Pământul Secuiesc, distribuirea lor în afara şi în interiorul zonei. Insistă asupra realizării unei publicaţii, care să ajungă sistematic şi în mod gratuit în locuinţele de pe Pământul Secuiesc, prezentarea unor exemple pozitive şi a unor valori servind la amplificarea identităţii comunitare. Se doreşte popularizarea regiunii prin înfiinţarea unui site de înmagazinare al Pământului Secuiesc, prin intermediul căruia să poată fi accesate, dintr-un singur punct, paginile web ale localităţilor şi ştirile din regiune. In vederea sprijinirii acestei idei, se propune înfiinţarea unei agenţii de ştiri ‘Szekelyfold’, care să obţină zilnic ştiri şi să le transmită mai departe în limbile engleză şi germană. Formatorii de opinie de pe Pământul Secuiesc iniţiază un dialog în vederea demarării unor consultări extinse despre cele mai importante probleme de dezvoltare de pe Pământul Secuiesc. Se doreşte unificarea şi raţionalizarea proiectelor din domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale. In ceea ce priveşte valorificarea produselor, se doreşte susţinerea înfiinţării şi funcţionării unui parc agroindustrial pe Pământul Secuiesc. Iniţiativei din Trei Scaune i s-ar alătura şi judeţul Harghita. Se consideră importantă popularizarea în comun a produselor de pe Pământul Secuiesc, iar în interesul prezentării valorilor de pe Pământul Secuiesc, se intenţionează realizarea unui sistem de premiere. S-a decis ca decizia privind proiectul legat de indicarea intrărilor în localităţi să fie luată în luna februarie şi s-a decis de asemenea în legătură cu susţinerea utilizării simbolurilor secuieşti, urmând să se poarte medieri în legătură cu utilizarea drapelului secuiesc.

Se planifică organizarea în comun a unor evenimente, cum ar fi de exemplu concursul de ciclism de pe Pământul Secuiesc sau concursul de atelaje de pe Pământul Secuiesc, dar se doreşte de asemenea extinderea colaborării dintre instituţii, realizarea unor schimburi de experienţă sistematice, fiind fixată ca obiectiv popularizarea în instituţii a formularelor bilingve sau în limba maghiară. Se va realiza o listă neagră, comună, a firmelor contractate de autoguvernări, care au efectuat lucrări de proastă calitate sau defectuoase, fiind astfel posibilă evitarea situaţiei ca acestea să mai câştige licitaţii.Cei şapte conducători ai autoguvernărilor ar dori lărgirea sferei negocierilor şi, ca urmare, le vor fi adresate invitaţii reprezentanţilor oraşelor de pe Pământul Secuiesc, primii urmând a fi cei din Sovata, din judeţul Mureş. La întâlnirea de la Oiutz au fost prezenţi Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Antal Arpad, primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Raduly Robert Kalman, primarul oraşului Miercurea Ciuc, Bunta Levente, primarul oraşului Odorheiu Secuiesc, Racz Karoly, primarul oraşului Târgu Secuiesc şi Lorincz zsigmond, primarul oraşului Covasna.” Farkas Reka, Plan de acţiune pentru dezvoltarea Pământului Secuiesc, în “Haromszek” (Covasna), nr.5576 – 13.01.2009

“Va fi autonomie? Motto: In decurs de două săptămâni vom avea tunuri! (Gabor Aron). Au trecut sărbătorile de Paşte, se apropie alegerile europarlamentare, iar în întreaga Europă, politica începe din nou să fie în centrul atenţiei alegătorilor. Pe baza experienţelor acumulate până acum, interesul faţă de acestea, în mod tradiţional este redus, şi exact din acest motiv prezintă o serie de oportunităţi pentru opinia publică interesată de viaţa publică şi pentru actorii vieţii politice. În acelaşi timp, faptul că spre deosebire de alegerile locale şi parlamentare se remarcă o activitate electorală mai redusă, indică şi faptul că acea categorie a electoratului este interesată de politică, şi în special de aspectele pe termen lung şi conexate de politica naţională şi europeană, care urmăreşte cu atenţie derularea evenimentelor. Astfel, alegerile europarlamentare reprezintă o oportunitate pentru a aduce în centrul atenţiei opiniei publice probleme strategice. În mod logic, se poate concluziona că cea mai importantă problemă strategică a Ţinutului Secuiesc este cea a autonomiei şi sperăm că vom avea suficient timp pentru a realiza un schimb de idei şi pentru elaborarea unor planuri de acţiune care să contribuie la realizarea de progrese în demersul privind obţinerea autodeterminării. În acelaşi timp, este posibil ca unii politicieni să susţină cauza autonomiei doar la nivelul unor slogane şi acţiuni simbolice, creând iluzii care apoi se vor transforma în dezamăgiri şi care vor conduce la uzura conceptului de autonomie şi la accentuarea indiferenţei unor categorii sociale tot mai numeroase faţă de această problemă. În acelaşi timp nu se poate exclude nici posibilitatea ca problema secuiască să ajungă din nou în centrul atenţiei politicii interne.

O Românie de succes, un Ţinut Secuiesc de succes. In acest spirit intenţionez să sintetizez care sunt în opinia mea paşii pe care trebuie să-i urmăm în realizarea autonomiei Ţinutului Secuiesc. Aceşti paşi – se pot, şi sper că le vom dezbate. Trebuie să discutăm care sunt căile cele mai sigure pe care trebuie să le urmăm pentru a realiza obiectivele propuse, şi consider că nu trebuie să dezbatem cine susţine autonomia mai mult sau mai puţin. Cu siguranţă că nu putem obţine succese prin declaraţii spectaculoase, ci doar prin eforturi constante şi muncă consecventă. In primul rând trebuie să stabilim câteva repere de bază care reprezintă cadrul de acţiune. Secuimea trăieşte într-o Românie organizată democratic şi în Uniunea Europeană (UE) alcătuită din naţiuni democratice. În consecinţă trebuie să cunoaştem foarte bine instrumentele naţionale şi internaţionale asigurate de regimul democratic, pe care trebuie să le utilizăm inteligent pentru a putea să ne afirmăm voinţa. Este evident faptul că în prezent comunitatea secuiască nu dispune de un sistem de mijloace care este necesar pentru a termina cu succes lupta pentru autonomie. Cine nu a ştiut până acum are posibilitatea să vadă că deşi dispunem de rezultatele referendumului consultativ, organizat de Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) potrivit căruia majoritatea covârşitoare a secuimii doreşte realizarea autonomiei, şi în acelaşi timp, numeroase localităţi din Ţinutul Secuiesc au iniţiat referendumuri în acest caz, pentru continuarea procesului nu sunt suficiente resursele organizaţiilor sociale şi nici cele ale administraţiilor locale. Deci prima noastră sarcină este crearea unui sistem de mijloace de afirmare a intenţiilor noastre.

Intr-un stat de drept, arma cea mai eficientă este banul, a spus Jozsef Attila, iar acest proverb este valabil şi astăzi. Aş preciza că pentru demersul nostru este nevoie de mai mult de atât, de un sistem mai complex, de un arsenal juridic, politic şi de lobby care trebuie utilizat în paralel, la fel cum în timpul Revoluţiei din 1848 – 1849, strămoşii noştri au utilizat în acelaşi timp diferite tipuri de arme. Trebuie să înfiinţăm un organism informaţional consultativ de conducere, alcătuit din liderii administraţiilor locale din Ţinutul Secuiesc şi cei ai organizaţiilor sociale interesate. In acelaşi timp trebuie să se înfiinţeze un grup operativ organizatoric, alcătuit din persoane care au o gândire pragmatică, sunt suficient de devotate cauzei şi sunt acceptaţi din punct de vedere politic, şi care ar rezolva problemele în mod concret. Trebuie să încheiem un contract cu un grup de jurişti experţi în drepturile omului şi administraţie de stat formând un serviciu permanent de protejare a drepturilor secuilor care va avea menirea să pregătească fiecare pas juridic şi să reprezinte problemele comunităţii la toate forumurile juridice interne şi internaţionale.

Trebuie să constituim un sistem de lobby eficient în care trebuie să atragem toţi deputaţii, senatorii, europarlamentarii şi persoanele care şi-au asumat afirmarea drepturilor comunităţilor minorităţilor naţionale. Lobby – ul secuiesc trebuie să funcţioneze în paralel, la Bucureşti, Budapesta, Bruxelles şi Strasbourg. Iar prin lobby înţeleg desfăşurarea unei activităţi intense şi diversificate de convingere a factorilor decizionali, care nici pe departe nu se reduce la prezenţa în Parlament şi cuvântări susţinute în plen. Trebuie să constituim acele canale de comunicare prin intermediul cărora să putem să ne adresăm opiniei publice secuieşti, române şi ungare. În problemele care ne privesc, trebuie să ne afirmăm opinia, contrar situaţiei actuale în care opinia publică are posibilitatea să cunoască doar opiniile unor actori din exterior.

Trebuie să constituim acea bază social ştiinţifică, cu ajutorul căreia, prin numere şi argumente concrete sunt susţinute opiniile şi solicitările noastre. În ultimii ani s-a constituit deja structura instituţională necesară pentru aceasta (universităţi, institute), deci este timpul ca această structură s-o utilizăm în scopul realizării obiectivelor, pentru a oferi o imagine reală a situaţiei sociale a secuimii şi a proceselor sociale ale acesteia. Avem nevoie de date care se pot folosi în dezbateri politice, în lobby şi în informarea opiniei publice.

In paralel cu acestea trebuie să se realizeze şi premizele politice adecvate, necesare derulării eficiente a demersului privind obţinerea autonomiei. 1. trebuie să declarăm unitatea actorilor politici din Ţinutul Secuiesc şi ai celor maghiari ardeleni în susţinerea autonomiei. Trebuie să se clarifice faptul că autonomia este un obiectiv strategic, care nu se poate subordona unor interese tactice. 2. Sarcina politicienilor noştri care se ocupă de probleme la nivelul întregii ţări este de a explica politicienilor români că Ţinutul Secuiesc nu vrea să obţină autonomie împotriva României, ci dimpotrivă, aplicarea consecventă a principiilor subsidiarităţii şi descentralizării serveşte intereselor întregii ţări. 3. Trebuie obţinut sprijinul tuturor susţinătorilor din Ungaria care pot şi doresc să ne sprijine activ, începând de la administraţii locale înfrăţite, până la guvern.

Numai dacă toate aceste măsuri au fost luate atunci vom putea să începem să luptăm pentru obţinerea autonomiei teritoriale a Ţinutul Secuiesc, cu speranţe de succes. Sistemul de mijloace de realizare a acestui demers trebuie să fie constituit dintr-un arsenal diversificat, juridic, de comunicaţii, politic şi de lobby, iar arena de utilizare a acestora trebuie să fie cea locală, la nivelul ţării şi al politicii europene.

Autonomia ca problemă de mentalitate. Trebuie să utilizăm mijloace juridice în primul rând pentru a utiliza maximal drepturile garantate de actualul cadru constituţional. În prezent sunt numeroase domenii în care nu ne folosim nici măcar de drepturile garantate. Mai mult de jumătate dintre maghiarii din Ardeal consideră că au fost discriminaţi din cauza naţionalităţii lor. Cu toate acestea, aproape deloc nu sunt exemple în ceea ce priveşte apelarea la forumuri juridice din cauza discriminării. În majoritatea cazurilor, nu apelează la acestea pentru că sunt lăsaţi singuri în faţa puterii de stat şi nu-şi asumă lupta inegală. În aceste cazuri trebuie să-i susţinem şi trebuie să solicităm respectarea drepturilor de care dispunem. Un alt domeniu al aplicării mijloacelor juridice este  extinderea drepturilor minorităţilor şi ale administraţiilor locale. Trebuie să participăm activ la continuarea procesului de descentralizare a României şi trebuie să căutăm posibilităţi de adaptare a  actualei organizări administrative la necesităţile reale ale oamenilor.

Mijloacele juridice trebuie să le folosim concomitent cu diverse mijloace de comunicare, la nivelul întregii ţării şi la nivel european. La nivel local şi regional, sarcina noastră este consolidarea conştiinţei regionale a comunităţii secuieşti şi creşterea sentimentului de siguranţă în cadrul comunităţii. Problema autonomiei nu este o problemă pur juridică. Ba chiar mai mult este în primul rând o problemă de mentalitate. In final dar nu în ultimul rând sarcina sferei politice este asigurarea resurselor necesarea derulării demersului autonomist. Politica autonomistă trebuie să menţină pe ordinea de zi cauza autonomiei, trebuie să obţină maximum din orice situaţie şi să încheie compromisuri adecvate în cazul în care acestea sunt indicate. În primul rând dacă intenţiile guvernului actual sunt serioase în ceea ce priveşte procesul de descentralizare, atunci trebuie să acţionăm în primul rând în cadrul acestui proces. Consider că gradul de seriozitate al guvernului este ilustrat de următorii parametrii: locuitorii unei anumite regiuni au posibilitatea să decidă în mod liber (prin referendumuri sau prin intermediul administraţiilor locale alese) referitor la care dintre unităţile administrative superioare vor să aparţină?

Pe parcursul reorganizării regiunilor de dezvoltare, Guvernul a procedat conform necesităţilor administraţiilor locale şi judeţene? În cazul în care răspunsurile la întrebările de mai sus sunt afirmative, atunci totul depinde de locuitorii Ţinutului Secuiesc dacă vor într-adevăr să trăiască într-o unitate administrativă comună a Ţinutului Secuiesc (de exemplu prin includerea fiecărei localităţi în judeţele deja existente) şi dacă doresc realizarea Regiunii de Dezvoltare Ţinutul Secuiesc. În cazul în care răspunsurile formulate la întrebările anterioare au fost negative, în problema Ţinutului Secuiesc trebuie să se caute soluţia în cadrul procesului de descentralizare. Aceasta ar putea fi calea care a început să fie urmată, prin intermediul referendumurilor de afirmare a opiniei, dar care, temporar a fost blocată. In acest caz, – după o pregătire juridică prealabilă adecvată – trebuie să se adopte hotărâri privind referendumurile în fiecare localitate din Ţinutul Secuiesc, iar după atacarea mascată a hotărârilor, trebuie să se urmeze procedura la toate forurile juridice, şi dacă este nevoie, până la cele internaţionale. În acest punct se va decide dacă ne-am pregătit suficient pentru confruntare, dacă ne-am înarmat cu toate mijloacele posibile şi dacă suntem suficient de inteligenţi în utilizarea mijloacelor din domeniul juridic, al comunicaţiilor şi politic. Atunci se va vedea dacă va fi autonomie. Un singur lucru putem promite cu siguranţă: va dura mult mai mult de două săptămâni.” Borboly Csaba (preşedintele CJ Harghita), “Kronika”, nr. 76 din 24.04.2009

“Şirul de forumuri Un Ţinut Secuiesc de succes. Cum putem fructifica în regiunea noastră cunoaşterea profesională superioară? Programul atelierului de specialitate: Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, respectiv Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna. Biro A. Zoltan: Cunoaştere profesională – Politică de specialitate. Gergely Orsolya: Elite regionale despre cunoaşterea profesională. Organizatori: Consiliul Judeţean Harghita; Consiliul Judeţean Covasna; Institutul de Dezvoltare din Ţinutul Secuiesc; Editura Hargita Nepe”, în “Hargita Nepe”, nr. 135 din 17.07.2009

“Vineri, la Miercurea-Ciuc a avut loc prima şedinţă de lucru intitulată Mediul rural – cunoaşterea profesională a forumului profesional de dezvoltare regională Un Ţinut Secuiesc de Succes. Prin intermediul sprijinului specialiştilor, a personajelor vieţii publice invitate la cea mai cuprinzătoare conferinţă şi serie de ateliere din ultimii 20 ani s-a căutat un răspuns practic referitor la demersurile ce pot fi şi ce trebuie efectuate în viitorul apropiat în cadrul politicii de dezvoltare a Ţinutului Secuiesc.

– Nu dorim o oarecare conferinţă, ci crearea unui forum cu caracter profesional, în cadrul căruia să fie prezentate toate subiectele referitoare la dezvoltarea regiunii, care să fie concretizate în demersuri strategice şi soluţii practice. Un Ţinut Secuiesc de Succes reprezintă una dintre posibilităţile rare, când politicienii aleşi apelează la specialişti în vederea adoptării deciziilor. Prin elaborarea bazată pe consens a sarcinilor vom fi capabili să elaborăm un proiect de acţiune, care bazându-se pe posibilităţile reale şi pe resurse va desemna direcţiile ce trebuie urmate – au formulat cei aproximativ 30 de specialişti prezenţi în cadrul forumului din domeniile vieţii publice, sectorului privat, instituţiilor publice, sănătăţii, învăţământului, sferei civile, ştiinţelor agricole, agenţiilor de ocupare a forţei de muncă şi mass-media.

In discursul său de deschidere, şi Borboly Csaba a direcţionat atenţia asupra soluţiilor palpabile: – Pentru a declara că nu este suficient să înalţi drapelul cu luna şi soarele şi că, Ţinutul Secuiesc are nevoie de o imagine de viitor desenată cu mâini sigure, cu trăsături clare este de ajuns să trecem în revistă doar ultimii 19 ani. De la acest forum aşteptăm propuneri argumentate şi creative, respectiv reţete şi teme de casă, pe baza cărora, noi, politicienii aleşi putem adopta decizii – a formulat preşedintele Consiliului Judeţean Harghita.

Prima şedinţã a şirului de conferinţe s-a axat pe învăţământul superior, avându-se în vedere analizarea modului de exploatare a cunoaşterii profesionale superioare în interesul regiunii, respectiv a modului de intensificare a rolului instituţiilor de pregătire superioară din Ţinutul Secuiesc în procesele de modernizare. Păstrând direcţia anunţată, majoritatea conferenţiarilor s-au ferit să abordeze situaţia tinerilor posesori de diplome pe marginea unor date sau teorii sterile. În loc de aceasta, specialiştii, prin prezentarea unor exemple concrete din domeniul lor de activitate au încercat să găseascã soluţii în privinţa acestui fenomen. În opinia unui specialist din domeniul social: muncitorii sociali ieşiţi de pe băncile facultăţii, în afară de provocările cotidiene ale acestei cariere se vor confrunta imediat cu faptul că, prin faptul că primesc 7-8 milioane de lei pentru activitatea depusă, au devenit ei înşişi cazuri sociale. Şirul de forumuri Un Ţinut Secuiesc de Succes a luat fiinţă în urma iniţiativei comune a autoguvernărilor judeţelor Harghita şi Covasna, Institutul de Dezvoltare al Ţinutului Secuiesc asumându-şi coordonarea profesională. Editura Hargita Nepe se va ocupa de publicarea tematicii. Întâlnirile, care începând cu luna septembrie vor fi organizate lunar şi care se vor axa pe tematici diferite, vor fi deschise, iar la cerere, materialele supuse dezbaterii vor putea fi procurate, iar materialul anumitor forumuri va fi editat şi sub formă de publicaţie.” Calea spre un Ţinut Secuiesc de succes , în “Hargita Nepe”, nr. 136 din 20.07.2009

“De peste un secol a fost abordată problema modernizării Ţinutului Secuiesc. Deja la congresul de la Tuşnad, din anul 1902, participanţii au formulat necesitatea alinierii zonelor periferice, iar de atunci, această problemă a fost abordată în cadrul mai multor forumuri. Rezultatul? Majoritatea drumurilor sunt impracticabile, infrastructura este perimată, sistemul educaţional este inegal, este înaltă rata şomajului, iar salariile, comparativ cu media naţională sunt printre cele mai scăzute, sunt jumătate în comparaţie cu cele de la Bucureşti. Iar Ţinutul Secuiesc este şi mai departe o regiune de lansare: mulţi merg să lucreze pe alte meleaguri, în străinătate. Cu toate că, în prezent funcţionează tot felul de universităţi de stat şi particulare, nivelul de pregătire superioară este scăzut.

In ultimele decenii s-au răsturnat ordini valorice, valorile tradiţionale nu au fost înlocuite cu nimic. In paralel cu aceasta, în toate domeniile vieţii au avut loc contraselecţii, în poziţiile de influenţare a vieţii altora au ajuns oameni care nu ar fi avut ce căuta acolo. Să ne amintim de faptul că, în anii 90, locurile vacante din învăţământ au fost ocupate de persoane fără pregătire profesională, printre care au fost persoane care au obţinut catedra din satul lor, deoarece nu au reuşit să obţină un post de chelner la oraş. Datorită cadrelor didactice fără pregătire, din băncile şcolii au ieşit tineri cu cunoştinţe secuieşti, iar o parte a acestora au ajuns în învăţământ, după absolvirea cursurilor la distanţă. Şi atunci nu avem de ce să ne mirăm că în Miercurea-Ciuc există elevi de clasa a X-a, care nu au auzit de Kanyadi Sandor sau intelectuali, absolvenţi de facultăţi care nu au auzit de Szabo Gyula. Scăderea nivelului de cerinţe a atras după sine punerea sub semnul întrebării a cunoaşterii: nu mai este respectată societatea celor cu diplomă, nu contează cunoaşterea, ci banii, poziţia socială conferită de avuţie.

Şi între timp, de peste un secol, problemele sunt neschimbate. Atelierele de cercetare a societăţii Ţinutului Secuiesc aflate în construcţie de 20 de ani au atras atenţia asupra împământenirii învăţământului de calitate începând de la grădiniţă şi până la facultate. In cadrul existenţei de minoritate, în împrejurările economice vitrege, acesta ar putea să ne menţină ca comunitate etnică, ca maghiari. Cu toate că suntem dispuşi să credem că, noi suntem centrul pământului, putem vedea numeroase exemple de urmat în Europa, în întreaga lume. Doar trebuie văzute, urmate exemplele, respectiv să se lucreze serios pentru obţinerea de rezultate. Să sperăm că dezbaterea publică pentru Un Ţinut Secuiesc de Succes nu se va opri la nivelul declaraţiilor, ci vor fi elaborate planuri de acţiune, care vor fi aplicate cât mai rapid. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci cunoaşterea obţinută nu va putea fi exploatată. Cel puţin nu aici.” Sarany Istvan, Exploatare? Cunoaştere?, în “Hargita Nepe”, nr. 127 din 07.07.2009

“In cadrul conferinţei intitulate Un Ţinut Secuiesc de succes. Localitate – imagine – turism, organizată de autoguvernările celor două judeţe secuieşti şi de Institutul pentru Dezvoltarea Ţinutului Secuiesc la sediul Consiliului Judeţean Covasna, au fost prezentate strategiile posibile de dezvoltare a regiunii Ţinutul Secuiesc. Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a declarat că s-ar dori o reconstruire a infrastructurii regiunii şi prezentarea unei imagini pozitive despre Ţinutul Secuiesc. Kelemen Hunor, preşedintele executiv al UDMR, a opinat că autonomia este un obiectiv politic, însă sunt importante şi problemele cotidiene, pentru a căror soluţionare este necesar să existe o bază de cunoştinţe, care să furnizeze strategiile de dezvoltare. In opinia preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, cea mai mare provocare a prezentului o constituie crearea unei imagini de viitor despre Ţinutul Secuiesc, în cadrul forumurilor de specialitate.

Olosz Szabolcs, directorul Institutului pentru Dezvoltarea Ţinutului Secuiesc, a declarat că, în cadrul forumurilor organizate, sunt abordate probleme legate de imaginea localităţii, folosirea cunoştinţelor legate de mediu, organizarea de cursuri de perfecţionare pentru adulţi şi formarea unei culturi privind folosirea apei. In opinia conferenţiarilor, problema cheie a dezvoltării Ţinutului Secuiesc o constituie creşterea nivelului de cunoaştere şi a forţei de atracţie a localităţilor. In opinia profesorului universitar Biro A. Zoltan din Miercurea Ciuc, care a publicat într-un volum studiile efectuate în acest sens, în Ţinutul Secuiesc există multe iniţiative locale sau particulare de succes, care ar trebui integrate într-un sistem funcţional.

Olosz Szabolcs, organizatorul manifestării, a subliniat, în cadrul prelegerii ţinute cu privire la dezvoltarea localităţilor şi la turismul balnear, că succesul turismului balnear depinde în mare măsură de imaginea localităţii respective. Olosz a enumerat printre problemele de imagine existente, pe cele care pot fi remediate fără investiţii prea mari: coşurile de gunoi care nu sunt golite, bordurile degradate ale trotuarelor şi lipsa plăcuţelor indicatoare. Olosz, care lucrează şi în calitate de consilier pentru Ţinutul Secuiesc al Elenei Udrea, ministrul turismului, consideră că valorile arhitecturale neglijate din Ţinutul Secuiesc, condiţiile de cazare necorespunzătoare, imaginea fluctuantă a localităţilor, lipsa spaţiilor verzi, a posibilităţilor de practicare a sportului şi a manifestărilor locale creează o impresie negativă.

O propunere pentru dezvoltarea turismului balnear în Ţinutul Secuiesc a fost făcută şi de Lorincz Zsigmond, primarul municipiului Covasna, care a iniţiat înfiinţarea unei reţele balneo – turistice. Edilul consideră că cele 6-8 localităţi interesate de turismul balnear ar trebui să colaboreze în scopul unei dezvoltări separate, dar armonioase. Kelemen Hunor, candidatul UDMR la preşedinţie, a declarat în cadrul conferinţei că, în opinia sa, a sosit timpul ca spiritul de competiţie dintre judeţele Covasna şi Harghita sã avanseze în direcţia realizării cât mai rapide a obiectivelor comune. Candidatul prezidenţial al UDMR consideră că valorile reprezentate de Ţinutul Secuiesc trebuie integrate şi în cadrul strategiei de dezvoltare a regiunii.” Kovacs Zsolt, Strategii de succes în Ţinutul Secuiesc, “Uj Magyar Szo”, din 12.10.2009

“ Covasna, Sovata, Praid, respectiv Tuşnad alcătuiesc Asociaţia Pro Turismul Balnear din Ţinutul Secuiesc – a declarat Lorincz Zsigmond, primar din Covasna la cea de-a doua ediţie a manifestării Un Ţinut Secuiesc de succes. La evenimentul organizat de Institutul de Dezvoltare Ţinutul Secuiesc, Consiliul Judeţean Covasna şi Consiliul Judeţean Harghita au participat profesori universitari, specialişti din domeniul turismului, întreprinzători şi reprezentanţi de autoguvernări. Specialiştii din turism să ofere argumente profesionale persoanelor decizionale pentru a putea fi continuat lobby-ul eficient de până acum – a afirmat Tamas Sandor, preşedinte al Consiliului Judeţean Covasna în cadrul manifestării organizate la Sfântu Gheorghe. In cadrul consfătuirii de tip masă-rotundă, intitulate: Localitate – Imagine – Turism s-a discutat nu numai despre posibilităţile economice din domeniul turismului, dar şi despre marketing-ul localităţilor, respectiv despre elaborarea strategiilor pe termen lung. Scopul şirului de conferinţe este acela de formulare a unor propuneri concrete împreună cu reprezentanţii profesiei, respectiv politicul, pe baza cărora pot lua naştere politici regionale de specialitate. Despre acest lucru a vorbit şi Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita în cadrul expunerii sale. Conform celor declarate de acesta, oamenii trebuie să arate imagini de viitor care să constituie puncte de sprijin. În opinia acestuia, trebuie să se construiască de jos, iar în aceasta trebuie implicate toate păturile sociale. Revenind la tema conferinţei, Borboly Csaba a declarat că, putem face ceva pentru a ne apăra valorile, iar Consiliul Judeţean Harghita dispune de mijloacele necesare pentru aceasta. Acesta a amintit programul autoguvernării judeţene Harghita de protejare a imaginii satului, în cadrul căruia se străduiesc să păstreze imaginea tradiţională a localităţilor secuieşti, respectiv să o creeze. In opinia lui Tamas Sandor, până acum, conferinţele de acest gen reprezintă acea bază, pe care poate fi construită strategia de dezvoltare a regiunii. In afară de problemele cotidiene, este important să vorbim şi despre rezultatele obţinute. Scopul nostru este acela de a arăta faptul că, Ţinutul Secuiesc poate reprezenta o regiune de succes a Bazinului-Carpatic – a adăugat preşedintele Consiliului Judeţean Covasna.

Se aliază în cadrul turismului balnear. Din cele afirmate în cadrul conferinţei a reieşit că: în judeţele secuieşti se pune accent tot mai mare pe investiţiile din domeniul turismului – impulsionarea acestora este considerată importantă atât de conducătorii de autoguvernări, întreprinzători, cât şi de mass-media. În cadrul conferinţei, Lorincz Zsigmond, primar din Covasna a declarat că, Sovata, Praid, respectiv Tuşnad vor alcătui Asociaţia Pro Turismul Balnear din Ţinutul Secuiesc. Localităţile amintite sunt renumite pentru apele lor termale, care mai demult atrăgeau vizitatori de la distanţă. Asociaţia se bazează pe un sprijin important din partea Ministerului Turismului, având în vedere că, d-na ministru Elena Udrea a subliniat în mai multe rânduri faptul că, este dispusă să sprijine investiţiile din domeniul turismului balnear.

Localitate – Valoare – Dezvoltare. În cadrul conferinţei a fost prezentat volumul de studii Localitate – Valoare – Dezvoltare, în cadrul căruia, autorii au reflectat, respectiv au făcut propuneri, au prezentat posibilităţile în ce priveşte dezvoltarea. Conform celor formulate de Biro A. Zoltan şi Olosz Szabolcs, din partea Institutului de Dezvoltare a Ţinutului Secuiesc, scopul a fost acela de a se putea schimba practica considerată ca fiind generală din cadrul politicii de dezvoltare, conform căreia alcătuim programe de acţiune fără o cunoaştere efectivă a situaţiei, obţinem şi utilizăm surse, şi numai după aceea ne întrebăm de ce proiectul nostru nu are un efectul social vizibil. Organizatorii vor publica un volum care va cuprinde rezultatele conferinţei, respectiv interpelările profesionale şi propunerile concrete. Kelemen Hunor, preşedinte executiv al UDMR a declarat în cadrul conferinţei faptul că, consideră că, a sosit timpul ca, concurenţa dintre judeţele Covasna şi Harghita să avanseze în direcţia realizării cât mai rapide a obiectivelor comune. Candidatul prezidenţial al UDMR consideră că, acele valori, care sunt reprezentate de Ţinutul Secuiesc trebuie integrate şi în cadrul strategiei de dezvoltare a regiunii.” Cea de-a doua ediţie a manifestării Un Ţinut Secuiesc de succes s-a referit la turism, “Hargita Nepe”, nr. 196 din 12.10.2009

“Am vorbit în paginile noastre de manifestarea Localitate – Imagine – Turism din cadrul şirului de conferinţe Un Ţinut Secuiesc de succes. În cadrul consfătuirii, primarii din localităţile balneare mai mari au anunţat că vor înfiinţa o asociaţie în interesul reprezentării eficiente a intereselor proprii. Despre rolul acestor asociaţii cu acest caracter l-am întrebat pe profesorul Biro A. Zoltan, decan al Universităţii Maghiare de Ştiinţe din Transilvania – Sapientia.

– In cadrul conferinţei Un Ţinut Secuiesc de succes desfăşurată la Sfântu Gheorghe, analizând corelaţia dintre localitate, imagine şi turism a fost situată din nou în prim plan problema instituţiilor regionale din Ţinutul Secuiesc. De ce este atât de actuală această problemă?

– Trebuie să pornim de la faptul că, a demarat un proces de organizare a regiunii, de autodefinire de dimensiunea Ţinutului Secuiesc. Aceasta a apărut în discursul politic, în proiectele de dimensiune regională, în formele de colaborare şi, bineînþeles, în crearea simbolurilor, exemplu fiind căutarea simbolurilor care exprimă Ţinutul Secuiesc, comercializarea produselor – Ţinutul Secuiesc, protejarea denumirilor…. Acest proces ar fi mai puternic, eficient dacă ar exista mecanisme instituţionale regionale care să-şi asume funcţii regionale, care susţin tocmai organizarea ca regiune. Dar, nu există astfel de instituţii, deoarece această regiune nu este o unitate juridică-administrativă, astfel că, nu poate fi constituită o instituţie regională, chiar dacă ar fi înfiinţată o astfel de instituţie, aceasta nu şi-ar putea evidenţia interesul, nu ar avea autoritate. În practica politicii de dezvoltare din prezent – şi în turism – fiecare personaj consideră că, dacă cineva doreşte să înfiinţeze ceva, atunci doreşte să domnească, să conducă. Nu există motive de temere în privinţa instituţiei de genul suport-structură, deoarece aceasta nu conduce, ci deserveşte. Având în vedere că, turismul din zonă are multe personaje active, respectiv acest sector se poate transforma cu uşurinţă într-o forţă motrice a întregii regiuni, iar prin intermediul intensificării investiţiilor şi a potenţialului local neutilizat, am propus înfiinţarea unei instituţii regionale a Ţinutului Secuiesc de tip suport-structură. Bineînţeles, nu este uşor să-i convingi pe cei interesaţi să constituie astfel de instituţii de fond, având în vedere că este vorba de o investiţie comunitară, în folosul şi interesul tuturora, şi nu oferă un profit imediat, individual. Ar exista exemple în această privinţă, având în vedere că, KAM – Centrul de Cercetare Regională şi Antropologică – de mult timp funcţionează în baza acestui principiu (singura problemă este aceea că, funcţionează din forţe proprii, şi nu ca rezultat al investiţiei regionale), iar Institutul de Dezvoltare al Ţinutului Secuiesc a plecat tot de la acest considerent. Sunt convins că, a sosit timpul investiţiilor regionale realizate pe baza intereselor comunităţii, fiind necesară înfiinţarea instituţiilor care fundamentează-sprijină din punct de vedere profesional auto-organizarea regională. Fără de aceasta nu se poate avansa în cadrul procesului deja demarat…”  Sarany Istvan, Instituţiile de fond nu conduc, ci deservesc, în “Hargita Nepe”, nr. 197 din 14.10.2009

“Mai mulţi interlocutori au subliniat în cadrul Conferinţei Un Ţinut Secuiesc de succes rolul presei în crearea unei mentalităţi conştiente faţă de protecţia mediului înconjurător. Afirmaţia este adevărată, într-adevăr, mass-media are un rol important nu numai în privinţa formării acestei mentalităţi, ci şi în privinţa formării opiniei. Cotidianul Hargita Nepe a considerat importantă protecţia, respectiv crearea unui mediu înconjurător viabil. Nu este întâmplător că, a rămas singurul produs de presă care nu s-a lăsat influenţat de campania ce bună va fi mina de aur de la Roşia Montană, care ar fi adus o sumă frumuşică. Dar pe noi nu ne-a prins febra aurului! De ce? Deoarece omul care construieşte viitorul nu poate gândi altfel. Un mediu curat este indispensabil nu numai pentru alinierea economică, dar şi pentru existenţa populaţiei regiunii. Pâinea de toate zilele a majorităţii secuilor poate fi asigurată de agricultură, producerea alimentelor de bună calitate, potenţialul turistic, respectiv apa minerală. Nimeni nu consumă alimente produse pe gunoaie, nu există turistul care şi-ar dori sã vină între gunoaie, iar poluarea poate periclita şi baza noastră de apă potabilă. Trebuie completate lipsurile, având în vedere că, regiunea a fost împânzită de ambalaje moderne. Metodele de gospodărire a deşeurilor, mentalitatea privind colectarea selectivă a deşeurilor ar fi trebuit să o importăm noi, dar, din păcate, nu s-a întâmplat acest lucru. Câteodată, firmele mai mari, prin intenţia de vopsire în verde au oferit puţine fonduri pentru organizaţiile civice, care s-au bucurat că pot organiza împreună cu voluntarii acţiuni de colectare a deşeurilor. Au adunat mizeria lăsată de alţii, dar degeaba, pentru că, după câteva zile era la loc. Protecţia mediului nu reprezintă adunarea de gunoaie. O parte a omenirii nu s-a născut pentru a aduna mizeria după cealaltă parte, iresponsabilă, mult mai numeroasă. Activitatea eficientă are în vedere administrarea deşeurilor, epurarea apei, implementarea unor obiceiuri de cumpărare conştiente, energie verde etc. Şi, bineînţeles, acţiunea. Orice acţiune începe cu un prim pas, iar acest prim pas duce către container. Dacă acest lucru l-am fãcut cu toţii, atunci ne aflăm pe calea cea bună, se poate începe colectarea selectivă. Dar, colectarea nu este totul, deoarece, selectarea valorează ceva numai dacă există piaţă pentru deşeurile refolosibile, unităţi de prelucrare corespunzãtoare, unde, într-adevăr, sunt folosite materiile prime secundare. Mai este încă de lucrat, trebuie evidenţiat de ce este importantă păstrarea multicoloraturii, apărarea speciilor de la dispariţie şi care sunt speciile protejate. Este greu de explicat în această lume a prejudecăţilor de ce trebuie protejată broasca râioasă. Semnalele referitoare la funcţionarea actelor normative trebuie să ajungă la legislatori – este la modă protecţia mediului pe hârtie – în pofida severităţii juridice. Trebuie găsite neregulile de funcţionare ale acestui sistem. Deci, mai sunt multe de fãcut pe frontul verde. Berechet.” Hompoth Lorand, Se poate vorbi şi din poziţia culcat, în “Hargita Nepe”, nr. 229 din 26.11.2009

“În cadrul celui de-al III-lea şir de conferinţe a forumului profesional Un Ţinut Secuiesc de succes, liderii consiliilor judeţene din Harghita şi Covasna le-au propus specialiştilor, organizaţiilor din diferitele domenii ale protecţiei mediului un parteneriat strategic. În urma expunerilor susţinute de specialişti în domeniul protecţiei mediului, de conducători de consilii, profesori universitari, întreprinzători, reprezentanţi ai organizaţiilor civice verzi despre trecutul, prezentul verde al Ţinutului Secuiesc, respectiv despre viitorul ce poate fi dezvoltat în mod conştient au reieşit multe aspecte interesante. Această ediţie a fost deschisă de Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, care a menţionat că, una dintre priorităţile instituţiei pe care o conduce o reprezintă protecţia mediului. Preşedintele Consiliului judeţean a amintit faptul că, în numeroase cazuri au susţinut programe de protecţie a mediului şi organizaţii civice din acest domeniu, în unele cazuri asigurând contribuţia proprie necesară pentru realizarea proiectelor. Următorul care a luat cuvântul a fost Tamas Sandor, preşedinte al Consiliului Judeţean Covasna. Impreună cu colegul meu, Borboly am fost de acord să implicăm organizaţiile civice, specialiştii, cercetătorii ştiinţifici în cadrul unui parteneriat strategic. Aşteptăm soluţii concrete, proiecte, propuneri, la care consiliile judeţene ar putea contribui din punct de vedere material. Aşteptăm din partea celor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei mediului elaborarea unui studiu de specialitate comun, care să prezinte un proiect de acţiune concret – a declarat Tamas.

Deputatul Korodi Attila, ex-ministru al Mediului a arătat că, şi în prezent, majoritatea oamenilor din Ţinutul Secuiesc dispun de educaţie în direcţia protecţiei mediului, cresc în spiritul gospodarului secui grijuliu. Mentalitatea privind conştiinţa faţă de mediul înconjurător nu diferă mult de aceasta, în schimb, metodele de gospodărire a deşeurilor efectuate în spirit gospodăresc nu este sigur că sunt capabile să se lupte cu ambalajele moderne, poluante. Deputatul a amintit şi lipsa de interes a păturii întreprinzătorilor faţă de economia energetică şi conştiinţa ecologică. În majoritatea cazurilor, introducerea tehnicilor corespunzătoare ar contribui la creşterea valorii adăugate, a venitului produs şi ar reduce semnificativ povara ce apasă mediul înconjurător.

Din intervenţiile care au urmat, a reieşit că, spiritul gospodăresc amintit de Korodi s-a atenuat. Fostele legi săteşti cu privire la întreţinerea curăţeniei pe domeniile publice, tratarea deşeurilor menajere, a deşeurilor animaliere s-au afundat în uitare. În locul acestora au fost adoptate legi draconice de protecţie a mediului, adoptate în spiritul europenismului, dar pe de o parte, acestea nu sunt în concordanţă cu sistemul juridic care reglementează celelalte domenii de activitate, iar pe de altă parte, datorită ciuntirii competenţelor instituţiilor de specialitate cu un efectiv redus, acestea sunt inaplicabile.

Mai mulţi conferenţiari au vorbit despre importanţa educării generaţiei tinere în spiritul protecţiei mediului. Mulţi au impulsionat acţiunea: Este nevoie de expunerile care reprezintă valorile ştiinţifice, profesionale, având în vedere că fără cunoaşteri teoretice, fără o strategie fundamentală, reuşita este inimaginabilă, iar pe i-ul eficienţiei, punctul poate fi pus numai de acţiunea practică – s-a afirmat în cadrul conferinţei. Biro A. Zoltan, decanul Universităţii Sapientia a subliniat în discursul de încheiere faptul că, asemănător conferinţei de mai devreme, scopul forumului este acela de a fi formulate propuneri concrete în interesul dezvoltării regionale conştiente. Despre o astfel de manifestare se poate spune că şi-a atins scopul dacă sunt făcute propuneri care pot fi puse în practică. Astăzi, în calitate de moderator, am notat 26 astfel de propuneri, deci putem spune că aceasta a fost o conferinţă reuşită – a declarat Biro”. Verzii a două judeţe la o masă, în “Hargita Nepe”, nr. 229 din 26.11.2009

“Actuala formulă politică, respectiv, trecând cu vederea rapoartele de forţă, se pare că, există puţine şanse de reuşită pentru reorganizarea regională propusă de UDMR. Coaliţia guvernamentală este slabă în Parlament, iar datorită unui subiect sensibil, partenerul de guvernare ar fi intens asaltat, având în vedere că, refrenul naţionalist nu este străin de partidele româneşti în speranţa sporirii imediate a popularităţii. Şi probabil, nici nu este recomandabilă abordarea unui astfel de subiect într-o coaliţie, care nu are o majoritate parlamentară stabilită, având în vedere că, prin intermediul modificărilor opoziţiei, rezultatul final parlamentar poate diferi foarte mult de ceea ce a reprezentat punctul de pornire. Aceasta nu înseamnă cã, UDMR-ul nu ar trebui să se grăbeascã cu realizarea planurilor sale de reorganizarea regională, dar pentru aceasta, pe termen mediu, nu se arată vreo şansă reală. Faptul că, reorganizarea regională şi autonomia săptămâna viitoare nu vor constitui realităţi administrative nu înseamnă că nu trebuie să se lucreze în acest sens şi nici faptul că, în viaţa de zi cu zi nu se poate face nimic în direcţia atingerii acestor obiective.

În aceste zile, m-am întâlnit cu un întreprinzător important şi cunoscut din Ţinutul Secuiesc, iar când a venit vorba despre impedimentul reorganizării regionale, a concluzionat că, în cazul în care nu se va reuşi, deocamdată, unificarea Ţinutului Secuiesc într-o formulă administrativă unitară, atunci trebuie să ne comportăm de parcă aceasta ar constitui realitatea. Se pare că, pătura întreprinzătorilor este pe aceeaşi lungime de undă cu politicienii: conducătorii judeţelor Harghita şi Covasna se străduiesc să armonizeze toate strategiile, respectiv să facă în aşa fel ca să implementeze în opinia publică ideea că nu există două judeţe, ci un singur Ţinut Secuiesc. Cea mai evidentă acţiune de acest gen a fost aceea de a participa cu un stand comun la târgul de turism de la Bucureşti. Proiectele comune şi reuşitele – amintesc doar una: şirul de conferinţe Un Ţinut Secuiesc de succes, al cărui coorganizator este cotidianul Hargita Nepe – le atrag atenţia şi conducătorilor din judeţul Mureş, care erau mai neîncrezători şi mai distanţi. Cel puţin acest lucru îl dovedeşte întâlnirea desfăşurată vineri între conducătorii judeţeni. Direcţia este bună, trebuie să se profite în aşa măsură de posibilităţile oferite de cadrul actual, încât să se contopească treptat în cadrul colaborării, chiar dacă şi în continuare, în atlase, vor exista graniţele de judeţ trasate prin lege. Sunt necesare mai multe strategii comune, construirea imaginii comune, respectiv desfăşurarea unei campanii unitare de turism a Ţinutului Secuiesc, care să semnaleze cât mai puternic înspre exterior unitatea regiunii. Dar este nevoie şi de o atitudine secuiască la nivelul fiecărui locuitor: şi noi trebuie să credem că aparţinem de o regiune, acţionând în funcţie de aceasta. Numai aşa poate deveni realitate reorganizarea administrativă.” Isan Istvan Csongor, O atitudine secuiascã , “Hargita Nepe”, nr. 16 din 25.01.2010,

„În cadrul şirului de forumuri Un Ţinut Secuiesc de succes, la Miercurea-Ciuc a fost organizată conferinţa intitulată Cultură – Regiune – Dezvoltare, în cadrul căreia au participat conducători, angajaţi ai instituţiilor culturale, conducători de consiliu, sociologi, experţi în dezvoltare, reprezentanţi ai organelor decizionale, personaje ale vieţii publice, care au analizat posibilităţile, metodele de cercetare, eficientizare socială a resurselor culturale ale Ţinutului Secuiesc.

– Pentru reconstruirea Ţinutului Secuiesc nu este suficientă activitatea sferei politice, regiunea poate fi de succes doar în urma unei activităţi armonizate, comune. După schimbarea regimului, vreme de 18 ani, fiecare şi-a construit mica sa cetate, în schimb, în ultimii doi ani, începând de la ultimele alegeri locale, a început un nou capitol în Ţinutul Secuiesc: judeţele Harghita, Covasna şi Mureş s-au solidarizat – a subliniat în discursul său Borboly Csaba. In opinia preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita, este necesară crearea unei pături de intelectuali, care să atingă obiectivele formulate acum.

Importanţa solidarităţii din Ţinutul Secuiesc a fost subliniată şi de Tamas Sandor. Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna a considerat reuşit şirul de manifestări din cadrul primei ediţii a Zilelor Ţinutului Secuiesc, organizate în comun de cele trei judeţe, scoţând în evidenţă ultimele două evenimente: dezvelirea bustului lui Domokos Geza, de la Zagon şi prima ediţie a Bienalei de Grafică din Ţinutul Secuiesc, la care 263 de artişti, din 11 ţări au trimis 693 de lucrări. Acesta a făcut referire şi la faptul că, politicieni români din opoziţie au atacat şirul de manifestări culturale din Ţinutul Secuiesc.

– Dorim să reconstruim Ţinutul Secuiesc, nu numai din punct de vedere infrastructural, dar şi cultural. În urmă cu doi ani am decis că trebuie să creăm un loc unde problemele secuilor sunt cele mai importante. Acest loc trebuie să fie Ţinutul Secuiesc – şi-a încheiat discursul preşedintele Consiliului Judeţean Covasna. Ferencz Angela, directoarea Centrului Cultural Judeţean Harghita a formulat: gândirea comună nu costă bani, este nevoie doar de intenţie.” In loc de comunitate de interese, comunitate de valori, în “Hargita Nepe”, nr. 101 din 26.05.2010

“În cadrul Zilelor Ţinutului Secuiesc, la Miercurea-Ciuc va avea loc cea de-a V-a ediţie a şirului de conferinţe Un Ţinut Secuiesc de succes. La 21 mai a.c., vineri, începând cu ora 10:00, în sala de consiliu a Prefecturii va avea loc întâlnirea profesională Cultură-Regiune-Dezvoltare, în cadrul căreia vor participa conducători, angajaţi ai instituţiilor culturale, conducători de consiliu, sociologi, experţi în dezvoltare, reprezentanţi ai organelor decizionale, personaje ale vieţii publice, care vor analiza posibilităţile, metodele de eficientizare socială a cercetării resurselor culturale ale Ţinutului Secuiesc. In prezent, resursele culturale regionale – începând de la valorile istorico-peisagistice şi până la instituţiile culturale, de la resursele economico-culturale nedescoperite, care reprezintă identitatea regională, până la elementele de exprimare – îşi asumă un rol tot mai mare în procesele de dezvoltare regională, în consolidarea identităţilor locale, microregionale şi regionale. În schimb, mai sunt foarte multe de făcut în domeniul îmbogăţirii inventarului resurselor culturale locale, regionale. Ne aflăm doar la începutul procesului de eficientizare a politicii de dezvoltare a surselor culturale. Cultura constituie o ramură căreia trebuie să i se acorde un sprijin mai mare, este mai mult decât o valoare muzeală, o tradiţie care aşteaptă să fie mai mult decât ocrotită. Cultura constituie un mediu care are puterea de reprezentare a procesului de autodefinire regională, şi nu în ultimul rând, o resursă economică importantă din punct de vedere regional.

Czene Zsolt, expert VATI va susţine expunerea plenară a forumului profesional, intitulată: Rolul de organizare şi dezvoltare a culturii şi a moştenirii culturale. După şedinţa plenară, care va începe la ora 12:00, participanţii forumului profesional, vor continua lucrările pe cinci secţiuni: Acestea sunt: Instituţiile culturale profesionale (înalte) – analiză de situaţie şi imagine de viitor; Patrimoniu material şi construit; Cercetare culturală – până acum şi mai departe; Pregătire profesională; Cultură, bibliotecă, societate informaţională. Manifestarea se va încheia cu o evaluare a rezultatelor conferinţei. Şirul de conferinţe este organizat de Consiliul Judeţean Harghita, Consiliul Judeţean Covasna, Centrul Cultural Judeţean Harghita, Institutul de Dezvoltare Ţinutul Secuiesc, Centrul de Cercetare şi Dezvoltare din Trei Scaune şi Editura Hargita Nepe.” Harta resurselor culturale , în “Hargita Nepe”, nr. 98 din 20.05.2010

“Dezvoltarea învăţământului ar putea contribui la ieşirea din criza economică – a declarat, la Sfântu Gheorghe, vicepremierul Marko Bela, preşedintele UDMR. Acesta a participat la conferinţa intitulată Un Ţinut Secuiesc de succes, unde s-a discutat despre învăţământul public din Ţinutul Secuiesc şi procesul de descentralizare. Marko Bela a precizat în discursul său de deschidere că măsurile drastice anunţate sunt necesare pentru că ţara se va prăbuşi altfel. Avem nevoie de reforme serioase, trăim într-un stat birocratic, care trebuie reorganizat – a subliniat politicianul. Acesta a opinat că ţara care vrea să iasă din criza economică trebuie să dezvolte mai întâi sistemul de învăţământ. Ţinutul Secuiesc va putea să iasă din această situaţie defavorabilă dacă va avea un învăţământ competitiv – a precizat preşedintele UDMR. Doamna Keresztely Irma, inspector şcolar şef din judeţul Covasna, a subliniat în cadrul conferinţei importanţa descentralizării părţii de conţinut a învăţământului. Aceasta a precizat cã învăţământul maghiar din România pregăteşte maghiarii pentru piaţa de muncă, respectiv reprezintă un mijloc de păstrare a identităţii maghiare. Keresztely Irma a subliniat că numărul instituţiilor de învăţământ a scăzut, la nivel de ţară, în ultimii trei ani, însă acest fenomen nu s-a constatat în judeţele Covasna şi Harghita. Aceasta a mai precizat că există încă părinţi maghiari pe care trebuie să-i convingi să-şi înscrie copiii la şcoli cu predare în limba maghiară. În judeţul Covasna, 8% din elevii maghiari învaţă la instituţii de învăţământ cu predare în limba română.” Gestionarea crizei economice prin dezvoltarea învăţământului , în “Uj Magyar Szo”, din 10.05.2010, autor Kovacs Zsolt

5. H Manifestări organizate de U.D.M.R, P.C.M., Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania

“Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania va organiza mâine, la Miercurea Ciuc, o conferinţă internaţională intitulată Autonomii funcţionale în Europa-Strădanii autonomiste maghiare în Transilvania. Întâlnirea va fi deschisă de Tokes Laszlo – preşedinte CNMT, Becsey Zsolt – europarlamentar ungar şi preşedinte al Asociaţiei Het Hatar (n.t. – Şapte Hotare), Raduly Robert – primarul din Miercurea Ciuc. Vor susţine expuneri: Szilagyi Zsolt -vicepreşedintele CNMT, Iria Bernadette De Epalza – şef cabinet în PE, Gunther Dauwen – directorul Asociaţiei Libere Europene, Nemeth Zsolt -preşedintele Comisiei Parlamentare Ungare cu Probleme Externe şi pentru Maghiarii de Peste Hotare, Bakk Miklos – politolog, Izsak Balazs – preşedintele CNS şi Antal Arpad Andras – primarul municipiului Sfântu Gheorghe. Vor fi dezbătute, între altele, probleme precum situaţia Ţării Bascilor, exemplul flamand din Belgia, aspiraţiile autonomiste maghiare din Transilvania, rolul autoguvernărilor.” Conferinţă pe tema autonomiei, la Miercurea Ciuc în “Haromszek”, nr. 5665 – 30.04.2009

“Comisia pentru autonomie, înfiinţată de Forumul Maghiar Transilvănean de Mediere, va purta dezbateri îndelungate – opinează Marton Arpad, delegat UDMR în acest organism. Vor trebui să clarifice numeroase probleme, însă are convingerea că vor reuşi să pună pe masă ceva concret. Forumul înfiinţat în luna aprilie, în urma acordului convenit între CNMT şi UDMR, a stabilit ca termen pentru înfiinţarea echipei de lucru autonomia finele lunii iunie. Activitatea echipei este coordonată de doi copreşedinţi – Bakk Miklos şi Marton Arpad. UDMR este reprezentată de Varga Attila, Kelemen Hunor şi politologul Szekely Istvan, iar CNMT de Toro T. Tibor, Orban Balazs şi politologul Illyes Gergely. Conform proiectelor, prima şedinţă de lucru va avea loc în cursul acestei luni, însă nu a fost stabilită deocamdată o dată – a declarat Marton Arpad. Potrivit poziţiei oficiale, echipa de lucru are ca sarcină armonizarea conceptelor diferitelor forme de autonomie comunitară, codificarea lor juridică şi elaborarea paşilor necesari recunoaşterii acestora. Ca prim pas, se vor strădui să ia în calcul problemele care aşteaptă o soluţie, divergenţele de opinie şi problemele în baza cărora trebuie să edifice diferitele proiecte de autonomie. Speră că până în toamnă vor reuşi să elaboreze materialele care să fie dezbătute şi separat, de organizaţii, după care să poată fi redactat textul proiectelor de lege – a declarat Marton Arpad. Farkas Reka, Echipa de lucru-autonomia îşi începe activitatea, în Haromszek, numărul 5707/20.06.2009

“Viitorul maghiarilor din România depinde în mod accentuat de soluţia pe care aceştia o vor găsi pentru ca Pământul Secuiesc să-şi poată păstra procentele demografice şi să-şi amplifice dezvoltarea economică – a formulat în cadrul conferinţei de presă de miercuri, Istvan Zoltan, preşedintele filialei UDMR Târgu Secuiesc. In cazul în care vom reuşi să găsim un răspuns la acest lucru pe Pământul Secuiesc, vom avea un viitor. Tânărul politician consideră că diaspora va putea fi salvată cu greu şi consideră că este o pierdere faptul că la alegerile parlamentare nu am fost capabili să asigurăm locuri eligibile reprezentanţilor diasporei. Nu este de neglijat faptul că, în pofida tuturor greşelilor, în momentul de faţă există în România o singură organizaţie care poate reprezenta interesele individuale şi colective ale maghiarilor – a declarat el în legătură cu UDMR. ‘Şi eu sunt de părere că în funcţionarea organizaţiei există greşeli, însă nu trebuie uitat de obiectiv, unitatea – a declarat Istvan Zoltan. Farkas Reka, Este timpul ca Pământul Secuiesc să se trezească’/ Este nevoie de un răspuns pentru viitor, în “Szekely hirmondo”, nr. 18 – 08-14.05.2009

„Satele din Ţinutul Secuiesc sunt în al 24-lea ceas – a tras clopotele acum câţiva ani profesia, care în ziua de azi a ajuns şi la urechile înţelegătoare din rândul politicienilor. Acest lucru este dovedit şi de conferinţa de două zile pentru protecţia imaginii satului, care a început ieri la primăria din Miercurea Ciuc. Responsabilitatea noastră este mare. Avem nevoie de paşi rapizi şi concreţi – a subliniat Varallyay Reka, angajata Oficiului pentru Protecţia Moştenirii Culturale, care trăieşte în Trei Scaune, unul dintre organizatorii conferinţei, subliniind, la fel ca şi cei care au vorbit după ea, necesitatea solidarizării profesiei şi politicii în interesul protecţiei imaginii satului. Acum ne situăm între trecut şi viitor, în mijlocul crizei ecologice şi sociale – a meditat în discursul de deschidere arhitectul Ertsey Attila, şeful Asociaţiei Kos Karoly -, în această situaţie trebuie să ne imaginăm viitorul nostru şi să stabilim noile baze, să recunoaştem şi să protejăm valorile trecutului. Avem în faţa noastră două căi posibile: Ori nu visăm şi nu acţionăm, nu dăm importanţă formării imaginii localităţilor, până când o să pierdem toate caracteristicile noastre, ori avem curajul să visăm, să ne imaginăm, şi să dăm ascultare propunerilor profesionale – a formulat în numele organelor decizionale, dr. Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, care a subliniat: ar dori să construiască, să reconstruiască Ţinutul Secuiesc. Hajdu Gabor, consilier judeţean din Harghita, a vorbit despre posibilitatea muncii comune, subliniind faptul că, judeţul Harghita şi-a asumat deja multe asemenea sarcini, care ar trebui să fie în atribuţia guvernului, şi este pregătit pentru acest lucru şi în cele ce urmează, în interesul păstrării identităţii naţionale. In prima zi a consfătuirii au avut loc prelegeri. Manifestare va continua astăzi cu discuţii la masa rotundă, care printre altele caută răspunsul la întrebarea, ce poate să facă consiliul local în interesul protejării imaginii satului, cum pot fi protejate interesele locale prin implicarea societăţii civile, respectiv ce rol poate să îndeplinească consiliul judeţean în protejarea intereselor Ţinutului Secuiesc. Organizatorii consfătuirii sunt Asociaţia Kos Karoly pentru Construirea Ţării, Oficiul pentru Protecţia Moştenirii Culturale din Ungaria, Asociaţia pentru Protecţia Monumentelor Kopeczi Sebestyen Jozsef din Sfântu Gheorghe, precum şi Consiliul Judeţean Harghita şi Covasna.” Daczo Katalin, Consfătuire despre moştenirea construită în Ţinutul Secuiesc, „Csiki Hirlap”, nr. 245 din 16.12.2009

„In 25 iulie, la Zetea va avea loc prima manifestare individuală transilvăneană a Mişcării de Tineret 64 de Comitate (HVIM), Szekely Sziget, (n.t. – Insula Secuiască), care prin denumirea sa indică faptul că se doreşte a fi o manifestare înfrăţită cu Magyar Sziget, organizată de ani de zile la Veroce-Kismaros. Tabăra anunţată în spiritul solidarităţii naţionale maghiare şi al independenţei politice şi care cuprinde întregul Bazin Carpatic, doreşte să continue misiunea manifestării Magyar Sziget, de dezvoltare a conştiinţei şi de edificare naţională. Manifestarea a preluat această denumire deoarece secuii trăiesc de 80 de ani ca pe o insulă, în mijlocul unei mări străine – accentuează organizatorii, care doresc să prezinte faptul că sunt capabili să organizeze o manifestare naţională pură şi fără sprijin din partea statului. Szekely Sziget îi aşteaptă pe cei interesaţi cu un program de o zi, presărat cu concursuri, cu rock maghiar şi cu expuneri susţinute de istorici şi lingvişti. Printre conferenţiari se numără lingvistul Kiss Denes, preşedintele Societăţii Trainon, care va vorbi despre dăinuirea maghiarilor şi despre originea strămoşească a limbii maghiare. Barabasi Laszlo, istoric din Transilvania, muzeolog, va vorbi despre istoria secuilor, Tompo Laszlo jr, va ţine o expunere despre poeţii maghiari despre care nu s-a vorbit. Cu această ocazie va avea loc prezentarea cărţii lui Homonnay Otto Janos, Realitatea crudă, iar cei interesaţi vor putea cunoaşte vechile arme ale maghiarilor şi vor putea învăţa despre amplasarea iurtelor. Şcolarii vor putea face cunoştinţă cu scrierea runică.” Dimeny H. Arpad, Tabăra edificării naţionale la Zetea, în „Szekely hirmondo”, numărul 28/17-23.07.2009,

5. I Universitatea de Vară de la Balvanyos – Tuşnad

„Pe hartă nu există o locaţie pe nume Tusvanyos. Spiritualitatea ei trăieşte însă în concepţia despre viaţă a unei generaţii care devine încet una matură. Ideea Universităţii Libere de Vară de la Balvanyos şi a Taberei pentru Elevi s-a născut la sfârşitul lunii decembrie 1989, la o petrecere din Târgu Secuiesc (prin colaborarea activă a preşedintelui publicaţiei noastre) şi a fost organizată prima oară în 1990, la Balvanyos. Naşterea a fost moşită de UTDMR-ul de atunci şi de FIDESZ. Mai târziu, li s-au alăturat fundaţii precum Pro Minoritate, Liga Jakabffy sau Liga Pro Europa. Tema primei tabere a fost Tranziţia de la dictatură la democraţie.Între timp, tabăra s-a mutat de la Balvanyos la Tuşnad, însă prima temă este de actualitate şi după 20 de ani, chiar dacă s-a schimbat contextul. Manifestarea, devenită în decurs de două decenii, una internaţională, azi este mult mai mult decât o universitate liberă. Unii o numesc Woodstock Secuiesc. A XX-a ediţie a taberei se intitulează Fireşte! Tabăra din acest an încheie, totodată, şi o epocă, organizatorii (Consiliul Tinerilor Maghiari (MIT), Pro Minoritate) doresc ca manifestarea să fie permanentizată sub denumirea de Instituţia de la Balvanyos. O noutate o constituie faptul că, pentru o zi, tabăra se va muta la Balvanyos, unde va fi plantat un Copac al Vieţii, cu participarea membrilor fondatori. De asemenea, în cinstea aniversării, va exista şi un Muzeu Tusvanyos, în care vor fi expuse toate relicvele legate de Tusvanyos. Şi manifestarea din acest an îi aşteaptă pe participanţii taberei cu numeroşi conferenţiari renumiţi şi cu un program bogat. Mai mult ca sigur vor avea loc concerte bune, deoarece pe site-ul taberei (www.tusvanyos.ro) sunt deja trecute formaţiile Edda, Quimby, Zanzibar, Ferenczi Gyorgy şi Rackajam.” Ferencz Eva, A XX-a ediţie a Universităţii Libere de Vară de la Balvanyos / Tusvanyos, Woodstock-ul secuiesc, în “ Szekely Ujsag”, nr. 23 – 11-17.06.2009

5. J Adunări populare ale „autoguvernărilor locale”

„Marea Adunare a Autoguvernărilor la Miercurea Ciuc / Maghiarimea e proprietara unei părţi din România”

„ Aproximativ 1.000 de consilieri locali, primari, viceprimari aleşi sub culorile UDMR, PCM şi independenţi, au participat ieri, la sala sporturilor din Miercurea Ciuc, la marea adunare a autoguvernărilor din Ţinutul Secuiesc, anunţată de UDMR şi Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT). Cu toate că, tensiunile persistente în săptămânile trecute, precum şi marea adunare a autoguvernărilor convocată de Consiliul Naţional Secuiesc pentru ziua următoare, la Odorheiu Secuiesc, şi-au pus, într-o anumită măsură, amprentele pe evenimentul de la Ciuc, liderii UDMR i-au salutat şi pe reprezentanţii PCM, iar în opinia lui Tokes Laszlo, este un semn bun faptul că manifestările de la Miercurea Ciuc, respectiv Odorheiu Secuiesc, sunt apreciate drept manifestări complementare şi nu contradictorii. La eveniment au fost prezenţi şi copreşedinţii Forumului Maghiar de Mediere din Transilvania (EMEF), Marko Bela şi Tokes Laszlo, liderul Partidului Civic Maghiar (PCM) Szasz Jeno, respectiv preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), Izsak Balazs. În cadrul marii adunări a fost adoptat un memorandum care vizează statutul specific administrativ şi de dezvoltare al Pământului Secuiesc, iar prin documentul intitulat ‘Proclamaţie pentru Pământul Secuiesc’, aleşii locali au revendicat autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. In calitate de gazdă, Raduly Robert, primarul din Miercurea Ciuc, i-a salutat pe participanţi. În alocuţiunea sa, Marko Bela a subliniat: din punctul de vedere al dăinuirii Pământului Secuiesc, singura soluţie durabilă o reprezintă autonomia teritorială, care este mijlocul principal în asigurarea identităţii şi viitorului Pământului Secuiesc. Referindu-se la afirmaţiile făcute de Traian Băsescu, Marko a menţionat: extinderea autonomiei locale nu trebuie confundată cu autonomia teritorială, dat fiind faptul că Pământul Secuiesc dispune de o caracteristică specifică, i se cuvine o autodeterminare specifică, adică mai multă libertate. În opinia lui Marko, autodeterminarea şi fiecare aspiraţie maghiară transilvăneană pot fi sintetizate în concepţia proprietăţii: ‘În România, procentul maghiarimii este de 6,6%. Acest lucru înseamnă că, această comunitate e proprietara acestei ţări într-un procent de aproape 7%, cum e şi proprietara Transilvaniei şi a Pământului Secuiesc, în procent de 25%, respectiv 80%. Acest drept de proprietate trebuie validat la toate nivelurile, în fiecare instituţie, în orice moment’, a precizat Marko Bela.

Europarlamentarul Tokes Laszlo a vorbit despre extinderea solidarităţii, exprimându-şi regretele că marea adunare a autoguvernărilor ‘s-a dublat’, însă a subliniat că trebuie apreciată organizarea marii adunări, iar din punctul de vedere al intenţiei, cele două manifestări se completează în mod reciproc. Tokes a criticat dur doctrina-Marko, conform căreia nu există viaţă în afara UDMR-ului, subliniind că maghiarimea din Transilvania trebuie să-şi soluţioneze problemele sub semnul pluralităţii politice. În spiritualitatea sa, doctrina-Marko seamănă cu cea a lui Csapo, potrivit căreia cauza autonomiei poate fi reprezentată exclusiv de Consiliul Naţional Secuiesc. Tokes a apreciat meritele CNS în aspiraţiile autonomiste, însă a accentuat: autodeterminarea secuiască reprezintă cauza fiecărui maghiar. După căderea zidului de la Berlin trebuie să se dărâme şi zidurile Trianonului – a argumentat europarlamentarul importanţa realizării unui schimb de regim în politica naţională.

‘Ne confruntăm cu o sarcină dificilă, având în vedere că suntem nevoiţi să le explicăm, chiar de o mie de ori, prietenilor noştri români că ceea ce noi o dorim şi o revendicăm, n-o dorim împortiva anumitor persoane, n-o revendicăm împotriva anumitor cetăţeni’ – a precizat Kelemen Hunor, evidenţiind obstacolul cu care se confruntă politica maghiară şi comunitatea maghiară din România în lupta lor dusă pentru înfăptuirea obiectivelor sale. Candidatul UDMR pentru alegerile prezidenţiale a accentuat: autonomia nu poate reprezenta obiectul aşteptării înfăptuirii miracolului, trebuie să muncim pentru ea.

„ Judeţele Mureş, Harghita şi Covasna au demarat deja anumite proiecte comune – reprezentând un pas spre autonomie – a menţionat Lokodi Edit Emoke, preşedintele Consiliului Judeţean Mureş. Noi vrem unitatea teritorială a Pământului Secuiesc în locul actualului spaţiu istoric divizat, acceptarea limbii maghiare ca limbă oficială regională, utilizarea liberă a simbolurilor specifice secuieşti şi ale naţiunii maghiare, utilizarea la nivel local a unui procent mai mare din impozite, pe scurt, vrem o viaţă normală, adică autonomie – a precizat Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna. In opinia lui Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, autodeterminarea presupune reorganizarea, edificarea unor noi asociaţii, respectiv un nou sistem instituţional. Vorbind în numele primarilor aleşi sub culorile UDMR, Antal Arpad a contraargumentat afirmaţiile potrivit cărora Pământul Secuiesc e prea sărac pentru a supravieţui singur. De exemplu, oraşul Sfântu Gheorghe virează trezoreriei sume de zece ori mai mari decât cele care le sunt distribuite – edilul a argumentat importanţa autodeterminării. Participanţii la marea adunare de la Ciuc au adoptat memorandumul care cuprinde inclusiv propunerile de modificare ale CNMT, respectiv proclamaţia prin care se precizează că soluţia acceptabilă din punctul de vedere al maghiarimii din România o reprezintă sistemul instituţional autonom administrativ şi de dezvoltare, adică autonomia teritorială. La final, s-a adoptat hotărârea potrivit căreia următoarea marea adunare va avea loc pe 12 martie 2010, în municipiul Sfântu Gheorghe.” Farcadi Botond, Marea Adunare a Autoguvernărilor la Miercurea Ciuc / Maghiarimea e proprietara unei părţi din România, în „Haromszek”, nr. 5772, 05.09.2009

„Marea Adunare a Autoguvernărilor, organizată la Odorheiu Secuiesc / A sosit vremea faptelor”

„Marea Adunare a Autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc – precursorul viitorului parlament secuiesc – a fost instituţionalizată; stema, drapelul şi imnul Pământului Secuiesc au fost adoptate şi s-a decis în legătură cu susţinerea autonomiei şi organizarea referendumurilor. In pofida absenteismului accentuat, marea adunare de la Odorheiu Secuiesc, convocată de Consiliului Naţional Secuiesc, a insistat asupra proiectului iniţial, îndeplinindu-şi sarcinile fixate. La manifestare au participat 500-600 de persoane, fiind prezenţi de asemenea aproximativ 300 de consilieri aleşi oficial, primari şi viceprimari, edilii aleşi aproape exclusiv în culorile PCM profitând de dreptul lor decizional. Potrivit organizatorilor, la manifestare au apărut incognito şi câţiva reprezententanţi ai UDMR, însă nu am întâlnit nici o persoană cunoscută. În situaţiile în care este nevoie de fapte, cuvintele nu sunt suficiente – a declarat Szasz Jeno, preşedintele Partidului Civic Maghiar, care s-a referit la marea adunare de la Miercurea Ciuc, organizată cu o zi mai devreme, apreciind în primul rând partea culturală a manifestării. ‘Manifestarea nu a reuşit să urmeze conţinutul elaborat în documentele CNS’ – a evidenţiat el. A citat de asemenea din cuvintele unui reprezentant catalan: ‘Veţi avea autonomie, dacă veţi scăpa de trădătorii interni’. Szasz Jeno a declarat: este necesară modificarea Constituţiei României în aşa fel încât principiul subsidiarităţii să poată fi validat în fiecare regiune istorică. El a mai declarat că prin intermediul programului partidului său sunt obligaţi să rămână fideli aspiraţiilor legate de autonomie. Szasz a amintit de regionalismul asimetric care figurează în documentele de bază şi prin care s-ar putea înfăptui autonomia Pământului Secuiesc.

Tokes Laszlo a sosit la Odorheiu Secuiesc în speranţa realizării unei reale solidarităţi viitoare. Deşi mai mulţi au criticat prezenţa sa, sala l-a primit totuşi cu aplauze pe preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania. În introducerea cuvântării sale, el s-a referit la activitatea sa desfăşurată în cadrul Parlamentului European: obiectivul lor este să se obţină ca Parlamentul European să nu se ocupe numai de cazul Tibetului şi al uigurilor, ci şi cazul Pământului Secuiesc să fie inclus pe ordinea de zi. Acest lucru este în momentul de faţă un lucru inimaginabil, însă se speră că se va reuşi obţinerea gestionării problemei autonomiei asemeni unei probleme europene. Tokes a susţinut din nou necesitatea înfăptuirii unei solidarităţi naţionale extinse. A făcut o comparaţie cu fotbalul, afirmând că ‘în echipa de 11 naţionali’ trebuie incluse toate forţele care doresc şi pot lupta sincer pentru autonomie. În ceea ce priveşte aceste eforturi, el are mari speranţe în privinţa apropiatei victorii din Ungaria a FIDESZ. Manifestările de vineri de la Miercurea Ciuc şi cea de sâmbătă de la Odorheiu Secuiesc reprezintă o dovadă în privinţa faptului că direcţia este cea potrivită -a accentuat preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania. El s-a referit la obiectivul iniţial: în cazul în care s-ar înfăptui solidaritatea extinsă a reprezentanţilor maghiari aleşi în mod legitim, declaraţiile de intenţie ale miilor de edili, referitoare la autonomia Pământului Secuiesc, ar deveni imposibil de evitat atât în privinţa Bucureştiului cât şi al Europei. Acesta a fost proiectul, acest lucru a fost formulat de CNS atunci când a propus convocarea marii adunări a autoguvernărilor’ – a declarat Tokes Laszlo. Ar fi necesară o astfel de atitudine comună şi în opinia sa semnele arată că solidaritatea poate fi înfăptuită. Adevărat este faptul că există şi pericole în acest sens. UDMR se pregăteşte din nou de guvernare şi în cazul în care dorinţa lor se va îndeplini, preţul în acest sens va fi atât de mare încât acest lucru va putea însemna sfârşit colaborării.

În opinia lui Izsak Balazs, preşedintele CNS, nu este totuna ce fel de reformă a administraţiei publice va fi înfăptuită în România: una care să fie apropiată obiectivului şi anume de autonomie teritoriale sau o reformă care ne va îndepărta de aceasta. Nu este de asemenea totuna dacă vom fi capabili să adoptăm o atitudine fermă, dacă vom putea transmite României şi Europei: Pământul Secuiesc este indivizibil şi poate fi imaginat doar ca o regiune unitară. Izsak a evidenţiat: nu s-au adunat în vederea reformulării voinţei – formulate deja în cadrul referendumului – ci doresc să participe la crearea viitorului. El a calificat drept un rezultat faptul că UDMR a ajuns la stadiul de a recunoaşte că marea adunare a autoguvernărilor este necesară, dat fiind faptul că la marea adunare din 15 martie 2006, de la Odorheiu Secuiesc, nu a vrut să audă de aşa ceva. Preşedintele CNS şi-a formulat sentimentele lipsă în ceea ce priveşte manifestarea de la Miercurea Ciuc, afirmând că aceasta era asemănătoare mai degrabă cu o adunare populară. El a atras atenţia: consilierii din cadrul autoguvernărilor nu trebuie să ceară, ci să dea, nu trebuie să pretindă ci să acţioneze şi nu să spună unde se află obstacolele, ci să se străduiască să le elimine.

După cuvântările de salut şi după expuneri, participanţii la marea adunare au ales o comisie formată din şapte persoane, care s-a ocupat de prezentarea şi adoptarea celor şapte proiecte de hotărâri. În poziţia lor referitoare la reforma administraţiei publice, se evidenţiază că reorganizarea acesteia trebuie să aibă la bază voinţa comunităţilor locale, Pământul Secuiesc este indivizibil şi nu poate fi asimilat şi acesta poate fi imaginat în viitor ca şi unitate administrativă autonomă – independentă, cu atribuţii în plus – între graniţele sale regionale. S-a hotărât organizarea de referendumuri în localităţile de pe Pământul Secuiesc în vederea modificării graniţelor administrative, urmând ca prin intermediul legii să poată fi înfiinţat Pământul Secuiesc independent, unitatea administrativă autonomă. S-a adoptat o hotărâre şi în legătură cu simbolurile Pământului Secuiesc şi în legătură cu înfiinţarea a opt asociaţii autoguvernamentale secuieşti. A fost de asemenea instituţionalizată marea adunare a autoguvernărilor, care va trebui să se reunească cel puţin anual.

Spectatorii aflaţi în sala decorată cu steaguri secuieşti şi maghiare, precum şi organizatorii au calificat în unanimitate marea adunare drept un succes. La întrebarea noastră în ce măsură se va reuşi impunerea, în privinţa consilierilor din cadrul autoguvernărilor şi a primarilor absenţi, a hotărârilor adoptate şi de ce se speră că cei aproximativ 1.700-1.800 de reprezentanţi maghiari absenţi vor considera deciziile adoptate drept cu valabilitate obligatorie, Izsak Balazs a răspuns ferm: fiecare are obligaţia morală de a accepta şi de a urma hotărârile.” Farkas Reka, Marea Adunare a Autoguvernărilor, organizată la Odorheiu Secuiesc / A sosit vremea faptelor, în „Haromszek”, nr. 5773, 07.09.2009;

„După aproximativ o săptămână de la adoptare, a văzut lumina zilei memorandumul adoptat în cadrul marii adunări a autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc, organizată la Miercurea Ciuc. Primarii şi consilierii prezenţi au acordat încredere anticipată documentului, deoarece după cum a reieşit, UDMR şi CNMT – cele două grupări care au organizat manifestarea – nu au reuşit să ajungă la un consens în legătură cu textul actului. Tokes şi ai lui au considerat că varianta propusă de UDMR nu este corespunzătoare, iar Marko şi ai lui au apreciat că există prea multe propuneri formulate de CNMT. Vineri înainte de masă, înainte de marea adunare, au avut loc dezbateri aprinse în legătură cu problema în cauză. În final au fost distribuite şi propunerile de modificare ale lui Tokes şi ai lui şi s-a părut că voinţa lor va putea căpăta valabilitate. Tokes Laszlo a declarat sâmbătă că luni, înainte de masă, va trebui să se ajungă la un acord în privinţa unui singur punct . Situaţia a fost însă mult mai complicată, dat fiind faptul că textul definitiv a apărut pe site-ul UDMR-ului doar în data de 13 septembrie. Din comparaţie reiese faptul că propunerile CNMT au fost incluse în mare parte în documentul final, în preambulul acestuia fiind inclus şi referendumul privind autonomia din anul 2007, însă în legătură cu acesta nu figurează că a fost iniţiat de către CNS. CNMT consideră că UDMR dă dovadă de prea multă slăbiciune şi astfel în câteva locuri, în cazul enumerării rezultatelor, nu a fost specificată denumirea Uniunii ci doar ‘activitatea parlamentară şi guvernamentală eficientă’.

In introducerea memorandumului – care va fi înaintat zilele viitoare, pentru a fi semnat de către peste 1800 de reprezentanţi ai autoguvernărilor maghiare de pe Pământul Secuiesc, de către primari şi viceprimari – se face o prezentare a regiunii şi a paşilor parcurşi în ultimii 20 de ani şi sunt enumeraţi acei factori care periclitează dezvoltarea Pământului Secuiesc şi identitatea specifică a locuitorilor acestuia. Se aminteşte de asemenea de limitele privind utilizarea oficială a limbii materne, tergiversarea descentralizării, de componenţa etnică disproporţională în privinţa oficiilor centrale ale statului, de discriminarea economică şi cea bugetară, de tergiversarea intenţionată a dezvoltării infrastructurale, de faptul că exploatarea şi valorificarea bogăţiilor subterane se află în continuare sub monopol de stat, de tergiversarea retrocedării imobilelor confiscate în mod nedrept. Se aminteşte de inexistenţa universităţii cu predare în limba maghiară şi de existenţa în continuare a pericolului şi practicii modificării procentelor etnice. Potrivit memorandului, pentru aceste probleme există o singură soluţie juridică şi anume autonomia teritorială a Pământului Secuiesc – o regiune administrativă cu statut juridic specific, o regiune de dezvoltare independentă. Iniţiatorii sunt de părere că în cazul în care memorandumul va fi semnat de către toţi reprezentanţii maghiari aleşi de pe Pământul Secuiesc, acesta va deveni un document important, care va oglindi pe această cale voinţa maghiarilor care trăiesc aici şi care va putea fi invocat atât la Bucureşti cât şi la Bruxelles.” Memorandumul de la Miercurea Ciuc a fost finalizat, în „Haromszek”, nr. 5780 – 15.09.2009

„Ieri s-a desfăşurat la Sfântu Gheorghe a doua ediţie, ‘ciuntită’, a Marii Adunări a Autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc (SZON). Cei care au răspuns invitaţiei au fost în primul rând primarii şi consilierii PCM, dar au fost şi câţiva din partea UDMR şi câţiva reprezentanţi ai independenţilor. Astfel, din cei 2.000 de particpanţi estimaţi, la Sfântu Gheorghe au fost prezenţi doar 332. S-a adoptat hotărârea privind oficializarea limbii maghiare pe Pământul Secuiesc, hotărârea privind declararea zilei de 15 martie zi liberă pe Pământul Secuiesc, hotărârea în baza căreia se vor adresa Parlamentului României şi adunării parlamentare a Consiliului Europei. Totodată a fost validat regulamentul intern al SZON şi a fost ales noul consiliu. Degeaba apăruse în program faptul că vor lua cuvântul Antal Arpad, primarul municipiului Sfântu Gheoghe şi Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, deoarece nici unul dintre aceştia nu a fost prezent la marea adunare a autoguvernărilor. Evenimentul privit oficial ca şedinţă de lucru, a fost de data aceasta mai puţin festiv. După o scurtă rugăciune rostită de preotul unitarian Kovacs Istvan, Ferencz Csaba i-a salutat în numele gazdelor pe cei prezenţi. El a declarat că ‘de idele lui martie, istoria îi obligă pe toţi, deopotrivă’, să îşi asume şi să creeze o imagine a viitorului parlament al autonomiei. Izsak Balazs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, a fost mulţumit de faptul că SZON intenţionează să adopte hotărâri semnificative, dat fiind faptul că oficializarea limbii maghiare este indispensabilă. Farkas Csaba, preşedintele comisiei provizorii, a prezentat activitatea din ultimele luni şi dificultăţile întâmpinate în pregătirea celei de-a doua mari adunări. După această prezentare, organismul a adoptat mai întâi regulamentul intern al SZON, după care a avut loc votarea hotărârilor înaintate. A fost adoptată lista înaintată de comisia provizorie, drept urmare, comisia oficială va avea 9 membri, dintre care doi din Trei Scaune -Balint Jozsef, consilier PCM din Sfântu Gheorghe şi Racz Karoly, primarul localităţii Târgu Secuiesc. Preşedintele comisiei va rămâne Farkas Csaba. Cea de-a doua Mare Adunare a Autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc a durat doar o oră şi jumătate şi s-a încheiat cu intonarea imnului secuiesc şi a celui ungar. Notă: în chenar se menţionează: Antal Arpad şi-a reiterat poziţia exprimată anterior, afirmând că este de acord cu oficializarea limbii maghiare pe Pământul Secuiesc, lucru care funcţionează deja în practică, însă care ar fi bine să capete confirmare. In opinia sa, până să se întâmple acest lucru, ar fi bine să fie fructificate cel puţin posibilităţile existente, ceea ce nu fac toţi primarii membri PCM.” Marea Adunare a Autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc / Cei ce trebuiau să fie de acord au păstrat distanţa, în „Haromszek”, nr. 5928 – 11.03.2010

„Oficializarea Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT) sub denumirea de Mişcarea Naţională Maghiară din Transilvania a fost tergiversată, denumirea CNMT a fost înregistrată de cineva pe trei luni, iar după înlăturarea acestei piedici, parlamentul a înăsprit condiţiile înregistrării, adică pe cele privind folosirea cuvintelor naţional şi consiliu. Ca urmare, organizaţia a fost oficializată ca asociaţie sub denumirea de Mişcarea Naţională Maghiară din Transilvania – a declarat preşedintele executiv Toro T. Tibor. De fapt, cele două organizaţii coincid, consiliul administrativ şi prezidiul sunt aceleaşi, iar în viitorul apropiat se va decide dacă denumirea de CNMT va fi schimbată în MNMT sau vor fi stabilite într-un alt mod relaţiile dintre ele. Toro a precizat că statutul juridic al mişcării este aproape acelaşi ca şi cel al UDMR, ambele au fost înregistrate ca organizaţii de apărare a minorităţilor, însă uniunea, în calitate de partid parlamentar, se bucură de mai multe privilegii. Se discută dacă MNMT va participa sau nu la următoarea competiţie electorală, însă nu a fost adoptată o decizie în acest sens – a menţionat Toro, subliniind: nici UDMR, nici PCM nu funcţionează într-o formă în care să fie mandatate cu sufletul împăcat său reprezinte cauza maghiarimii – a accentuat Toro. Totodată, sunt conştienţi de faptul că e importantă menţinerea unităţii comunităţii maghiare, în special în momentul de faţă, când mulţi urmăresc divizarea ei – a declarat preşedintele executiv. Potrivit legilor în vigoare, MNMT ar urma să participe la alegerile locale şi parlamentare. Pentru acest lucru ar fi nevoie de strângerea a 25.000 de semnături în cel puţin 15 judeţe. Referitor la relaţiile cultivate de UDMR şi CNMT, Toro a precizat: s-au evidenţiat anumite diferenţe în ceea ce priveşte valorile susţinute.” Farkas Reka, CNMT a fost înregistrat, „Haromszek”, nr. 6022 din 02.07.2010

6. Aspecte ale aplicării strategiei de diferenţiere identitară şi de stăpânire simbolică maghiară a „ţinutului secuiesc”

„Consiliile Judeţene din Covasna şi Harghita, în colaborare cu Asociaţia pentru Edificarea Ţării „Kos Karoly”, organizează un concurs de proiecte privind design-ul unor construcţii cu rol de simboluri unice la intrările în judeţe şi diferite localităţi. Trebuie prezentate construcţii cu sistem unitar, la care poate fi identificat sistemul de simboluri al secuimii, adică la care se regăsesc elemente specifice regiunii. Construcţiile care marchează hotarele administrativ teritoriale ale judeţului, oraşului sau satului, trebuie să corespundă unor criterii de ordin funcţional: să conţină mesaje uşor de recepţionat, inscripţiile să fie descifrabile, în diferite limbi. Vor fi favorizate acele proiecte care se delimitează de şabloane, ca de exemplu poarta secuiască, stâlpul funerar. La acest concurs pot participa arhitecţi, artişti plastici şi studenţi. Proiectele pot fi înaintate până la data de 24 noiembrie 2008, la cabinetele preşedinţilor celor două consilii judeţene. Concurs al proiectelor, în “Haromszek”, nr. 5530 – 12.11.2008

“Joia viitoare, PCM va organiza o audiere publică pe tema înregistrării şi încetăţenirii mărcii Produs pe Pământul Secuiesc. Preşedintele executiv al filialei judeţene, Csinta Samu, a salutat iniţiativa liderilor autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc, de a-şi asuma mai multe idei -printre care şi popularizarea produselor de pe Pământul Secuiesc- care să ajute la făurirea autonomiei teritoriale, idei lansate în conştiinţa publică fie de CNS, fie de PCM. PCM a iniţiat audierea publică tocmai pentru a se face, în sfârşit, ceva concret în această problemă. PCM intenţionează să înainteze în consiliul local şi în cel judeţean câte un proiect de hotărâre. Conform acestora, cele două autoguvernări ar urma să aloce un anumit fond şi să se asocieze la finanţarea campaniei de popularizare a produsului Pământului Secuiesc. S-a promis că propunerile care vor fi lansate în cadrul audierii publice vor fi cuprinse în proiectele de hotărâre.” Farkas Reka, Audiere publică în problema mărcii Produs pe Pământul Secuiesc, în “Haromszek” (Covasna), nr. 5579 – 16.01.2009

“CJ Harghita a demarat procedura de înregistrare a denumirii mărcii Produs pe Pământul Secuiesc. Organismul condus de preşedintele Borboly Csaba a început procedurile oficiale încă din decembrie anul trecut, devansând astfel filiala PCM Trei Scaune, care, din lipsă de bani, a rămas doar în faza în care reflectează asupra acestei idei.” Farkas Reka, Autoguvernarea judeţeană Harghita a fost mai rapidă/Au înregistrat denumirea mărcii Produs pe Pământul Secuiesc, în “Haromszek” nr. 5617 – 02.03.2009

„Delegaţii Consiliului Secuiesc din scaunul Sepsi au prezentat prima hartă administrativă a viitoarei Regiuni Autonome Pământul Secuiesc şi, totodată, şi planificatul scenariu al marii adunări a autoguvernărilor, care va avea loc în data de 5 septembrie, la Odorheiu Secuiesc. Harta apărută sub îngrijirea Editurii T3 într-un tiraj iniţial de 1.500 de exemplare, este realizată de cartograful Szalnoki Attila, la solicitarea preşedintelui CNS. Pe hartă figurează hotarele configurate în anexa statutului de autonomie al CNS. Pe acest teritoriu s-a desfăşurat şi referendumul pe tema autonomiei. Harta are un rol de informare şi, în acelaşi timp, de consolidare a conştiinţei identităţii, dat fiind faptul că aspiraţiile autonomiste presupun o conştiinţă puternică a identităţii – au afirmat Tulit Attila, vicepreşedinte CNS şi Ferencz Csaba, vicepreşedinte responsabil cu probleme de comunicare. Harta poate fi cumpărată la un preţ simbolic de 5 lei, urmând ca banii care se vor strânge să fie utilizaţi în scopul susţinerii aspiraţiilor autonomiste. Referindu-se la marea adunare de sâmbătă, de la Odorheiu Secuiesc, iniţiatorii au spus că i-au invitat şi pe reprezentanţii autorităţilor române. Prezenţa lor ar fi una utilă, deoarece şi ei sunt locuitori ai viitoarei regiuni autonome. Autonomia reprezintă autonomia regiunii, nu a maghiarilor. Tulit Attila a subliniat: din punctele aflate pe ordinea de zi a marii adunări de azi, de la Miercurea Ciuc, reiese că cele două manifestări nu sunt contrare ci se completează reciproc. Tocmai din acest motiv, îi îndeamnă în continuare pe toţi reprezentanţii autoguverărilor să participe la ambele evenimente.” Farcadi Botond, A fost prezentată harta Pământului Secuiesc, în „Haromszek”, nr. 5771, 04.09.2009

„La Odorheiu Secuiesc a avut loc şedinţa de constituire şi în acelaşi timp prima şedinţă de lucru a Echipei de Lucru pentru Istoricul Stemelor, Peceţilor şi Drapelelor Secuieşti. Organismul înfiinţat la iniţiativa preşedintelui consiliului judeţean Harghita, Borboly Csaba, are ca sarcină popularizarea simbolurilor secuieşti. In acest sens, va organiza anul viitor la Miercurea Ciuc, la mijlocul lunii martie, o expoziţie de steme şi fotografii cu peceţi administrative secuieşti, vechi şi actuale, iar cu ocazia pelerinajului de Rusalii, de la Şumuleu, va înfiinţa o colecţie de drapele istorice secuieşti. Materialul destinat expoziţiei itinerante va fi expus şi la Sfântu Gheorghe, şi în judeţele ungare înfrăţite. In perioada premergătoare însă, la invitaţia preşedintelui consiliului judeţean din Trei Scaune, Tamas Sandor, va avea loc în noiembrie, la Centrul de Studii Europene de la Arcuş, o conferinţă despre simbolurile secuieşti. In organismul menţionat, Trei Scaune este reprezentat de Szekeres Attila Istvan – specialist în heraldică din Sfântu Gheorghe, colaborator al cotidianului ‘Haromszek’. A luat fiinţă o comisie a simbolurilor secuieşti, în „Haromszek”, nr. 5793 – 30.09.2009;

“Consiliile judeţene Harghita şi Covasna, precum şi primarii ai mai multor localităţi au decis să înfiinţeze agenţia de presă a Ţinutului Secuiesc. Această agenţie ar informa, pe lângă ştirile de limbă maghiară, în limbile română, engleză şi germană. Noua agenţie nu doreşte să intre în competiţia pieţii, situaţie în care nu ar fi concurenta MTI şi nici a agenţiei Agerpres. Scopul ei este prezentarea unei informări corecte despre Ţinutul Secuiesc. ‘Informarea despre Ţinutul Secuiesc nu este pe deplin corectă. În presa centrală apar articole despre judeţele Harghita şi Covasna doar în teme privind problemele, revendicările, problemele etnice şi persecutarea românilor’ – a afirmat preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba. În opinia sa problemele de zi cu zi, proiectele, succesele, bucuriile nu sunt cuprinse în presa naţională şi nici în cea internaţională. Deşi presa maghiară informează continuu, totuşi media internaţională lucrează doar din ştirile ‘filtrate’ ale agenţiilor de presă – a adăugat preşedintele. La agenţia, care va fi înfiinţată pe banii contribuabililor, nu se va lucra cu un aparat numeros. Este posibil ca în acest fel aspiraţiile noastre specifice să primească o altă abordare, poate vom putea rezolva mai uşor problemele noastre, dacă românii aflaţi în majoritate nu vor fi informaţi doar unilateral sau dezinformaţi. Cu puţin efort s-ar putea rezolva multe probleme, iar autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc poate fi instituită dacă nu aşteptăm până va fi stipulată în actul normativ, ci şi până atunci să ne desfăşurăm deja activitatea în mod autonom’ – a precizat preşedintele. În opinia lui Borboly Csaba, agenţia de presă ar fi un centru de imagine, care asigură o promovare a regiunii.’ Daczo Dene , Borboly înfiinţează agenţia de presă secuiască , în “Csiki Hirlap” nr. 12 – 20.01.2009

„Conducătorii judeţelor Harghita şi Covasna au discutat la Mădăraş-Harghita despre continuarea programelor comune şi au trecut în revistă realizările mai importante. La sfârşitul săptămânii, aceştia au decis în privinţa înfiinţării unei agenţii de turism comune a Ţinutului Secuiesc. Conform proiectelor, sarcina principală a biroului va fi aceea de popularizare a Ţinutului Secuiesc, respectiv căutarea de posibilităţi pentru valorificarea atracţiilor turistice ale regiunii. Printre altele, agenţia ar avea ca scop şi cercetarea de surse, oferind celor ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul turismului servicii de coordonare şi consiliere.

În cadrul întâlnirii – la care au participat Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Antal Arpad Andras, primar din Sfântu Gheorghe, Raduly Robert Kalman, primar din Miercurea-Ciuc, respectiv managerii Birtalan Jozsef şi Klarik Laszlo s-a abordat problema extinderii asupra întregului Ţinut Secuiesc a manifestării O Mie de Fete Secuience, care dispune de mari tradiţii în Miercurea-Ciuc. Aceştia au convenit şi în privinţa amplasării unor obiective unitare, care să semnaleze intrarea în Ţinutul Secuiesc, care să reprezinte simbolurile secuieşti şi care să semnaleze, clar, atât turiştilor, cât şi locuitorilor identitatea unitară a regiunii. Participanţii au evaluat rezultatele aspiraţiilor comune efectuate în interesul construirii şi dezvoltării imaginii Ţinutului Secuiesc, ca de exemplu: standul comun al Ţinutului Secuiesc de la Romexpo, Ziua Ţinutul Secuiesc organizată pe Vârful-Nyerges, rezultatele numeroaselor proiecte comune UE, şirul de forumuri Un Ţinut Secuiesc de succes sau evaluarea patrimoniului construit al Ţinutului Secuiesc.” Vor înfiinţa o agenţie de turism a Ţinutului Secuiesc, în „Hargita Nepe”, nr. 6 din 11.01.2010

„Consiliul a adoptat bugetul municipiului Sfântu Gheorghe, astfel că programul porţi secuieşti va putea fi demarat. Iniţial, oraşul dorise să susţină lucrările de amplasare de porţi cu suma de 1.000 de lei / lucrare, însă prin prisma faptului că până în momentul de faţă există 12 persoane care şi-au manifestat intenţia de a participa la program, s-a luat decizia ca în acest an, cheltuieli -apreciate de primarul Antal Arpad ca fiind de aproximativ 3000-4000 de lei- să fie susţinute cu suma de 2.000 de lei. Din bugetul pe acest an pentru porţi secuieşti s-au alocat 30.000 de lei şi astfel vor fi finanţate 15 proiecte.” Magyari Lajos, Incepe programul porţi secuieşti,în „Szekely hirmondo”, nr.13 – 08.03.2010

7. Dezbaterea pe marginea articolului intitulat Ţinutul scaunelor – Ţinutul Secuiesc? De unde şi până unde ţine Ţinutul Secuiesc?, apărut în “Hargita Nepe”, nr. 5 din 08.01.2008, sub semnătura lui Csutak Istvan

“Ţinutul scaunelor – Ţinutul Secuiesc? De unde şi până unde ţine Ţinutul Secuiesc? „ Atunci când era în plină desfăşurare disputa referitoare la panoul de la Chichiş, în judeţul Covasna, mi-am pus mai multe întrebări. Oare doar Chichiş se află la limita Ţinutului Secuiesc? Ce s-ar fi întâmplat dacă scandalul nu ar fi apărut doar în urma amplasării unui singur panou, ci dacă autoguvernările, organizaţiile civice, în general, toată lumea (sau cel puţin aproape toată lumea) ar fi dorit să amplaseze panouri identice pe toate drumurile principale şi secundare care intră şi ies din judeţele Covasna şi Harghita? Ce s-ar fi întâmplat dacă, acum, întreaga regiune ar fi acţionat unitar? Dacă, nu-i aşa, ţinem la simboluri. Reabilitare simbolică.

În 1990, cu un elan uriaş, a început reabilitarea simbolică a maghiarimii din Ardeal. Am avut nevoie de o asemenea reparaţie moral-politică şi, nu în ultimul rând, economică. Apoi, în marea înghesuială de un înalt nivel, s-a reuşit să obţinem şi ceea ce nu am avut niciodată: a început un concurs de muncă de înfiinţare de instituţii. Aşa a fost, de exemplu, febra înfiinţării de teatre. Astăzi, dacă nu greşesc, doar oraşele Bălan, Băile Tuşnad, Baraolt şi Târgu Secuiesc nu se pot mândri cu un teatru propriu, un ansamblu secuiesc de dansuri populare şi universitate proprie. Toate aceste instituţii foarte importante, luate în sine, au fost mijloacele şi victimele luptei amare între diferitele regiuni (Să nu ne ascundem după deget: scaune!). Aceste instituţii nu au fost înfiinţate pentru satisfacerea unor necesităţi şi pentru realizarea unor scopuri, ca elemente ale unei strategii coordonate, sub semnul unei imagini de viitor cuprinzătoare. Da de unde! Motivaţia a fost depăşirea celuilalt.

Astăzi a reieşit: nu există o viaţă teatrală în Ţinutul Secuiesc. Trupele de teatru îşi trimit mesaje unele altora prin intermediul premiilor câştigate, odată pe an, la Kisvarda. În Ţinutul Secuiesc, numărul teatrelor ale autoguvernărilor pe cap de locuitor este mai mare decât în oraşele importante şi din punct de vedere cultural. Teatrele care oglindesc fidel tradiţiile scaunelor secuieşti nu au provocat în regiune o viaţă teatrală efervescentă şi, în acelaşi timp, caracteristică regiunii. Această formă de existenţă cu centrul de greutate pe scaunul secuiesc, nu a stimulat acest lucru.

Un (mic) oraş secuiesc, care se respectă puţin, se mândreşte şi cu o universitate. Până când aceste universităţi vor fi acreditate, va scădea semnificativ şi numărul studenţilor (oare, la început, a luat cineva în calcul acest lucru?). De fapt, chiar şi proaspeţii absolvenţi îşi găsesc cu greu de lucru, deoarece în foarte puţine locuri se pregătesc specialişti apreciaţi şi căutaţi pe piaţa muncii (oare, la început, cineva a luat în calcul cerinţele în schimbare ale pieţei muncii?). Desigur, răspunsul la cele două întrebări de mai sus este: nu. Deoarece, la fel ca şi la înfiinţarea de teatre, punctul de vedere principal a fost depăşirea vecinilor şi nu modernizarea, ridicarea conceptuală a Ţinutului Secuiesc. Numeroasele mici universităţi nu s-au transformat într-o reţea eficientă a atelierelor spirituale. Deşi, în cercurile universitare, acest lucru este o practică. Forma de existenţă cu punctul de greutate pus pe scaunul secuiesc nu a stimulat acest lucru.

Festivalul de muzică veche de la Miercurea Ciuc ar fi putut fi chiar şi din Ardeal, chiar şi din România. Ar fi putut fi. Dar nu a fost acest lucru. Prin forţe comune s-a reuşit decăderea acestui festival într-un anonimat total. Pe de o parte, deoarece cei din Ciuc ar fi dorit să fie ciucan, pe de altă parte, dacă nu este al nostru, atunci să facem galerie în linişte împotriva acestuia, nici măcar această manifestare nu a fost înconjurată de o unitate regională, deşi nimic şi nimeni (aici fiind incluse şi puterea de stat, PCR-ul, securitatea) nu s-ar fi opus şi nu ar fi împiedicat colaborarea.

Dar sentimentul scaunului secuiesc, această opinie (mai pe înţeles: bătutul în piept cu cărămida) nu cunoaşte posibilitatea de a vedea şi dincolo de spătarul scaunului. Cei din Covasna au înfiinţat la Arcuş Centrul de Studii Europene? Ei bine, start, buni militari, şi la Miercurea Ciuc au înfiinţat Agenţia Judeţeană de Dezvoltare Harghita. Prin aceasta, probabil, pe termen lung au asigurat ca ambele instituţii să devină strict instituţii de interes local şi ca, pe termen mediu, să nu existe în Ţinutul Secuiesc o instituţie care să se ocupe cu concepţia de dezvoltare a Ţinutului Secuiesc. Intre timp, nimănui nu i-a sărit în ochi că, în cadrul marelui Ţinut Secuiesc, nu există o imagine unitară a viitorului Ţinutului Secuiesc, o concepţie de dezvoltare unitară şi un plan de acţiune interdependent. Nici măcar în curs de formare. Imaginea de viitor a Ţinutului Secuiesc Dacă nu s-a format deja. Aşa, de la sine. În special în mintea tinerilor.

O întrebare care se pune este ce imagine de viitor pot avea acei reprezentanţi aleşi, ai căror copiii pot fi găsiţi oriunde de la Sydney până la Godollo, nici măcar întâmplător între Chichiş şi Corunca. Este mai bine să nu punem întrebări incomode. Astfel nu trebuie să vorbim despre faptul că, o mare parte a copiilor din Ţinutul Secuiesc, în mod tragic, îşi subevalueazã viitorul. Să nu mai vorbim despre faptul că, cu cunoştinţe ridicole de limba română (ceea ce, în schimb, nu înseamnă că toţi vorbesc minunat limba maghiară literară), tot mai mulţi merg la Bucureşti la facultate. Şi tot mai puţini doresc să se întoarcă în mica lor patrie. Este posibil ca nu doar cu ei să fie problema, ci şi cu elita care stabileşte soarta Ţinutului Secuiesc? Este posibil ca şi Ţinutul Secuiesc să îi respingă? (La elită mă gândesc în cel mai larg sens: factori de decizie politică, actori economici, formatori de opinie, intelectuali.)

In 2003, dupã formularea publică – prin intermediul preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna – a intenţiei de ieşire a Ţinutului Secuiesc din actuala regiune de dezvoltare, ambasadorul UE a efectuat rapid o vizită la faţa locului. A venit cu teamă, a plecat liniştit. In cursul turneului, organizat de altfel cu mare grijă, ambasadorul UE, dincolo de intenţiile politice confuze, nu s-a întâlnit cu o imagine unitară a viitorului, cu o concepţie de dezvoltare cuprinzătoare, cu intenţia de modernizare. Liniştea ambasadorului a fost doar amplificată de întâlnirea cu reprezentanţii opoziţiei interne şi externe radicală din UDMR. Iar aici, trebuie să vorbim despre responsabilitatea elitei din Ţinutul Secuiesc. Este în regulă faptul că intelectualitatea independentă încă mai critică pe cei care exercită puterea. Dar nu ar strica să formuleze, uneori, şi alternative. (Ulterior este întotdeauna mai uşor de stabilit ceea ce trebuia fãcut, decât mai înainte?)

Nu prea ne lăudăm cu acest fapt, dar Ţinutul Secuiesc, nici în perioada paşnicã cezaro-crăiascã, nu a fost motorul progresului. Nici atunci, elita ce ţinea la tradiţiile scaunelor secuieşti nu prea s-a chinuit ca prin dezvoltarea ce a urmat înţelegerii să demoleze structurile tribal-scăunale. Rămânerea în urmă comodă, apărută atunci este păstratã neştirbită de atunci în Ţinutul Secuiesc. Acum a apărut posibilitatea istorică de reducere a acestei rămâneri în urmă.

După aderarea României la UE toată lumea poate spune: ce fel de Ţinut Secuiesc ar dori pe termen mediu şi lung. Oare va fi un Ţinut Secuiesc autonom, cu o dezvoltare economică durabilă (sustenabilă), pentru a fi capabil cel puţin să se întreţină singur? (În sfârşit, să clarificăm: în jargonul UE, sustenabil înseamnă nu doar păgubos din punct de vedere ecologic, ci înseamnă şi auto-întreţinut, deci şi autonom.) Ce structură economico-socială ar trebui să aibă acest ţinut scump pentru ca scopurile propuse să poată fi realizate. Şi care să fie aceste scopuri? In ce ritm? Dar să nu alergăm înainte. Să vedem dezvoltările în paşi mici. Planul de realizarea a unui furnizor de apă potabilă regional, ce urma a fi realizat de cinci autoguvernări orăşeneşti (mai mult secuieşti maghiare) a eşuat în condiţii chinuitoare. Deşi ar fi fost şi fonduri UE. Nu a fost nevoie, deoarece şefii (de trib) locali, nu au putut să se înţeleagă. Concurenţa între regiuni ar putea fi chiar şi sănătoasă. Dacă ar exista o strategie de dezvoltare cuprinzătoare, dacă conducătorii şi liderii de opinie ar avea voinţă şi calitate pentru ca, în locul fricţiunilor neviabile, ar oferi şi ar pune în concurs alternative complementare, generatoare de valoare adăugată. Nici o problemă, vin banii guvernamentali. (Desigur, până când UDMR va fi acolo.) Orăşelele noastre se înfrumuseţează. Separat. Dacă în unul din acestea se amplasează semafoare, în celălalt, doar de ciudă, se vor realiza sensuri giratorii. Fricţiunile dintre scaune se reproduce la nivelul judeţelor. În Regiunea Centru (Braşov, Sibiu, Alba, Mureş, Harghita, Covasna) trei preşedinţi de consilii judeţene sunt maghiari. Şi, s-a întâmplat, ca directorul Agenţiei de Dezvoltare Regională de la Alba Iulia, să aibă succes în a-i pune în conflict pe cei trei preşedinţi de consilii judeţene. Pe rând, fiecare a păţit-o. Singurul câştigător a fost directorul bogat în idei.

Ultimele zile ale scaunelor. Structura administrativă inventată pentru structura socială împărţită în primores, primores nobiles, nobiles potiores (primipili) pedites, pixidarii, este puţin anacronică. De fapt scaunele nu au fost desfiinţate, de fapt, în 1867, de către reforma administrativă atunci încă cezaro-crăiascã din întâmplare. Structura tribal-scăunală, reînfiinţată în aburul pornirilor nostalgice cu 18 ani înainte, în termen de un deceniu şi jumătate a demonstrat cu claritate: în regiunea alipită din punct de vedere politic Europei, acest lucru este total contraproductiv. Din această cauză, este anacronic să se înfiinţeze şi să funcţioneze instituţii pe tradiţia scaunelor. Din această cauză este contradictorie şi structura politico-socială construită pe scaunele secuieşti.

Responsabilitatea elitei. Renunţarea la această structură şi înlocuirea acesteia cu un sistem modern, viabil, este responsabilitatea elitei. Nu a puterii de stat româneşti, nu a partidului, nu a uniunii, nu a asociaţiei. Ci a elitei din Ţinutul Secuiesc. Să formuleze, să supună dezbaterii publice ceea ce doreşte să realizeze în Ţinutul Secuiesc. Este responsabilitatea elitei să clarifice, în sfârşit, care să fie valorile Ţinutului Secuiesc. Nu pot sublinia îndeajuns caracterul distructiv al înfiinţării judeţelor din 1968. Dar să uităm că numele de marcă Harghita a apărut atunci. Elita de atunci a construit conştient acest nume de marcă. Astăzi este imposibil de şters, deoarece chiar şi din lumea kitsch-ului ne salută rândunica din Harghita. Mi-e teamă că toţi membrii elitei, dotaţi cu lopăţele de infanterie, sapă tranşee (de tragere) ce pot fi folosite şi ca şanţuri. Pentru ca apoi, în campaniile electorale ce se succed unele altora, să îi murdărească, după cum doresc, pe ceilalţi. Şi, pentru a rămâne la atmosfera rândunicii din Harghita: clepsidra bate neoprită. Dacă până în 2008 nu va începe modernizarea Ţinutului Secuiesc, atunci această regiune, pe termen scurt, se va rupe definitiv şi, pe termen mediu, pare să se asimileze. Dacă regiunea nu se va folosi de sine stătătoare de posibilităţile alinierii, atunci prăpastia ce ne separă de media UE, doar se va adânci.

Obligaţia modernizării. Există o obligaţie a modernizării, pe care trebuie să o conştientizeze elitele în sine. Ca un prim pas, trebuie să accepte că rezultatul este valoare. După aceasta, trebuie să acceptăm că, Ţinutul Secuiesc trebuie să prezinte o imagine de viitor unitară şi consecventă. (Cum să fie Ţinutul Secuiesc, pe termen scurt, până în 2013 şi, pe termen mediu, până în, să spunem, 2050.) Dacă apare acest consens (şi nu se spune că este bine aşa cum este), atunci trebuie să mai înţelegem doar amănuntul că, în primul rând, noi trebuie să ne luăm în serios pe noi înşine (scopurile noastre) şi să ne respectăm. Cea mai grea sarcină pe care o aşteaptă elita: trebuie să schimbe conştient structura tribal-scăunală (acolo unde valoare decisivă este rudenia, iar apoi tensiunile între scaune) cu parteneriatul şi orientarea către rezultat.

Pe această cale, s-ar oferi o şansă Ţinutului Secuiesc pentru formularea şi realizarea unei politici consecvente şi corelate. Până când cei care vizitează Ţinutul Secuiesc, ca regiune (politicieni, diplomaţi, oameni de afaceri), primesc mesaje diferite (nu odată, contradictorii), până atunci, imaginea generală politico-socială este aceea a unei regiuni dezbinate, ruptă din punct de vedere economic.O asemenea provincie nu este luată în serios de nimeni. Eventual râde de gluma că, aici [în cimitirul din Odorheiu Secuiesc] este mai bine decât la Miercurea Ciuc. Dacă dorim un Ţinut Secuiesc, atunci acesta trebuie făcut. Trebuie găsită acea construcţie politică, care este capabilă să prezinte cel mai eficient acele scopuri cu care regiunea doreşte şi poate, cu adevărat, să se identifice. Iar politicile şi dezvoltările economice, unitare, concurenţionale, sustenabile (autonome), trebuie puse în practică. Interesele caracteristice ale Ţinutului Secuiesc trebuie duse în Uniunea Europeană sub semnul împreună în diferenţă, ca valoare adăugată. Probabil că încă nu este târziu să prindem şansa istorică oferită. Renunţarea la această şansă, la fel ca lipsa de cunoştinţe şi de informare: nu este un păcat, dar este o greşeală fatală.” Csutak Istvan, Ţinutul scaunelor – Ţinutul Secuiesc? De unde şi până unde ţine Ţinutul Secuiesc?, în “Hargita Nepe”, nr. 5 din 08.01.2008

“Este evident că lui Csutak Istvan nu prea îi sunt pe plac scaunele (vezi Pământul Secuiesc-Pământ al scaunelor?, Hargita Nepe, 8 ianuarie 2008), mai ales dacă acestea sunt pe Pământul Secuiesc şi nu sunt un obiect cu patru picioare ci forme de organizare internă. Şi după cum declară, are şi motive, având în vedere că această formă de organizare teritorială, condamnată la uitare până şi de Viena / Budapesta, este nu numai anacronică ci şi un leagăn al mediocrităţii. Cei care trăiesc aici -fie ei chiar şi ‘elitişti- interpretează colaborarea ca pe un cuţit înfipt în spate iar dimensiunea investiţiei spiritualo-materiale planificate cu atâta zel nu depăşeşte limita celei mai mărginaşe cârciumi scăunale (mai nou pensiune de hotar) care, dacă lucrurile vor evolua cu adevărat bine, s-ar putea transforma chiar şi într-un butic vamal scăunal. Chiar dacă la câteva teze aş avea de făcut unele precizări, cu greu aş putea găsi în scrierea lui Csutak Istvan o afirmaţie cu care să nu fiu de acord. Deşi consider că nu ar trebui urmat tonul ironic şi de ultimatum, care caracterizează întreg textul. Fiecare îşi edifică propria microregiune, fiecare vrea să-l întreacă pe celălalt, nu vor să se înţeleagă, să colaboreze – afirmă autorul, iar această afirmaţie poate fi susţinută printr-o serie de exemple. Cred că diagnosticul ar fi mai exact dacă am spune că cei din elita regională ‘nu ştiu’ să se înţeagă între ei. Impedimentul colaborării nu este reprezentat de lipsa voinţei, de modelul perioadelor anterioare sau de rămăşiţele miturilor regionale ci mai degrabă de lipsa unei competiţii. Nici dacă ar vrea nu s-ar putea înţelege şi nu ar putea face să funcţioneze această înţelegere.

Dacă în această regiune am dori să facem paşi în politica de dezvoltare, avem nevoie de proiectare, de edificare a unei strategii, de alcătuire a unor scenarii de viitor. Gândirea în direcţia politicii de dezvoltare poate fi exprimată practic prin necesitatea întocmirii proiectelor de concurs (a se înţelege necesitatea accesării de fonduri). In acest moment intervine o temă despre care nu prea se vorbeşte: responsabilitatea elitei naţionale minoritare social-politico regionale. Nu au fost aclimatizatate în zonă instituţii care prin autoritatea şi pragmatismul lor să învingă ‘paradigma scăunală’ şi aşa anacronică. Nu s-au creat instituţii de prestări servicii, cu caracter regional, care să facă posibilă cultivarea unei legături între specialiştii în domeniul dezvoltării. Nu ştiu pe ce ne bazăm în momentul în care avem pretenţia ca actuala elită şi sistemul instituţional din regiunea Pământul Secuiesc să soluţioneze singure aspectele legate de propria politică de dezvoltare. Este clar că fără un ajutor din afară nu merge iar până acum nu au existat nici măcar încercări în vederea iniţierii, de către protagoniştii vieţii publice maghiare, a acestui ajutor sau -Doamne, fereşte!- de colaborare a acestora cu protagoniştii locali. Elita regională nu va avea nici o iniţiativă, printre altele, pe motiv că lipsesc condiţiile regionale necesare direcţionării regiunii pe făgaşul unei noi politici de dezvoltare. Fără un imbold din afară şi fără susţinerea legitimităţii sociale a procesului politicii de dezvoltare, acest proces nu poate demara.

In final, există o problemă de specialitate în privinţa căreia nu pot fi de acord cu Csutak Istvan. Impărţirea scăunală (regională, microregională) din regiunea Pământul Secuiesc nu este doar un produs istoric retrograd ci şi o premisă geografico-socială. Mentalitatea anacronică o putem arunca pe geam însă bazinele şi regiunile rămân, la fel şi identităţile şi relaţiile acestora. Iar acest lucru nu este o problemă, dimpotrivă. Poate că problema nu este atât cu organizarea scăunală cât cu modalităţile de ieri şi de azi de funcţionare a acesteia. Identitatea legată de microregiuni şi evoluţia vieţii în acest mediu vor constitui una din paradigmele de dezvoltare definitorii ale următoarelor decenii. Iar organizarea scăunală, microregională ar putea fi una din cele mai importante posibilităţi de dezvoltare de pe Pământul Secuiesc. Biro A.Zoltan, profesor universitar. KAM -Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice. Biro A. Zoltan, Pământ Secuiesc? Dezvoltare?, în “Haromszek”, nr.5276 – 15.01.2008

“In sfârşit! – am putea spune citind scrierea lui Csutak Istvan (Pământul Secuiesc-Pământ al scaunelor?). In sfârşit a spus cineva că ‘împăratul este gol’. Că ‘nu există o imagine unitară de viitor în legătură cu Pământul Secuiesc, nu există idei convergente de dezvoltare sau plan de acţiune armonizat’. Studiul aduce în discuţie în primul rând probleme de bază, fiind astfel un extraordinar punct de pornire pentru o polemică. Rămâne însă dator atunci când vine vorba şi de răspunsuri la aceste probleme. Autorul are câteva afirmaţii cu care nu putem fi de acord. Nu putem fi de acord în primul rând cu ‘gogoriţa’ ‘tribalo-scăunală’ de care pomeneşte el, cu afirmaţia că toate problemele Pământului Secuiesc îşi au rădăcinile în politică şi în organizarea de tip scăunal a vieţii publice. Structura scăunală de pe Pământul Secuiesc nu este un produs al ultimilor 18 ani. Această structură trebuie privită, pe de-o parte, într-un context istoric, iar pe de alta, într-unul economic. Structura aşezărilor şi economia de pe Pământul Secuiesc au fost create în decursul secolelor trecute. De aici provine importanţa microregiunilor în structura regională. In acelaşi timp, aceasta poate fi şi o explicaţie a relativei izolări a scaunelor istorice.

In cursul anului trecut am organizat mai multe manifestări pe tema ‘Ce fel de Pământ Secuiesc dorim?’, care s-au dovedit a fi o bună ocazie pentru cunoaşterea ideilor unor oameni proveniţi din diferite medii sociale. Aceştia au vorbit în primul rând despre probleme economice de zi cu zi însă am fost curioşi să aflăm şi ce anume îi preocupă pe locuitorii de pe Pământul Secuiesc în domeniul politicii. La începutul anului am trecut în revistă probleme în domeniu cu ajutorul întreprinzătorilor din domeniul turismului rural din Oituz; în aprilie am discutat împreună cu lideri ai autoguvernării judeţene şi cu întreprinzători pe tema descentralizării; în mai ne-am întâlnit la Olteni cu reprezentanţi ai organizaţiilor civile care activează în domeniul protecţiei mediului iar la Bodoc am discutat cu reprezentanţi ai autoguvernărilor paşii care trebuie întreprinşi pentru protejarea mediului, cea mai mare dintre valorile Pământului Secuiesc; la invitaţia cercului agricultorilor din Lemnia de Jos, am încercat în luna iunie să găsim soluţii la problemele agricultorilor; în septembrie am dezbătut la Sugaş-Băi probleme de ordin economic, împreună cu întreprinzători şi cu specialişti în domeniul financiar din Trei Scaune; în octombrie am organizat întâlniri de specialitate cu proprietari de păduri şi şefi de ocoale silvice private din Trei Scaune şi Scaunul Ciuc; în noiembrie am discutat cu pensionari din Sfântu Gheorghe şi Târgu Secuiesc; în decembrie am discutat la Baraolt probleme ale composesoratelor din Bazinul Baraolt.

Prin cele enumerate mai sus am dori, înainte de toate, să dezminţim teoria lui Csutak Istvan referitoare la izolarea scaunelor. Iată însă că este posibil ca prin intermediul unui program comun, doi politicieni proveniţi din regiuni diferite să se poată alia, pentru că problemele sunt comune. Considerăm că nici soluţiile la acestea nu sunt unice. Făcând abstracţie de premisele regionale şi de specificul microregiunilor, problemele sunt comune, şi nu numai în Trei Scaune de Jos şi de Sus, ci şi în scaunele Ciuc, Odorhei, Gheorgheni sau chiar Mureş. Cu ocazia diferitelor discuţii purtate pe marginea problemelor specifice fiecărui domeniu, a ieşit de fiecare dată la iveală problema de bază: autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Aceasta este o problemă obsedantă a întregii Transilvanii, după 1848, şi nu numai a ultimilor 18 ani sau a Pământului Secuiesc.

Statul român nu este capabil de mai mult de atât. Şi de altfel, dincolo de crearea cadrului legal, nici să nu aibă vreun rol în organizarea societăţii. Considerăm că obiectivul nostru comun, Pământul Secuiesc pe cale să se maturizeze în noi, trebuie înfăptuit în cadrul autoguvernărilor. Insă nu fiecare separat ci, contrar practicii de până acum, împreună. Trebuie conştientizat faptul că problemele pământului nostru natal trebuie rezolvate aici, pe Pământul Secuiesc, şi nu la Bucureşti, la Budapesta sau Bruxelles. Pentru aceasta însă este nevoie de o schimbare a opticii.

Identitatea regională proprie, spiritualitatea proprie constituie o condiţie a creării conceptului de regiune. Aşa cum Kos Karoly şi adepţii săi au spus la 1921 că Transilvania este a transilvănenilor, tot aşa şi noi trebuie să formulăm clar că Pământul Secuiesc este al celor care trăiesc pe Pământul Secuiesc. Aceasta nu este în primul rând o problemă politică. Ideea poate fi definitorie doar dacă este însuşită de fiecare segment al societăţii. Trebuie evidenţiate rezultatele Pământului Secuiesc. Să ne imaginăm ce efect însemnat are asupra edificării comunităţii şi a identităţii intonarea în comun a imnului secuiesc înaintea începerii partidelor de hochei de la Ciuc şi, mai nou, a meciurilor de baschet de la Sfântu Gheorghe. Paleta politică multicoloră care se conturează pe Pământul Secuiesc atrage după sine necesitatea înfiinţării unui organism politic dincolo de organizaţii şi partide. Componenţa acestuia: parlamentarii şi senatorii maghiari aleşi în cele trei judeţe, liderii autoguvernărilor judeţene, primarii oraşelor. Sarcina acestui organism este elaborarea planului de acţiune politică unitară a regiunii, diviziunea eficientă şi logică a muncii. Dacă Trei Scaune de Jos şi de Sus pot colabora în baza unui program bine definit, credem că şi o acţiune unitară pe Pământul Secuiesc are şanse.

In ultimii 5-10 ani, 500.000 ha pădure şi tot atâtea hectare de teren agricol de pe Pământul Secuiesc au ajuns proprietăţi particulare. Valoarea pe piaţă a acestora este de miliarde de lei însă simţim oare forţa acestora, cunoaştem oare efectul lor economic? Considerăm că nu. Pentru că generaţii întregi au crescut în iresponsabilitatea ‘proprietăţii comune’, într-un regim în care era al lor doar ceea ce luau din proprietatea comună şi duceau acasă. Conform unor evaluări, majoritatea locuitorilor din unele aşezări consideră că imobilele în care funcţionează şcolile locale sunt proprietate de stat. Greşit. Şcolile reprezintă proprietatea autoguvernărilor locale sau a bisericilor noastre. Iar autoguvernarea locală este o formă organizată a locuitorilor respectivelor aşezări. Este nevoie de o nouă optică, bazată pe spiritul antreprenorial şi nu pe sprijinul social. Conform unui sondaj de ordin sociologic, 85% din locuitorii de pe Pământul Secuiesc beneficiază de o formă sau alta de ajutor social. Dacă la prima vedere pare incredibil, vă oferim un exemplu. Ajunge să pomenim de subvenţiile la încălzire. Sau programul cornul şi laptele.

Trebuie aşadar sprijinit spiritul antreprenorial. Este nevoie de mult mai mulţi oameni care şi vor să fac ceva pentru ca mâine să trăiască mai bine ca azi. Alături de ei şi împreună cu ei ne putem dezvolta şi noi mult mai repede ca şi comunitate. Din câte am observat, tot mai mulţi tineri se restabilesc în Transilvania, pe Pământul Secuiesc. Avem convingerea că dacă autoguvernările locale le-ar asigura măcar o locuinţă tinerilor specialişti, absolvenţi de facultăţi, aceştia ar reveni într-un număr din ce în ce mai mare acasă.

Problema Pământului Secuiesc unitar este în primul rând o problemă de colaborare şi organizare. ‘Puterea locală’ -care se apreciază din ce în ce mai mult- se află în mâinile autoguvernărilor locale şi judeţene. Nu trebuie să aşteptăm după o decizie a justiţiei române pentru ca membrii consiliilor celor două judeţe să se întrunească din când în când în şedinţă la graniţa de judeţ sau, pe rând, în municipiile reşedinţă de judeţ, pentru a dezbate tematici comune (programe de consolidare a identităţii, mediu, infrastructură, etc.). Nu este nevoie de o asociaţie pentru ca primarii oraşelor din cele două judeţe să se întâlnească şi să discute probleme comune. Considerăm tragicomic faptul că din când în când unii se ceartă dezbătând care oraş să fie considerat capitala Pământului Secuiesc. Pentru noi, important este să existe un Pământ Secuiesc autonom puternic, cu centre capabile să colaboreze şi să se completeze reciproc.

Mulţi sunt de părere ca ‘mai întâi să fim bogaţi, după care poate veni şi autonomia teritorială’. După părerea noastră, nu este permisă confruntarea aspectelor economice, culturale şi sociale cu autonomia teritorială. Inainte de toate trebuie înfiinţat un ‘atelier creator, care să cerceteze’. Iar pentru asta nu trebuie să aşteptăm sprijinul guvernului ungar ci doar să aruncăm o privire asupra instituţiilor existente. Amintim doar câteva: Muzeul Naţional Secuiesc, echipa de cercetare de la KAM, revista ‘Szekelyfold’. Problema nu este că în cele cinci oraşe secuieşti se desfăşoară cinci tipuri de pregătire universitară ci că între aceste ‘centre universitare’ nu există comunicare. Problema nu este că pe Pământul Secuiesc există o multitudine de mijloace media scrisă şi electorică -mijloace care uneori concurează ele între ele- ci că până în 2006, de exemplu, 86% din mijloacele media din Trei Scaune erau dirijate de proprietari români din afara judeţului.

Pe Pământul Secuiesc, turismul pare una din cele mai promiţătoare ramuri. Imaginea Noului Pământ Secuiesc pare mult mai aproape decât ne-am gândi de Elveţia, care dispune de înzestrări naturale şi culturale asemănătare. Elveţia poate fi transpusă în realitate şi la noi. Elveţia noastră se numeşte Pământ Secuiesc. Noul Pământ Secuiesc se află în faţa unor mari provocări. Să ne încurajeze faptul că munca susţinută şi colaborarea vor aduce rezultatele scontate. Imaginea unui Pământ Secuiesc în care muncii bine făcute i se cuvine o remunerare echitabilă, este o imagine viabilă. Este de datoria noastră să acţionăm în acest sens. În felul acesta vom ajunge mai aproape de autonomie, indiferent ce gândeşte Bucureştiul în această problemă. Aceasta este propunerea noastră.” Antal Arpad -parlamentar din Sfântu Gheorghe / Tamas Sandor -parlamentar din Târgu Secuiesc. Ce fel de Pământ Secuiesc dorim?, în “Haromszek”, nr.5277 – 16.01.2008

“Au trecut doar zece zile de la publicarea articolului lui Csutak Istvan despre viitorul, şansele şi posibilităţile Pământului Secuiesc şi deja au văzut lumina zilei o serie de aprecieri pe marginea acestuia. Există însă unii care tac adânc: liderii judeţelor, oraşelor de pe Pământul Secuiesc, cei mai în măsură să fi făcut, să facă ceva pentru viabilitatea colaborării, cei în a căror responsabilitate ar fi intrat elaborarea strategiei comune şi cărora Csutak le reproşează şi el, alături de alţii, că nu relaţionează ca nişte parteneri ci ca nişte adversari. Toate semnele arată că liderii judeţeni, ai autoguvernărilor locale privesc abordarea tematicii Pământului Secuiesc ca pe o acţiune de rezervă. Asociaţia, considerată oricum o cauză pierdută şi etichetată drept inutilă în ochii tuturor, nu poate fi înregistrată, în schimb se fac declaraţii, justiţia română este admonestată . Numărul hotarelor Pământului Secuiesc a crescut deja la opt, preşedintele consiliului judeţean doreşte să achiziţoneze terenuri pe care să amplaseze panouri însă tot nu este dispus să trateze cu omologii săi din Harghita şi Mureş pentru ca panourile să poată fi amplasate în mod unitar, pe marginea tuturor drumurilor care duc pe Pământul Secuiesc. Dacă nici în cazul unei astfel de acţiuni cu caracter simbolic nu se poate ajunge la un acord, cum să ne aşteptăm să fie întreprinse măsuri în probleme esenţiale? Vin alegerile iar majoritatea liderilor autoguvernărilor -şi de la noi dar şi din judeţele vecine- ar dori să-şi păstreze fotoliile. Ştiu să povestească extrem de frumos despre planurile, proiectele lor în curs de realizare, pe care doar ei le pot finaliza. Răsunătoare sunt şi ideile lor despre viitorul Pământului Secuiesc, în schimb nimeni nu este responsabil (sau dacă da, altcineva) pentru ceea ce nu au realizat sau au fost incapabili să realizeze. Marele merit al polemicii generate de Csutak este că a direcţionat atenţia asupra acestui fapt şi asupra lucrurilor care necesită schimbări urgente -dacă nu vrem să pierdem ultimul tren.Se apropie campania, din care nu va lipsi abordarea tematicii Pământului Secuiesc. Ar fi bine să privim în spatele declaraţiilor şi să vedem pentru cine va fi Pământul Secuiesc mijloc şi pentru cine ţintă. “Farkas Reka, Pământul Secuiesc: mijloc sau ţintă?, în “Haromszek”, nr.5278 – 17.01.2008

“Csutak Istvan ridică nişte probleme acute în scrierea sa polemică, intitulată ‘Pământul Secuiesc – Pământ al scaunelor?’ Deşi nu putem fi de acord cu numeroase din afirmaţiile autorului, materialul îşi va atinge scopul. Aş începe cu resemnarea ostentativă a semnatarului în privinţa febrei înfiinţării unor teatre, el lansând ideea că Pământul Secuiesc ar fi poate mic pentru atâtea teatre. Ce nu-mi place este că semnatarul se rezumă la a le prezenta ca pe un mijloc al luptei dintre scaune. Ceea ce nu a formulat destul de tare este imaginea de viitor a Pământului Secuiesc, imagine care s-a format/este în curs de formare în tinerii noştri şi de care, până acum, nimeni nu a fost cu adevărat interesat, mai puţin politica din a cărei sferă de activitate cu caracter sezonier face parte îngrijorarea faţă de tineri, apărarea şcolilor străvechi şi a bisericilor, însă care nu face mai nimic pentru a avea un învăţământ eficient. Csutak enumeră sarcinile dar nu insistă asupra motivelor. Adică de ce nu se implică elita de pe Pământul Secuiesc cel puţin în edificarea minimă de care ar avea nevoie existenţa autonomă. Pentru aceasta este bună această scriere polemică, deoarece, analizându-i câteva pasaje, ne aducem aminte de foarte multe lucruri”. Willmann Walter, Pământul Secuiesc, în “Szekely hirmondo”, nr.2 – 18-24.01.2008

“Părerea pe scurt a redacţiei Europai Ido – la amploarea pe care o merită astfel de capodopere jurnalistice: Articolul lui Csutak Istvan de pe portalul Erdely Ma a fost realizat probabil la comandă -UDMR încercând să găsească căi de scăpare, astfel încât să paseze din nou responsabilitatea poporului secui! Din articolul lui Csutak Istvan izvorăşte dispreţul faţă de tot ceea ce este ‘secui’! Pericolele amintite de el, care pândesc Pământul Secuiesc, sunt într-adevăr reale, doar că motivul acestora trebuie căutat în altă parte: înainte de toate, în conduita UDMR, deoarece fiecare organ decisiv -inclusiv elita- a funcţionat şi funcţionează sub conducerea UDMR pe întreg Pământul Secuiesc! Probabil cele mai important scopuri ale articolului sunt: 1. Distrugerea conştiinţei secuieşti care a mai rămas. 2. Aruncarea păcatelor comise în 17 ani de UDMR asupra elitei spirituale de pe Pământul Secuiesc şi asupra tradiţiilor administrative secuieşti, asupra poporului secui. Toate acestea le spune un ‘specialist’ -apropiat UDMR- ca pe o ‘părere din afară’. Din articol se poate observa clar că: a) actuala conducere politică (UDMR) (din care face parte şi el) este incapabilă să găsească o soluţie, şi b) nici nu o caută. Ajunge, în schimb, până la punctul în care afirmă că este nevoie de o strategie unitară pentru Pământul Secuiesc, dar nu vede că aceasta este imposibil să fie înfiinţată, chiar şi teoretic, cu actuala elită, cu actuala organizare administrativă (deci în lipsa mijloacelor). Acest cadru se poate realiza numai în baza autodeterminării secuieşti, prin înfiinţarea Pământului Secuiesc autonom. Doar că acest lucru nu îi interesează doar pe români ci şi pe acele cercuri reprezentate de UDMR, la noi, şi de Gyurcsany şi ai lui, în Ungaria.” Cinism de tip UDMR: Csutak Istvan: Pământul scaunelor – Pământul Secuiesc?, în “Europai-Ido, nr.2 – ianuarie 2008

“Zilele trecute am citit cu atenţie scrierea lui Csutak Istvan legată de caracterul depăşit şi păgubos al viziunii ‘scăunalo-tribale’ şi am fost de acord cu anumite constatări. Am fost însă mai degrabă indignat când am citit că cele două judeţe locuite în majoritate de secui au fost create forţat şi ‘artificial’ în anul 1968. Dacă memoria nu mă înşeală, aceasta era singura soluţie viabilă. Este adevărat că au existat disensiuni între Odorheiu Secuiesc şi Ciuc, este adevărat că denumirea de judeţ Covasna i-a fost atribuită zonei Trei Scaune fără ca aceasta să ceară acest lucru dar totuşi s-au creat două judeţe secuieşti compacte, cu toate avantajele şi dezavantajele posibile. Acestea ar putea fi enumerate. Pe latura pozitivă se situează dezvoltarea regiunilor şi a oraşelor, iar pe cealaltă latură, aspiraţiile privind asimilarea şi instigarea. Un lucru nu poate fi negat şi anume că s-au creat două sisteme instituţionale judeţene cu caracter maghiar şi deşi în decursul anilor acestea ‘au primit lovituri’ sub semnul marii îngâmfări a statului naţional, au reuşit totuşi să îndeplinească cât de cât o mare parte a menirii lor. S-ar putea vorbi desigur despre compromisurile şi sacrificiile făcute în acest sens. În timp ce citeam scrierea lui Csutak Istvan, mi-a venit o idee: această lucrare poate fi începutul unui proect de mare amploare, ţinând cont de faptul că autorul nu prea vorbeşte despre faptul că una din marile gafe ale perioadei de după ’89 a fost de exemplu ‘scăunizarea’ UDMR. Mai degrabă el aminteşte că ideea aşa-numitei existenţe ‘contraproductive’ anacronistice a scaunelor s-a născut încă perioada dualistă, în locul acestora find create judeţe. Este adevărat că tot pe acele teritorii, scaunele (mai mult decât atât, unităţile geografice mai mici!) au fost redenumite raioane.

Raduly Robert, primarul localităţii Miercurea Ciuc, a declarat că judeţele Harghita şi Covasna trebuie unificate cât mai repede şi astfel ar putea fi înfăptuit sistemul de condiţii teritorial-administrative al autonomiei Pământului Secuiesc. Este vorba despre referendum – afirmă el- iar judeţelor unificate li s-ar alătura mai târziu regiuni cu caracter maghiar şi autoguvernări din judeţul Mureş. Această idee ne pune puţin pe gânduri ţinând cont de faptul că nu prea observ forţa productivă a autoguvernării judeţene unitare şi nu prea cred nici faptul că într-o ţară în care nu poate fi înfiinţată o asociaţie microregională, cele două judeţe ar putea fi unificate, pur şi simplu, prin intermediul unui referendum. Probabil că judeţul ar primi denumirea de Harkov deoarece panoul ‘judeţul Pământul Secuiesc’ ar fi de urgenţă înlăturat de poliţie şi de cei care se ocupă de drumuri. Ar putea fi eventual ‘Pământul Celor două judeţe Unite’, însă nici aceasta nu ar fi o soluţie tocmai potrivită, pentru că ce ar spune atunci cei din judeţul Mureş? Ţinând cont că este vorba despre o problemă prea serioasă, nici nu ar trebui să amintesc că ar trebui desfiinţate aproximativ 25 de instituţii şi oficii cu caracter judeţean şi nu ar trebui să amintesc de asemenea de avantajul întregii probleme. Nu tot ce zboară se mănâncă, deşi această ideea a fost inventată la Tusvanyos”. Magyari Lajos, Pământul Celor două judeţe Unite?în “Haromszek”, nr.5283 – 23.01.2008

“Scrierea lui Csutak Istvan afectează de fapt viaţa comunităţii noastre. Putem fi de acord cu multe din afirmaţiile sale însă chiar şi aşa transpare faptul că rebelul titan de odinioară s-a domesticit şi că scrierea sa referitoare la prezentul şi viitorul Pământului Secuiesc serveşte un scop politic bine definit. Şi nu orice fel de scop, ci interese de moment şi pe termen mediu ale conducerii la vârf a UDMR. Este indubitabil faptul că regiunea nu a reuşit în decurs de 18 ani să înregistreze progrese semnificative în domeniul economic, social şi cultural, neputându-se defini cu adevărat nici ca regiune maghiară caracteristică. Csutak Istvan uită să spună că de aproape două decenii, coordonarea tuturor judeţelor de pe Pământul Secuiesc s-a aflat/se află în mâna UDMR, toate funcţiile importante fiind ocupate de oameni de încrederere din cadrul conducerii de la Bucureşti a Uniunii. Şi de parcă toate acestea nu ar fi de ajuns pentru înnegurarea scopurilor şi proiectelor, s-a reuşit îndepărtarea din cadrul organizaţiei a tuturor ideilor mai noi, mai bune sau mai rele.

Nu afirm că a fost efervescentă viaţa păturii numite de Csutak elită a Pământului Secuiesc, însă au existat încercări. Să ne amintim de încercările lui Birtalan Akos, de articolele şi cuvântările sale, în care formula clar că UDMR este vinovată deoarece nu are proiecte ample legate de viitorul maghiarilor care trăiesc compact. La începutul anilor ’90, tineri politicieni care au făcut planuri legate de viitorul regiunii, au încercat să elaboreze un program mai amplu sub deviza ‘Pământul Secuiesc să devină ţara-mamă interioară’. Să recunoaştem că încercarea nu s-a soldat cu succes şi din cauza atitudinii indiferente a UDMR, duşmănoase ocazional. Intre timp, atmosfera din România s-a degajat atât de mult- cel puţin în plan declarativ- încât am început să vorbim din nou despre autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Orice ar spune UDMR şi oricât ar vrea să creeze impresia că este singura şi legitima promotoare a acestui obiectiv, să ne amintim că în urmă cu cinci-opt ani, începând cu Marko Bela şi terminând cu Frunda Gyorgy , toţi au protestat faţă de acuzaţia lansată de partenerii români de discuţie referitoare la pretenţia la autonomie teritorială, de parcă astfel unii şi-ar fi trădat ţara. Intre timp s-au realizat două proiecte de autonomie, unul aparţinând lui Csapo Jozsef, care a fost criticat şi nu i s-a acordat atenţie, iar celălalt -lui Bakk Miklos.

In ceea ce priveşte scrierea lui Csutak, mi-am amintit de toate acestea deoarece prezentul şi viitorul Pământului Secuiesc depind într-adevăr de reuşita sau eşecul regiunii în problema obţinerii autonomiei teritoriale. Prin intermediul regiunilor economice de dezvoltare s-ar fi putut pregăti pasul -care ar putea fi numit drept unul istoric- dar dacă ne uităm mai cu atenţie, observăm că introducerea în conştiinţa publică maghiară a acestor concepte nu a fost altceva decât o măsură de distragere a atenţiei. Practic abia dacă s-a făcut ceva în interesul politicii economice a paşilor mici. În ceea ce priveşte autonomia teritorială, în cercurile-UDMR nu s-a discutat despre ea zeci de ani. Acum, în pragul scindării, problema a fost reluată şi se încearcă crearea impresiei că Uniunea luptă pentru acest scop de 18 ani, numai că programul în acest sens nu a fost elaborat. Este şocant dar totodată adevărat faptul că după anul 1992, în cadrul UDMR nu a existat un grup de lucru sau un grup de cercetători care să se ocupe de această problemă. Proiectul autonomiei teritoriale ar putea fi un program temeinic, pe termen lung şi ar putea fi un răspuns la întrebarea ce fel de Pământ Secuiesc ne dorim. Nu intenţionez să arunc întreaga responsabilitate pe umerii UDMR, însă ea este cea care deţine banii şi ar putea solidariza forţele în vederea înfăptuirii obiectivului. Pământul Secuiesc este la fel ca şi locuitorii acestuia. Este slăbit din cauza stării sale, este conservator din cauza tradiţiilor şi nesigur în privinţa obiectivelor. Cu toate acestea, puterea sa spirituală şi profesionalismul său ar trebui canalizate spre un singur scop. Atunci ar putea dispărea presupusul anacronism al scaunelor şi concurenţa dintre oraşe şi ar putea dispărea cei care îşi urmăresc propriile interese economice. Alegerile ar fi alegeri şi nu simple numiri. Obiectul este centralizarea puterii politice de pe Pământul Secuiesc.” Simo Erzsebet, Viitorul constă în autonomia teritorială a Pământului Secuiesc în “Haromszek”, nr.5283 – 23.01.2008

“Se vorbeşte tot mai mult despre autoguvernarea secuiască. Atât în rândul politicienilor, cât şi în cel al oamenilor simpli, opiniile diferă în ceea ce priveşte necesitatea, oportunitatea, posibilitatea realizării acesteia. Dar să privim în istorie cu câteva sute de ani în urmă şi să vedem unde şi în cât timp a pierit ceea ce căutăm. Poporul secuiesc dispusese de o autonomie -care decurgea din autonomia sa străveche- care nu a fost contestată niciodată şi pe care nu regii sau principii au stabilit-o. Ca atare, legile referitoare la secuime şi documentele principilor conţin doar constatarea juridică a acestei autonomii. Poporul avea dreptul străvechi să organizeze adunări naţionale în cadrul cărora au fost adoptate legi referitoare la guvernarea internă. Pământul Secuiesc era numit Ţara Secuiască, REGNUM SICULORUM. Nu se compunea din judeţe precum Ungaria, ci era împărţit în şapte scaune. O formă de manifestare a autodeterminării consta în faptul că un comite secuiesc nu era subordonat nici palatinului şi nici voievodului transilvănean, ci era de rang egal cu aceştia.

Puterea centrală în exerciţiu se străduia să uite de toate acestea şi ştirbea pe unde putea aceste drepturi. Intre altele, în felul acesta a apărut hotărârea care prevedea: comite secuiesc nu poate fi decât un ungur. Secuii s-au revoltat din cauza spulberării drepturilor lor. După dualismul din 1867, conducerea ungară a desfiinţat pur şi simplu autonomia secuiască, împreună cu toate drepturile sale. In 1876, a fost desfiinţat Pământul Secuiesc şi introdus sistemul comitatelor. Politicienii nu prea băgau în seamă secuimea frustrată de autodeterminarea, denumirea şi drepturile sale. Secuimea -acaparată, neglijată, frustrată de propria-i structură socio-politică, de conducători şi de sistemul său de validare a intereselor- nu rezistă la sistemul de impozitare şi la presiunea economică. Apare problema secuiască -sărăcia, emigrarea în masă în Vechea Românie, apoi în America.

Aceasta este problema complexă care a fost încet-încet deteriorată şi nesoluţionată nici acum. A trebuit distrusă o structură politică şi economică, cristalizată în decursul secolelor, subordonată intereselor politice. In tot acest timp ne-au consolat cu falsa demagogie patriotică, în conformitate cu care autodeterminarea Pământului Secuiesc a fost desfiinţată în interesul nostru, al tuturor, în numele unităţii care dă putere, pentru ca în felul acesta să fie desfiinţată şi cea a saşilor care au constituit întotdeauna un stat răuvoitor în stat. Marea întrebare este cum poate fi imaginat un pământ secuiesc autonom, bazat pe o realitate socială şi economică funcţionabilă, ignorând luptele politice ale apropiatei campanii. Dacă privim sinceri la posibilităţi economice efective ale comunelor şi oraşelor noastre, 80% din acestea nu-şi pot acoperi din venituri propriile cheltuieli, nici chiar dacă toate veniturile încasate ar rămâne în posesia lor. Şi nu se observă că cineva, poate chiar ţara-mamă, să ofere ajutor pentru restabilirea potenţialului şi echilibrului economic de acum 150 de ani, de pe Pământul Secuiesc distrus şi subordonat altor interese. Cum ar arăta acele grupuri de localităţi, centre economice, care ţin cont de resursele de forţă locale, posibilităţile de transport, infrastructură completă, posibilităţile de perfecţionare care ar realiza regiunea economică ce constituie baza economică a autoguvernării? La fel a funcţionat şi autoguvernarea secuiască la vremea respectivă. Secuimea a realizat şi atunci baza economică şi aceasta este singura cale accesibilă şi acum: o regiune economică dinamică. Nu autoguvernarea secuiască va atrage infuzia de capital, ci profitul pe care îl vede investitorul, în viitorul apropiat şi îndepărtat, pe Pământul Secuiesc. In felul acesta se poate crea în mod inteligent o zonă cu o orientare europeană, în scopul păstrării identităţii naţionale, a creaţiei şi a culturii secuieşti.” Antal, Autoguvernare secuiască, “Erdovidek”, nr.17 – 09-15.05.2008

„Circulă multe iluzii şi confuzii pe marginea dezvoltării regionale. In special în legătură cu Pământul Secuiesc. Unii ar dori izolarea, alţii sunt de partea deschiderii totale şi a infuziei de capital. Pragmaticii se gândesc deja de un timp la dezvoltarea infrastructurală. Toată lumea este de acord cu acest lucru, pentru că în lipsa unor condiţii de trai civilizate, regiunea va rămâne fără locuitori. Toate acestea însă nu sunt suficiente nici de departe. Este nevoie de o schimbare totală a opticii şi practicii politicii de dezvoltare referitoare la Pământul Secuiesc. Dezvoltările vizând infrastructura sunt necesare însă nu şi suficiente. Intr-o regiune slab dezvoltată -iar Pământul Secuiesc se încadrează azi în această categorie-, edificarea infrastructurii şi crearea de locuri de muncă nu duc, în sine, la o dezvoltare regională măsurabilă. In locul dezvoltării, merită să ne acomodăm cu optica şi practica (auto)dezvoltării regionale. Conceptul independenţei regionale acoperă un domeniu socio-economic complex, bazat în mare măsură pe consolidarea conştiinţei proprii regionale. Dacă dorim să derulăm un asemenea proces, trebuie să începem cu aducerea în prim plan a inovaţiei, adaptabilităţii, managementului relaţional, iniţiativelor proprii, identităţii culturale şi a rolului mediului. Este aproape indiscutabil faptul că în privinţa politicii de dezvoltare, cei mai puternici protagonişti ai regiunii sunt azi cele două autoguvernări judeţene. Este foarte important dacă acestea vor rămâne adeptele practicii de până acum, cea a plasării în prim plan a elementelor ‘clasice’, sau vor încerca să elaboreze -pe lângă sarcinile ‘clasice’ de factură infrastructurală sau de altă factură- şi să reprezinte şi programe de accentuare a competitivităţii regiunii. Dezvoltarea regională autonomă este un proces strâns legat de consolidarea identităţii regionale. Strânsa interdependenţă dintre aspectele sociale şi cele economice nu este întâmplătoare. Săptămânile acestea sunt în curs de formare conduceri judeţene şi orăşeneşti noi. Există şansa unei schimbări marcante în politica de dezvoltare a regiunii.” Biro A.Zoltan, Despre dezvoltarea regională -după alegeri, “Haromszek”, nr.5416 – 02.07.2008

„Ieri, sub conducerea preşedinţilor consiliilor judeţene – Tamas Sandor din Covasna şi Borboly Csaba din Harghita – delegaţii celor două judeţe au continuat la Sfântu Gheorghe discuţiile despre problemele care vizează dezvoltarea Pământului Secuiesc. Răspunzând solicitării cotidianului ‘Haromszek’, Tamas Sandor a declarat că, după alegeri, este prima întâlnire când edilii judeţelor, respectiv reprezentanţii structurilor de specialitate se aşează şi analizează sarcinile. S-au înţeles să considere Pământul Secuiesc o regiune europeană unitară şi să-l trateze ca atare din punct de vedere al dezvoltării. In acest scop, în lunile următoare vor umple cu conţinut protocolul de colaborare încheiat între cele două judeţe în urmă cu şase ani, vor iniţia medieri sistematice în probleme precum dezvoltarea turismului şi a infrastructurii, crearea de locuri de muncă, protecţia mediului, realizarea unei imagini unitare a Pământului Secuiesc şi consolidarea identităţii acestuia. In această colaborare va fi angrenat şi judeţul Mureş. Tamas Sandor a spus că un program comun, care va fi demarat în curând, vizează difuzarea unor publicaţii cu o structură unitară care să prezinte şi să popularizeze localităţile Pământului Secuiesc, sens în care se vor pune de acord încă în cursul acestei luni. In cadrul dezbaterii au discutat despre cele două proiecte iniţiate în comun: rampa regională pentru deşeuri şi programul ‘Drumul apelor minerale’ care vizează dezvoltarea turismului. Conform poziţiei comune formulate cu ocazia acestei întâlniri, cele două judeţe vor interveni în comun la ministerul de resort în scopul înlăturării neîntârziate a obstacolelor şi a demarării imediate a proiectelor. Deja în cursul acestei zile vor prezenta poziţia comună secretarului de stat al ministerului dezvoltării, construcţiilor publice şi locuinţelor, Horvath Anna. Conducătorii judeţeleor s-au mai înţeles asupra efectuării în limba maghiară a corespondenţei oficiale dintre ei. La discuţie au mai participat vicepreşedinţii Demeter Janos şi Henning Laszlo din Covasna şi Petres Sandor din Harghita, precum şi mai mulţi conducători şi consilieri ai celor două instituţii.” Farcadi Botond, Incepe colaborarea între judeţele Covasna şi Harghita în „Haromszek, nr.5423 – 10.07.2008

„Specialişti din Miercurea Ciuc şi Sfântu Gheorghe s-au angajat să elaboreze modelul de dezvoltare autonomă a Pământului Secuiesc. In cadrul mesei rotunde desfăşurate săptămâna trecută la Arcuş s-a discutat despre drumul ce trebuie urmat. Sociologul Biro A.Zoltan, directorul tehnic al Institutului de Dezvoltare de pe Pământul Secuiesc, a însumat într-o lucrare amplă concluziile cercetărilor pe care le-a efectuat până acum. Din studiul care va fi publicat zilele acestea în întregime în revista Terseg, a reieşit cum este cu adevărat Pământul Secuiesc şi ce model de dezvoltare consideră sociologul că ar fi cel mai potrivit pentru regiune. In cele ce urmează publicăm un rezumat al expunerii susţinute la Arcuş. Dacă privim cu atenţie caracteristicile, putem afirma că există o cale specifică de dezvoltare a societăţii de pe Pământul Secuiesc. Aceasta este o regiune slab dezvoltată, asupra căreia sunt îndreptate din când în când, din afară, valuri de modernizare. A fost cazul construirii reţelei căilor ferate, la începutul anilor 1900, al apariţiei primelor fabrici de cherestea, al colonizării industriale din perioada 1940-1944 din timpul micii lumi maghiare, după care a urmat colectivizarea şi, de asemenea, cazul industrializării socialiste. In lume există numeroase regiuni slab dezvoltate, însă unele sunt deschise către modernizare. Regiunea noastră este închisă compact. Această structură socială se străduieşte să înfrângă forţa experimentelor de modernizare. Întreaga structură socială se apără. Un mic dar caracteristic exemplu: zeci de mii de oameni stabiliţi la oraş şi ajunşi în postura de muncitori şi-au continuat în viaţa de zi cu zi stilul de viaţă rurală. Apărarea nu este neapărat negativă. Nu înseamnă că nu acceptă nimic din transformările externe. La un moment dat, acceptă un lucru, apoi mult timp nu acceptă nimic.

Caracteristicile regiunilor slab dezvoltate, ca atare şi ale Pământului Secuiesc: progresul economic scade, trendurile demografice sunt nefavorabile, tinerii se străduiesc să plece, populaţia îmbătrâneşte. În regiunile slab dezvoltate, anumite ramuri economice încep să ia avânt. La noi, este vorba despre exploatarea pădurilor sau prelucrarea lemnului. Rupându-se de celelalte ramuri, încep să se dezvolte dinamic iar acest lucru are numeroase consecinţe dăunătoare, acaparează energiile, posibilităţile de ocupare a forţei de muncă pe termen mai lung, ca urmare, structura economică suferă un dezechilibru. Regiunea slab dezvoltată nu poate stăpâni procesele economice care se derulează în interiorul ei iar dependenţa de factorii externi este mare.

De fiecare dată trebuie să se facă ceva cu regiunile slab dezvoltate. O caracteristică a remediului clasic este încercarea atragerii din exterior a cât mai multe resurse. Aşa s-a întâmplat după 1968, când în urma înfiinţării judeţelor au fost dirijate şi în această regiune sume însemnate de bani. În astfel de împrejurări ajunge de obicei în prim plan dezvoltarea nelimitată a infrastructurii, în asemenea momente încep să fie numeroase locuri de muncă, locuinţe, perfecţionarea se face în diferite domenii şi gratuit, transportul pentru pedagogi şi funcţionari este ieftin şi se dezvoltă repede, iar acestea sunt investiţii cu paşi mari, rapide. In astfel de momente, regiunea se schimbă esenţial însă este cu totul altceva dacă o putem numi sau nu dezvoltare. Oamenii nu o duc rău însă este discutabil dacă toate acestea pot fi menţinute pe termen lung din surse proprii sau dacă, în momentul dispariţiei conjuncturii, totul se va dărâma.

Sociologia spune că dezvoltarea infrastructurii şi creşterea numărului locurilor de muncă nu duc în sine la o dezvoltare regională palpabilă. Modelul nou este cel pentru care folosim terminologia de dezvoltare regională autonomă. Edificarea autonomiei regionale depinde în mare măsură de consolidarea conştiinţei regionale. In ziua de azi este greşit înţeleasă problema privind forţa economică a Pământului Secuiesc, mulţi se întreabă dacă regiunea dispune sau nu de suficientă forţă economică. Au apărut numeroase observaţii utile însă ajungem la distorsionare dacă plasăm indicii economici mai presus de orice. Factorii economici reprezintă doar una din laturile problemei, cealaltă fiind reprezentată de factorul social. Autonomia nu este doar o problemă pur juridică, administrativă. Trebuie să fim preocupaţi de aceste lucruri deoarece nu ştim dacă regiunea autonomă de dezvoltare va lua naştere în toamnă, eventual peste cinci sau zece ani, sau dacă va exista o anumită formă de autonomie teritorială mâine sau poimâine. Am sentimentul că azi, cei de pe Pământul Secuiesc sunt mai degrabă adepţii soluţiilor clasice. Ele sunt cunoscute iar majoritatea factorilor decizionali le conferă prioritate. Aşa arată regiunea nedezvoltată: crede în puterea salvatoare a modelului clasic. În cazul impunerii aderării, iar regiunea Pământul Secuiesc se află într-o asemenea situaţie, combinaţia eficientă dintre elementele modelului clasic şi cele ale modelului neclasic poate configura modelul de dezvoltare autonomă. Exemple ale modelelor de politică de dezvoltare neclasică: aducerea în prim plan a resurselor proprii, specifice, forme alternative şi specifice de gospodărire, consolidarea identităţii regionale, microregionale, forme de cooperare (care nu ne prea sunt pe plac, cooperativele), crearea de reţele, programe de inovaţii, idei turistice foarte creative -şi descentralizare, pe care o tot accentuăm în faţa Bucureştiului însă potrivit numeroaselor idei venite din interior, Pământul Secuiesc trebuie centralizat. De ce merită să fie elaborat modelul dezvoltării regionale autonome? În lipsa unei viziuni asupra regiunii, actuala dezvoltare disparată va deveni ireversibilă. În ziua de azi, pe Pământul Secuiesc există o dezvoltare disparată teritorială şi una socială, toate regiunile s-ar putea destrăma iar cea care nu dispune de o viziune, se va şi destrăma.” Farkas Reka, Idei privind dezvoltarea Pământului Secuiesc

“În interesul consolidării economiei din regiune este nevoie de strategie de dezvoltare cuprinzătoare, colaborarea judeţelor Harghita şi Covasna – a reieşit în cadrul conferinţei de presă a conferinţei de dezvoltare regională, ce a avut loc ieri (19.09.2008) la Miercurea Ciuc. Prin asocierea judeţelor Harghita şi Covasna politica de dezvoltare a regiunii a intrat într-o nouă epocă – a declarat Biro A. Zoltan, conducătorul Centrului de Cercetări Regionale şi Antropologice – KAM, organizatorul principal al conferinţei. El a indicat faptul că, de la aderarea la UE a reieşit că, dezvoltarea regională nu se referă doar la concursuri, ci este indispensabilă şi elaborarea unei strategii cuprinzătoare – însă realizarea acestui lucru poate dura şi un an de zile. A adăugat că, scopul conferinţei este creşterea cunoştinţelor politice de dezvoltare şi punerea în situaţie a specialiştilor în domeniul politicii dezvoltării. Conform opiniei lui Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, cele două judeţe nu se află în situaţia de a trata dezvoltarea regională în paralel, independent una de cealaltă. Deoarece trebuie să rezolve probleme de mare importanţă, cum ar fi de exemplu problema dezvoltării infrastructurale sau a industrializării. Turismul, deşi în ultima perioadă pare să prospere în cele două judeţe, nu rezolvă problemele economice ale locuitorilor de aici – a accentuat preşedintele consiliului. Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita a atras atenţia asupra importanţei schimbării profilului. Conform opiniei sale, trebuie constituită o imagine pozitivă despre zona noastră, care să facă mai atractivă regiunea pentru investitori. Conform opiniei dr. Kovach Imre din Ungaria, specialist pe probleme de dezvoltare regională, consolidarea economiei regiunii ar fi accesibilă prin constituirea într-o singură regiune de dezvoltare a celor două judeţe. Iar datorită acestui fapt cei din Ţinutul Secuiesc ar ajunge mai aproape şi de autonomie.” Muszka Sandor, Dezvoltare regională şi autonomie, în “Hargita Nepe”, nr. 219 – 20.09.2008

Sf. Gheorghe, decembrie 2010

Dr. Ioan LĂCĂTUŞU

Sinteză documentară redactată în vederea pregătirii materialelor prezentate în cadrul Colocviului cu tema „Relaţiile cu românii în dezbaterile congreselor secuieşti. O paralelă istorică: 1902-2010”, organizat de către Centrul European de Studii Covasna-Harghita şi Asociaţia Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaş”, Bacău, 18 noiembrie 2010